Fulgerul, 1916-1917 (Anul 9, nr. 1-48)
1917-07-31 / nr. 37
ANUL IX No 37 (486) Un număr 10 bani ABONAMENTE ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ Pentru străinătate se adaoge porto 2 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul „ III 50 „ „ Inserţiuni şi reclame 80 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT Apare in fiecare luni Redacţia fi Arf-tratia Tipografia „Progresul" Iaşi, Str. Ștefan-cel-MareVaP / . . i Ui. : « Pr* tdaog« porto 2 Ici A NUN CIUR t ag. IV 30 b. rândul a II! 50 K * iu » tanserțiuni și reclame '80 bani rândul. .,\bl io/^N. Sântem în cumpăna cea mal gr«*, •um n’a mai fost ie cum s’a deşteptat conştiinţa naţională’n Români, de când fie-care din noi, fie că locueşte ’n Moldova, Muntenia, Oltinia, Dobrogea, Ardeal, Maramureş, Crişiana, Banat, fie 'n Pocuţia, Bucovina, Basarabia, Dacia Aureliană sau Transbalcanică şi de când ştim c’ ar ţineam cu toţii acaluiaş neam. Duşmanii, cari ni-au cotropit parte din ţară, ar vrea s’o cuprindă toată, ca să se fălească cu subjugarea noastră. Insă nu vor reuşi, căci oştenii noştri se bat şi se vor bate ca demni urmaşi ai Romanilor şi ai Dacilor, şi vor arunca peste hotare ?• Nemţi cu toţi ajutorii lor. In acest moment, solemn prin gravitatea lui, vedem cum Românii, din toate părţile de peste hotare, aleargă să ne-ajute în lupta de viaţă şi de moarte cu hoardele barbarilor moderni. Români ardeleni, bucovineni, bănăţeni şi din Maramureş s’au strâns în legiune şi se pregătesc să intre şi ei în foc, alăturea de noi. Românii basarabeni nu trimet, prin guvernul provizoriu rus regimente formate din ei, ca să apere Moldova şi să alunge şi să strivească pe duşmani. Românii macedoneni, câţi nu sânt întâmolaţi în armată, se strâng să se ducă ca să se puie şi ei în rindul nostru pentru lupta sfântă de ţară şi neam. Ce însufleţitor pentru noi toţi şi pentru lume este această dovadă de conştiinţă naţională deşteptată şi hrănită cu entusiasm im tot Românul, ori de unde-or fi el ! . Chiru-Nanov In timpurile’n cari ne găsim, când avem nevoie de oamani cari să redeie ceea ce simţim, in cea mai tnţâleasă formă, acuma el, povestitorul atât de minunat al vieţei omeneşti, el, înţălegătorul atâta de priceput al tainalor lumeşti, s’a stâns departe d® ai săi, atins de nemiloasa boală. Acuma câţiva ani, când a dat la lumină crâmpeie din viaţa poporului nostru, intr’o form’aşa de ’nţăleasă de noi, într’o limb’aşa de-aleasă, căutând parc’a se feri de curentul care influenţa peatuncea literatura noastră, mai toţi recunoscuseră’n el un talent uimitor, un iubitor al naturei ş’a frumosului. Mai târziu, dup’o călătorie prin locurile sfinte, ni-aduce acel juvaer al literaturei noastre, acea minunată carte Pe urmele profeţilor, în care, c’o gingăşie, c’o fineţă şi c’o siguranţă de adevărat cunoscător, ni redă, sub forma unei povestiri, acele’ncântătoare privelişti, cari te fac o clipă să le ai parcă aevea’naintea ochilor. Cine-a putut să trăiască’n intimitatea lui, să’l cunoască şi să-i înţăleagă sufletul aşa de blând, faţa’i aşa de melancolică, cu ochii atâta de scormonitori, a căror priviri parcă răzbat până’n adâncul sufletului omenesc, comoară din care, cu măestrie-a ştiut să făurească personajele din nuvelele sale, ca Ochiul dracului. Aşa i-a fost scris, etc., numai acela poate înţălege durerea ce-o lasă perderea unui aşa om. De sigur că toţi acei cari l-au eimnoscut, atuncia când vestea fulgerătoare a ajuns pănă la ei, au vărsat amare lacrimi de regret pentru cel căzut victimă datoriei. Emil cucoane — până ce, la mahala, ajungeau din ţânţar armasar. Dar lumea a ramai încă liniştită cu schimbarea lucrurilor, cum o arătau şi comunicatele oficiali de-atunci. * La 26 iulie am plecat din Fălticeni cu foarte puţini civili. Trenul era încărcat cu militari ruşi şi români, cari aveau diferite misii. Ajuns la Iaşi, unde credeam câ voi găsi şi mai multă linişte, deoarece ei situat îa 120 km. de Fălticeni, am rămas surprins de panica ce-am găsit-o aici în unile cercuri, pricinuită de veşti alarmante, complectamente false, ca de pildă minciuna că Fălticenii au ars, deşi oraşul e liniştit şi’n întregul lui, şi altele de aceiaş natură. Aceste ştiri false au avut, «sici, di efect plecarea mai multor familii !