Gazeta de Sud, ianuarie 2001 (Anul 7, nr. 1776-1799)

2001-01-15 / nr. 1785

X » V GAZETA de SUD www.gds.ro Nr. 1785 Luni, 15 ianuarie 2001. Preț 3.500 lei BRAT ! ÎNSCĂUNAREA prefecților olteni MEHEDINȚI: Dan Trancotă promite „o echipă puternică și competitivă“ Ceremonia instalării noului prefect de Mehedinți a avut loc sîmbătă dimineață, în cadrul Co­misiei Administrative lărgite, convocate în acest scop. Repre­zentantul guvernului, ministrul dezvoltării și reformei, Leonard Cazan, a dat citire hotărîrii de guvern privind eliberarea din funcția de prefect a lui Marian Rădulescu și a lui Sevastian Bizei din cea de subprefect, după care a prezentat hotărîrea guvernamen­tală prin care profesorul Dan Trancotă a fost numit prefect. Numirea noului subprefect va avea loc peste cîteva zile; în alocuțiunea rostită, minis­trul Leonard Cazan a reamintit atribuțiile prefectului, invitînd la o „conlucrare permanentă și de bună credință“ între noul prefect și președintele Consiliului Jude­țean Mehedinți, solicitînd „im­plicarea lor în combaterea infrac­țiunilor grave care ating siguranța națională“ și un comportament caracterizat de „modestie și de­cență în toate împrejurările“. La predarea „ștafetei“, fostul și ac­tualul prefect s-au îmbrățișat căl­duros, urîndu-și reciproc succes. Dan Trancotă a promis că va constitui, la nivelul Prefecturii Mehedinți, „o echipă puternică și competitivă“ și că va reuși să aplice corespunzător, în județ, programul de guvernare. La ce­remonie au participat oficialități locale, parlamentari, șefi ai ser­viciilor descentralizate, reprezen­tanți ai primăriei, dar și o impre­sionantă delegație a organizației PDSR Vînju Mare. • Eugen MĂICĂNEANU GORJ: Toni Mihail Greblă ar­­ repolitiza funcțiile publice Noul prefect, avocatul Toni Mihail Greblă, a fost instalat în funcție sîmbătă, 13 ianuarie, în cadrul unei festivități desfășu­rate în Sala Maură a Prefecturii Gorj. Postul de subprefect i-a revenit lui Eugen Vîlceanu. To­ni Greblă a mai fost prefect al județului Gorj între anii 1990 - 1993, după care a activat, timp de patru ani, ca prim-secretar al Misiunii Permanente a Româ­niei pe lîngă Organizația Națiu­nilor Unite din Geneva. Din par­tea guvernului a participat Ac­­sinte Gașpar, ministrul pentru relația cu parlamentul. Au mai fost prezenți: Nicolae Mischie, președintele Consiliului Jude­țean Gorj, Pantelimon Manta, prefect de Gorj între anii 1996 - 2000, reprezentanți ai principa­lelor partide politice și unități economice din județ, ziariști, precum și deputați și senatori de Gorj. O problemă de sănătate l-a împiedicat pe Emil Popescu, prefectul în exercițiu, să fie pre­zent în sala de ceremonii a pre­fecturii. în discursul ținut, Toni Mihail Greblă a vorbit despre depolitizarea funcțiilor publice, promițînd „o bună colaborare cu toate instituțiile, inclusiv cu reprezentanții mass-media“. Aproximativ două treimi din echipa care a lucrat cu fostul prefect au ținut să participe la eveniment. Ca o curiozitate, no­ul prefect a fost instalat în func­ție într-o zi de 13, dar și de ziua Simțului Emil, prenume purtat de fostul prefect. • Eugen MĂRUȚĂ DOLJ, Cornel Mondea va bate la cîte uși va fi nevoie Reprezentantul Guvernului României în Dolj. Cornel Mon­dea, membru PDSR, a fost in­stalat oficial în funcția de prefect al județului, în legislatura tre­cută, funcția a aparținut PD și a fost ocupată de Constantin Po­­peci, iar anterior alegerilor ge­nerale, de către Marian Jean Ma­­rinescu, î­­­n­ V­ . ■ " Proaspăt instalat la cîrma ju­dețului Dolj, prefectul Cornel Mandea s-a abținut de la a face promisiuni pe termen lung, de­­clarînd doar că echipa care-l va ajuta în următorii patru ani și-o va alege singur. Totodată, el i-a avertizat pe guvernanți că la „Dolj și-au făcut rost de­ o rîie“, referindu-se la faptul că pentru a rezolva problemele