Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)

1954-05-08 / nr. 265

Experiența școlilor în organizarea lucrărilor agricole practice In­­ primăvara aceasta, în școlile din re­giunea București se desfășoară larg lu­crări agricole practice la culturile naturii vii, pe loturile experimentale, în grădini, un ajutor însemnat în munca învățători­lor ,a„ Profesorilor de biologie în această privință s-au constituit instrucțiunile Mi­nisterului învățământului în legătură cu completarea programei cu cunoștințe a­­gticole practice-Secția de în­vățămînt a regiunii se stră­­dunește să dea cadrelor didactice îndru­mările de care au nevoie în organizarea acestei munci și, în același timp, să cu­noască cît mai bine experiența lor, să ge­neralizeze cea mai bună experiență în toate școlile regiunii. . Multe școli din regiune s-au pregătit din timp pentru cultivarea loturilor cu legume și zarzavaturi. Loturile au fost gunoite și arate din toamnă, semințele necesare, au fost procurate din vreme și semănate in răsadnițe. Cadrele didactice de la școala din com­. Miroși, raionul Roșiori, au lucrat cu elevii răsadnițe calde și cuiburi nutri­tive. Au obținut astfel răsaduri de ardei, roșii și castraveți. Pe care le-au cultivat pe o suprafață de circa 0,75 ha. O acțiune identică s-a organizat la școala din Ră­­cari, unde s-au pregătit răsaduri de roșii și ardei. Răsadurile au fost pregătite și în­grijite de elevi în cadrul aplicării cunoș­tințelor agricole învățate la orele de curs. Numeroase școli au organizat bine ex­periențele privind încercarea puterii germinație a semințelor ce urmau a­ce cultivate pe loturile școlare. Așa a proce­si dat, de exemplu, profesorul de științe na­turale de la școala medie din Drăgănești, care a experimentat cu elevii puterea de germinație a semințelor tuturor legumelor care au fost cultivate pe lotul școlar : fa­sole, mazăre, castraveți etc. De ase­menea, la școala din Cob­ani s-au făcut probe de germinație la grîul de primă­vară, la mazăre, fasole, porumb. Planificîndu-și lecțiile de științe natu­rale, cadrele didactice s-au preocupat să realizeze o unitate deplină între predarea cunoștințelor agricole și practică. Astfel, tovarășa Eugenia profesoară de științe naturale la Mihăilă, școala din comuna Blejești, raionul Vida, și-a fixat în planificarea materiei la botanică în clasa a V-a și lucrările practice ce trebuie efectuate pe lotul școlar sau la G.A.S. din localitate. La secția „Aratul, săpatul, prășitul" s-au efec­tuat ca lucrări practice aratul și pregăti­rea terenului pentru însămînțări pe lotul experimental. Lotul școlar, în suprafață de 5000 m.p., a fost împărțit­ în Parcele cor­respunzătoare soiurilor de culturi, ca de exemplu: mazăre, fasole, porumb, cea­pă, cartofi, morcovi, dovlecei, roșii, varză. Odată cu predarea secției „Porumbul, grîul, cartoful, leguminoasele“ profesoara a organizat cu elevii semănarea acestor plante pe lotul școlar, arătîndu-le cum să aplice regulile agrotehnice învățate Pla­nul tovarășei Mihăilă prevede, pentru lec­ția privitoare la polenizarea încrucișată artificială, o lucrare practică de poleni­zare suplimentară la porumb pe lotul șco­lar ; pentru lecția­ privitoare la altoire, al­toirea a 10 pomi plantați pe lotul școlii; pentru lecția „Combaterea principalilor dăunători ai plantelor de cultură“, parti­ciparea elevilor la combaterea dăunători­lor la culturile de pe lotul școlar Precum și la gospodăria agricolă de stat și la în­tovărășirea agricolă din comună etc. La școala de 7 ani din comuna Comand, raionul Drăgănești, se acordă o mare a­­tenție înarmării elevilor cu cunoștințe despre compoziția solului, despre îmbu­nătățirea lui pentru asigurarea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării diferitelor soiuri de plante. Pentru aplicarea acestor cunoștințe, profesoara de știinte naturale a organizat cu elevii gunoirea diferitelor parcele, tinted seama de soiurile devian­te care vor fi cultivate. Cu­ acest polei a verificat cunoștințele elevilor, perfedu-le să vorbească despre compoziția pe care trebuie să o aibă fiecare sol pe care se cultivă roșii, ardei, varză, fasole, mazăre, cartofi etc. Pregătind solurile respective, elevii și-au adâncit și și-au completat cu­noștințele pe care le aveau în această pri­vință. In același timp, profesoara a discutat cu elevii despre felul in care părinții lor au cultivat în anii trecuți aceste legume și zarzavaturi în grădinile lor, despre fap­tul că deși aceștia au îngrășat terenul nu au obținut recolte