Gazeta Învățământului, 1971 (Anul 23, nr. 1070-1086)
1971-01-08 / nr. 1070
Proletari din toate țările uniti-va t GAZETA INVATAMINTULUI EDITATA DE MINISTERUL INVATAMINTULUI SI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVATAMINT SI CULTURA I t ANUL XXIII-Nr. 1070 [p]m Vineri 8 ianuarie 1911 4 pagini - 25 bani In orașul de pe Bega, pe strada Feldioara, la numărul 3, funcționează din anul 1956 „Stațiunea republicană a tinerilor naturaliști“. Aici niște oameni destoinici îmbină in chip priceput munca de dascăli cu cea de cercetători științifici, in laboratoarele stațiunii, pe cele două hectare cu răsadnițe și cu sere, pe loturile cu colecții de plante, ca și la mica fermă avicolă a stațiunii se perindă zilnic zeci și zeci de elevi care, sub îndrumarea competentă a personalului didactic al stațiunii, efectuează numeroase lucrări practice, atractive, interesante, un clișeu . Observații asupra plantelor ornamentale. CALITATEA PE PRIM PLAN Optimizarea organizării și conducerii Considerînd chestiunile care privesc perfecționarea organizării și conducerii învățămîntului ca avînd o însemnătate primordială în ridicarea calității lui, ne-am oprit mai întîi asupra activității din acest sector. Pentru a realiza o dimensiune calitativ superioară a organizării și conducerii școlilor — ne-a spus conf. univ. dr. TIBERIU BOGDAN, șef de catedră, de la Institutul central de perfecționare a personalului didactic — trebuie să pornim, ca în orice altă acțiune, de la datele realității. Și realitatea ne spune ca pină ei prezent nu a existat o preocupare specială a facultăților pentru a-i forma pe profesori și ca viitori conducători de școală. Se impune în mod imperios ca această lacună să fie suplinită, pentru că un director de școală, în condițiile actuale, îndeplinește un rol foarte important, conducînd grupuri întregi de profesori și o întreagă armată de elevi. Pe de altă parte, inspectorii școlari nu pot vizita școlile decit la intervale mari de timp, astfel încît ponderea principală a muncii de îndrumare și control a procesului de învățămînt este exercitată de către director. In aceste condiții, în anul 1971 se va manifesta în mod pronunțat preocuparea de a-i înzestra pe directori cu cunoștințe de conducere științifică , pentru ca, în sfera lor de decizie, ei să acționeze în mod eficient pe toate planurile. Conducerea Ministerului învățămîntului și Institutul central de perfecționare a personalului didactic au hotărît să organizeze cursuri cu durata de aproximativ o lună pentru actualii directori și, în perspectivă, și pentru un număr de profesori care dovedesc aptitudini organizatorice și care urmează să fie atestați rînd pe rînd pentru calitatea de director. Preocupări asemănătoare se manifestă și în ceea ce privește pregătirea inspectorilor, în a căror muncă a domnit multă vreme empirismul și care trebuie să fie la rîndu-le înzestrați cu cunoștințe de organizare și conducere științifică. La Institutul Central de perfecționare, ca și la filialele sale, se vor organiza deci cursuri pentru inspectorii de toate gradele și de toate funcțiile. La aceste cursuri atît directorilor cât și inspectorilor li se vor da cunoștințe care privesc modernizarea învățămîntului în general, dar mai cu seamă noile concepții de organizare și conducere științifică. O mare atenție va fi acordată înarmării directorilor cu suficiente cunoștințe despre teoria grupurilor mici, considerîndu-se că ei lucrează, pe de o parte, cu grupuri sociale constituite din personalul didactic, iar pe de altă parte cu grupuri formale de elevi constituite în clase. Despre cursurile pentru pregătirea directorilor ne-a vorbit și conf. univ. dr. NICOLAE RADU de la același institut. Voi ține în cadrul acestui curs — ne-a spus tov. Radu — o serie de prelegeri despre teoria grupurilor mici, astfel incit directorii să-și dea seama că există un context științific în care își pot integra acțiunile. Nu putem pretinde că ei vor desfășura imediat după aceasta acțiunile lor de lideri de grup respectînd întru totul rigorile științei. Este mai mult un fel de