Gazeta de Sud, ianuarie 2001 (Anul 7, nr. 1776-1799)
2001-01-15 / nr. 1785
X » V GAZETA de SUD www.gds.ro Nr. 1785 Luni, 15 ianuarie 2001. Preț 3.500 lei BRAT ! ÎNSCĂUNAREA prefecților olteni MEHEDINȚI: Dan Trancotă promite „o echipă puternică și competitivă“ Ceremonia instalării noului prefect de Mehedinți a avut loc sîmbătă dimineață, în cadrul Comisiei Administrative lărgite, convocate în acest scop. Reprezentantul guvernului, ministrul dezvoltării și reformei, Leonard Cazan, a dat citire hotărîrii de guvern privind eliberarea din funcția de prefect a lui Marian Rădulescu și a lui Sevastian Bizei din cea de subprefect, după care a prezentat hotărîrea guvernamentală prin care profesorul Dan Trancotă a fost numit prefect. Numirea noului subprefect va avea loc peste cîteva zile; în alocuțiunea rostită, ministrul Leonard Cazan a reamintit atribuțiile prefectului, invitînd la o „conlucrare permanentă și de bună credință“ între noul prefect și președintele Consiliului Județean Mehedinți, solicitînd „implicarea lor în combaterea infracțiunilor grave care ating siguranța națională“ și un comportament caracterizat de „modestie și decență în toate împrejurările“. La predarea „ștafetei“, fostul și actualul prefect s-au îmbrățișat călduros, urîndu-și reciproc succes. Dan Trancotă a promis că va constitui, la nivelul Prefecturii Mehedinți, „o echipă puternică și competitivă“ și că va reuși să aplice corespunzător, în județ, programul de guvernare. La ceremonie au participat oficialități locale, parlamentari, șefi ai serviciilor descentralizate, reprezentanți ai primăriei, dar și o impresionantă delegație a organizației PDSR Vînju Mare. • Eugen MĂICĂNEANU GORJ: Toni Mihail Greblă ar repolitiza funcțiile publice Noul prefect, avocatul Toni Mihail Greblă, a fost instalat în funcție sîmbătă, 13 ianuarie, în cadrul unei festivități desfășurate în Sala Maură a Prefecturii Gorj. Postul de subprefect i-a revenit lui Eugen Vîlceanu. Toni Greblă a mai fost prefect al județului Gorj între anii 1990 - 1993, după care a activat, timp de patru ani, ca prim-secretar al Misiunii Permanente a României pe lîngă Organizația Națiunilor Unite din Geneva. Din partea guvernului a participat Acsinte Gașpar, ministrul pentru relația cu parlamentul. Au mai fost prezenți: Nicolae Mischie, președintele Consiliului Județean Gorj, Pantelimon Manta, prefect de Gorj între anii 1996 - 2000, reprezentanți ai principalelor partide politice și unități economice din județ, ziariști, precum și deputați și senatori de Gorj. O problemă de sănătate l-a împiedicat pe Emil Popescu, prefectul în exercițiu, să fie prezent în sala de ceremonii a prefecturii. în discursul ținut, Toni Mihail Greblă a vorbit despre depolitizarea funcțiilor publice, promițînd „o bună colaborare cu toate instituțiile, inclusiv cu reprezentanții mass-media“. Aproximativ două treimi din echipa care a lucrat cu fostul prefect au ținut să participe la eveniment. Ca o curiozitate, noul prefect a fost instalat în funcție într-o zi de 13, dar și de ziua Simțului Emil, prenume purtat de fostul prefect. • Eugen MĂRUȚĂ DOLJ, Cornel Mondea va bate la cîte uși va fi nevoie Reprezentantul Guvernului României în Dolj. Cornel Mondea, membru PDSR, a fost instalat oficial în funcția de prefect al județului, în legislatura trecută, funcția a aparținut PD și a fost ocupată de Constantin Popeci, iar anterior alegerilor generale, de către Marian Jean Marinescu, în V . ■ " Proaspăt instalat la cîrma județului Dolj, prefectul Cornel Mandea s-a abținut de la a face promisiuni pe termen lung, declarînd doar că echipa care-l va ajuta în următorii patru ani și-o va alege singur. Totodată, el i-a avertizat pe guvernanți că la „Dolj și-au făcut rost de o rîie“, referindu-se la faptul că pentru a rezolva problemele județlui, vă batea la cîte uși va fi nevoie. O dată cu numirea noului prefect prin ordin guvernamental, a fost eliberat din funcție și subprefectul țărănist Florea Popescu. Pînă cînd se va decide la nivel central numele persoanei care va ocupa postul de subprefect de Dolj, deocamdată acesta rămîne vacant. • Nicoleta ENE DIGRESIUNI de Octavian PALER Singurătatea țărăniștilor Prin vara trecută, a circulat la un moment dat zvonul că, excedați de liberali, țărăniștii intenționau să meargă singuri în alegeri, cu semnul lor, tradițional, „ochiul". Am pus acea intenție pe seama amorului propriu lezat, dar și pe seama unei lucidități de ultimă oră. Cineva în staff-ul țărănist a înțeles - mi-am zis - că a trecut vremea când liberalii se întorceau spășiți în CDR dându-le țărăniștilor prilejul să guste satisfacția unei Canosse politice unde ei jucau rolul papei Grigorie al Vll-lea, dispus să ierte pe cel ce se umilea. Foarte repede, însă, zvonul a fost dezmințit. Țărăniștii n-au avut curajul să se prezinte la urne sub propria identitate. Au preferat un pseudonim cârpit, CDR-2000, ceea ce i-a costat rămânerea în afara parlamentului. Acum, când trebuie să găsească o explicare pentru eșecul electoral, țărăniștii continuă, văd, cu aceeași stranie (sau nu e stranie?) lipsă de realism să nu-și înțeleagă greșelile. Ei dau vina pe liberali, li acuză de trădare și îi consideră responsabili de faptul că PNȚCD trebuie să vadă, azi, aula parlamentului numai la televizor. Nu susțin că liberalii s-au purtat fără reproș în fosta lor „căsnicie" cu țărăniștii. Liberalii au avut mereu porniri adulterine și dor de ducă. Dar, la urma urmei, ce-ar fi vrut PNȚCD? Ca PNL să piardă și el parlamentul din fidelitate? Pretenția ar fi fost prea mare. Și adevărul e că PNȚCD s-ar fi putut salva la rândul său dacă, în loc să se ascundă într-o ficțiune uzată, care încetase să mai reprezinte un mit politic, și-ar fi asumat același risc ca liberalii, înfruntând o singurătate onestă. Nu lipsa de solidaritate, cum le place țărăniștilor să spună, le-a jucat festa, ci teama de a fi singuri, iată, au trecut unsprezece ani de cînd PNȚCD a ieșit din catacombe, dar câți își amintesc, la noi, că „ochiul" a figurat, cândva, printre simbolurile electorale de prim plan? Poate, cei din generația mea, care l-am văzut desenat cu var, pe garduri, în 1946. Pentru tineri, e ceva prăfuit, de arhivă. Or, dacă la alegerile din '92 și '96 era firesc ca „ochiul", ca simbol de partid, să fie sacrificat pentru un simbol mai cuprinzător, „cheia"”, care atunci reprezenta nevoia de „schimbare", frica de singurătate, la ultimele alegeri, a fost o eroare fatală. La fel de des se aude, în incriminările pe care fruntașii țărăniști și le aruncă, fără grafie, în lupta pentru fotoliile din partid, argumentul că dezastrul de la alegeri s-ar datora unei rele campanii electorale. E adevărat, PNȚCD a făcut o campanie electorală păguboasă, amestec de timorare și arrar, cu multe ținte false. Dar puteau să facă țărăniștii orice fel de campanie electorală, asurzitoare, cu surle și trâmbițe, sau discretă și inteligentă, rezultatul ar fi fost același. PNȚCD nu putea repara în câteva săptămâni o antipatie ce se consolidase de-a lungul câtorva ani. De fapt, nu campania electorală a fost de vină, ci guvernarea catastrofală. Ce prim-miniștri au dat țărăniștii? Ciorbea? Radu Vasile? Un diletant care a consimțit să fie un șef al Executivului, ci executant șef al ordinelor venite de la niște supraguverne, neconstituționale (Cocopa și Cocopa), sau de la Cotroceni. Și un șmecher purtător de ghiul, fără complexe, dar și fără principii, care acum s-a strecurat travestit în „democrat" în parlament. In plus, amândoi au părăsit Palatul Victoria dezavuați chiar de țărăniști. Ticu Dumitrescu, inițiatorul