Gazeta Sporturilor, aprilie 1932 (nr. 1039-1051)

1932-04-02 / nr. 1039

/VI $ b­­o­­p ANUL IX No. 1059 6 PAGINI II LEI ABONAMENTE e un an............................. LEI li e șase luni.......................................... Telefon redacție: 325/35 și 348/0. Telefon provincie­i 77/65. Apare in fiecare MARTI, și SÂMBĂTĂ Birourile 1 STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY, 3. — BUCUREȘTI I. Directorii 1 EMIL EMILIAN și E. MUNTEANU. Secretar de redacție : N. PAPAGHEORGHE.­n. Sâmbătă 7 Aprilie sost PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrație­i 325/35 și 346/0. Telefon provinciei 77/65. LA ORDINEA ZILEI Pline de profesioniști Calitativ, boxul românesc a în­­­țepenit la o valoare asupra că­reia este jenant să insistăm. In străinătate, așii au scâncit — cu mici excepții — o fragili­tate, dislocată de primul pumn al celor pe cari acum câteva luni îi tratam cu o superioritate netă. Iar în țară, cabotinii terfeliți de mediocritate se zbat să prelun­gească o artă, cu fiecare zi, mai compromisă. Nu mai avem boxeuri . Cum s’ar putea spune așa ceva, când toți aceia cari au înfierbân­tat ringul românesc cu perfor­manțe exagerat amplificate, sunt încă la post. Nu mai avem boxeuri buni ! Ba da! Am început însă să a­­vem proporția exactă a valorii pe care o reprezentăm. Dar mai ales, ceea ce și explică în bună parte lamentabilul spectacol al ultimelor întâlniri «de anvergu­­ră», avem prea mulți profesio­­­niști. Extrem de multe «vedete», sala­­­­riate înainte de a-și fi făcut ace­­l­ti­eia care să le dea dreptul să­­ insulte ringul galelor de la circ, I­I în match­umi peste 3 reprize. Cantitatea nu presupune și ca­litate. Este un adevăr cimentat de a­­tâtea statistici, și verificat pe controlul recent al valorii boxu­lui românesc. Ori, ploaia plecărilor în străi­nătate a­­ celor cari puteau să re­chiziționeze capul de afiș la circ și la arene, ca și retragerea tem­porară a câtorva boxeuri adevă­rați, au rodit o ciupercărie de vedete, în fața calității cărora spectatorii ultimelor gale au în­cremenit, de mirare. Nu este vorba firește de cei câțiva profesioniști, cari și-au respectat trecutul și spectatorii, închegând partide disputate. Și cinstite. Nu este vorba de cele câteva revelații cari au pășit cu dreptul pe drumul anevoios al a­­tâtor piedici. Și cărora, până la proba contrarie, suntem obligați să le facem creditul pe care l-am acordat la timp și celor cari i-au precedat. Este vorba însă de ceilalți. De beneficiarii norocoși ai cri­zei pe care o traversează pugilis­­mul românesc, scoși de păr din­­tr-un anonimat în care puteau să lâncezească toată viața, progra­mați, ridicați la titluri și leșinați <& prima verificare a unor vic­torii îndoelnice. Nu facem personalități. Nu ne interesează faptul, că o­­xiul din fantomele acestea se chia­­mă­­, când ar putea foarte bine ,să se numească y. Sau oricum altfel. Ne interesează însă situația. Ne interesează spectacolul dureros al unui sport pe care — oamenii de bine — l-au ridicat în cel mai scurt timp la satisfacția unor iz­bânzi continentale și care se cla­tină, asfixiat de atmosfera vi­olată de atâți intruși. Și ne întrebăm ce s’ar putea face. De un vinovat, deși e obiceiul ca fiecare lucru să fie pus în sar­cina unui culpabil care să plă­tească oalele pe cari de cele mai multe ori nu le-a spart el, nu poa­te să fie vorba. Ce strică boxeurii cari își limi­taseră