sensibilizare la problemă, o cale de a sparge primele bariere ale empirismului, ceea ce, pentru realizarea unui prim pas, mi se pare foarte important. Un al doilea pas ar urma să-l constituie demonstrațiile specialiștilor și, în sfîrșit, ultimul va fi acela în care directorul va reuși să formuleze singur diagnostice strict științifice și, de asemenea, ipoteze strict științifice de ameliorare pentru un grup sau altul. La acest stadiu nu se poate ajunge dintr-odată. Va fi nevoie de timp. Cert este însă că acțiunea de scientizare a conducerii trebuie să înceapă intr-un fel și formula acestui început pe care vrem să-l realizăm în anul 1971 ni se pare cea mai potrivită. O reevaluare calitativă a conținutului Creșterea continuă a cantității de informație strictă în memoria colectivă a societății, capacitatea relativ constantă de asimilare a Informației de către Individ, decalajul dintre acestea (care tinde să crească continuu) și uzura foarte rapidă a informațiilor în societatea contemporană fac ca reevaluarea calitativă a conținutului învățămîntului să devină unul din dezideratele majore ale perfecționării sale. Despre modul cum se va realiza această dimensiune calitativă ne-a vorbit cercetătoarea EMILIA CONSTANTINESCU, șef de secție la Institutul de științe pedagogice. O activitate eficientă trebuie să aibă neapărat în vedere anumite obiective precise. Obiectivul fundamental al școlii, în actuala ei etapă de dezvoltare, este prioritatea formativului asupra informativului. Se impune în primul rînd formarea și dezvoltarea unor capacități intelectuale cum ar fi flexibilitatea gîndirii, mobilitatea, independența și creativitatea ei, care să facă posibilă integrarea continuă, eficientă a tineretului în viața socială. Aceste obiective cer profesorului să utilizeze un chip nou manualele și programele școlare, în general, se lasă destulă libertate profesorilor în utilizarea acestor programe și manuale. Este o libertate care are sensuri bine determinate. în primul rînd, această libertate le va permite profesorilor să selecționeze cunoștințele ce urmează a fi predate din perspectiva valorii lor pentru realizarea obiectivelor învățămîntului. Aceasta înseamnă renunțarea la amănunte de prisos, axarea pe idei fundamentale. Totodată ea va permite promovarea în procesul de învățămînt a unor concepții științifice moderne. Anumite cunoștințe cuprinse în manuale pot să se degradeze de la un moment la altul. Profesorul, obligat să ‘se țină la curen’ cu progresele pe care le face știința, va putea să adapteze conținutul respectiv, să înlocuiască anumite exemple care nu mai corespund rigorilor științifice. Apoi, libertatea despre care vorbim va permite corelarea cunoștințelor studiate în cadrul diferitelor discipline, creînd posibilitatea de a da elevilor ideea unității fundamentale a științelor, idee cumva ignorată prin actuala distribuire rigidă a disciplinelor în planul de învățămînt. Se vor putea aborda chiar probleme aparținînd disciplinelor de graniță. De exemplu, profesorul de fizică va face trimiteri la biofizică, cel de chimie la biochimie etc. Și, în sfîrșit, un aspect fundamental, această libertate oferă profesorului largi posibilități de a lega conținutul învățămîntului de practică. Legarea teoriei de practică, care în anul 1971 se va contura ca un principiu de muncă foarte precis pentru orice profesor, constituie unul din principiile esențiale ale activizării elevilor în scopul însușirii cunoștințelor. Ipostaza tehnologiei Solicitat să vorbească despre perspectivele ridicării calității tehnologiei didactice în anul 1971, cercetătorul principal VL. KRASNALESCHI a ținut mai întîi să precizeze că tehnologia se referă la mijloacele tehnice de învățare—domeniu în care se fac eforturi pentru a îmbunătăți calitatea aparaturii existente și pentru a introduce o aparatură modernă — ca și la cercetările de ergonomie școlară, prin care înțelegem adaptarea tehnicilor didactice atît la conținutul informațional transmis cit și la capacitatea de asimilare a elevilor. Termenul de ergonomie școlară nu se referă însă