deconspirarii fostei poliții politice, a avut de luptat mai mult cu foștii săi colegi de partid decât cu adversarii, iar Ion Diaconescu nu s-a simțit deloc obligat să le atragă atenția „nepoților" săi că făceau de râs PNȚCD. Și ce altceva în afară de un spectacol al neputințelor și dihoriilor au oferit țărăniștii? Democrații au fost șantajiști și au fost pentru că au avut pe cine șantaja. Liberalii au dansat când în Convenție, când în afara ei, și din cauza firii lor nestatornice, predispusă la infidelități, și fiindcă țărăniștii au ținut cu dinții de hegemonia lor. UDMR - singurul partid consecvent din fosta coaliție - și-a urmat scopurile, cu pași mai mari sau mai mici, simțind că în PNȚCD nu există o linie de demarcație între ceea ce se poate accepta, potrivit „dreptului la diferență", și ceea ce nu se poate accepta, deoarece contravine interesului național. Pe scurt, țărăniștii au pierdut alegerile înainte de alegeri. In decursul a patru ani, Asta ar trebui să accepte delegații la apropiatul congres, dacă vor ca PNȚCD să nu ajungă o amintire. Dar singurătatea cere o anumită tărie de caracter. De aceea nu mă hazardez în pronosticuri. Național TV Bingo Liberty BTM„„ 10 Droguri la Calafat Polițiștii de la Punctul de frontieră Calafat au găsit ieri, în grupul sanitar situat în apropierea graniței, trei pachețele care conțineau 92 de grame de canabis Ieri, au sosit la Punctul de frontieră Calafat, mai multe autocare care transportau cetățeni iugoslavi, de origine albaneză. Aceștia veneau din Kosovo și se îndreptau spre Germania și Austria. Polițiștii de frontieră au organizat o amplă acțiune, verificînd persoanele, autocarele și zona în care se aflau aceștia. Astfel, au fost descoperite drogurile în grupul sanitar situat înaintea punctului de control. Drogurile au fost predate la IJP Dolj. (M.B.) Se vor zgudui polițiștii Ministrul ordinii publice, Ioan Rus, a declarat, sîmbătă, la Cluj, că șefii inspectoratelor județene de poliție ar putea fi schimbați în urma rezultatelor bilanțurilor care vor începe săptămîna aceasta. Schimbările vor fi aplicate în zonele în care se vor constata creșterea ratei infracționalității și o activitate nesatisfăcătoare. Rus a precizat că, în cazul în care bilanțurile se vor dovedi pozitive, activitatea șefilor inspectoratelor de poliție va fi reanalizată peste șase luni, urmînd să se stabilească dacă vor fi menținuți în funcție. „Am trecut întîi la instalarea prefecților, după care ne vom ocupa de polițiști“, a precizat Ioan Rus. Ministrul de interne a mai declarat că, în următoarea perioadă, vor avea loc adevărate „zguduiri“ în poliție, generate de destituiri și înlocuiri. - COTiniAATAI. OLT. Marin Diaconescu dorește să reabiliteze imaginea „șifonată“ a prefecturii Noul prefect al județului Olt este chiar președintele organizației județene PDSR, deputatul Marin Diaconescu. El se află la al doilea mandat de prefect al județului, ocupînd această funcție și în perioada 1993-1996. De asemenea, noul subprefect a fost numit consilierul județean Zoltán Erdey, vicepreședinte al PDSR Olt și patronul unei firme de construcții, cunoscut drept „mîna dreaptă din umbră“ a lui Marin Diaconescu. Noul prefect este profesor de chimie, iar noul subprefect este inginer. La evenimentul de instalare a celor doi, desfășurat în sediul prefecturii, au participat cam 200 de persoane, printre care invitați de marcă precum noul ministru al justiției, Rodica Stănoiu, deputații Florin Georgescu și Nicolae Grădinaru, toți aleși în parlament pe listele Oltului, alături de fostul prefect, pedistul Florea Morlova, fostul subprefect, țărănistul Mircea Argeșeanu, și nenumărați directori și funcționari locali. Prefectul și subprefectul au primit și binecuvîntarea Preasfinției Sale Episcopul Vicar Irineu