județ­­lui, vă batea la cîte uși va fi nevoie. O dată cu numirea noului prefect prin ordin guvernamental, a fost eliberat din funcție și sub­prefectul țărănist Florea Popescu. Pînă cînd se va decide la nivel central numele persoanei care va ocupa postul de subprefect de Dolj, deocamdată acesta rămîne vacant. • Nicoleta ENE DIGRESIUNI de Octavian PALER Singurătatea țărăniștilor Prin vara trecută, a circulat la un moment dat zvonul că, exce­dați de liberali, țărăniștii intențio­nau să meargă singuri în alegeri, cu semnul lor, tradițional, „ochiul". Am pus acea intenție pe seama amorului propriu lezat, dar și pe seama unei lucidități de ultimă oră. Cineva în staff-ul țărănist a înțeles - mi-am zis - că a trecut vre­mea când liberalii se întorceau spășiți în CDR dându-le țărăniștilor prilejul să guste satisfacția unei Canosse politice unde ei jucau ro­lul papei Grigorie al Vll-lea, dis­pus să ierte pe cel ce se umilea. Foarte repede, însă, zvonul a fost dezmințit. Țărăniștii n-au avut cu­rajul să se prezinte la urne sub propria identitate. Au preferat un pseudonim cârpit, CDR-2000, ceea ce i-a costat rămânerea în afara parlamentului. Acum, când trebuie să gă­sească o explicare pentru eșecul electoral, țărăniștii continuă, văd, cu aceeași stranie (sau nu e stra­nie?) lipsă de realism să nu-și înțe­leagă greșelile. Ei dau vina pe li­berali, li acuză de trădare și îi con­sideră responsabili de faptul că PNȚCD trebuie să vadă, azi, aula parlamentului numai la televizor. Nu susțin că liberalii s-au pur­tat fără reproș în fosta lor „căs­nicie" cu țărăniștii. Liberalii au avut mereu porniri adulterine și dor de ducă. Dar, la urma urmei, ce-ar fi vrut PNȚCD? Ca PNL să piardă și el parlamentul din fide­litate? Pretenția ar fi fost prea ma­re. Și adevărul e că PNȚCD s-ar fi putut salva la rândul său dacă, în loc să se ascundă într-o ficțiune uzată, care încetase să mai repre­zinte un mit politic, și-ar fi asumat același risc ca liberalii, înfruntând o singurătate onestă. Nu lipsa de solidaritate, cum le place țărăniș­tilor să spună, le-a jucat festa, ci teama de a fi singuri, iată, au tre­cut unsprezece ani de cînd PNȚCD a ieșit din catacombe, dar câți își amintesc, la noi, că „ochiul" a figurat, cândva, printre simbolurile electorale de prim plan? Poate, cei din generația mea, care l-am văzut desenat cu var, pe garduri, în 1946. Pentru tineri, e ceva prăfuit, de arhivă. Or, dacă la alegerile din '92 și '96 era firesc ca „ochiul", ca sim­bol de partid, să fie sacrificat pen­tru un simbol mai cuprinzător, „cheia"”, care atunci reprezenta nevoia de „schimbare", frica de singurătate, la ultimele alegeri, a fost o eroare fatală. La fel de des se aude, în incri­minările pe care fruntașii țărăniști și le aruncă, fără grafie, în lupta pentru fotoliile din partid, argu­mentul că dezastrul de la alegeri s-ar datora unei rele campanii electorale. E adevărat, PNȚCD a făcut o campanie electorală pă­guboasă, amestec de timorare și arrar, cu multe ținte false. Dar pu­teau să facă țărăniștii orice fel de campanie electorală, asurzitoare, cu surle și trâmbițe, sau discretă și inteligentă, rezultatul ar fi fost ace­lași. PNȚCD nu putea repara în câteva săptămâni o antipatie ce se consolidase de-a lungul câtor­va ani. De fapt, nu campania elec­torală a fost de vină, ci guverna­rea catastrofală. Ce prim-miniștri au dat țărăniștii? Ciorbea? Radu Va­si­le? Un diletant care a consim­țit să fie un șef al Executivului, ci executant șef al ordinelor venite de la niște supraguverne, necon­stituționale (Cocopa și Cocopa), sau de la Cotroceni. Și un șme­cher purtător de ghiul, fără com­plexe, dar și fără principii, care acum s-a strecurat travestit în „de­mocrat" în parlament. In plus, amândoi au părăsit Palatul Vic­toria dezavuați chiar de țărăniști. Ticu Dumitrescu, inițiatorul decon­­spirarii