orizontul carierii la ulu­cile sălilor de cartier, că au fost îmbrânciți pe afișul unor gale de care nu se puteau apropia decât ca spectatori ! Ce strică organizatorii, lipsiți de serviciile profesioniștilor ade­vărați, că au fost obligați să re­curgă la surogatele pe care atâta timp le-au ignorat ? Și ce strică Federația, legată de mâini și de picioare, că trebue să patroneze o situație pe care în condițiuni normale ar refuza de­sigur să o suporte ? Deși, fiindcă turcul platnic al tuturor angajatelor sportive este Federația respectivă, F. R. R.­eu] are totuși o parte din vină. Vina de a fi îngăduit, fără nicio îngră­dire, atâtor neofiți să părăsească amatorismul în care mai aveau să treacă destule examene încă. Vina de a fi înghesuit, controa­lele profesioniștilor cu nume, cari dintr’un motiv sau altul —­ trebuiau să fie utilizate odată. Și de a fi privit invazia aceas­ta de rahitici într’o situație care necesită atribute greu de obținut, cu o pasivitate ale cărei roade au și început să răsară. Este adevărat că regulamentele nu pun nici­ un fel de piedici pro­fesionalizării boxeurilor. GEORGE FULGA (Continuare în pag. II-a) Note și Notițe ÎNCEPEM! Unul dintre oficialii de vară ai rugby-ului bucureștean a fost aseară, oaspe al redacției noas­tre. Venise omul, ca și altă dată, să afle ultimile noutăți sportive, și din vorbă în vorbă schimbul de știri lunecă pe panta actuali­tății bucureștene. Oficialul nos­tru, care până aci recepționase atent tot ceea ce-i excitase nerăb­darea de a nu putea aștepta apa­riția gazetei, ajuns fr, largul său, exclamă sentențios: — Ști, Duminică îi dăm dru­mul, începem ! Mărturisim sincer că uitând pentru moment calitatea oficială a oaspetelui nostru, n’am dat im­­portanță unei afirmații căreia nu-i sesizam în totul sensul. Mai târziu însă, când redacto­rul de specialitate ne-a pus sub ochi manuscrisul fubricei de rugby, am fost deplin edificați: «Trei campionate în ziua inau­gurală». Așa­dar, începem! Și îndată ne-a trecut prin fața ochilor, imprimat parcă pe ban­da unui fantastic televizor al vii­torului, imaginea pe care o as­cunde atât de bine sentențiosul și atât de nevinovatul: «Înce­pem!». Plasticitatea vizuinii a fost însă mult prea reușită pen­tru a nu înfrânge egoismul care ne îndeamnă să n­e împărtășim și altora. Am văzut întâi lupta oratori­că, cu pumnii repeziți în masă, cu răgușeli și înjurături, pe care o poartă în comisie oficiali, de­legați de club, jucători și chibiți. Apoi, o pauză scurtă, inexorabi­lă pregătirii uinui spectacol «ta­re», și iată-ne pe terenul de la șo­sea, prăfuit, cu tribuna pleșuvă, cu vestiarele în aer liber și cu bufetul bine asortat cu elixirul care zăpăcește mintea și împinge la cheltuirea... surplusului de e­­nergie. Match de campionat. Echi­pele ascultă povețele arbitrului, căpitanii își strâng cu afecțiune mâna, jucătorii se privesc cu simpatie. Un fluerat scurt și ba­lonul zboară către tușa cea mai favorabilă. Toată lumea pe ba­lon. Arbitrul flueră, jucătorii se ridică, se scutură de praf și-și potrivesc chiloții. Jos, palm ră­niți. Picioare schilodite, capete însângerate, o­i­njurătură printre dinți ii lupta reîncepe cu efectivul diminuat. Se marchează alterna­tiv și echipele sunt la egalitate. Galeria urlă, jucătorii scot ochii din orbite, arbitrul asudă și flueră. De ce a fluerat? Legea avanta­jului. Porc, măgar, nepriceput. Afară cu el. Galeria intră pe