Slătineanul, iar mandatele lor au fost „udate“ cu peste 20 de sticle de șampanie. Chiar dacă nu toți invitații au încăput în sala de protocol, cei mai mulți aglomerînd holurile prefecturii, șampania și fursecurile au ajuns tuturor, inclusiv numeroșilor ziariști prezenți, într-o conferință de presă ad-hoc, Rodica Stănoiu a declarat că Miron Cozma mai are soluția recursului în anulare, iar deputatul Florin Georgescu a dezvăluit că în 2001 se gîndește la căsătorie. Noul prefect a declarat că dorește să reabiliteze imaginea „șifonată“ a prefecturii, dînd de înțeles că e loc și pentru schimbarea anumitor directori. • Ana-Maria ANGELESCU Eminescu si drama românității de Eugen MAICANEANU Cel care-și dorea intrarea în eternitate sub semnul reconcilierii ființei sale intime, sfîșiată de aspirații contrare („Piară-mi ochii tulburători din cale, / Vino iar în sîn, nepăsare tristă, / Ca să pot muri liniștit,pe mine / Mie redâ-mă!"), a avut parte - tulburător destin - în postumitate de un tratament contrar. Unele generații de români au fost îndrumate să-l îmbrățișeze pe Eminescu cel din epoca romantismului tumultuos. Altele - pe cel șăgalnic - senzual din poezia de dragoste. Critici demni de toată considerația i-au supralicitat creația poetică antumă în dauna celei postume, sau invers. Păpușarii ideologici de toate culorile n-au pierdut nicicînd din vedere să-i delimiteze manihesc opera. Potrivit acestora, Eminescu e genial ca poet și profund retrograd, nociv, ca gînditor și publicist. Cînd G. Călinescu i-a demonstrat unicitatea personalității și organicitatea operei, a sărit, isterică, de la locul ei „canalia de ulifi", că să vezi, ce-i aia „Poetul Național", de unde și pînă unde „Poetul Nepereche". De vreo zece ani încoace, cominării noii „ elite " internaționaliste se străduiesc, nu chiar fără rezultate, uneori sub aparențele „reevaluării", să spulbere mitul eminescian. Timpul devenise nerăbdător, iar românii nu trebuia să fie lăsați a conștientiza proporțiile dramei deznaționalizării la care erau supuși cu forță și sistem. Cu atît mai mult cu cît unii dintre ei avuseseră cutezanța să scoată la lumină nestematele ideologiei și publicisticii eminesciene. Și, vai, lumina nu făcea decît să contureze profunda lor actualitate: „E destul ca cineva să scrie românește așa cum scriau strămoșii noștri, cumpănit și cu rost, pentru ca în ochii veniturilor liberale și semiliberale, în ochii lepădătorilor Orientului european să treacă de străin. Am ajuns în adevăr în această Americă dunăreană ca tocmai românii să fie tratați ca străini, să se simtă străini în țara lor proprie. Toate capetele unor rase degenerate care s-au grămădit în orașele României, toate craniile cu cîte cinci drumuri de creier, fără seriozitate și adîncime, toți microcefalii și toate stîrpiturile Peninsulei Balcanice apar în acest bal mascat sub formă de reputații uzurpate de mari oameni fără știință de carte; toată această plebe s-a constituit în stăpîna poporului românesc. Libertate, egalitate, fraternitate! Ce e mai frumos în lume decît ca tot ce se scurge în România, ca într-o mlaștină, să fie liber ca noi, egal cu noi, frate cu noi? Și pe cînd această plebe se-nmulțește pe zi ce merge, neamul nobil și drept care cutremura odinioară pămîntul la un semn al lui Mircea Basarab sărăcește, scade și moare" (Timpul, 14 noiembrie 1880). Intoleranță? Rasism? Xenofobie? Protolegionarism? Nimic altceva decît durerea pură în fața unei Europe care, atunci ca și acum, nu ne vrea decît în genunchi și cu grumazul plecat. Nimic altceva decît revolta de a vedea acest pămînt purtător de glorioasă istorie transformat în bîlci al viciilor transnaționale. Blesteme care nu ne-au părăsit și sub a căror povară noi, românii, am mai traversat, iată, încă un veac... Mv mm mm z%:mmwsxw