fostei poliții politice, a avut de luptat mai mult cu foștii săi co­legi de partid decât cu adversarii, iar Ion Diaconescu nu s-a simțit deloc obligat să le atragă atenția „nepoților" săi că făceau de râs PNȚCD. Și ce altceva în afară de un spectacol al neputințelor și di­horiilor au oferit țărăniștii? De­mocrații au fost șantajiști­­ și au fost­­ pentru că au avut pe cine șantaja. Liberalii au dansat când în Convenție, când în afara ei, și din cauza firii lor nestatornice, predispusă la infidelități, și fiindcă țărăniștii au ținut cu dinții de he­gemonia lor. UDMR - singurul par­tid consecvent din fosta coaliție - și-a urmat scopurile, cu pași mai mari sau mai mici, simțind că în PNȚCD nu există o linie de de­marcație între ceea ce se poate accepta, potrivit „dreptului la di­ferență", și ceea ce nu se poate accepta, deoarece contravine in­teresului național. Pe scurt, țărăniștii au pierdut alegerile înainte de alegeri. In de­cursul a patru ani, Asta ar trebui să accepte delegații la apropiatul congres, dacă vor ca PNȚCD să nu ajungă o amintire. Dar singu­rătatea cere o anumită tărie de caracter. De aceea nu mă hazar­dez în pronosticuri. Național TV Bingo Liberty BTM„„ 10 Droguri la Calafat Polițiștii de la Punctul de frontieră Calafat au găsit ieri, în grupul sanitar situat în apropierea graniței, trei pachețele care con­țineau 92 de grame de canabis­ Ieri, au sosit la Punctul de frontieră Calafat, mai multe auto­care care transportau cetățeni iu­goslavi, de origine albaneză. Aceș­tia veneau din Kosovo și se în­dreptau spre Germania și Austria. Polițiștii de frontieră au organizat o amplă acțiune, verificînd persoa­nele, autocarele și zona în care se aflau aceștia. Astfel, au fost desco­perite drogurile în grupul sanitar situat înaintea punctului de con­trol. Drogurile au fost predate la IJP Dolj. (M.B.) Se vor zgudui polițiștii Ministrul ordinii publice, Ioan Rus, a declarat, sîmbătă, la Cluj, că șefii inspectoratelor ju­dețene de poliție ar putea fi schimbați în urma rezultatelor bi­lanțurilor care vor începe săptă­­mîna aceasta. Schimbările vor fi aplicate în zonele în care se vor constata creșterea ratei infracționalității și o activitate nesatisfăcătoare. Rus a precizat că, în cazul în care bilanțurile se vor dovedi po­zitive, activitatea șefilor inspec­toratelor de poliție va fi reana­­lizată peste șase luni, urmînd să se stabilească dacă vor fi men­ținuți în funcție. „Am trecut întîi la instalarea prefecților, după care ne vom ocupa de polițiști“, a pre­cizat Ioan Rus. Ministrul de interne a mai declarat că, în următoarea peri­oadă, vor avea loc adevărate „zguduiri“ în poliție, generate de destituiri și înlocuiri. - COTiniAAT­AI. OLT. Marin Diaconescu dorește să reabiliteze imaginea „șifonată“ a prefecturii Noul prefect al județului Olt este chiar președintele organiza­ției județene PDSR, deputatul Marin Diaconescu. El se află la al doilea mandat de prefect al ju­dețului, ocupînd această funcție și în perioada 1993-1996. De ase­menea, noul subprefect a fost nu­mit consilierul județean Zoltán Erdey, vicepreședinte al PDSR Olt și patronul unei firme de con­strucții, cunoscut drept „mîna dreaptă din umbră“ a lui Marin Diaconescu. Noul prefect este profesor de chimie, iar noul sub­prefect este inginer. La evenimentul de instalare a celor doi, desfășurat în sediul prefecturii, au participat cam 200 de persoane, printre care in­vitați de marcă precum noul mi­nistru al justiției, Rodica Stăno­­iu, deputații Florin Georgescu și Nicolae Grădinaru, toți aleși în parlament pe listele Oltului, ală­turi de fostul prefect, pedistul Florea Morlova, fostul subpre­fect, țărănistul Mircea Argeșea­­nu, și nenumărați directori și funcționari locali. Prefectul și subprefectul au primit și bine­­cuvîntarea Preasfinției Sale Episcopul Vicar Irineu Slătinea­­nul, iar