Gazeta Mureşului, 1933 (Anul 3, nr. 1-47)

1933-01-01 / nr. 1

Anul III. No 1. Numărul 2 lei Târgu-Mureş, 1 Ianuarie 1933. Foaie săptămânală pentru răspândirea culturii în popor ABONAMENTUL: ÎOO Lei pe an Pentru preoţi, învăţători şi săteni 50 Lei pe an Pentru autorităţi — — 300 Lei pe an Redactor: Profesor MIHAIL DLMETRESCU ■»»nnifii BiirHif11 w r> iiffriwrwmy11 »t we Hnmns Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. Mihaiu Viteazul 17. Cuvinte p>esmÉi*o noul aia AN NOU Veste nouă, veste plină, - anul nou Eşti în anul ăsta vestea bună ?... A venit din funduri de genună Limpede - întraripat ecou, Sol de bucurie în furtună, Anul nou cu veste nouă, bună... A-ho ! A-ho ! măi fraţi, e Anul-Nou ! A trecut pe sus un zvon de zurgălăi (Stelele de-argint aşa sunară?) Mii de îngeri mici-privesc din cer afară... Drumuri din văzduh şi înoptate văl Le-a umplut cu larmă, le'mpovară Vesel ciripit de orimăvară Sunaţi, măi, sunaţi din zurgălăi, hăi-hăi! Vino rumen, vesel, anule copil! In zăpezi bătrâne, - floare nouă! Gheţuri încruntate iu le plouă Cu lumini şi cântece de-April. Cu lumini în mâinile-amândouă Bucuria-ţi nouă dă-ne-o nouă, A ho ! A-ho! Bine-ai venit, copil!.,. Victor Efiimiu lin mare Român: Spiru tiarei Este lucru cunoscut că în pragul oricărui an nou, nădej­dile de mai bine sporesc în noi toti; strângând în pumn cenuşa tuturor neajunsurilor şi greută­ţilor anului scurs, am dori par’că să înmormântăm şi să uităm pentru totdeauna amintirea lor. Această dorinţă sălăşlueşte în sufletele tuturora: mic şi mare, ţărani şi cărturari, atunci când ne facem socoata muncii trud­nice şi grele de peste an pre­cum şi a răsplăţilor şi câştigu­rilor pe care le-am avut. Anul pe care îl încheiem a făcut par­te din şirul acelor ani plini de mari greutăţi, greutăţi sub care s’a sbătut însă nu numai nea­mul şi ţara noastră, dar lumea întreagă. Totuşi, nădejdile de mai bine ce ni le-am pus în preajma a­­nului ce acum se duce nu au fost cu totul zădarnice ; pe lân­gă multele neajunsuri îndurate, am avut şi avem şi semne care ne îndreptăţesc să avem şi mai mare încredere în anul nou pe cari îl aşteptăm. Dacă anul 1932 a fost greu pentru plugari din cauza slabei recolte, dacă în unele părţi ale judeţului apele mari din primă­vară, ploile şi grindina din vară au distrus drumuri, poduri şi recolte, totuşi conducerea jude­ţului a găsit mijloacele să re­facă drumurile de pe văile Mu­reşului, podurile şi drumurile aproape a tuturor comunelor, împărţind şi ajutoare de peste un milion lei de celor atinşi de pagube. întrucât, după puţinul câştig realizat de locuitori, dările se suportau tot cu mai mare greu­tate, guvernul ţării a uşurat printr’o nouă lege aceste dări, scăzându-le cu zece la sută pentru săteni şi cu ceva mai puţin şi pentru orăşeni. Nouile legiuiri pe care conducătorii ţă­rii le pregătesc, vor aşeza dă­rile pe o bază încă şi mai dreap­tă şi mai scăzută. Tot în cursul acestui an s’a putut definitiva împroprietări­rea a mai tuturor comunelor noastre, şi o rază de dreptate a răsărit şi pentru foştii volun­tari din armata română, uitaţi până acum, cărora guvernul a putut însfârşit să le facă drep­tatea mult aşteptată, împroprie­­tărindu-i şi pe ei; dacă nu du­pă dorinţa noastră şi vrednicia lor, dar totuşi cu cel mai bun gând al recunoştinţă noastre faţă de marile lor fapte. Alături de ei s’a putut face o mică parte de dreptate şi văduvelor şi or­fanilor precum şi foştilor subo­fiţeri reangajaţi, urmând ca în anul ce vine să se îmbunătă­ţească şi soarta celor rămaşi pe dinafară. însfârşit, plata la timp a sa­lariilor şi pensiilor, a introdus liniştea şi voia bună în casele sutelor de mii de slujbaşi şi de pensionari ai ţării, cari în anul trecut au fost lăsaţi fără un ban chiar de sfintele sărbători. lată deci, cum în mijlocul a­­tâtor nevoi şi lipsuri, conducă­torii şi autorităţile au găsit timp şi mijloace să facă atâtea fapte bune, dând tuturor dovada că, chiar in vremuri grele şi de cum­plită criză, se pot aduce îmbunătă­ţiri, se poate uşura viaţa locuitori­lor, dacă se conduce şi se gospodă­reşte cu cinste, cu tragere de ini­mă şi cu grijă de nevoile adevărate ale poporului. Toate aceste fapte mă îndrep­tăţesc pe mine, care astăzi stau în fruntea judeţului, să’mi în­drept cuvântul către toţi fiii a­­cestui judeţ şi să-i asigur de toată grija şi munca noastră, pentru ca noul an să le aducă uşurare şi linişte şi mai mare. In acelaş timp însă, am şi o ru­găminte către toţi conducătorii satelor-şi mă gândesc în locul prim la preoţii şi învăţătorii cari sunt de fapt conducătorii spiri­tuali ai poporului, — să ves­tească tuturor năzuinţele cin­stite ale celor ce se sbat pen­tru scoaterea ţării din greaua încercare prin