bune, de­oarece n-au respectat condițiile de îngrășare a solului în funcție de necesitățile plantelor, ci au gunoit doar pământul din grădină în mod uniform, ceea ce a făcut ca unele plante să crească și să dea recoltă bună, iar al­tele să se dezvolte încet, și să dea recoltă slabă. Ea a îndemnat pe elevi să arate pă­rinților lor cum trebuie folosite metodele științifice ale agriculturii înaintate în cul­tivarea legumelor. La următoarea oră de curs, profesoara a arătat elevilor că, pentru a se obține o recoltă bogată, trebuie să se asigure în­grijirea și întreținerea culturilor, condiție importantă în mărirea producției agricole. Ea le-a făcut cunoscute principalele lu­crări de întreținere și îngrijire, a culturi­lor pe care ei le vor efectua pe lotul școl­­ar, indicted și timpul când vor fi efectuate acestea. Ca o aplicație practică permanentă, profesoara a cerut elevilor să urmărească, să observe și să-și noteze data cind au răsărit plantele si felul în care ele cresc și se dezvoltă. In lumina instrucțiunilor Ministerului învățământului, unele școli au desfășurat o vie activitate pentru antrenarea elevilor la acțiunea de plantare a pomilor fructi­feri și a arbuștilor, precum și la campania de curățire și de îngrijire a pomilor, de combatere a dăunătorilor acestora.Astfel, elevii de la școala din comuna Balta-Sărată, raionul Drăgănești, au cură­țit de omizi și crengi uscate 40 de pomi fructiferi,, iar alți 40 de puieți de pomi fructiferi au fost sprijiniți cu tutori și să­pați împrejur. Elevii de la școala din Con­tești, raionul Răcari, au plantat 20 puieti de pomi fructiferi care urmează să fie al­toiți în cursul lunii mai. De asemenea, ele­vii de la școala din Titu-Tîrg au plantat 40 de pomi fructiferi în curtea școlii și de-a lungul șoselei principale. Elevii din școlile raionului Grevedia, pe lângă că au dat un sprijin susținut la curățirea pomi­lor de omizi si uscături, au plantat pînă acum 1000 de pomi fructiferi de diferite soiuri. Mai sunt însă în regiune și o serie de școli care au întârziat organizarea lucrări­lor pe loturile școlare. Secția de învăță­mînt a regiunii București consideră că una din principalele sale sarcini în mo­mentul de față este să intensifice munca de îndrumare și control, să dea un sprijin mai susținut școlilor în organizarea lu­crărilor agricole practice, să facă larg cu­noscută experiența înaintată și realizările obținute în această privintă pentru ca toți elevii, din­ toate școlile regiunii, să fie în­armați cu temeinice cunoștințe agricole și cu deprinderi practice de muncă, pentru ca școala să contribuie prin acțiunile va­riate pe care le poate organiza la spori­rea producției agricole, la răspândirea lar­gă a metodelor agrotehnice înaintate în practica agriculturii noastre. EUGEN BLIDEANU O vizită la Institutul Cabinetul pedagogic din regiunea Con­stanța a organizat de curând o vizită a profesorilor de științe naturale din oraș la Institutul de cercetări piscicole din Agtigea. Această vizită a avut ca sco­p inițierea cadrelor didactice în problemele de microscopie și muzeologie. Directorul Institutului, tovarășul Că­răușii, a vorbit cadrelor didactice despre necesitatea cunoașterii regiunii de către elevi, despre importanta folosirii materialu­lui didactic ila lecții și despre posibilita­tea de a confecționa acest material îm­­pre­un­a cu elevii prin folosirea bogate­lor resurse locale. Profesorii au observat ua microscop de cercetări piscicole protozoare din acvariile Institutului (dia­­tonee vorticella), viața intr-o picătură de apă etc. Materialele au fost pregătite și expuse de tovarășa Elena Porumb, asis­tentă la Institut. Tov, asistent Porumb a executat apoi în fața vizitatorilor și cu ajutorul lor mulajul unui pește pre­parat cu formol. A avut loc și o demon­strație practică în legătură cu fixarea pe hîrtie a algelor. Profesorii au primit din partea Institu­tului, pentru muzeele școlilor, diferite specii de alge fixate pe hîrtie. PETRE TEODORESCU metodist la cabinetul pedagogic a­l regiunii Constanta GAZETA INVĂȚAMINTULUI Munca pentru generalizarea Cabinetul pedagogic al regiunii noas­tre se străduiește să găsească forme cît mai variate de cunoaștere și generalizare a experienței înaintate. De curând, pentru a îmbunătăți con­tinuu activitatea în școlile pedagogice, cabinetul pedagogic a pus pe discuția di­rectorilor acestor școli planul de muncă al școlii pedagogice de învățători din Cra­iova. Acest plan a circulat pe rînd din școală în școală, însoțit de un caiet