te­ren, arbitrul dispare, jucătorii se îneaeră. Scaune, pietre și prin­tre ele, câteva baionete lucitoare. In praf, târziu pe înserat cinci picioare fracturate, 8 clavicule deplasate, un omoplat strivit și câteva zeci de cu cue. începem ! L. ROȘIANU' v­ x °. MARILE EVENIMENTE ASTAZI LA NISSA- România - Franța profesioniști Un senzațional match de foot­ball înjghebat în 48 de ore. Prima întâlnire franco-română. Formația echipelor. Va conduce belgianul Langenus -----0 £ 33- O telegramă primită în cursul nopții, ne-a adus o știre al cărei senzațional se recomandă prin el însuș. Echipa profesionistă de foot-ball a României în­tâlnește astă­zii repre­zentativa Franței, la Nissa. Matchul, pus la cale numai în timp de 4­8 de ore, are o explicație spe­cială. Federația france­ză, a profitat de prezen­ța «Ripensiei», ale cărei rezultate au făcut o vâl­vă considerabilă în masa publicului francezi, în­jghebând prima întâlni­re profesionistă a Fran­ței. Și cum, itinerariul «Ripensiei» o împiedica să se depărteze prea mult de Nissa, unde are semnat un angajament pentru Duminică Francezii au acceptat drept loc de întâlnire. Nissa. CUM S’A AUTORIZAT MAT­CHUL Deși «Ripensia» cuprinde a­­proape toți jucătorii profesio­niști români, clubul propus nu putea să angajeze prestigiul no­stru național într’un match al cărui titlu: România — Franța angaja sportul românesc în în­tregime. De aceia, confratele nostru d. M. Beilis care însoțește «Ripen­sia», a avut Miercuri seara convorbire telefonică cu d. Ce­­s­tav Luchide, secretarul general al Rombolului, cerându-i avizul. D. Luchide a provocat Vineri dimineața o ședință a Biroului federal, care a autorizat matchul. Joi, la ora 16 avizul Biroului a fost comunicat telefonic «Ripen­siei» și în acei­aș zi, la ora 23 am primit telegrama domnului Bei­lis, care ne confirma angajarea definitivă. Echipele FRANȚA ECHIPA FRANȚEI Cele câteva rânduri telegrafi­ce pe care le-am primit, nu ne dau posibilitatea să cunoaștem amă­nunte complete asupra profesio­nalizării câtorva din cele mai reputate cluburi amatoare fran­ceze. Putem totuși să precizăm că formația franceză cuprinde jucători din două cluburi pari­ziene, «Racing» și «Club Francais» trecute în întregime la profesio­nism, și doi echipieri de la «C. A. Montpellier» care au părăsit pe cont propriu amatorismul. Așa cum se prezintă însă, for­­m­ația franceză este cel puțin e­­gală reprezentativei amatoare a Franței, cele trei cluburi din ca­re este formată, fiind de mulți ani pepiniera «naționalei» ama­­toare franceze. Și în orice caz, cam aceiaș e­­chipă care a învins Belgia cu 2-1 și a făcut match­­ul acum­­ două săptămâni cu Elveția (3­3). I­n aceste contitu­­ini, matchul se rar simtă drept cel mai greu pe care l-a susținut vre­­odată «Ripensia», ser­vind în acelaș timp și de avant-p­remieră care sa furnizeze oarecari amiî­" (Continuarea In pagina ll­­a) Thépot Vitran Fluetre Chantres centre I kavscar Ducros Nicolas Centre II Finot Mensonge Arbitru: Langenus (?) Lakatos Dohai Wetzer Schwartz Beke Raîinsky Kotormany Hrehus Bürger Hoksary Zombori ROMANIA REZERVE: Franța; Anatol, Tassin, Bunyau; România Fagă­­rășeanu, Koroni, Morawetz, Dehereanu Actualități Andersson a învins pe Tarante O PERFORMANTA SEN­ZAȚIONALA Aseară si a disputat la Paris matchul dintre suedezul Ander­­sson și negrul Tarante. Această partidă în care Tarante pleca favorit, interesa îndeosebi cercu­rile