mandatele lor au fost „udate“ cu peste 20 de sticle de șampanie. Chiar dacă nu toți in­vitații au încăput în sala de pro­tocol, cei mai mulți aglomerînd holurile prefecturii, șampania și fursecurile au ajuns tuturor, in­clusiv numeroșilor ziariști pre­zenți, într-o conferință de presă ad-hoc, Rodica Stănoiu a decla­rat că Miron Cozma mai are so­luția recursului în anulare, iar deputatul Florin Georgescu a dezvăluit că în 2001 se gîndește la căsătorie. Noul prefect a declarat că dorește să reabiliteze imaginea „șifonată“ a prefecturii, dînd de înțeles că e loc și pentru schim­barea anumitor directori. • Ana-Maria ANGELESCU Eminescu si drama românității de Eugen MAICANEANU Cel care-și dorea intrarea în eternitate sub semnul reconcilierii ființei sale intime, sfîșiată de as­pirații contrare („Piară-mi ochii tulburători din cale, / Vino iar în sîn, nepăsare tristă, / Ca să pot muri liniștit,­­pe mine / Mie redâ-mă!"), a avut parte - tulbu­rător destin­ - în postumitate de un tratament contrar. Unele ge­nerații de români au fost îndru­mate să-l îmbrățișeze pe Emines­cu cel din epoca romantismului tumultuos. Altele - pe cel șăgalnic - senzual din poezia de dragoste. Critici demni de toată conside­rația i-au supralicitat creația poe­tică antumă în dauna celei pos­tume, sau invers. Păpușarii ideo­logici de toate culorile n-au pier­dut nicicînd din vedere să-i deli­miteze manihesc opera. Potrivit acestora, Eminescu e genial ca poet și profund retrograd, nociv, ca gînditor și publicist. Cînd G. Călinescu i-a demonstrat unici­tatea personalității și organici­­tatea operei, a sărit, isterică, de la locul ei „canalia de ulifi", că să vezi, ce-i aia „Poetul Național", de unde și pînă unde „Poetul Ne­pereche". De vreo zece ani în­coace, comi­nării noii „ elite " inter­naționaliste se străduiesc, nu chiar fără rezultate, uneori sub aparențele „reevaluării", să spul­bere mitul eminescian. Timpul de­venise nerăbdător, iar românii nu trebuia să fie lăsați a conștientiza proporțiile dramei deznaționa­lizării la care erau supuși cu forță și sistem. Cu atît mai mult cu cît unii dintre ei avuseseră cutezanța să scoată la lumină nestematele ideologiei și publicisticii emines­ciene. Și, vai, lumina nu făcea decît să contureze profunda lor actualitate: „E destul ca cine­va să scrie românește așa cum scriau strămoșii noș­tri, cumpănit și cu rost, pentru ca în ochii venituri­lor liberale și semiliberale, în ochii lepădătorilor Ori­entului european să trea­că de străin. Am ajuns în adevăr în această Ameri­că dunăreană ca tocmai românii să fie tratați ca străini, să se simtă străini în țara lor proprie. Toate capetele unor rase dege­nerate care s-au grămădit în orașele României, toate craniile cu cîte cinci dru­muri de creier, fără serio­zitate și adîncime, toți mi­­crocefalii și toate stîrpitu­­rile Peninsulei Balcanice apar în acest bal mascat sub formă de reputații uzurpate de mari oameni fără știință de carte; toată această plebe s-a constituit în stăpîna poporului româ­nesc. Libertate, egalitate, fraternitate! Ce e mai fru­mos în lume decît ca tot ce se scurge în România, ca într-o mlaștină, să fie liber ca noi, egal cu noi, frate cu noi? Și pe cînd această ple­be se-nmulțește pe zi ce merge, neamul nobil și drept care cutremura odi­nioară pămîntul la un semn al lui Mircea Basa­rab sărăcește, scade și moare" (Timpul, 14 noiembrie 1880). Intoleranță? Rasism? Xe­nofobie? Protolegionarism? Ni­mic altceva decît durerea pură în fața unei Europe care, atunci ca și acum, nu ne vrea decît în ge­nunchi și cu grumazul plecat. Ni­mic altceva decît revolta de a ve­dea acest pămînt purtător de glo­rioasă istorie transformat în bîlci al viciilor­ transnaționale. Bleste­me care nu ne-au părăsit și sub a căror povară noi, românii, am mai traversat, iată, încă un veac... Mv mm­­ mm z%:mmwsxw

Next