în care directorii și-au notat observațiile. Fo­losind același procedeu, cabinetul peda­gogic a trimis și alte materiale, pe teren — planuri de lecții, referate prezen­tate în cadrul cercurilor pedagogice, co­pii de pe procese verbale de inspecție etc. Aceste materiale au fost studiate de co­lectivele tuturor școlilor pedagogice și au fost înapoiate cabinetului pedagogic în­soțite de observații amănunțite. Cabine­tul pedagogic a strâns astfel un material bogat și valoros, care descrie multe expe­riențe înaintate din munca unor cadre di­dactice, directori de școli și inspectori. Acest material stă acum la baza orga­nizării unei largi activități de cercetare la vederea studierii generalizării și popu­larizării celor mai bune rezultate obținute în munca instructiv-educativă. Metodiștii cabinetului asistă sistematic la lecțiile pro­fesorilor fruntași și organizează apoi lec­ții deschise în vederea popularizării celor mai bune metode de muncă. Astfel, tovarășul metodist Rancu Ion a studiat activitatea profesoarei de geo­grafie Teodora Popescu, asistînd la­­ lec­țiile ei și urmărind activitatea pe care o desfășoară și în afară de clasă. In felul a­­cesta a putut cunoaște în adâncime sis­temul ei de muncă. Printre metodele bune pe care le folosește tov. Popescu în ve­derea îmbogățirii și consolidării cunoștin­țelor elevilor se numără, de exemplu, me­toda excursiilor, pe care le organizează cu multă pricepere. De asemenea, folosind bogata experiență sovietică, tovarășa Popescu a confecționat, cu ajutorul elevi­lor, o serie de aparate simple — ca indu­­catorul de vînt, pluviometrul etc. •— necesare pentru a face observații asupra mersului temperaturii, asupra vîntului și ploilor. Studierea experienței tovarășei Popescu a arătat că izvorul succeselor sale constă în faptul că, deși are o practică de mulți ani, ea se pregătește întotdeauna minu­țios pentru lecții, este mereu la curent cu tot ceea ce apare în publicațiile de specialitate, pe care știe să le folosească cu pricepere la lecții. Cabinetul pedagogic a popularizat în multe școli activitatea rodnică a acestei profesoare. Metodistul pentru limba și literatura romînă a urmărit activitatea mai multor profesori, cu scopul de a studia și genera­liza cea mai bună experiență cu privire la organizarea, conținutul și rezultatul acti­vității cercurilor literare. Experiența pro­fesorului de limba romî­nă de la școala pedagogică de băieți din Craiova a fost apreciată în mod deosebit. Pe lîngă cercul literar pe care-il conduce, acesta a orga­nizat un cerc de creație literară, care sti­mulează posibilitățile de creație ale elevi­lor. Ajutîndu-i permanent pe acești elevi, profesorul a reușit să orienteze preocupă­rile lor spre o muncă creatoare și să le noastră experienței înaintate lămurească problemele actuale ale lite­raturii. Experiența pozitivă a profesorului Stoe­­nescu a fost extinsă de către cabinetul pe­dagogic și în alte școli din regiune. Acum s-au organizat cercuri de creație literară și în școlile pedagogice din Craiova, Tur­­nu Severin și Caracal. La fel,au procedat și aici metodista To­varășul Zimbler Albert a studiat lucrările scrise ale elevilor școlilor pedagogice la examenul scris de limba rusă. In urma acestui control a constatat că o serie de profesori, ca Denev V. de la Craiova, Gruiescu P. de la Turnu Severin și alții au reușit să le formeze elevilor deprinderi de scriere caligrafică și ortografică. El a căutat să cunoască metodele folosite de acești profesori pentru a le populariza. Analiza lucrărilor scrise l-a ajutat în ace­lași timp să descopere greșelile caracteris­tice majorității elevilor de la școlile peda­gogice din regiune. In cadrul cercului de limba rusă s-au dat apoi Indicații meto­dice ,pentru lichidarea acestor greșeli. Cu prilejul cercetării activității colecti­velor didactice ale școlilor pedagogice, cabinetul pedagogic a cunoscut metodele variate pe care le folosesc profesorii de limba rusă în scopul însușirii temeinice a limbii ruse de către elevi. De pildă, ele­vele anului IV de la școala pedagogică de educatoare din Tg. Jiu întrețin cores­pondență cu elevele din clasa a IX-a școlii medii nr. 335 din Moscova. In scri­a sorile lor, elevele sovietice le-au arătat elevelor din Tg. Jiu cum își pregătesc ele lecțiile și care sunt cerințele pentru ca un elev să primească nota 5 la o ma­terie. Această corespondență a contri­buit mult la îmbunătățirea atitudinii față de muncă a viitoarelor educatoare. Noi am fi putut realiza mult mai mult la