Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-10-21 / nr. 42

rag. 2 Astfel vedem, că fac tot felul de încer­­c­ări, numai să se mai poată susţinea la putere. Cei mai mulţi dintre deputaţii liberali stau lângă prim-mi­nistrul Brătianu, iar o parte mai mică sunt cu­ ministrul de domenii Constantin­escu, care nu se supune la tot ce vrea fraţii Brătianu. Aşa e situaţia până când scriem aceste rîndu­ri. Guvernul actual, în formaţia lui de aici, nu mai dăinueşte mult. Prim-mmnistrul Brătianu va face unele schimbări în zilele următoare. Că după aceea, cât va mai rămâne la putere guvernul liberal, atârnă de la lupta energică ce o vor duce în viitor celelalte partide din opoziţie. Acestea vor lua pe viitor parte la desbaterile Parlamentului. Aşa au hotărît naţionaliştii, averescanii şi ţărăniştii. O mare adunare a Partidului Naţion­al în Bucureşti a avut loc Dumineca 14 Oc­tom­brie 1923, în sala de la „Daria“. Preşedintele adunării a fost dl profesor Saba Ştefănescu. Au vorbit ■domnii: Iuliu Man­iu, Mihai Popovici, Stelian Popescu, C. Xeni, toţi foşti miniştri, apoi părintele Manu, C. Bogoş şi alţii. Din lipsă de loc nu putem publica un raport mai lung. Dăm însă o parte di­z vorbirea dlui Maniu şi moţiunea adunării. Cuvântarea dlui Maniu. Nu vom uita păcatul din naştere al guver­nului, care este alegerile nelegiuite şi con­stituţia octroiată. Constituţia cea nouă s’a făcut prin baionete şi de aceea ea este ne­existentă pentru noi. Trebue să recunoaştem ceea ce adversarii noştri încă au văzut deja, că lumea româ­nească se adună azi în jurul Partidu­lui Naţio­nal. Şi mai cred, domnilor, că această grupare din jurul nostru, va izbuti să convingă pe cei chemaţi să hotărască asupra guvernului de mâine al ţărei. Numai cine cunoaşte du­rerile ţarii, numai acela te poate alina. Noi vrem o guvernare constituţională (dreaptă). Maestatea Sa Regele, care a fost cel dintâi erou al ţării, schimbă guver­zele şi el are curajul s’o facă când ştie, că stă alături de voinţa naţiunei române. M. Sa Regele trebue doar să asculte voinţa Naţiu­nii şi să-i deschidă larg porţile. De aceea vă spun, domnilor şi fraţilor, luptaţi pentru drepturile voastre şi succesul va fi al nostru, al poporului (aplause îndelungate). Sfîrşind dl Mamniu, a luat cuvântul dl prof. Cîinciu, care a cetit următoarea MOŢIUNE: Cetăţenii Capitalei şi delegaţii din pro­vincie ai Partidului Naţional Român, întru­niţi la 24 Oct. 1923 în sala „Dacia“. Protestează în contra guvernului, care începând­u-şi existenţa prin furt de urne şi prin fraudă, cootinuă să trăiască din teroare. Protestează în contra politicei economice nefaste a guvernului, care, descurajând munca cinstită şi nimicind creditul, a compromis ţara în afară şi a sărrăcit-o în­lăuntru. Protestează în contra dezordinei şi a­­narhiei devenite cronice în această ţară, pro­testează contra metodelor învechite cu care guvernul administrează România nouă, pro­testează în contra necinstei, în contra ne­dreptăţii, în contra lipsei de seriozitate şi de pricepere, cu care sunt tratate ma­rile probleme ale neamului nostru. Net, cetăţenii adunaţi la această întru­nire, cer­em eterni .