Foaia poporului, 1933 (Anul 41, nr. 1-52)

1933-06-11 / nr. 24

Anul 41-lea Preţul 3 Lei numărul Duminecă 11 Iunie 1933 No. 24 Cea mai veche foaie poporală, naţională şi politică, înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Duminecă Director: NIC. BRATU, senator Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei Nr. 12 (lângă Poştă) Telefon Nr. 182 Manuscrisele intrate nu se înapoiată PREŞUL ABONAMENTULUI Pe un an . ..............................Lei 160.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 80.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Pentru societăţi şi autorităţi 300 Iei anual INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 8 Lei pentru fiecare publicare * * I Conferinţa statelor agricole la Bucureşti Au luat parte delegaţi din partea Bulgariei, Cehoslo­vaciei, Iugoslaviei, Poloniei, României şi Ungariei Dl V. Madgearu a cerut anularea datoriilor de răsboiu Duminică 4 iunie ce s-a deschis la Bucu­reşti conferinţa statelor agricole din Eu­ropa Centrală şi Orientală. Desbaterile au ţinut trei zile. Hotărîrile aduse sunt de mare importanţă, căci ele vor fi prezentate, la conferinţa de la Londra, ca dorinţe ale statelor agrare. In situaţia de faţă, când agricultura su­fere aşa de mult, din cauza preţurilor e­­norm de scăzute, trebue să ne bucurăm văzând alianţa statelor agricole. La Bucu­reşti s-au plănuit lucruri bune. Au fost discuţii serioase. Urmează să vedem cum se vor putea înfăptui, ceea ce atârnă în mare parte şi de bunăvoinţa şi înţelegerea ţări­lor industriale pentru situaţia ţărilor agri­cole. Un front comun al statelor agrare a fost înfăptuit la Bucureşti. Cele 6 ţări şi-au dat seama de situaţia lor reală. Hotărîrile conferinţei sunt în bună parte ideile ex­puse de d-l Virgil Madgearu, ministrul nos­tru de finanţe, în documentatul expozeu cu care a deschis conferinţa. Şi anume: Ce s’a hotărît în materie financiară: stabilitate mone­tară, echilibru financiar şi bugetar (adecă valoarea banului să nu se tot schimbe), crearea unui fond internaţional monetar (a­­cest fond să asigure valoarea banului), şter­gerea şi potrivirea sarcinilor datoriei pu­blice la puterea de plată a ţărilor datoare. In materie economică: ridicarea restric­ţiilor vamale şi valutare, părăsirea de către statele industriale a politicei lor de pro­tecţie agricolă. Statele industriale să pre­fere cumpărarea de cereale din ţările agri­cole europene. Al treilea punct important este: Măsuri pentru ridicarea preţului produselor agri­cole. Ca să scăpăm de criză, agricultura are absolută nevoie de urcarea preţurilor. Pen­tru atingerea acestui scop, mai este necesar, ca statele agricole să nu-şi mai facă concu­renţă înverşunată între ele, căci prin a­­ceasta ele provoacă în mod natural scăderea preţurilor de care se plâng. Pe de altă parte, ţările industriale să părăsească politica începută în anii din urmă, — de a-şi întări agricultura proprie, — ci să dea putinţa ţărilor agricole să exporte mai multe produse de-ale lor. Nu­mai atunci ţările agricole vor putea cumpăra mai multe mărfuri industriale străine. Ce va urma în viitor Hotărîrile luate la Bucureşti vor fi a­­duse la cunoştinţa conferinţei economice mondiale de la Londra, care se întruneşte la 12 iunie 1933. D-l Virgil Madgearu a fost însărcinat să le susţină, în numele blocului agrar, ai căror reprezentanţi se vor constitui într’un comitet de colaborare per­manentă. Acest bloc cuprinde până acum peste 100 milioane suflete. Voinţa lor a fost pecetluită la Bucureşti, că vreau să-şi apere interesele In urma propunerii d-lui Zawodski, mi­nistrul de finanţe şi şeful delegaţiei po­lone, d-l Virgil Madgearu a fost proclamat preşedinte al conferinţei. D-l ministru Madgearu mulţumeşte pen­tru cinstea ce i se face de a prezida cea mai importantă conferinţă a blocului sta­telor agricole. Acestea