Foaia noastră, 1990 (Anul 40, nr. 1-52)

1990-01-05 / nr. 1

(VINERI 5 IANUARIE 1990 Triumf al adevărului, triumf al dreptăţii, triumf al democraţiei! ION ILIESCU: DRAGI CONCETĂŢENI, am primit mandatul ca să dau citire comunicatului că­tre ţară al recent constitui­tului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale. CETĂŢENI ŞI CETAŢENE, Trăim un moment istoric: clanul Ceauşescu care a dus ţara la dezastru a fost eli­minat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că isto­ria de care se bucură în î n­treaga ţară este spiritul de s­acrificiu al maselor popu­lare de toate naţionalităţile, şi-n primul rînd al admira­bilului nostru tineret care ne-a restituit cu preţul sîn­­gelui sentimentul demnităţii naţionale. Un merit­­ deo­sebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol şi viaţa, protestînd împotriva tiraniei. Se deschide o pa­gină nouă în viaţa politică şi economică a României. In acest moment de răs­cruce am hotărît să ne con­stituim în Frontul Salvării Naţionale care se prijină pe armata română şi care gru­pează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organiza­ţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi de­­­demnităţii poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Gu­vernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea, întrea­ga putere in stat este pre­luată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coor­donează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Mi­nisterului de Interne. Toate ministerele şi organele cen­trale, î­i actuala lor struc­tură, îşi vor continua acti­vitatea lor normală, subor­­donîndu-se Frontului Salvă­rii Naţionale pentru a asi­gura desfăşurarea normală a întregii vieţi economice şi sociale. în teritoriu se vor consti­tui consilii judeţene, muni­cipale, orăşeneşti şi comu­nale ale Frontului Salvării Naţionale, ca organe ale pu­terii locale. Miliţia este che­mată,­ ca împreună cu cerni­ţele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică. Aceste or­gane locale vor lua toate măsurile necesare pentru asi­gurarea aprovizionării popu­laţiei cu alimente, cu ener­gie electrică, cu căldură şi apă, pentru asigurarea trans­portului public, a asistenţei medicale şi a întregii re­ţele comerciale. Ca program Frontul pro­pune următoarele: 1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii apri­lie. 3. Separarea puterilor le­gislativă, executivă și jude­­cătoarească în stat și alege­rea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau cel mai mult două mandate. Ni­meni nu mai poate pretinde puterea pe viaţă! Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara, să se nu­mească în viitor România. Un comitet de redactare a noii constituţii va începe să funcţioneze imediat. 4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea ele­mentelor administrativ-biro­­cratice de conducere econo­mică centralizată şi promo­varea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor econo­mice. 3. Restructurarea agricul­turii şi sprijinirea micii pro­ducţii ţărăneşti. Oprirea dis­trugerii satelor. 6. Reorganizarea învăţă­­mîntului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Rea­şezarea stucturilor învăţă­­mîntului pe baze democrate şi umaniste. Eliminarea dog­melor ideologice care au pro­vocat atîtea daune poporului român şi promovarea ade­văratelor valori ale umani­tăţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie ,în toate domeniile de activitate. Aşezarea pe baze noi a dezvoltării cultu­rii naţionale. Trecerea pre­sei, radioului, televiziunii din mîinile unei familii despo­tice în mîinile poporului. 7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea de­plinei egalităţi în drepturi cu românii. 8. Reorganizarea întregu­lui comerţ al ţări, pornind de la satisfacerea cu priori­­ta­te a tuturor nevoilor coti­diene ale populaţiei Româ­niei. în acest scop vom pune capăt exportului de produse agro-alimentare, vom reduce exportul de produse petro­liere, acordînd prioritate sa­tisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor. 9. întreaga politică a ţării să servească promovării bu­nei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, Casă co­mună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaţiona­le ale României şi în primul rînd cele privitoare la Tra­tatul de la Varşovia. 10. Promovarea unei poli­tici interne şi externe subor­donate nevoilor şi interese­lor dezvoltării fiinţei uma­ne, respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă. Constituindu-ne în acest front, sintem­ cu toţii ferm­­hotărâţi să facem tot ce de­pinde de noi, pentru a re­­instaura societatea civilă în România, garantînd trium­­­ful democraţiei, libertăţii şi demnităţii tuturor locuitori­lor săi. în mod provizoriu în com­ponenţa Consiliului intră ur­mătorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Ma­­zilu, Dan Deşliu, generalul Ştefan Guşe, generalul Vic­tor Stănculescu, Aurel Dra­­goş-Munteanu, Corneliu Mă­­nescu, Alexandru Bîrlăndea­­nu, Silviu Brucan, Petre Ro­man, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montaru, Mihail Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Martian, căpitanul Lupoi Mihail, ge­neralul Voinea, căpitanul de rangul I. Dumitrescu Emil, Neacşa Vasile, Ciontu Cris­tina, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Ne­­gruczki Paul, Manole Gheor­­ghe, Cazimir Ionescu, Adrian Sîrbu, Crigean Constantin, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Con­stantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeria și Ion Iliescu. * * * Deocamdată deci, iată structura provizorie, gindită in cel mai operativ mod, lista rămîne deschisă . . . Nu aceasta este lista completă, a consiliului, ci doar cîteva nu­me, nume, de oameni de nu­mele cărora sunt legate tran­sformările pe care le cunoaş­te ţara. Oameni care au de­monstrat inimi de sacrificiu in anii tiraniei, tineri care in acele zile au fost pe ba­ricade, care şi-au pus viaţa in pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai arma­tei, deci acele forţe care au fost active, prezente în pro­cesul de instaurare a nou­lui regim al puterii. Lista rămîne, deci, deschisă. Aş­teptăm încă de mîine propu­neri din partea tuturor ca­tegoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins... pentru a putea completa componenţa Consiliului. A­­cesta a fost mandatul pe care l-am primit, aceasta este pri­ma formă de Comunicat, de platformă-program a noului organism al puterii de stat din România. Convorbiri rodnice la Bucureşti Baza îmbunătăţirii relaţiilor ungaro-române este: respectarea integrităţii teritoriale, a suveranităţii naţionale a României şi asigurarea drepturilor personale şi colective ale ungurilor din România în ultimele zile, de la iz­bucnirea revoluţiei din Ro­mânia opinia publică din ţara noastră a fost preocu­pată şi şi-a exprimat spe­ranţa în îmbunătăţirea rela­ţiilor ungaro-române. Opi­nia publică a fost şi este con­vinsă că odată cu lichidarea dictaturii ceauşiste se pune capăt şi vrăjmăşiei şi duşmă­niei dintre cele două ţări. Această încredere se bazea­ză pe faptul că conducerea maghiară nu cu poporul ro­mân a avut probleme, ci cu politica dictatorului, care —­­aşa cum s-a dovedit şi în viaţă — n-a ţinut cont nici de interesele propriului său popor şi a unit îndeosebi pe unguri, germani şi evrei. Dictatura şi reprezentanţii ei au fost, suntem­ convins că definitiv, lichidaţi. Con­ducere şi condiţii noi, astfel şi posibilităţile întăririi prie­teniei dintre cele două ţări şi popoare sunt noi şi reale. De menţionat în această ordine de idei că Republica Ungară a fost tot atunci pri­mul stat care a recunoscut, încă în ziua de 21 decem­brie 1­989, noul guvern al României. Şi tot un membru­­al guvernului maghiar, adi­că Gyula Fiori a fost pri­mul ministru de externe Străin care a efectuat mai întâi o vizită în România deja liberă. Rezultatul vizitei l-a in­dicat însuşi şeful diplomaţiei maghiare arătînd că: Am căzut de comun acord —­ practic în toate domeniile — în privinţa acelor sarcini, pe care le considerăm impor­tante pentru aşezarea rela­ţiilor ungaro—române pe noi baze. Şeful diplomaţiei maghiare a avut convorbiri, timp de peste şase ore, cu Ion Ilies­cu, preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţiona­le (C.F.S.N.), cu Petre Ro­man, preşedintele guvernu­lui, cu Sergiu Gelac, minis­trul afacerilor externe, Gé­za Domokos, conducătorul ungurilor din România şi cu Károly Király, unul dintre vicepreşedinţii C.F.S.N. Cu acest prilej, părţile au exa­minat pe rînd toate acele­­probleme care pînă acum au încordat relaţiile dintre cele două ţări. Vizitînd România, Gyula Horn a fost însoţit de general-locotenentul Borsits László, şeful statului-major, Pallagi Ferenc, adjunct al ministrului de interne şi de Maros Géza, director la Mi­nisterul Transporturilor, Te­lecomunicaţiilor şi Construc­ţiilor, care de asemenea s-au întâlnit şi au purtat convor­biri cu partenerii lor români, într-un interviu dat ime­diat după reîntoarcerea din Bucureşti, ministrul de ex­terne al patriei noastre a accentuat că conducătorii Ro­mâniei au fost „deosebit de„* receptivi" în rearanjarea re­laţiilor ungaro—române. Practic au acceptat acele propuneri pe care le-am îna­intat ca paşi necesari în a­­ceste relaţii. Şi ministrul de externe al României s-a de­clarat similar, citîndu-i că „este o înţelegere deplină” între cele două state ş­i că trebuie înlăturate toate a­­cele obstacole, care au exis­tat pînă acum. Baza relaţiilor se leagă de două probleme esenţiale. Prima este că Ungaria res­pectă integritatea teritorială şi suveranitatea naţională a României. A doua este — aşa cum a şi subliniat par­­­tea maghiară şi care a fost pe deplin acceptată de par­tea română — ca o condiţie fundamentală a reglementă­rii relaţiilor ungare—româ­ne este asigurarea drepturi­lor ungurimii din România. In privinţa porblemelor con­crete, Gyula Horn a amintit redeschiderea consulatelor la Debreţin şi respectiv Cluj, deschiderea institutelor cul­turale în cele două capitale, colaborarea dintre judeţele de frontieră, inclusiv acor­durile hidrotehnice. Dat fiind că dictatura­ ceauşistă a dărîmat instituţiile de în­­văţămînt şi culturale ale un­gurilor din România, Unga­ria a oferit un sprijin pen­­tru refacerea pagubelor, de exemplu, pentru reorganiza­rea sistemului de învăţămînt­­ în limba maghiară. A fost primită cu deplin acord şi înţelegere şi propunerea ma­ghiară, ca partea română să asigure cale liberă răspîn­­dirii presiei maghiare şi să asigure recepţionarea netul­burată a emisiunilor Televi­ziunii Maghiare. Printre planurile din vii­torul apropiat, conducătorii României au arătat că vor începe fără întîrziere elabo­rarea unui sistem politic cu mai multe partide, în aprilie vor avea loc alegeri gene­rale şi deja este în curs de pregătire modificarea cons­tituţiei. Tot atunci au relevat aparte noua concepţie a drepturilor naţionalităţilor, precum şi importanţa asigu­rării condiţiilor materiale și instituționale pentru practi­carea acestora.

Next