Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)

1889-11-26 / nr. 40

mângâiere în băutură, şi nu-l ver fi de­cât prin localuri publice, cu halba di­nainte, petrecând nopţi întregi, ori în­­cuibându-se în alte seri în locuri unde se adună perechi de ale sale, şi jocă cărţile, riscând mii de lei, agonisiţi de alţii, pănă la lumina sililei. Cine are nenorocirea să aibă câte o dată vr’o afacere la tribunal, vede pe acest preşedinte galben, palid şi ner­vos. Nu credem deci că cu ast­fel de o­­meni, vicioşi şi conrupţi, trebue să se complecteze Curţile de apel. Am căutat, în interesul general, să alunecăm prin a discuta o personali­tate, căci ar fi mai rău când s’ar stre­­cura la o dregătorie a Statului, de unde să arunce nedreptate asupra li­nei societăţi întregi. Dar, se mai vorbeşte că în postul de procuror general se va numi d. G. Roiu, un distins avocat al baroului ia­­şan, în persona căruia s’ar face o ni­merită alegere şi Curtea va câştiga un membru de valere. Cu aceasta numire s’ar închide şi pof­tele vicioşilor ceri caută să se strecore acolo unde nu merită. Un cuvent, pentru a sfârşi. Dacă e vorba de a se avansa la Curte un president de tribunal, apoi este d­r. Cantacuzino, care de şi mai nou, dar e un tânor de valore, integru, care­ a dat dovedi de capacitate şi onestitate, lă­sând cu mult în urmă magistraţi de talia d-lui Vălianu. Să vedem însă ce va face d. mi­nistru al justiţiei. I. F. IHÎFORIUAŢIUNI D-nii deputaţi N. Ceaur Aslan şi Mil­­tiadi Tzoni, cam­ de câte­va ole se laşi, pleacă iarăşi la Bucureşti, pentru a lua parte la lucrările Camerei. De la Credit.— In sfârşit, guvernul va FOILETOU FULGERUL acorda subvenţiunea necessară pentru sco­­terea Creditului funciar urban din Iaşi din hăugaşul în care­ a căzut. D. Dim. Sturza, directorul Creditului, care se află acum în Bucureşti, e hotărât să nu se reîntorcă la Iaşi pănă nu va obţinea a­­ceasta subvenţiune. D. Gh. Roiu, după cât ni se afirmă, se va presenta şi d-sa la concursul pentru ca­tedra de economie politică de la facultatea de drept di Iaşi. Con­ciriile Nikita. Lunisara a avut loc, în sala Pastia, primul concert dat de cele­bra cântăreaţă Nikita. Numeroasa asistenţă care umplea sala, a răm­as răpită atât de vocea, cât şi de arta tinerei cântăreţe, rechemând-o la rampă du­pă fie­care bucată, prin entusiaste aplause. După cererea generală, Nikita a dat un al doilea concert, vineri sala, tot în sala Pas­iHuntenisili. Criticile fiarelor din Bu­cureşti, asupra piesei Tartufe, tradusa de d. Edgard Th. Aslan şi jucată pe scena teatru­lui naţional de acolo, găsesc că are cusurul moldovenismului în expresiuni. Acesta ne dovedeşte că de acuma moldo­venismul începe a fi censurat şi în literatură, după cum deja este în politică. Incepem a fi inoportuni fraţilor de peste Milcov cu expresiunile nostre moldoveneşti, după cum, de multă vreme, sunt cu nervele întăriate în contra-ne, ori de câte ori vre­un suspin ori vre­un murmur le ajunge la urechi, din causa ranelor adine făcute în i­­nima Moldovei, datorite iubirei lor frăţeşti cu care ne înconjoră. Impăcăciune. Se ştie că un proces era între principele Gr. M. Sturza şi direcţiu­nea Creditului fonciar urban din Iaşi. Principele Gr. M. Sturza, ne mai voind a fi societar la Credit, depusese la Cassa de depuneri şi consemnaţii suma ce datorea şi pe care direcţiunea Creditului refusa s’o pri­mească. Litigiul s’a terminat prin impăcăciune. Principele Gr. M. Sturza, şi-a retras banii depuşi la Cassa de depuneri şi consemna­ţiuni, primind a rămânea societar pentru termenul de cinci ani de zlire, conform cu hotărârea luată de adunarea generală a so­cietarilor Creditului. tia, cu un resultat nu mai puţin strălucit, după care a plecat azi dimineaţă la Moscva. Pianistul Arthur Friedheim şi celistul E­­douard Rosé încă au dovedit mult talent şi auditorul nu s’a arătat de loc econom de aplause faţă cu ei. D. Armand Dutertre va da marea sa şedinţă literară şi dramatică luni la 27 no­vembre curent, în sala cea mare a otelului Trajan. îndemnăm pe cititorii noştri, cu tot dina­dinsul, a nu perde ocasta să asiste la aceasta şedinţă a d-lui Dutertre, al căreia program îl dăm mai la vale. Teatru naţional. Mane sară, duminică în 26 novembre curent, Societatea dramatică va representa frumosa piesă, în­ versuri, a lui V. Alexandri, Fântâna Blandu­ziei. Ruinele din strada Lozonski, proprietate a harpagonului beizadea Dumitrachi Mihail Sturza, le-a­ cumpărat,­ se axe, Statul, pe o sumă fabulosă, pentru a instala în aceste ruine Seminariul. Toţi arhitecţii spun că aceste ruine, cari n'au absolut nici o sime­trie arhitectonică şi absolut nici o comodi­tate practică, trebue rase pănă la păment şi zidită la loc o casă nouă pentru a instala o asemenea şcolă-internat în ea. Aci s’a urnit un gheşeft scandalos pe sub mână şi la se­cret între personele venale cu sarcina de a trata cumpărarea acestor hardughii netreb­nice. Prin cumpărarea neruşinată a acestor şandramale putrede, zise case princiare, se aduce o sfruntată risipă în banii contribua­bililor. Rechizitoriul primului procuror la afa­cerea Creditului fonciar urban din Iaşi, s’a dat Se trimet înaintea justiţiei, d-nii Gh. Draghici, Teodor Bonciu, Sandu Dudescu, I­o­ti­n­ Holban şi C. Ghiule, pentru faptul pre­văzut de art. 332 şi 330 C. P. Afacerea va compare curând înaintea tribunalului corec­ţional. Recomandat.—I­. C. Mihailescu, fost sub-­ prefect şi comissar de dispărţire în Iaşi, a fost recomandat pentru postul de subprefect la plassa Braniştea. Revoltă.— Se zice că vr’o trei sute de locuitori din satul Idriceni, proprietatea d-nei l’antacuzin-Paşcanu, s’au revoltat. Causa ar fi o iezătură care trebuea să se taie şi la a căreia tăiere locuitorii s’au opus,­ luând pe fugă pe subprefectul plassei şi pe cei­­l­alţi agenţi ai forţei publice, cari vo­­eau să execute tăierea. Vom căuta să controlăm întru cât acest scou este exact Grădina palatului.­ Consiliul judeţean a votat un ajutor de 4000 lei comunei Iaş pentru facerea grădinei din jurul palatulu administrativ. Un lucru am dori să ştim : Pe unde se va întinde aceasta grădină ? Mărginise-va ea numai pe locul rămas din dărâmarea ruinelor fostei cazarme, sau se va întinde şi ’n partea din vale a palatului ? Nevoie de-o nouă grădină publică în Iaşi nu se simte de loc, de ore­ce chiar cele exis­tente astă-zi sunt tot­deauna pustii. Ca chestiune de înfrumuseţare a oraşului t­uu suntem contra aranjărei unei grădini în faţa palatului, lucru ce-ar înlătura aspectul ne­plăcut ce-l presintă astă-zi locul viran rămas pe urma căzărmelor. Cât priveşte însă partea din dosul pala­tului, suntem contra transformărei sale tu-f tr o grădină, care n'ar face altă-ceva de cât să procure comunei un nou isvor de cheltu-;i­eli zădarnice, şi ne unim cu cetățenii cari­­au cerut primăriei ca, pe locul din valea palatului administrativ, să se facă un obor de cereale care, pe lângă că ar umplea un gol forte mult simţit, atât de cumpărători, cât şi de vân­etori, dar ar aduce şi comunei o­ B­re­cari venituri nu tocmai de dispreţuit. Pentru incendiaţii de la Bivolari şi Ta­­­băra, s’au mai adunat următorele sume, dupai cum ne comunică prefectura judeţului: 21 lei, cu lista No. 45 ; 3 lei, cu lista No.­ 46; 6 lei cu lista No. 46 încredinţată d-luil comisar al disp. I Iaşi ; 4 lei 35 bani, cui lista No. 42 şi 3 lei 45 bani, cu lista No.laj 43, încredinţată d-lui comisar disp. II Iaşi ;­ 28 lei 50 bani, cu lista No. 25 bis, încre-­ dinţată d-lui subprefect al plassei Braniştea;1] 214 lei, cu lista No. 9, încredinţată d-lui Al subprefect al plassei Bahluiul; 760 lei, cu­­ lista No. 31, încredinţată d-lui I. Ventura, fost prefect; 229 lei 30 bani cu lista No. 34, încredinţată d-lui M. Orenstein din Botoşani ; .