noastre sportive, pen­tru ca putea să ne ofere un punct de reper în ceea ce privește aprecie­rea posibilităților actuale ale lui Spakow, care făcuse cu Ander­­sson match nedecis. (De fapt câștigase indiscutabil la puncte­. Lupta a fost foarte animată și s-a terminat prin victoria la puncte a lui Andersson care a reușit în ultimele reprize ale matehului să-și c­omine cu auto­ritate adversarul. Tarante, socotit încă drept u­­nul din cei mai buni semi-grei a fost așa­dar scos din actualita­tea pugilistă, lăsând loc altora, printre cari compatriotul nos­tru Spakow are îndreptățite ve­leități să se enumere.I S. 0. Montpellier— Ripensia 4—3 (!—!) învinșii și-au luat REVANȘA­­ MONTPELLIER. 31. — întorși de la Ales, ripensiștii au jucat azi la Montpellier matchul de revanșe, care s’a terminat în de­favoarea lor­, d­eși în împreju­rări mai puțin vitrege ar fi pu­tut recolta o a doua victorie asu­pra puternicului club local. Fazele echipei au evidențiat de la început aceiași superioritate te­hnică a echipei române. Re­priza s-a terminat totuși la ega­litate. In partea doua a jocului, francezii au fortat nota și au reușit să ia avantajul de un punct, pe care l-au menținut pâ­nă la sfârșit, deși Ripensia reu­șise să-și creeze câteva situații frumoase. Punctele românilor au fost marcate de Dobay și Wetzer (2). Matchul a fost arbitrat de ju­cătorul Lokal, care nu s-a prea grăbit să aplice cu strictețe ar­ticolele regulamentului de foot-­ ball. ni Ionel Ofilea cu avionul spre Saigon Miercuri dimineața pe un avion S. E. T. de construcție românească, do­nație a M. S. Regelui, tânărul avia­tor Ionel Chica a decolat de la Bă­­­­neasa într’un temerar raid spre în­depărtatul și aproape inabordabilul Saigon. Este o expediție de mare în­drăzneală dacă ținem seama de eșe­curile des repetate pe cari le-au su­ferit înaintea sa mulți din așii con­sacrați ai aviației mondiale. Ghica ține însă să înfrunte cu curaj piedi­­cele grozave ale pustiurilor peste care va trece, n­umai și numai pen­tru a învedera că țara noastră este capabilă să contribue cu ceva la progresul omenire! Căci în definitiv raidul acesta periculos în îndepărta­ta h­id­ochină n­u poate avea alt scop, pentru că nu avem de lansat produ­sele vreunei noui industrii sau să gă­sim calea cea mai scurtă pentru de­­bușeurile noastre comerciale din ex­tremul orient... Isprava reușită ne va face cunos­cuți. Va fi mult prea mult pentru noi și de aceea întovărășim pe în­drăznețul aviator cu simpatia și u­­rările noastre de succes. Germania, țara sportului te­mass. Ziarele germane publică o statisti­că pe cât de interesantă, pe atât de sugestivă, cu privire la situația bo­xului amator. Țara care a dat rin­gului mondial pe Schmelling, nu se laudă cu activitate prea­ intensă pe tărâmul profesionismului. In schimb amatorismul — și acesta este obiec­tul statisticei în chestiune — cu­noaște acolo o popularitate extraor­dinară. Astfel, în cursul sezonului actual, s-au desfășurat în Germania nu mai puțin de 500 reuniuni a­­matoare care au stârnit emulație ex­traordinară în rândul spectatorilor. Lucrul nu este de mirare, de vreme ce în controalele federației respec­tive sunt înscriși 40.000 de boxeuri cari practică acest sport numai pen­tru frumusețea și foloasele sale. De altfel, sportul se practică în Germa­nia pe cu totul alte baze decât în multe di­n țările europene. Numai simplul fapt că federația de football