numai la mijloacele tehnice propriu-zise, ci și la conținutul învățămîntului și la metodele de predare. Intenția noastră — a precizat tov. Krasnaseschi — este să găsim un mijloc adecvat de măsurare a cantității de informație „utilă", adică receptibilă și asimilabilă de către elevi, presupunînd că există o redundanță de informație în întregul învățămînt, adică o sumă de noțiuni parazitare vehiculate fie prin rutină, fie din dificultatea specialistului de a concentra o parte din cunoștințele pe care ar vrea să le transmită. Dacă ne referim la noțiunea de tehnologie în sensul cel mai larg, de cunoștințe și acțiuni, atunci vom apela la ergonomie pentru a asigura folosirea în mai ales in activitățile învățămînt, practice, a acelor mijloace tehnice care pot dezvolta aptitudini și trezi interese tocmai pentru tehnica modernă. Această lantră capătă o deosebită in șișmrteatiyk * "'ezegț, /'i'V nemaif eriTO pe munca privită ca obiect de învațămînt. Pînă în momentul de fațiLi nu s-a stăruit suficient asupra legăturii dintre tehnologie, în înțelesul ei de sumă a mijloacelor de învățămînt și latura formativă a acestor mijloace. Majoritatea profesorilor înțeleg, de pildă, rolul mijloacelor audio-vizuale, al formelor de mass media. Mulți dintre ei păstrează însă și acum rezerve față de învățămîntul programat, nu văd că acesta reflectă o anumită logică și sistematizare a ideilor după un principiu formulat încă de Descartes — acela că o dificultate mare trebuie să fie divizată in probleme și dificultăți mai mici, care pot fi ușor rezolvate — și că dezvoltă spiritul analitic al elevilor, ca și priceperea Anchetă realizata de OCTAVIAN BUZESCU (Continuare în pag. 3-a) A început un nou an, un nou cincinal. Cu anul 1971 intrăm — cum spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea de Anul Nou — „intr-o nouă etapă a dezvoltării economice și social-culturale a țării". In toate sectoarele de activitate calitatea va trebui să urce trepte înalte. De aceea, acum, la Început de an, am încercat să conturăm cîteva din preocupările strîns legate de imperativul calitate în unele compartimente importante ale învățămîntului. Zilele trecute. In sălile Grupului școlar C.F.R. din Capitală a fost o expoziție care inaugurată prezintă materiale didactice utilizate in procesul de invățământ din școlile profesionale și de calificare, in școlile de maiștri și liceele industriale ale Transporturilor. Ministerului Este prezentată o gamă largă de exponate cu caracter practic, instalații și utilaje in stare de funcționare. La deschiderea expoziției au luat parte tovarășul Mircea Malița, ministrul învățămîntului și tovarășul Ing. Ștefan Pavel, ministrul transporturilor. INTERFERENȚA ȘCOALĂ-PRODUCȚIE Orientarea învățămîntului către realitățile practicii, realizată prin introducerea pregătiri tehnicopractice în planul de învățămînt este o necesitate pe care o impune însăși viața Considerînd instruirea și educarea elevilor drept o activitate pusă in slujba vieții locale, tot mai numeroși profesori tind să-i familiarizeze încă din vremea studiului cu particularitățile specifice muncii din diferitele sectoare ale economei. Ei îi înarmează cu cunoștințe și deprinderi practice nu numai in cuprinsul școlii, ci și în afara ei, în incinta întreprinderilor direct productive. Se realizează astfel o interferență, un flux de relații de salutară oportunitate intre școală și producție. Un exemplu în acest sens ni-1 oferă numeroasele legături care s-au stabilit în județul Bacău în organizarea activităților cu caracter practic între școli și întreprinderi. Sprijinit Îndeaproape de Comisia economică a Comitetului județean P.C.R., Inspectoratul Bacău a organizat cîteva echipe care s-au deplasat în județ, pentru a ajuta școlile să stabilească relații cu întreprinderile în vederea pregătirii tehnico-productive a elevilor Aceste echipe, sprijinite la rindul lor de organele locale de partid și de stat, au discutat cu directorii unor mari întreprinderi din Comănești, Moinești, Buhuși, Tîrgu Ocna despre modalitățile pregătirii elevilor, luindu-se în