Gazeta Sibiului, 1938 (Anul 5, nr. 65-67)

1938-12-01 / nr. 65

lol V. Redacția și Administrația: Simbix Strada Lânei 2STr. 13 RECLAMA Director- Proprietar: VASILE ISACU Prim redactor: NICU ISACU-TOPÂRCEANU Abonamente: Pe un an........................................................................tei 180 — Pentru autorități și societăţi.................................. „ 303‘— Preţul unui exemplar 3 Lei - Abonamente de sprijin „ 1 (100‘— Impare săptămânal eia unirea teritorială, la unirea sufletească Se imp ' -‘izi douzeci de ani, de când Ar- ' Iul subjugat " dad lanţurile grele ale robiei miliare, impreu. . cu Banatul şi Crişana, s'au alipit ca îi:;te miri, la ţ a mamă. Ziua de 1 Decemvrie 1918, trăjueşte în ist-• e, ci o mare piatră de hotar care va ivea să vorbea- i totdeauna, despre sărbătoarea cea r re a învierii n. n u.ui românesc. Aceasta este ziua î care furiui şi sp. îzu’-'atorii s’au dărâmat, lacătele Cele ale îgfChisorilor -nc: ' îşile ferecate s’au deschis, bar preoru-rab cari stăteau sub a aru lanţu’-' fost î lOreraţi, ieşi :a ume’ ucul mo.ţii L lumina învi-O mie - zăcut b c mai cruda :"i’u ii ere u a«tc:”’ dr«**" ? ‘ '.‘.celăriţi şi - 1 I,‘ i. j . am lO: t pt r -âţi, i ittuţi -M bici; 1 •ffii sân gr, i fiare, * .r ..mede doj^o-jase, împuşcaţi ’a c , tra- pe roată in faţa ituror şi spânzuraţi fără :loi şi fără cruţare. Am şilai în propria noară ţară, iar bunătăţile pământului nostru lucrat şi înfăşat prin munca, sudoarea, irimile şi sângele nostru i-a luat lifta blestemată, rată din stepă. Am răbdat, am suferit i-am plâns cu amar, cu noru! după libertate, cu atât ie-a mai rămas. Maghiarii aisă nu ne cruţau, ci dimpotrivă dorind să ne piardă o desăvârşire, la 1700, ne-a rînit şi credinţa strămoească şi ne- au sfârtecat deci urletul, ne-au închis apoi colii, ne-au oprit limba şi-au lovit tot ceea ce credeau că ne-au ajutat de ne-am menţinut caracterul şi coniinţa de români peste veacuri. In sfârşit a venit şi vremea, când paharul amăr-iuilor s a umplut şi deci nu se mai putea răbda, ’araci s’au probat coasele şi topoarele în carnea şi vseie asupritorilor. Aşa s’a născut revoluţia lui Horia Iancu, cari deşi au fost înăbuşite prin sânge, în urma gisitei trădări, caracteristice acestui neam..., totuşi rmează o strălucită pagină de istorie naţională. A venit răsboiul cel mare, în care părinţii noştri î for trimişi ca vitele la abator, în prima linie de itac. Deviza maghiară era: „să piară toţi valahii“, noi n'am pierit şi n'am dispărut fiindcă bunul amnezeu a purtat grijă de noi. Răsboiul a rupt lantic robiei nedrepte şi a dat drumul să răsară soare dreptăţii româneşti. Ungaria s'a dus la fund şi s'a obuşit ca o ţesătură de păianjen, iar România s'a ilţat, s'a întregit şi s'a mărit ca un imperiu. Şi astfel pă marile jertfe a 800 mii de eroi, după atâta ştiinţă şi sânge, prin ajutorul Bunului Dumnezeu realizat Unitatea neamului, împlinindu-se idealul enar al poporului român. Ziua de 1 Decemvrie cânde în sine acest eveniment, care vine în istorie sub mnele de „Sărbătoarea Unirii“. Cine ar putea să spună o bucurie şi câtă însufleţire românească s'a revărsat acea zi, şi câte visuri şi câte aşteptări au fost loc de hotărârile dela Alba-Iulia, însăşi armata înfrântă a lui Mackensen care se făgea spre ţara nemţească, stătea buimăcită de atâta îileţire care se revărsa din inima unei naţiuni eliate de sub ugul greu al unei robii milenare. Dar o Doamne, câtă deosebire între ziua de 1 Decemvrie 1918 şi cea de astăzi. Atunci, însufleţire în toate inimile, azi oboseală, plictiseală şi desgust. Aceasta dovedeşte că prin jertfa sutelor de mii de eroi, s’a realizat, numit unitatea geografică a neamului românesc şi nu s'a trecut mai departe la al doilea fapt atât de însemnat şi anume la unirea sufletească, a neamului românesc prin care România mare, avea să-şi creeze o forţă morală înspăimântătoare. Dar aceasta, durere, nu s’a făcut Unica teritorială s'a săvârşit prin jertfa celor morţi, iar unitatea, sufletească trebuia realizată de cei vii. Intr'un ziar francez a apărut odăită, figura îngândurată a lui Clemenceau, care se îndreaptă mustrător spre a apunea lanceză cu vorbele: „Ce aţi făcut din nea? Căci Franţa viciu. . . i - nu ’a, \este iuu în vrea de pace“. La fel şi noi românii, de ziua Unirii, ne vine să strigam la urechile surde ale tuturor conducătorilor noştri politici, cari s au perindat la cârma statului şi să-i întrebăm mustrător: Ce-aţi făcut pentru ţara aceasta şi pentru unirea ei sufletească de douăzeci de ani încoace ? Ce-aţi făcut cu sfânta voastră democraţie până astăzi ? In loc să realizaţi unirea sufletească românească, cum ar fi trebuit să vă poruncească conştiinţa de români, prin democraţia voastră ne-aţi otrăvit sufletul pe care ni l-aţi sfârtecat