se întrunesc astăzi, într’un moment hotărîtor al crizei, pe care o străbate omenirea întreagă şi a cărei prelungire ameninţă însăşi fundamentele ci­vilizaţiei. Speranţa în succesul lucrărilor noastre — spune d-l V. Madgearu — ne-o dă ex­perienţa conlucrării noastre de până acum. Această speranţă izvorăşte în mod spontan din apropierea intimă de interese, care leagă naţiunile noastre de agricultori. Cum am ajuns aci D-l Virgil Madgearu scoate la iveală pe­ricolul protecţionismului agrar, început de ţările industriale cumpărătoare de produse agricole, şi asupra căruia s’a atras atenţia acum trei ani, cu prilejul conferinţei interna­ţionale pusă la cale de Societatea Naţiunilor. Domnia sa face apoi istoricul sforţărilor depuse în conferinţele de la Bucureşti şi Si­naia, Varşovia, Geneva, Roma, Lausanne şi Streza, a căror desbateri au dat prilej sta­telor agrare să-şi fixeze o atitudine comună şi a lucra într-o strânsă colaborare. Din această colaborare, blocul ţărilor a­­gricole a izbutit să formuleze un program de principii şi de soluţii economice practice, care respinse la început, au pătruns treptat în spiritul public european, şi au triumfat asupra prejudecăţilor şi intereselor potriv­nice. De prezent aceste idei au fost recunos­cute ca juste şi potrivite de către experţii cei mai calificaţi ai lumii, cari au fost chemaţi să compună ordinea de zi pentru Conferinţa economică mondială la Londra, lor de viaţă. Blocul agrar, înfăptuit la Bu­cureşti, e o forţă de care va trebui să se ţină seamă în viitor. Dacă conferinţa de la Londra va da bune rezultate, — ceea ce dorim — la aceasta îşi va avea partea lor şi statele agricole din blocul agrar. Iar dacă nu se va putea a­­junge la ceeace se speră, s’a lămurit si­tuaţia că ce fel de piedeci s’au ivit. ** * Deschiderea conferinţei Şedinţele conferinţei s’au ţinut în Camera Deputaţilor. Deschiderea a avut loc Dumi­necă la ora 11 înainte de amează. In numele guvernului, d-1 G. Mironescu, vicepreşedin­tele consiliului de miniştri, a salutat pe de­­legaţii popoarelor care s’au unit între ele, ca să-şi apere interesele lor agricole. După ce arată în linii generale sforţările depuse după războiu, de ţările agricole pen­tru refacerea economică şi financiară, d-l V. Madgearu a dat amănunte impresionante asupra modului cum s’a manifestat criza în România din 1920 până la sfârşitul anu­lui 1932. Situaţia s’a agravat prin retragerea ca­pitalurilor, de pe urma cărora au suferit instituţiile de credit, iar Statul, pentru a putea face faţă plăţilor externe, a fost silit să folosească cam 201­* miliarde lei împru­muturi pe termene lungi şi diverse credite. Pentru îndreptarea situaţiei România a făcut toate sacrificiile, ca şi toate ţările agricole, numai şi numai pentru a întări existenţa şi­­ar împiedeca tulburările sociale. Dar singura cale pentru rezolvirea crizei, aşa cum au propus statele agricole de la în­ceput, rămâne colaborarea internaţională. Ştergerea datoriilor de răsboi. Mai pe sus de orice trebue să susţinem cu tărie necesitatea absolută a ştergerii ime­diate a datoriilor de răsboiu. In timpul din urmă s’a dovedit, că aceste datorii pro­duc o veşnică nesiguranţă a plăţii lor şî dau loc la nelinişte şi frământări politice în diferite ţări. Această situaţie de nesi­guranţă trebue înlăturată, spre a putea re­stabili încrederea. Este un adevăr simplu, că orice sistem financiar internaţional presupune că mai în­tâi trebue să se organizeze un sistem eco­nomic internaţional, fără de care nu se poate susţine nici stabilitatea monedelor. Când moneda nu este stabilă (când valoarea banului e schimbăcioasă), capitalurile stră­ine nu circulă, ceea ce are de urmare că creditul internaţional nu funcţionează. Dacă schimbul de mărfuri între ţări e îngreunat — ca urmare a nesiguranţei ba- Discursul dlui Virgil Madgearu

Next