acțiunea de studiere și generalizare a experienței înaintate dacă am fi știut să antrenăm în această acțiune masele largi ale cadrelor didactice. Cabinetul nostru pedagogic n-a făcut însă acest lucru. El a ajutat foarte puțin secțiile de învăță­­mînt și consiliile metodice raionale. In multe școli sunt învățători ca tovarășii Marin Dumitru de la Colegiul „N. Băl­­cescu“ din Craiova sau Petru Crăciun, de la școala pedagogică de învățătoare din Caracal, recent decorați, care obțin re­zultate deosebit de valoroase in muncă. Noi n-am izbutit însă să facem cît mai larg cunoscute căile și mijloacele prin care ei au reușit să obțină aceste succese. Adeseori, munca de studiere și gene­ralizare a experienței înaintate este în­credințată în întregime consiliilor meto­dice raionale, iar ca mijloc de populari­zare se folosesc doar ședințele cercurilor pedagogice, consfătuirile cu directorii și consfătuirile raionale. Aceasta este situa­ția din raioanele Cujmir, Vînju Mare, Balș, Gilort, Baia de Aramă etc. Secțiile de învățămînt ale­ acestor raioane nu contribuie direct la aceste acțiuni, nu a­­nalizează adînc și multilateral activitatea școlilor, sistemul de predare, metodele și procedeele celor mai buni pedagogi. Cabinetul pedagogic al regiunii noastre luptă acum pentru înlăturarea acestor lipsuri, căutând forme noi pentru a face cu­ mai larg cunoscută experiența pozi­tivă a pedagogilor. ANDREI NICOLAE șeful cabinetului pedagogic regional Craiova In atelierul școlii In atelierul școlii medii electrotehnice „Io­sif Rangheț" din Capitalii Pag. 3-a Ne pregătim pentru încheierea cu succes a anului școlar Experiența­­ anilor trecuți ne-a arătat că ultima etapă a anului școlar trebuie pregătită cu multă grijă, astfel nncit să fie antrenați în această acțiune toți fac­torii răspunzători de bunul mers al­­ pro­cesului de învățămînt. Folosind această experiență, colectivul secției de învățămînt a Orașului Stalin și-a alcătuit un plan de activitate amă­nunțit în vederea pregătirii examenelor. In plan se prevede că trebuie dată cea ma­i mare importantă muncii de control și îndrumare, menită să ajute cadrelor didactice — cu deosebire celor tinere —­ să organizeze cît mai temeinic recapitu­larea și sistematizarea materiei. Una dintre primele acțiuni organizate de colectivul secției noastre de învăță­mînt în vederea pregătirii încheierii anu­lui școlar a fost verificarea îndeplinirii programei școlare. Cele mai multe școli îndeplinesc just programa, sînt la curent cu lecțiile și vor par­curge la timp toată materia de învătă­mint, astfel incit să le rămînă destule ore pentru recapitulare. La unele școli, însă, materia de învăță­mînt a fost parcursă superficial. De pildă, la clasa a III - a a școlii de 7 ani nr. 5, planificarea lecțiilor nu corespunde programei școlare. Tovarășa Elena Ba­­loșescu, învățătoare la această clasă, ter­minase pînă la 1 aprilie materia la gra­matică, nerespectîmd repartiția de ore in­dicată pentru fiecare capitol în parte. Greșeli asemănătoare există și la clasa a IV-a a acestei școli. Tovarășa Elena Costescu, învățătoarea clasei, în loc să predea fracțiile ordinare în 16 ore, care sunt prevăzute în programă, le-a predat numai în 5 ore, iar problemele cu pro­cente nu le-a predat deloc. Directorul școlii, datorită insuficientei sale preocu­pări pentru această chestiune, nici n-a sezisat măcar aceste lipsuri. Secția de învățămînt a îndrumat ca­­drele didactice din aceste școli să revină asupra cunoștințelor predate, cerîndu-le să dea explicații amănunțite acolo unde elevii nu și-au însușit temeinic materia de învățămînt. O atenție deosebită acordă colectivul nostru scoliilor care au un procent mare de elevi rămași în urmă. Aceste școli sunt vizitate mai des de către inspectorii secției de Invatamînt, care, pe lîngă că a­­sistă la lecții, iau parte și la orele de consultații date de învățători și profesori și controlează planurile după care sunt organizate aceste consultații. ★ La Școala medie tehnică de cărbune din Cîmpulung-Muscel s-au luat din tim­p o serie de măsuri în vederea încheierii a­­nului școlar. In cadrul unei ședințe a con­siliului pedagogic s-a analizat situația la învățătură a elevilor, precum și sta­diul parcurgerii materiei l­a fiecare dis­ciplină în parte. Profesorii predau­­ acum ultimele capi­tole din materie. Ei și-au rezervat la sfârșitul celui de al II lea semestru un număr suficient de ore pentru recapitu­lare. Față de primul semestru, situația la în­vățătură s-a îmbunătățit simțitor. Justa