care trecem. Să sfătuiască frăţeşte şi prieteneşte ca toţi să’şi facă dator a celă­­ţănească şi gospodărească, pu­nând maximul de hărnicie şi pentru lucratul gliei şi pentru acoperirea sarcinilor ce li se cer. Ţara suntem noi şi numai prin munca şi încordarea tutu­ror vom isbuti să o scoatem la liman. In aceste gânduri doresc tu­turor : An Nou Fericit. S>r. I. Vescan Prefectul Jud. Mureş Cu prilejul noului an care începe „GAZETA MUREŞULUI“ urează tuiuror cititorilor şi abo­naţilor ei mulţi şi feri­ciţi ani. S’au împlinit la 17 Decembrie a. c. 20 de ani dela moartea fostului mi­nistru al Instrucţiei Publice din Ro­mânia Mică, Spiru Haret. Cu o pie­tate mişcătoare, a fost sărbătorită amintirea lui în toată ţara, nu atât de partidul liberal, a cărui mândrie a fost, cât mai ales de învăţători­­mea de pretutindeni şi de orice cre­dinţă politică, de oarece a văzut în el pe înaintaşul în ogorul muncii pentru ţărănime, pe reorganizatorul învăţământului de toate categoriile, pe întemeietorul cooperaţiei ţărăneşti. Haret a fost un om, care n’a a­­parţinut unui partid, ci ţării. Vede­rile lui înaintate democratice, erau temute de adversarii său politici, dar şi respectate, pentru că erau răsărite din convingere. Om de ştiinţă de mare valoare, fiind primul doctor în matematici din România, autor de cărţi didactice neîntrecute până azi, profesor model de exactitate în îm­plinirea datoriei şi în predarea ma­teriei, Haret a fost şi cel mai mare ministru ce a avut ţara noastră. încă din viaţă a fost numit: »Omul şcoa­­lei«. Două au fost preocupările lui de căpetenie: Şcoala şi Ţărăni­mea. Ce frumos act de devoţiune fi­lială din partea unuia ieşit din să­­nul ţărănimii! Pe când parveniţii cau­tă să ii se uite origina populară, ma­rele Haret.ţinea să afirme la tot mo­mentul ataşamentul său către ţără­nime. Pentrucă ceeace l-a făcut nemuri­tor a fost munca sa pentru ridicarea acestei clase sociale, vom arăta ac­tivitatea sa în această direcţie. Haret presimţea marele rol politic ce avea să joace ţărănimea în curând şi de aceea, în 1905, în broşura sa despre »Chestiunea ţărănească« a­­cuză clasele conducătoare că au ţi­nut în întunerec moral şi în mizerie materială cea mai numeroasă clasă socială, care are rol de a reînpros­­păta energiile obosite ale clasei de sus. Cu spiritul său ascuţit, el pre­vede răscoalele ţărăneşti din 1907. In primul rând el luptă să dea po­porului cultura necesară, fără care orice ridicare materială este imposi­bilă. Face din şcoala primară o rea­litate, clădind localuri, făcând prog­rame, dar mai ales îngrijind de în­văţători, căci el îşi dă seama că zi­durile şcoalei fără sufletul dascăluiui vor suna a pustiu. Reorganizează şcoaiele normale, dar mai aies se sileşte să dea avânt învăţământului profesional: agricultură, meserii, co­merţ, deoarece voia să desmintă pă­rerea ce se răspândise că Românul nu e bun pentru comerţ şi industrie. Pe tărâmul social, el cerea să se dea ţăranului putinţa de a munci şi de a se bucura de rodul muncii lui. Dar el nu voia să mai repete expe­rienţa lui Cogălniceanu cu împrop­rietărirea ţăranilor, care nu dăduse roade bune, ci voia să facă întâi edu­caţia ţăranului, formând obştii supra­­veghiate de Stat, cărora să li se a­­rendeze pe 10 ani moşiile exprop­riate dela proprietari şi numai după ce se vor vedea rezultatele, să fie fă­cuţi stăpâni pe moşii. In acelaş timp, pentru a întări şi economiceşte pe ţăran, pune ia cale acea formidabilă mişcare coopera­tistă, care formează gioria lui Haret şi a colaboratorilor iui. Pentru a putea duce la bun sfârşit această între­prindere, Haret, care cunoştea bine sufletul entusiast al învăţătorului şi preotului de sat, recurge la ajutorul lor şi îi face să se avânte în coo­peraţie, formând pretutindeni bănci populare, obştii, cooperative. Ce era Haret pentru învăţători şi pentru ţărani, se poate vedea şi din cuvintele pronunţate *în numele învăţătorilor Ia mormântul lui de către Dl. I. Mihalache, actual ministru : „ Eşti cel dintăiu care ni-ai infeles şi iubindu-ne „ cu iubirea sufletului de apostol, în loc sä ne „ încurci, ne-ai luminat calea; ie-ai pus in „ fruntea noastră ca ui viteaz general şi ta „ împărtăşit laolaltă bucuriile muncii de desrobire „ dar şi suferinţele şi lovirile de martir ale unei „ cauze mari. In noi se asvârlea o săgeată, în „ Tine o sută. Totdeauna insă ca caput sus „ ne-ai îmbărbătat şi ne-ai strigat: înainte ca „ credinfä în isbăndă. O tară întreagă, un „ neam întreg te vor bincuvânta acum şi „ în vecii vecilor“. Iată cine a fost Haret şi iată pen­­truce monumentul ce i-se va ridica va fi unul din puţinele binemeritate. Profesor Nicolae S. îonescu.

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék