Foaia Românească, 1999 (Anul 2, nr. 1-52)

1999-01-15 / nr. 2

­ Săptămânal al românilor din Ungaria ❖ Fondat In 1951 ❖ 8 pagini ❖ 20 forinție /------------------------------------------------------------------------------­ Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 18 iunie 1889) Pivesc oraşul - furnicar Privesc oraşul - furnicar - Cu oameni mulţi şi muri bizari, Pe strade largi cu multe bolţi, Cu cite-un chip l­a stradă colţ. Şi trec foind, rizînd, vorbind, Mulţime de-oameni paşi grăbind. Dar numai p-ici şi pe colea Merge-unul de-ntetelea, Cu ochii-n cer, pe şuierate, Ţinîndu-şi mîinile la spate. S-aude clopot răsunînd, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoţii lin­şi în veştminte Cîntînd a cărţilor cuvinte. In urmă vin ca în prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfinţire de-apă, Pe uliţi lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum - Ostaşii vin în marş acum Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Şi tobe tare-n tact ei bat Şi paşii sună apăsat; Lucesc şi armele în şir, Frumos stindarde se deşir; Ei trec mereu - tarra bumbum - Şi dup-un colţ dispar acum... O fată trece c-un profil Rotund şi dulce de copil, Un cine fuge spăriet, Şuier-un lotru de băiet, Intr-o răspîntie uzată Şi-ntinde-un orb mîna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat­­ Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă, ______________________,_______________________ ORAŞUL MARE ROMÂNESC - „oraş” al contrastelor „Gnd am hotărit că ne vom stabili la Ciula, cel mai firesc lucru a fost să căutăm o casă în partea oraşului numit Oraşul mare românesc” - mi-a mărturisit o cunoştinţă de origine românească. Dar o mulţime de păreri şi convingeri asemănătoare am auzit de cînd locuiesc şi eu cu familia mea în această parte a oraşului: „Aici locuiesc cei mai mulţi români dintre aceia care şi-au ales căminul la Ciula mutîndu-se din satele dim­prejur... Nici nu m-aş simţi atît de bine dacă aş locui în alte părţi. Mă linişteşte faptul că găsesc în vecini sau cu o stradă mai încolo feţe cunoscute, oameni cu care pot vorbi româneşte... Parcă se simte aici spiritualitatea română, simţi că te leagă ceva mai mult de aceste cunoştinţe. Unii numesc „sentiment de identitate" cre­zul că ştii de cine aparţini, de cine te legi şi cauţi conştient apro­pierea acestora...". Deseori m-am gîndit şi eu ce sentiment imprevizibil ne-a adus pe mulţi români în această parte a oraşului, des­pre care e ştiut că a fost şi poate e şi azi cea mai înapoiată în privinţa infrastructurii. Cele mai elocvente dovezi le-am primit recent cu ocazia zilelor ploioase, cînd nu se putea circula din cauza noroiului, în lipsa trotuarelor, cînd în unele locuri „te lua apa". Deşi, la un timp, cartierul a înce­put dintr-odată să se dezvolte dinamic­­ şi datorită faptu­lui că Băile Cetăţii sînt în apropiere. Din străzile vechi, neasfaltate, adîncite în nămol, au început să fie deschise tot mai multe străzi noi, îngrijite, moderne. Pînă cînd, cu cîţiva ani în urmă aproape în fiecare stradă găseai mărturii ale trecutului, cîte-o casă veche cu acoperiş de stuf, acum vezi o prosperare accelerată, cu case noi şi arătoase. Ală­turi de numeroşi pensionari chipul străzilor s-a reîmpros­pătat intensificînd pulsaţia vieţii cu familii tinere, cu mulţi­mea copiilor. Oraşul mare românesc respiră tinereşte! Diferitele etape arhitecturale şi-au lăsat şi aici urmele, dar partea aceasta a oraşului se poate mîndri cu cîteva clădiri alese, care conturează secolul XXI. Printre acestea, după părerea multora, se poate pomeni şi viitorul centru cultural românesc (în stadiu de construcţie). Şcoala generală şi liceul românesc, căminul de copii, biblioteca de bază, sediul Autoguvernării pe Ţară a Româ­nilor din Ungaria - toate-toate întăresc realitatea că Ora­şul mare românesc rămîne şi pe mai departe centrul ro­­mânimii din Ciula. ★ * ★ Ce viitor are această zonă? Despre perspective am dis­cutat cu profesoara de origine românească dr. Ildikó Rúzsa Pilán, consilieră în Autoguvernarea orăşenească a acestui cartier.­­ Poate o să vă pară ciudat, dar vorbind despre Oraşul mare românesc, primul lucru la care mă gîndesc e că este un loc romantic cu străzi întortocheate. Planurile de dezvoltare şi de sistematizare, adică urbanistica a implicat întotdeauna efortul ca acest caracter romantic să fie păstrat, cu ceea ce sînt şi eu de acord, fiind farmecul locului. Dar sînt necesare unele schimbări, investiţii (mă gîndesc la repararea trotuarelor, la asfaltarea tutu­ror străzilor, la modernizarea reţelei electrice), în urma cărora această parte să devină concomitent şi o zonă „civilizată”, urba­nă. Interesant, dar această parte a oraşului nu se poate mîndri cu nici un parc, cu nici o piaţă caracteristică care ar putea atrage şi turiştii, deşi după părerea mea, există locuri corespunzătoare realizării acestor zone verzi. Tot un aspect de prosperare l-ar putea însemna continuarea și realizarea centrului de odihnă din jurul sistemului de lacuri, chiar și prin formă de arendă sau închiriere. Despre locuitorii din acest cartier trebuie să spun că ei consti­tuie o putere adevărată, un „atu" în mîna mea în timpul tratati­velor de urbanizare în cadrul şedinţelor la Primărie, deoarece ei au un rol categoric în ceea ce a devenit Oraşul mare românesc. Dezvoltarea de pînă acum se datoreşte în cea mai mare parte sîrguinţei acestor locuitori, care au construit case frumoase, au sădit pomi şi flori, au făcut lucrările de pregătire a şoselelor pen­tru asfaltare din forţe proprii. Ar fi timpul ca investiţiile, măcar cîteodată, să se stabilească şi pe baza criteriului, unde şi et au făcut locuitorii pentru prosperarea acestui oraş. Ar fi cazul ca aceste grupuri de oameni să primească uneori prioritate la re­partizarea fondurilor consacrate investiţiilor urbane... - Şi cum vă simţiţi trăind în oraşul mare românesc? - Simt în permanenţă spiritul satului, mai ales în relaţia locu­itorilor de aici. Multe lucruri şi situaţii îmi evocă satul copilăriei mele. Dar pentru mine înseamnă mult că în apropiere trăiesc şi părinţii, familia fratelui şi mulţi-mulţi prieteni români... - anna - ORAŞUL MARE ROMÂNESC - ANNO 1999

Next