organizare a interasistentelor la lecții și faptul că directorul de studii al școlii a îndrumat cu perseverență cadrele didac­tice în ceea ce privește îmbunătățirea me­todelor lor de predare a dus la ridicarea nivelului lecțiilor, a făcut să crească nu­mărul elevilor care își însușesc temeinic cunoștințele. Cu toate succesele obținute în activi­tatea cadrelor didactice, mai există însă și lipsuri serio­ase. Numărul încă destul Pentru a antrena și părinții în spriji­nirea mai intensă a copiilor în aceasta perioadă, dirigintii , au fost îndrumați să-și intensifice vizitele la domiciliul elevilor și să le arate părinților în mod concret cum să asigure acasă copiilor lor condiții bune de învățătură. Conco­mitent cu aceasta, am îndrumat școlile să organizeze în așa fel regimul de zi al elevilor, nicit să evite supraîncărcarea acestora. Totodată,­­am luat legătura cu Comitetul Orășenesc U.T.M. R .pentru ca împreună să creăm condiții cît mai bune în vederea pregătirii elevilor pentru exa­mene. Pentru o justă organizare a repetării materiei, colectivul secției a îndrumat ca­drele didactice să studieze structura sec­țiilor de repetare și sistematizare a cu­noștințelor. La ședințele din luna aprilie ale cercurilor pedagogice au fost prezen­tate planuri de recapitulare pe teme și planuri de lecții recapitulative, care au fost supuse discuției colectivelor­­ de pe­dagogi. Totodată, secția de învățămînt a îndrumat colectivele didactice să orga­nizeze lecții deschise de recapitulare. In școlile cu colective mari, învățătorii și profesorii de aceeași specialitate se con­sultă în vederea planificării repetării ma­teriei, respectîndu-se bineînțeles speci­ficul fiecărei classe. Intrucît în orașul nostru sînt peste 50 de cadre tinere, secția de învățămînt a luat măsuri ca metodiștii cabinetului pedagogic să le îndrume îndeaproape, dîndu-le explicații cît mai amănunțite cu privire la organizarea recapitulării. In această acțiune sînt antrenați, pe lângă metodista și cei mai buni dintre învăță­torii și profesorii care predau în școlile orașului nostru. In momentul de fată, secția noastră de învățămînt se preocupă îndeaproape de felul cum sînt aplicate instrucțiunile Mi­nisterului Invățămîntului pentru comple­tarea programei cu cunoștințe agricole practice. In vederea recapitulării cunoș­tințelor la științele biologice, noi, acor­dăm o mare atenție executării lucrărilor practice pe loturile de experiență, în gră­dinile școlilor etc.,­­precum și excursiilor în natură, îndrumând școlile în această privință și asigurîm­d aplicarea instrucțiu­nilor ministerului. ★ N. CHIȘU șeful secției­­ de învățămînt a Orașului Stalin de mare de elevi rămași în urmă este <o dovadă a faptului că nici cadrele didac­tice, nici conducerea școlii nu au luat din timp măsuri în vederea ajutorării­ ce­lor care întîmpină greutăți în însușirea cunoștințelor. Ținând seama de lipsurile existente, consiliul pedagogic a luat măsuri menite să ducă la obținerea unor bune rezultate la învățătură la sfîrșitul anului școla­r. Ca o primă măsură, cadrele didactice și-au intensificat activitatea de ajutorare a­ elevilor rămași în urmă, organizînd mai bine orele de consultație. O deose­bită atenție se dă în această perioadă verificării cunoștințelor elevilor și no­tării acestora cu regularitate. Elevii rămași în urmă sunt ascultați și notați mai des. Cadrele didactice au luat mă­suri pentru a nu-i supraîncarcă pe elevi cu teme pentru acasă. Pentru asigurarea unei strînse legături între teorie și practică se organizează excursii în minele din apropiere. Prof. I. G. RĂDUCU Material didactic confecționat cu ajutorul elevilor La școala elementară nr. 4 din comuna Boroaia, raionul Fălticeni, regiunea Sucea­va, se confecționează prin posibilități lo­cale mult material didactic. Astfel, au fost confecționate numeroase corpuri geome­trice, numărători, compase, ediere, planuri înclinate. O parte din aceste materiale sânt folosite de școala din comuna Boroa­ia, iar restul au fost trimise școlilor din raion. In luna decembrie 1953, secția de învă­țămînt a raionului Fălticeni și comitetul sindical­­ raional au luat inițiativa de a sus­ține această activitate a profesorilor și au înființat un­ centru raional de confecționa­­re ai materialului didactic, acordîndu-i și ajutor material. Pînă la sfîrșitul anului școlar, în cadrul acestui centru se vor con­fecționa 350 de preparate în formol, imate­rial didactic necesar predării lecțiilor de zoologie etc. Inițiativa școlii elementare nr. 