Gazeta Învățământului, 1965 (Anul 17, nr. 784-830)
1965-01-08 / nr. 784
Proletari din toate țările, uniți-vă! EDITATĂ DE MINISTERUL INVAȚÂMÎNTULUI §1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVĂȚĂMÎNT §1 CULTURĂ Anul XVII nr. 784 vineri 8 ianuarie 1965 8 pagini 25 bani A forma deprinderi de munca intelectuală Doi elevi. Amîndoi foarte silitori și cu note bune. Totuși, din ei, doar unul trece dincolo de buchea cărții, caută să cunoască și singur cu mai multe, gîndește nu numai atunci cînd i-o cere profesorul, încearcă să-și explice și să înțeleagă, prin eforturi proprii, cele mai variate fapte și fenomene din lumea înconjurătoare. Ți-l închipui pe acest școlar, om matur, lucrînd la strung, la planșetă ori la catedră, și-ți dai de pe acum seama că munca lui va depăși granițele obișnuitului. Sunt oare aceste calități proprii numai unor tineri, sunt oare daruri cu care i-a hărăzit tocmai pe ei natura ? Firește, nu. O analiză atentă îți arată ce rol mare a jucat în formarea lor pedagogul, familia, mediul înconjurător. Dacă școala folosește metode eficiente pentru dezvoltarea curiozității științifice a elevilor, a interesului lor față de studiu, dacă manifestă grijă pentru a le cultiva deprinderile de muncă intelectuală independentă, dacă și familia îi determină pe copii la eforturi de acest gen, atunci nu se poate ca asemenea preocupări să le rămînă străine, să nu-i atragă, să nu-i captiveze. Lecția are nenumărate resurse pentru dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală ale elevilor. Una din ele o constituie procedeul de a cere copiilor să urmărească atent afirmațiile făcute de colegii lor în timpul răspunsului, pentru a le completa, pentru a corija singuri greșelile. Unii pedagogi acordă chiar note pentru asemenea intervenții — bineînțeles, atunci cînd răspunsul a fost edificator. Procedeul acesta îl stimulează pe școlar să urmărească atent cele ce se discută în clasă, să pună în cîntar toate afirmațiile, să caute el însuși soluțiile în cazul rezolvărilor greșite, obligîndu-i astfel la eforturi intelectuale, la o muncă într-o bună măsură independentă. Foarte utile pentru stimularea curiozității științifice a elevilor, pentru dezvoltarea gîndirii lor sînt întrebările puse în timpul explicării noilor cunoștințe. Firește, nu întrebările care dau „mură-n gură“, ci acelea care solicită efortul mintal, care îl pun pe elev în situația de a duce mai departe raționamentul început de pedagog. Profesorul de limba romînă Vasile C. Popa de la școala din Filipeștii de Pădure, raionul Cîmpina, îi face pe elevi să privească printr-o prismă proprie capitole, episoade, opere literare sau chiar întreaga activitate a unor scriitori. Prof. Popa obișnuiește în același timp să dea, ca temă pentru acasă, nu tot analiza fragmentului studiat în clasă, ci analiza unui alt capitol, care să solicite aplicarea independentă a cunoștințelor primite în ora de curs și cere elevilor să prezinte și să comenteze — pe baza studiului operelor literare sau al unor fragmente ale acestora — părerile sau comportările unor eroi în anumite împrejurări. Toate aceste procedee îi pun pe școlari în situația de a aduce o contribuție personală în studiul literaturii, în aprofundarea fenomenului literar. Pe același drum își orientează elevii și profesoara Emilia Apostol de la Școala de 8 ani nr. 11 din Capitală, care le recomandă să-și noteze în caietul pentru lectura în afară de clasă nu doar cuprinsul celor citite, dar și scurte caracterizări ale personajelor și mai ales impresii și păreri asupra cărților. Desigur nu e vorba aici de notații de genul „această poezie mi-a plăcut foarte mult“ sau altele, la fel de generale, ci de observații în care impresiile sunt argumentate, justificate. Un astfel de procedeu, pe lingă că îl învață pe elev ce să urmărească cu deosebire atunci cînd citește o carte, îl determină să chibzuiască mai adine asupra conținutului ei, să-și formuleze păreri proprii în legătură cu valoarea acesteia. Deosebit de eficient este și procedeul de a cere elevilor să facă observații preliminare asupra naturii, asupra lucrurilor înconjurătoare, asupra faptelor și fenomenelor care fac obiectul lecțiilor. De exemplu, ei învață foarte mult atunci cînd li se cere (Continuare în pag. 2-a) Noul patinoar din cartierul Floreasca, loc mult căutat de elevi în zilele vacanței de iarnă. O iuTl UE umI w mic încă nu s-a stis de tot ecoul larmei ce a tulburat adine singurătatea albă a coloșilor de piatră. E încă proaspătă urma patinelor care, două săptămîni încheiate, au brăzdat cu tăria diamantului oglinda de cristal a ghețușului. Acum gindurile dau ocol școlii. Mîinile micuțe caută tocul și cerneala, ochii zăbovesc îndelung pe cărțile ce așteaptă veșmînt nou. Reîncep cursurile... Forțe proaspete se pregătesc să dea asalt lumii cifrelor și a literelor închise între filele de carte. Planurile de bătaie, la care profesorii au chibzuit mult în zilele vacanței, au fost urzite Cum să pătrundă căpșorul mic de copil complexitatea fenomenelor vieții, imensitatea lumii, splendoarea capodoperelor create de geniul uman ? Cum să înțeleagă și dintr-a-ntîia prichindelul mișcarea permanentă din natură, cum să-l familiarizezi pe adolescentul claselor mai mari cu tainele atomului îndelung cercetate de savanți? Cum? Ore și zile în șir de strădanii pasionate au luminat răspunsul, au adus soluțiile pe care învățătorii și profesorii se pregătesc acum să le aplice. Desigur, reîntîlnirea cu copiii va pune în fața fiecărui dileme noi, dascăl și proși acestora ei le vor da dezlegarea cea mai bună. Garanția? Priceperea pe care au arătat-o mereu în muncă, dragostea pentru cei mici, interesul pentru modul lor de a munci, de a se manifesta. Elevii se întorc bucuroși la școală, căci în pragul ei îi așteaptă prieteni buni, dornici să-i ajute, să-i învețe. Fără necaz, închid acum albumul amintirilor de vacanță. Altele noi, la fel de frumoase, vor culege în curînd : amintirile de neșters ale ceasurilor de popas asupra cărților, amintirea drumurilor străbătute împreună în căutarea cu profesorii comorilor neprețuite ale științelor. V . A. C.