■ Rusia. Ar trebui ca guvernul — care’i eil mai tare din câte România a avut păn’acuma, căci a ajuns la numărul de II miniştri — să fie măsuri contra guralivilor — voluntari sau involuntari — cari fac atâta rău desfăşurărei evenimentelor războinice, şi mai cu samă contra acelora cari, din interes politic, sau de altă natură, comit asemenea crime di les patrie, căci aceştia, la un adică, sunt mult mai primejdioşi decât spionii, prin efectul ce-l produc. Câteva executări de pedepse potrivit legilor şi regulamentelor şi-ar produce imediat afectul binefăcător. George G. Maxim Programul partidului moacei Chestia muncitorească Crearea unei legislaţiuni de prevedere socială (asigurările, dreptul de grevă, contractul colectiv, igiena atelierelor etc.) şi de proteguirea muncei (munca femeilor şi a copiilor, minimum de salar, munca de noapt etc). Asigurările. E o chestie foarte interesantă, vitală chiar. Şi la aceasta s’a gândit d. Neniţescu, cel mai bun ministru al industriei ce l-a avut ţara românească. Da. Trebue să ’ngrijim, să facem tot posibilul ca s’asigurăm situaţia acelora cari n’au altă avere decât braţele lor. In ultimul timp s’a văzut că şi noi avem un proletariat, cum este, din nefericire, în occident. Trebue deci de făcut la noi orge de responsabilitate condiţionată şi limitată a patronului, în caz de accidente şi boli profesionale, şi despăgubire pentru aceste cazuri, sub formă de pensie, care să echivaleze cu salarul integral, cum şi pensii pentru văduvele şi orfanii victimelor acestor accidente şi boli profesionale, egale cu 75% din salarul defunctului. Dreptul la grevă. Se propune modificarea următorului articol : „Funcţionarii, meseriaşii, muncitorii şi în fine orice salariat al statului, judeţelor, comunelor şi stabilimentelor publice cu caracter economic, industrial şi comercial, precum şi toţi acei cărora li este încredinţată asigurarea unui serviciu public de această natura, nu vor putea, sub nici un cuvânt, face parte din nici un fel de asociaţie profesională, fara autorizarea ministerului de care depind. „Funcţionarii, meseriaşii şi muncitorii de mai sus nu se pot pune’n grevă. „Cai cara va contraveni dispariţiilor da mai sus va fi destituit şi va perde toate avantajele ce-avea, ca şi reţinerile ca i s’ar fi făcut pentru diversele case de ajutor şi pensii, pe baza de legi, regulamente şi contracte. Acest articol e neuman, nedrept şi nelogie. Greva, plantă exotică—cum o numesc reacţionarii noştri—e un drept sfânt al muncitorilor. A se lua proletarilor acest drept, e o barbarie. Desfiinţarea sau puţin modificarea acestui articol va fi aprobată de lumea cinstită. Contractul colectiv este contrariul condiţiilor muncii ş’a pieţei, ce se’ncheie ’ntre un patron ş’un grup de lucrători de-o breaslă. Igiena atelierilor e o necesitate absolidă. Munca femeilor ş a copiilor. Nu ştiu ce crede partidul muncei, dar mai mici de 14 ani n’ar trebui si fie primiţi la muncă. Minimum de salar. In Anglia sa făcut o astfel de lege. Şi la noi ar trebui să fie introdusă. Traiul se scumpeşte din si In zi. Fabricanţii noştri câştigă sume fabuloasa, iar salarul muncitorilor e rămas aproape tot cei dinainte. I). Dobrogeanu-Gherea mi-a spus că’l revoltă art. 1472 din codul civil, care sună astfel : „Patronul se crede pe cuvântul seu: „Pentru câtimea salarului : „Pentru plata salarului anului expirat şî pentru aconturile date pe anul curgător.“ Cred şi eu că regea’i pentru industriaşi animă şi pentru lucrători ciumă Carol Drimraer Miercuri 2 August ilf iwniw •virs.cvt.h.iv -*■" Contra ştirilor false. Împrejurările m’au făcut să stau, luna a ceasta, la moşia Hreaţca-Maxim, din corn. Pleşeşti, jud. Suceava şi la Făltiseni. Locuiam la o depărtare de 10 km. de Fălticeni şi 800 metri de frontiera Bucovinei. Pănă la 10 iulie, nimica neobişnui in această regiune. Linişte, aer curat, deşi viaţa cam grea, ca ’n timp de război. Ţaranii—adicâ mai mult femeile, bătrânii şi copii—îşi vedeau regulat de lucrul câmpului; grânele şi alte culturi promiteau o recoltă frumoasă, şi cu toţii aşteptam rodul muncei noastre pentru toamna ce vine. Dela 20 iuli®, însă, tunurile bubuiau in diferite direcţii, la lungi intervale de câte3—4 oare şi mai cu samă dimineaţa. Eram departe de două fronturi cam 20—25 km. Deodată atmosfera s‘a schimbat şi, din ştirile comunicatelor oficiale se vedea că Ruşii au evacuat Cernăuţii şi că duşmanii au ocupat câteva puncte’n apropiere de frontiera noastră. Totuş populaţia s’a stăpânit şi aştepta cu resemnare desfăşurarea evenimentelor, cari, din zi în zi, soi ameliorau în favoarea noastră. Din Fălticeni n’au plecat decât câteva familii şi, pănă la 26 iulie, nu s’au eliberat de pretorul oraşului decât 10 permise de circulaţie, din cari o mică parte a părăsit oraşul. Cea mai mare parte numai dintre refugiaţi şi-a scos permise numai pentru a fi gata la o eventuala primejdie. Totuş în acel oraş au început * circulă din gură ’n gură veşti, care de care mai fantastice, colportate de persoane, interesate şi chiar de mulţi dintr’ai noştri — mai cu samă de unire O aniversară î»17 -1917 O sută d« ani s’a împlinit d«l« d«*-‘ chiderea teatrului nostru. La timp, d. T. T. Burada, a semnalat faptul comitetului teatral, printr’o anam® adresă. Nu s’a făcut însă nimica. Au fost tîmpuri când se serbau aniversările templului artelor. Astăzi n’o putem face. Suntem doar preocupaţi de alte griji. Sala drăguţă, în care tronează frumosul, estetica, muzica, mimica, danţul etc„ astăzi e locul cel mai plăcut intelectualilor noştri. Şi nici nu s’ar putea altfel. Arta’i hrana sufleteasc’a oamenilor culţi. Distinsul literat T. T. Burada, în Admirabilul său volum Istoria teatrului în Moldova, spune, între altele : „O încercare despre înfiinţarea unui teatru românesc în Moldova datează numai de la anul 1816, când Gh. Asaki, tânăr încă pe-atunci şi cu o cultură deosebită, ce-o căpătase în mai multe oraşe din străinătate, luptând în contra prejudecăţilor înrădăcinate la boerii noştri, făcu, cel întâi, încercarea de-a da, în limba românească, reprezentaţiuni teatrale. El traduse şi localiza mai întăi câteva piese străine, din cele bune de pe-acel timp ; apoi,prin mari stăruinţi făcu pe mai mulţi boeri să îngădue ca fii lor să fie Interpreţii pieselor sale.* Prima reprezentaţie ce s’a dat a fost pastorala Mirţii şi Hloe, într’un ast, prelucrată de Gh. Asaki după Gesner şi Florian. Copii boerilor Ghica şi Strurza au jucat rolurile principale. A fost prima reprezentaţie dată’n linda românească. Mai târziu s’au dat neîntrerupt comedii, tragedii, drame, etc. în sala teatrului, în limbeie franceză, germană, greacă, rusa, etc., numai românește iu ! Cauza a fost că boerii credeau câreva înjositor teatrul. Pentru artiști aveau numai dispreț. Literatura dramatic’a fost neglijată cu totul. Primul artist român, fiu de boe.; «*!da^an, a fost Gheorghe Burada, fiul v#r-