1 din co­muna Boroaia trebuie susținută cît mai mult de către secția de învățămînt și co­mitetul sindical. Este necesar ca acestea să ajute cadrelor didactice să-și procure unele substanțe de care au nevoie pentru confecționarea­­ materialului didactic, ca pertudrel, necitalină etc. Acțiunea dusă de cadrele didactice de la școala din comuna Boroaia contribuie in mare măsură la ridicarea calității invătă­­mîntului. Prof. ALEX. TARANIȚA corespondent Prietenia dintre Creangă și Eminescu Sînt 80 de iani de cînd, pe străzile lașului, puteau fi văzuți adesea, colindînd împreună, doi bărbiați cu totul deosebiți ca înfățișare. Unul era tînăr, frumos, cu umerii lați, cu stația palidă, cu plete întunecate. Celălalt era un omuleț m­ai în vîrstă, scund și îndesat, cu părul bălai, cu­ picioare scurte dar sprin­tene. Cei doi bărbați mergeau mereu alături și-și povesteau fără încetare. Cel tînăr­­ ascul­ta, cu veselie dar și cu respect, snoavele pli­ne de înțelepciune ale celui mai vîrst­nic, iar în ochii­­ acestuia din urmă se citea o negrăită admirație atunci cînd tînărul declama versu­rile sale pline de simțire, pline de revoltă. Treceau uneori prin fața cafenelelor elegante din centrul orașului. De dincolo de geamuri îi priveau, supărați, junimiștii cu vază . .,Ce fel de prietenie e astia ? Despre ce discută ei într-u­nna ?“ Dar celor doi prieteni nu le păsa de bîrfeliie din cafenelele elegante. In hai­nele lor simple, din șinc, cu încălțămintea lor greoaie, ei se îndreptau mai ales spre marginile orașului, de unde printre căsuțele scunde se vedeau dealurile din jurul lașului. Cînd oboseau de preumblat, se opreau să se hodinească pe cerdacul din dos al unei căsuțe dărăpănate, al vestitei bojdeuci... Cei doi prieteni au fost doi dintre cei mai iubiți scriitori ai­­ poporului nostru : marele poet Mih­ai Eminescu și neîntrecutul povesti­tor Ion Creangă. Prietenia lor strînsă izvora din convingerile lor comune, îi unea dra­gostea lor fierbinte pentru poporul muncitor. Intr-o vreme în care exponenții regimului burghezo-moșieresc se străduiau să mențină poporul în întunericul neștiinței și al misti­cismului, Mihăi Eminescu și­ Ion Creangă și-i au strîns mîinile, luptînd împreună pentru înflorirea culturii romînești. Pentru învățătorii și profesorii școlilor noastre, cunoașterea raporturilor prietenești care au existat între Mih­ai Eminescu și Ion Creangă prezintă un deosebit interes. Acea­stă mare prietenie poate fi dată d­e un mi­nunat exemplu elevilor noștri, pentru a sti­mula astfel dezvoltarea relațiilor tovărășești și prietenești între ei. In același timp, trebuie să ținem seama de faptul,că prietenia lui Mih­ai Eminescu cu Ion Creangă a dus nu numai la o colaborare pe plan literar între acești doi mari creatori, dar și la o colaborare pe plan pedagogic. Preocupați amîndoi de problemele școlii, ei și-­au fost sprijin reciproc în lupta împotriva caracterului antidemocratic și antiștiințific al învățămîntului din acea vreme, împotriva dogmatismului și a celorlalte racile care erau atunci proprii școlii romînești. Doritori să contribuie la luminarea poporului, la dezvol­tarea școlii, ei s-au aflat pe o poziție peda­gogică comună, pe care o caracterizează cit se poate de bine cuvintele lui Mih­ai Eminescu: „O școală bună este aceea care este adînc înrădăcinată în realitățile țării sale, în pro­blemele­ care frămîntă poporul său. Studiile făcute într-o școală care nu are nici o legă­tură cu ț­ana sa, sînt studii fără valoare". Mihai Eminescu și Ion Creangă s-au cu­noscut la Iași, în 1875. Ion Creangă — care pe atunci avea 38 ani — își reluase postul de învățător, după ce un timp fusese suspendat din învățămînt din cauza atitudinii sale progresiste. Flăcăul ve­nit de pe malurile Ozanei nu se mulțumise cu cultura primită la­­„fabrica de popi de la Fălticeni“, ci studiase serios pedagogia, de­venind un elev fruntaș al școlii normale. A­­vusese de îndurat însă multă urgie, din cauza „păcatelor" pe care și le înșiră el în­suși astfel într-o scrisoare: „spiritul de mo­destie, independență, sinceritate, onestitate, b­anchetă, curajul o­piniunilor și fermitatea de caracter“. Cu asemenea păcate, nu-i de mirare că s-au abătut asupra lui anatemele arhierești și persecuțiile lui Tell, ministrul învățămîntului. Mih­ai Eminescu — care avea pe atunci 25 de ani — fusese numit de curînd revizor șco­lar. Poetul cu ochi de jar, care cîntase în versuri Comuna din Paris, care ura „orîn­­dui­ala cea crudă și nedreaptă, ce lumea o împarte î­n mizeri