­8 lei cu lista No. 36; 14 lei, cu lista No. 37; 16 lei 50 bani cu lista No. 38, încr­e­­dinţate d-lui comisar disp. V ; 45 lei cu lista No. 29; 43 lei, cu lista No. 40 şi 40 lei, MIHAI VOLUTZA MARIA şi ELENA PARTEA l­a CAPIT. 111-lea. (Urmare) — Ear d-vostre, continua el adresându-se Măriei, mândriţi-vă, căci­aduceţi fericirea ace­leia, care de atâta timp nu inspiră de cât m­ăhnirea absenţei vostre. El depuse o sărutare pe fruntea ei, şi a­­poi privind şi pe Elena : — Ratâ-ve împreună, copilele mele; gră­­biţi-ve a revindeca, cu prisosinţă, acele pro­be deschise de dragoste, pe cari timpul păn’ acum le ţinu sequestrate. Şi cu acestă părure d­e împăcare, el se depărtă. Cele două tinere iernaseră singure, înlăn­ţuite prin braţe, străbătând încetişor terasa, de la un capăt la cel l­alt. Amândouă sim­ţeau mulţumirea acelei întrevederi, şi una şi alta se ’ncredinţa unei tainice discre­­ţiuni. De­şi acel timp ce le ţinuse dispăr­ţite nu părea a le fi sdruncinat legătura de ’nfrăţire, disvurse, pe de o parte, începutul unei scisiuni de tendinţi. Una, menţinută fără preget în limitele ’ncleştate ale unei vieţi ’nchise, nu străbătuse prin doctrina lup­telor lumeşti, de­cât cu instinctul marei sale sensibilităţi. Cea­l­altă angajată deja în a­­cele lupte, în o întinsă sferă a voinţei ei, începuse a deosebi morala, câte­odată prin straturile mulţumirei, une­ori prin acele ale disgustului. Şi acastă neasamanare discor­dantă dăduse efectele ei. Elena, de­și că- zută intr’o mare înflăcărare a spiritului, păs­tră originalitatea sa caracteristică. Maria, la fondul naturei sale ser­ise, adăogase acum o mai mare profunditate. Din aceasta nea­­daptare, ce ele însuşi resimţiau, se născu, de a prima secundă, o sfieală reciprocă. Iată de ce, chiar în acel subit contact, când re­găsite împreună, după un spaţiu de un an, s ar fi putut aştepta o complectă fusiune a or, ele nu uitară, un simpment de prudenţă. Iată de ce vocile lor, cu tote acele încru­cişări repezi, ce le purtau alternativ, din modulaţiunile gratitudinei în tremurul tân­guirilor, se opreau, din când în când, spre a asculta respectul cugetului lor. O oră trecu aproape, în aceasta dialogare ’ntretăcută, din care tocul amintirei, invo­cat de atâtea ori, căzuse ’n cele din ur­mă, epuisat, fără isvor. Nimene nu le tulburase ’n acest restimp. Maria 'și divulgă surprinderea. — Fratele meu, întrebă ea glumeață, de­­venit-a pre vr’un explorator al acestor re­giuni ? Nu’l ved de loc. — Nu, respunse Elena, din Ziua acelei ne­norociri ce’l amenințase, el pare lovit de o mare melancolie. Maria o privi ’n cuhnea mirărei. — Ce nenorocire? întrerupse ea. Elena se roşi de emoțiune. Fa comisese o imprudență. — Nimic de­cât un pericol, reluă ea cu fațala, și care, graţie amicului seu Eduard, fu străbătut țâră nici o urmare regretabilă. Atunci, rescumpărându şi greşala, prin un puternic scrupul, ea începu a relata amicei sale peripeţiele intemplarei din pădure. Ea descrise în cea mai fidelă reproducere, fu­ria acelei Zile de vijelii, căderea lui Ale ■ xandru în prejma misteriosului bordeiu, mi­racolul întâlnirei celor doi amici. Și când în due, trecând în ordine fote amânunţimele acelei odisei, limbagiul ei începu a atinge, davotamentul lui Eduard, acea solicitudine frăţească cu care el, în cursul unei nopţi întregi, îngriji pe amicul seu, atunci, în o­­chii sei s’aprinse o flacără de mândrie, dar vocea sa oţeli spusele ei cu atâta pasiune, ca’n rostirea unei epopei. — Sermanul meu frate,­­‘­sq Maria, cât de mult i se impune o tovărăşie sinceră. Ea acoperi cu acesta deplângere, via sa e­­rapţiune, care parte datorită de sigur, grozei acelei aventuri nu era mai puţin şi resulta­­tul, expresivei eloquenţi a Elenei. Pentru ca vise acel cânt de elogiuri, atâta ’nalţare ! Era pro admiraţiunea sinceră a imaginaţiei, ori alusia meşteşugită a vre unui gând ascuns ? Maria nu’şi putu răspunde acestei înt­­­­bări, şi privirele ei, începură]]» se preumbla, prin acele valuri de flori ce desveleau stra­turile grădinei. (Va urma.)

Next