comun hotărîri cu privire la locurile de muncă ce urmau să fie puse la dispoziția acestora, la maiștrii care să-i conducă și să-i supravegheze, la lucrările pe care urmau să le efectueze elevii. Multe întreprinderi i-au primit pe elevi cu toată solicitudinea. Așa au procedat, de pildă, întreprinderea „Industria metalurgică“ și Fabrica de confecții din Bacău, Fabrica de postav din Buhuși, Combinatul de industrializare a lemnului din Comănești, întreprinderea de industrie locală din Tg. Ocna, întreprinderile de mecanizare a agriculturii etc. In cadrul lor școlarii desfășoară activități tehnico-productive ale căror rezultate sunt de pe acum demne de remarcat. Elevele care lucrează la Fabrica de tricotaje din Bacău, de exemplu, după ce o vreme au asistat la activitatea muncitoarelor, au început să pună mina de războaie și acum muncesc alături de lucrătoarele calificate. Ele au și pornit să acumuleze elementele unei preprofesionalizări și fabricare-a promis că, după ce vor termina școala de 10 ani, le va angaja, contînd pe posibilitatea unei calificări foarte rapide. O situație asemănătoare este de semnalat și în legătură cu activitățile practice efectuate la Fabrica de postav din Buhuși de elevii Școlii generale nr 4. din localitate Și aici elevii participă direct la procesul de producție și au fost asigurați că vor fi angajați în fabrică după absolvirea școlii. O activitate satisfăcătoare desfășoară în producție și elevii Școlii generale nr. î sau cei ai liceului de cultură generală din Comănești, care fac practică la Combinatul local de industrializare a lemnului. Multiple forme de activități tehnico-productive se desfășoară și în mediul rural. Astfel, elevii școlii generale și ai liceului din comuna Podul Turcului au efectuat pe terenurile viticole ale I.A.S. din localitate lucrări au fost normate și evaluate care de tehnicieni. Sumele cuvenite pentru aceste lucrări au fost înmînate școlii. In prezent s-au stabilit grupe de elevi care, în funcție de cerințele specifice diferitelor clase și de lucrările necesare întreprinderilor respective, vor efectua activități legate de întreținerea și utilizarea mașinilor agricole (la întreprinderea de mașini agricole) și lucrări de viticultură cu specific hibernal (la Gospodăria agricolă de stat). în comuna Păncești, conducerea Școlii generale a încheiat cu Cooperativa agricolă de producție un contract care prevede lucrările ce urmează să fie efectuate de elevi pe un lot atribuit de C.A.P., precum și repartizarea lor pe grupe. Elevii sunt instruiți de Inginerii și specialiștii cooperativei, astfel nicit să se asigure desfășurarea științifică a lucrărilor agricole. Cooperativa este sigură că ei vor reuși să îndeplinească prevederile cuprinse în contract, întru« cit i-a văzut la lucru și în toamnă, cînd au lucrat în sectorul viticol și au izbutit să îndeplinească normele fixate de tehnicieni. Sumele cu care au fost retribuiți au fost folosite pentru achiziționarea de materiale prevăzute în acțiunea de autodotare a școlii. Sunt de reținut și inițiativele Școlii generale din comuna Palanca. Aici, cu sprijinul primit de la întreprinderea forestieră Agăș, care a acceptat să transfere școlii unele materiale, s-a înjghebat un atelier de tîmplărie, iar cu cîteva mașini de cusut s-a instalat un atelier de croitorie. Este semnificativ, pentru ecoul pozitiv pe care îl are buna organizare a activităților practice în rîndul elevilor și al părinților, un fenomen manifestat la Școala generală din comuna Ghimeș. La începutul anului școlar, din 25 de elevi frecventau cursurile numai 7. Faptul că în școală s-a înființat un atelier de tîmplărie, că un maistru priceput predă lucruri folositoare au determinat o bruscă ridicare a frecvenței la procentul de sută la sută. In general, activitățile cu caracter tehnic-productiv, care în județul Bacău se desfășoară cu sprijinul larg al organelor locale și al întreprinderilor, exercită o influență pozitivă asupra procesului de învățămînt în ansamblul său. Prof. IULIAN GHIȚA inspector șef la Inspectoratul școlar al județului Bacău