și bogați“ — activa acum cu clocotitoare energie pentru „lărgirea și adîncirea instrucției școlare“. Colindînd din școală în școală, prin sate și tîrguri, nu odată întîlnise învățători la care „zelul dăscălesc" să fie unit cu o serioasă pregătire pedago­gică, cu dragoste pentru copii, cu înțelegerea rostului școlii, întruchiparea cea mai înaltă a acestui tip de dascăl a găsit-o el în Ion Creangă. L-a rem­arcat și l-­a îndrăgit revizorul cel inimos pe dascălul care spunea cu convin­gere : ,,Ș-apoi scopul școlarei este și acela de a învăța și de a păstra cu cea m­ai mare sfin­țenie limba națională de care se leagă tot trecutul unui popor, cu datinile străbune, jocu­rile, cimiliturile, proverbele, legendele și cîn­­tecele populare cele pline de dulceață". M. Eminescu, care îi sfătuia mereu pe învăță­tori să transmită elevilor limba și literatura noastră, de data aceasta nu mai era pus în situația­­ de a d­a sfaturi. Cuvîntul dascălului acesta îl fermeca. Presa se potriveau în păreri, în dorințe, în gusturi... Și astfel s-a născut o mare prietenie, sub ochii măriți ai copilașilor care ascultau po­vestea „Soacrei cu trei nurori“, într-o șco­ală mică, dărăpănată, în care era frig dar din care fusese izgonit „Sf. Nicolai făcătorul de vînătăi". Cînd revizorul a citit „Metoda nouă de scriere și cetire pentru usul cl. I primară", scrisă de prietenul său în colaborare cu alți învățători, prețuirea sia pentru acesta ia cres­cut și mai mult. Erau amîndoi partizanii principiilor didactice progresiste și dușmanii „teoreticienilor“ oficiali, care, vorba lui Creangă, „mare nădub i-i ar miai fi făcut bie­tului Pestalozzi“. Preocupați în special de problema predării limbii materne, ei s-au situat pe poziția co­mună că cea mai bună metodă de predare a citirii și scrierii este cea fonetică — sau „so­­netară“, cum îi mai spuneau — după ca­re întîi trebuie învățat sunetul și apoi echiva­lentul său grafic, litera. Despre această me­todă, opusă slovenică și silabisită, Ion Crean­gă spunea : „Sistema sonetară chiar de la în­ceput face pe copil să aibe cunoștință de ceea ce face, prin urmare este cea mai rațio­nală". Răsfoind procesele-verbale de­­ inspecție și rapoartele către minister alcătuite de Mihai Eminescu, observăm că el recomanda mereu învățătorilor să folosească „metoda sonetară“ și abecedarul lui I. Creangă, care era bazat pe această metodă. Inspect­în­ școala din Ser­­biceni el a constatat că metoda fonetică era bine folosită; la Rediul­ Mitropoliei, unde me­toda nu era utilizată, el cere introducerea ei. In acest sens el a trimis școlilor și o circu­lară. In procesul-verbial făcut la școala din Brodoc, el atrage atenția asupra limbii „lim­pede și înțeleasă“ pe care o găsim în „me­toda nouă“ a lui Creangă și într-un raport ulterior o caracterizează astfel : „pînă acum este cel mai bun abecedar romînesc“. Dar, aș­a cum arată M. Eminescu într-o­­ adresă către minister din c­are nu ni s-aa păstrat de­cit ciorna, în ciuda succesului obținut de metoda fonetică, autoritățile școlare refuzau să o recomande în școli. În toamna­­ anului 1875, M. Eminescu a or­ganizat la Iași o conferință a învățătorilor din județ. El ia folosit și acest prilej pentru a răspîndi metoda fonetică de citit. Sarcina de a face o expunere asupra „modului de a învăța pe copii cetirea și scrierea" i-a încre­dințat -o lui Ion Creangă. Pentru prima dată, în acel an conferința învățătorilor n-a avut caracterul unei formalități. La începutul anului 1876­­apa­re prima me­todică a citit-scrisului după metoda fonetică: „Povățuitoriu la cetire prin scriere după me­toda fonetică" — lucrare întocmită de Ion Creangă cu colaborarea­­ altor învățători. Mi­hai Eminescu a trimis ministerului un entu­ziast raport — datat 26 mai 1876 — care cu­prinde o amplă analiză pedagogică a „Povă­­țuitorului“ : „Oricît de modestă în aparență ar fi car­tea, e­a însemnează începutul unei reforme adînci în instrucția elementară, ea ia rupt-o cu dogmatismul, izvorul metodei propuse este însăși m­atura inteligenții, procesul ei de dez­voltare“ scria Mihai Eminescu. Printre marile merite ale lucrării lui Ion Creangă, pe care Mihai Eminescu le-a scos în evidență în raportul­ său, este și faptul că această lucrare e originală și nu copiată după manuale străine, că ea este rodul experien­ței îndelungate a autorului. Este cunoscut faptul că Eminescu era ad­miratorul înflăcărat al operelor literare ale lui Creangă. Putem afirma acum că el a prețuit în egală măsură și lucrările pedago­gice ale