în 20 de părţi, făcându-ne să ne sfâşiem între noi fraţii, cari ne-ari dorit atât de mult, ca, câinii, unii pe alţii. Democraţia voastră amăgitoare a făcut ca în loc să avem acum o singură ţară, un singur neam cu un singur suflet românesc, să auzim încă şi astăzi acele numiri fără rost de: ardelean, regăţean, moldovean, bănăţean, maramureşan, basarabean, bucovinean, etc., cari trădează şi ele anumite deosebiri a unora faţă de alţii. Democraţia deci, a însemnat piedeca, adecă stânca de care s’a sdrobit corabia solidarităţii şi a unirii sufleteşti a românilor. Ea a dat drepturi egale minoritarilor, a deschis graniţele evreilor, cari au năpădit aci, şi năpădesc mereu făcând din această ţară binecuvântată, o adevărată Californie.,, Românii, cam vreme de o mie de ani au fost exploataţi de bunurile şi sudoarea lor de către stăpânitorii străini, la Unire abia se mai ţineau pe picioare, iar conducătorii noştrii politici în loc să-i ajute pe fraţii săi ca să se întărească şi să se ridice ca ei să domineze şi să stăpânească, au fost lăsaţi în mila Sfântului, rămânând în vechea stare milenară faţă de străini. Sunt locuri nenumărate în Ardeal bunăoară şi astăzi, unde biet român săracul, din cauza sărăciei în care se sbate se apropie cu pălăria în mână şi cu sfială de minoritarul bogat, căruia, spre a-l primi la lucru, i se adresează cu cuvântul „stăpâne". Acest fapt dovedeşte o stare dureroasă de lucruri. Românul în ţara lui pe care i-a dat-o Dumnezeu şi pe care a răscumpărat-o cu un ocean de sânge şi cu munţi de suferinţe, se simte stăpânit şi apăsat de streini. Durerea şi adevărul acestui fapt îl prinde minunat poetul Vasile Militaru în poezia sa „Din răscruci de culmi“, în care zice: (Continuare în pagina a 2-a) Maiestatea sa regele carol Ii. La 1 Decemvrie 1938 de Dr. Sever Pop Primarul Municipiului Sibiu Numai aceia cari am trăit toate umilirile dinainte de răsboiu şi zilele amare ale răsboiului mondial, numai aceia înţelegem şi simţim întru adevăr taina fiorului ce ne cuprinde în ziua de 1 Decemvrie. Ne aducem aminte cu o profundă emoţie de înălţătoarele clipe trăite în urmă cu 20 ani. Ziua de 1 Decemvrie 1918, este o zi sfântă, praznicul poporului român, care s a adunat la Alba-Iulia cu o admirabilă solidaritate naţională, pentru a hotărî de bună voie, alipirea pe veci la Vechiul regat. Dumnezeu a voit să răsplătească jertfa supremă a sutelor de mii de eroi, cari au luptat pentru idealul mare al întregirii neamului. Poporul român a trebuit să lupte secole întregi pentru a recâştiga ceea ce era a lui în virtutea drepturilor sale naturale şi imprescriptibile. Unirea noastră în ziua de 1 Decemvrie 1918 nu a fost rezultatul unui episod incidental al evenimentelor istorice, ci a fost rezultatul unui mare proces al idealurilor noastre juste naţionale, care a început a se desfăşura încă înaintea secolului al 18-lea. Unirea noastră este pe toate veacurile şi nu o va putea nimeni şi nimic clătina din veşnicile ei temelii. Ziua de 1 Decemvrie arată lumii an de an solidaritatea noastră naţională, de care se va sfărâma orice încercare inamică, care s-ar atinge de hotarele noastre. Ne afirmăm în faţa lumii întregi credinţa şi drepturile noastre şi nu vom şovăi nici o clipă în faţa ameninţărilor din orice parte ar veni ele. Aşa fiind, uneltirile izvorîte din ura duşmanilor nici când nu ne vor putea clinti de pe piedestalul dreptăţii noastre. Inamicii noştrii cari răspândesc veşti false cu scopul de a ştirbi prestigiul nostru, de stat independent şi naţiune dominantă compactă, sunt demascaţi. Poporul român se găseşte strâns unit, sufletul său este unul şi acelaşi ferm hotărît a-şi menţine intact pământul strămoşesc şi a aduce servicii păcii şi umanităţii. Făcând zid în jurul M. S. Regelui Carol II şi a Patriei noastre, vom avea tăria să înfruntăm orice greutăţi, menţinând dreptatea noastră. România va deveni un puternic Stat, cu o civilizaţie care ne pune în rândul celor mai culte popoare. Bazaţi pe drepturile noastre, pe credinţa creştină şi pe ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, prin cuminţenia, firea noastră blândă şi iertătoare vom izbuti a dovedi că, poporul românesc e strâns unit în jurul idealului său naţional, sufletul românesc este unul şi acelaş de la o margine la cealaltă a ţării, care şi-a justificat rolul ce îl are în lume, aducând imense servicii umanităţii. Eu văd un viitor strălucit pentru această ţară, sosind timpul a se da uitării patimile şi egoismul, lucrând cu toţii fără deosebire de neam şi lege, cu voinţă curată şi suflet înălţat, privind cu toată încrederea conducătorii noştrii, în fruntea cărora este M. S. Regele nostru Carol al II-lea, care este înconjurat de devotamentul, iubirea, admiraţia şi credinţa noastră a tuturor. Dr. SEVER POP