­iun­ea guve­rnu­lui, cerem disolvarea parlamentului eşti­c un furt, pătat de fraudă. Nu mai vrem mimai ministere şi mini­ştri, vrem un gevstrh. Vrem un guvern, care FOAIA POPORULUI să guverneze ,pentru toţi, cu consimţământul tuturor, ca­re să facă alegeri libere, care să facă un adevăr din unirea tuturor Românilor. Vrem un parlament ales, nu numit. Vrem o administraţie cinstită, care să aplice legile. Vrem judecători, cari să nu poată fi schim­baţi. Vrem un regim de libertate economica, în care fiecare să fie stăpân pe munca lui, în care toate energiile naţionale să se des­­volte nestânjenite şi toate avuţiile ţării să fie puse în valoare. Ţara întreagă vrea libertate şi ordine. Guvernul de azi ne duce la anarhie şi ruină. Chemăm la luptă pe toţi oamenii curaţi din această ţară, spre a izgoni un guvern pe care poporul român nu o merită şi nu-l vrea. Complotul studenţilor In numărul trecut am scris, că la Bucu­reşti s’ar fi descoperit un complot al mai multor studenţi, cari voiau să omoare pe unii miniştri, bancheri mari şi publicişti. Aşa spuneau primele ştiri. Cei 7 studenţi deţinuţi au fost duşi la închisoarea Văcăreşti. Cercetările după alţi complici au durat încă câteva zile în săptă­mâna trecută. Unele foi bucureştene erau pline de ştiri alarmante la adresa studenţilor, cari ar vrea să omoare pe cutare Evrei şi oameni politici etc. Nouă nu ni se pare lucrul chiar aşa tragic. Sunt planuri de studenţi tineri, cari văzând înbuibarea unora, s’au gândit la oare­­cari răsbunări, ca astfel pe cei porniţi spre rele să-i mai aducă şi la alte gânduri mai bune. In sfîrşit, toate cele povestite de zia­rele bucureştene sunt numai nişte „planuri descoperite“. Că ele de fapt existau, sau că erau mai mult închipuite, urmează să con­state judecătoria. Până acum un lucru e sigur. Studenţii universitari n’au atentat la viaţa nimănui. Nu s’a comis nici o crimă. Prin urmare trebue să fim cu grije la hule, ca şi la laude. Aşa vedem noi lucrurile dela distanţă. Atacarea unuui director de ziare în Bucureşti Despre atacairea dlui I. Rosenthal, direc­torul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“, scrie noua gazetă „România“ următoarele: Joi 11 Oct., pe la ora 91/2 sea­ra, dl Iacob Rosenthal a fost victima unei agresiuni în halul hotelului Bulevard. Agresorul a fost descoperit. El este­ advocatul A. Bacăloglu, fratele d-nei Elena Bacaloglu, cunoscuta po­eta, care t­răeşte în Italia. Instrucţia o face judecătorul Ionescu, care a dat ordin de a­­restare împotriva dlui Bacaloglu. S-a constatat, că acest agresor era fas­cist. (El spune însă, că a atacat pe dl Ro­senthal, fiindcă a publicat cu o zi înainte, în „Adevărul“­, o scrisoare vătămătoare pentru sora Elena). Deşi Bacaloglu tăgădueşte, că ar fi lucrat din ordin, totuşi, din cercetări reese, că el avea însărcinarea să scoată din luptă pe dl Rosenthal pe timp de o luna de zile. L-a lovit deci în cap, cu un pumnal, astfel, că nu e sigur, dacă se va mai face deplin sănătos. Cu prilejul acestei agresiuni, în urma unor indicii sigure, organele judecătoreşti au făcut o cercetare în strada Şcoalei 14, la Sediul „Fasolei Naţionale Române“, de unde au ridicat registrele acestei organizaţii. De aci s-a constatat rolul ce l-a avut adv. Baca­­loglu, câţi membri num­ăiră organizaţia fas­­­­cistă (1600 membri), dintr­e cari cei mai­­ mulţi erau studenţi şi câţiva funcţionari pu­­­t­bl­ici. No. 42 Scrisoare din America Spre orientare celor dornici a pleca la America. Farrell Pa, 19 Sept. 1923. Onorată Redacţie! In timpul din urm­ă primesc aproape zilnic scrisori, dela cuno­scuţi şi prieteni foşti conşcola­ri de acasă, în cari mă roagă să Ie stau în ajutor la îm­plinirea formalităţilor, spre a putea pleca la America. Aceasta e o dovada, că pe la noi foarte mulţi îşi frământă cugetul să plece la America. De aceea, spre orientarea celor interesaţi,, vă rog a publica în „Foaia Popo­rului“ această scrisoare a mea. E bine sa se ştie de la început, că pe toţi emigranţii, făra nici o deosebire de clasă (rang), cari vin aici şi nu ştiu limba engleză, îi aşteaptă o mare mâhnire şi munca brută din fabrică. Intelectuali (domni) fără cunoştinţa lim­­bei engleze, — afară de preoţi, de cari deo­camdată sunt pe aici m­ai mulţi decât parochii vacante, — nu au ce căuta la America. Sunt deja destui intelectuali, cari, siliţi de împre­jurări, îşi plâng zilele prin fabricile Ame­­ricei, blăstămând c­osul plecării lor din ţara. Şi-apoi încă ceva: Pentru obţinerea posturilor în diferite birouri, să recere, pe lângă limba engleză, şi cunoştinţe locale, pregătiri şi ani­­matizare. Vină la America ţărani dedaţi la munca grea cu manile; pentru aceştia e cel puţin mângâierea, că câştigă frumos, iar pe lângă viaţa modestă ce o duc, sunt în stare să cruţe ceva din banii munciţi; apoi schimbând dolarii în lei, au o sumă considerabilă. Lucrătorul de fabrică e tot aşa de bine plătit, ca şi funcţionarul de birou. Lucrăto­rul are însă mai puţine cheltueli, ceea ce îi dă putinţa la reîntoarcerea în patria veche, să arete sume frumoase câştigate în America. Aceasta îndeamnă pe unii intelectuali să se cugete, că dacă şi ei ar pleca la America, desigur ar câştiga mult mai mult, ca lucră­torul simplu de fabrică. Intelectualii aceştia uită însă, că în birourile americane nu se vorbeşte româneşte, şi că ei nu posed limba engleză. Plăţile lucrătorilor sunt diferite. Dintre meseriaşi, cei mai bine plătiţi sunt vopsitorii, zidarii, tâmplarii şi mechanicii, cari câştigă între 200—300 dolari lunar. Lucrătorii de fabrică 100—200 dolari. Alte meserii între 100—200 dolari. Un contabil începe cu un salar de 80 dolari lunar şi avansează la 150 dolari în 10 ani. Un medic ia pe o vizită 2 dolari. Preotul pe lângă salarul lui cu venitele laterale face între 125—200 dolari. Chiria unei locuințe este 35—75 dolari lunar. Camera la hotel 2—10 dolari la zi. Odaie privată și mobilată 15—40 dolari lu­nar. Un costum de haine 25—75 dola­ri. Ghetele 5—10 dolari. Kilogramul de carne 40 cenţi până la 1 dolar. Zahăirul 25 cenţi kilogramul. Pâinea tot 25 cenţi kilogramul. Duzina de oua 50 cenţi. Untul 1 dolar klger. E fapt, că orice emigrant, la început tot în valuta lui din patria veche socoteşte. Asta cu privire la banii câştigaţi. Omul socoteşte, că pe ziua de azi a câştigat 1000 lei, iar de cheltuit a cheltuit atâţia dolari. Să nu se treacă însă cu vederea, că în America do­lari să câştigă şi dolari să cheltuesc. Timpurile câştigurilor fabuloase în A­­merica au trecut. Rasboiul şi aici, ca or­ şi­unde, a lăsat urmări grele. La mari înbunătă­­ţiri în America, nu ne putem aştepta, până când valutele europene sunt atât de scăzute. Pompiliu C. Popescu Şeful departamentului extern la Colonial Trust Co in Farrell Pa.

Next