marelui povestitor Curînd s-i au­­ abătut nori negri asupra vieții poetului. Demascarea curajoasă a situației din învățămînt pe care a întreprins-o în ra­poartele sale a dus la destituirea lui din postul de revizor școlar. Rămas pe drumuri, el nu m­ai avea — după cum rezultă dintr-o scrisoare a sa — nici cu ce să-și cumpere pîine. S-a mutat atunci cu totul în bojdeuca prietenului său Ion Creangă, cu care a îm­părțit un tim­p mizeria. In acest timp, „Po­­vățuitoriul“ lui Creangă fusese interzis în școli. Vraful de exemplare din această valo­roasă lucrare zăcea într-un pod (după cum ne arată o scrisoare a lui Ion Creangă din noiembrie 1876). Vezi ziua despărțirii. Mihai Eminescu plecă la București să se înfunde în redacția „Tim­pului“, unde avea să-șî macine definitiv să­nătatea. Din Iași, Creangă îi scria : „Lia Eși ninge "de ast-noapte, încît s-a fă­cut drum de sanie. Diricul parcă e mai fru­mos acum. Vino, frate Mihai, vino căci fără tine sunt străin. Te sărut pe frunte, Ion Creangă“. Cînd apăru o nouă lucrare pedagogică a lui Ion Creangă, „Invățătoriul copiilor“, Mi­hai Eminescu scrise in „Timpul", lovind în literații cosmopoliți . „Invățătoriul copiilor“ se poate recomanda nu numai copiilor mici, ci și multora din cei mari, căci întîi ar învăța romînește, ceea ce precum se știe l­a Paris nu se poate învăța ; al doilea, ar vedea că mai sunt oameni și afară de barierile Bucureștilor, ceea ce ar în­­frtza tonul de „impertinență, care nulități de cafenele încearcă literară“ ca de la un timp să se introducă în republica literelor“. Prețuirea lui Mihai Eminescu pentru Ion Creangă era atît de mare încît el a arătat — pe drept cuvînt — că, prin felul în care zu­grăvește viața poporului, Creangă este pentru noi ceea ce este Gogol pentru poporul rus. Petőfi pentru poporul maghiar. în 1878 Ion Creangă studia problemele geo­grafiei, pregătind o „Geografie a județului Iași“ (care a apărut în­­ anul următor). Mi­h­ai Eminescu i-sa dăruit atunci o veche geo­grafie, pe care se păstrează următoarea notă „D­in cărțile subscrisului Ion Creangă, 1878. Dăruită mie de d-l Mihai Eminescu, eminen­tul scriitor și cel mai mare poet al Romî­­nilor“. Alături de ajutorul ci­at de Mihai Eminescu­,­ trebuie remarcată­­ aci și prețuirea pe care o acorda Ion Creangă prietenului său. In 1878 erau puțini aceia care i-ar fi acordat lui Mih­ai Eminescu titlul „cel miai mare poet al Romînilor" — pe care astăzi i-l acordă isto­ria literaturii. Istovit de muncă și mizerie, Mihai Emine­scu se îmbolnăvi greu în 1883. Ion Creangă cereia ca prietenul său să fie adus la el. Să fie lăsat sub­­ îngrijirea lui. S-au reîntîlnit în 1884 și au petrecut zile triste, înnegurate, în bătrînia bojdeucă. Mai tîrziu se îmbolnăvi și Ion Creangă. O scrisoare a sa din 15 mai 1885 ne vorbește despre munca greia pe care o ducea : „Apoi ocupat 30 de clare pe săptămînă cu școala primară, plus dusul și întorsul de două ori pe zi, cine știe de unde, prin ploaie și no­­roiu, ger sau arșiță, cum se întimplă, nu e lucru tocmai ușor pentru omul vrîsnic și greoiu. Se m­ai­­ apropie încă și examenul cu mult ișoiare formalități de îndeplinit. Cu toate aceste­a... voi mai încerca a scrie cîte ceva“. Bolnav și obosit, Ion Creangă nu voia să renunțe la școală, nu voia să se despartă de copii. Pe scoarțele unui­ volum de poezii populare, Ion Creangă și-a notat că în 2 februarie 1887 l-­a vizitat pe Eminescu la Mînăstire­a Neam­țului, unde acesta zăcea bolnav. Intr-o zi — era în 1889 — pe cînd se afla pe patul de boală, Ion Creangă primi vestea tristă că Mihai Eminescu­­ a murit. A plîns ca un copil, strîngînd noaptea întreagă la piept cărțulia de versuri măiestre ale priete­­nului său iubit. In­­ același ian a murit și Ion Creangă. La groapa lui n-i a venit nici M­aiorescu și nici ceilalți pontifi ai Junimii. Un bătr­în învăță­tor și-a luat rămas bun de la el din partea școlii pe care Creangă a iubit-o atît, învățătorii noștri trebuie să vindă strălucită pildă în prietenia celor doi mari­­ scriitori. Această prietenie le-a fost îndemn pentru creația artistică și pentru lupta dusă pe plan pedagogic. Cu trei sferturi de veac înainte, Mih­ai Eminescu și Ion Creangă, s-au făcut purtătorii tradițiilor progresiste ,cele mia­i înaintate ale școlii noastre. Dezideratele lor își găsesc realizare­a abiia astăzi, în școala nouă a patriei noastre, care într-u adevăr a devenit, așa cum visau ei ,,o școală adînc înrădăcinată în realitățile țării, în proble­­mele care frămîntă poporul“. M.ȘTEFAN

Next