însumează peste un milion d­e jucă­tori, învederează cu prisosință ten­dința de a se adânci până la limita extremă spiritul sportiv în massele cele mai adânci. Pe când și la noi această «cala­mitate». (Continuarea­ în vasin a 3-a) ANCHETELE NOASTRE Formarea publicului sportiv O Inițiativă care se impune. Exemplul lui Dickson. Școala rămâne cea mai eficace pe­pinieră pentru recoltarea publicului sportiv pentru un spectacol sportiv atâ­ta vreme amânat din cauza in­temperiilor și lipsa de pază care, a permis tuturor celor ce treceau pe Bulevard să ia loc, comod și fără plată, în tribune. Entuziasmul conducătorilor de club cai­i vedeau în afluența «i­­mensă» de Duminică, zorile unei extraordinare interesări a publi­cului pentru manifestațiile spor­tive, a fost așa­dar cu totul de­plasat. Conjunctura specială în care s'a produs această afluență lasă loc astăzi, după cum a lăsat și ele, scepticismului cel mai de­zolant: nu avem public sportiv și nici nu vom avea, atâta vreme cât nu se vor pune în practică principii noui pentru captarea lui. Cei cari au urmărit îndea­proape viața sportului bucureș­tean își dau foarte bine seamă, fără calcule sau statistici, că față de trecutul oarecum înde­părtat, nu s’a realizat nici un fel de progres din punct de­­ vedere al numărului spectatorilor. Din contră, sunt anumite sporturi cari au regresat foarte mult în această direcție și tind chiar să ajungă la o complectă ignorare. Dacă footballul im­­ njina­­ ■­­» este grație faptului că anumita exigențe au prilejuit unele în­jghebări de mare interes cari nu se putea să nu agândă de cât d­e puțin curiozitatea publicului. Dar aceasta nu exclude însă con­statarea că în decursul anilor, popularul nostru sport n’a reușit să câștige proporțional cu alte țări, nici 5 la sută în ceea ce pri­vește susținerea materială din partea publicului. EXPERIENȚA LUI DICKSON Principiile noi despre cari j­er­­beam mai sus au fost puse mi de mult în practică la Paris de că­tre Jeff Dickson, a cărui iscu­sință în materie nu mai are ne­­voe să fie subliniată. Ele însă ar putea să fie foarte bine grefate pe trupul șubred al footballului românesc și încă extrem de ușor. Iată despre ce este vorba: Când a inaugurat mărețul sau «Palais des Sports», Dickson a căutat să utilizeze câ­teva zile din săptămână rămase încocupate de box și patinaj pen­­tru lansarea hockey-ului pe ghiață. A adus în acest scop e­­chipe mari, a pus la cale întâl­niri interesante, dar publicul, Parisian nu se entuziasma deloc. Dickson nu a renunțat la ideea de a populariza un sport atât de frumos ca hockey-ul pe ghiață și a recurs la un sistem costisi­­tor pentru moment, dar de o efi­cacitate incontestabilă: a angajat câteva partide internaționale și a emis 5000­ de bilete gratuite, pe care le a distribuit lucrătorilor din fabricile parisiene de auto­mobile. Lucrătorii aceștia s’au grăbit să utilizeze favoarea pe care le-o făcea Dickson. Au venit pe gra­tis, odată, de două, de trei or­i §i când iscusitul organizator , închis tolba, era prea târziu pen­tru ca lucrătorii automob­iliști să-i ocolească «Palais des Sports» .• prinseseră gust pentru hockey-ul pe ghiață, care este unul din cele mai frumoase și mai spec­taculoase sporturi. Ceea ce a urmat e ușor de ima­ginat Reuniunile pe care le com­bină regulat istețul promotor, a­­duc la cassă între zece și cinci­sprezece mii de plătitori, între cari aproape toți cei ce se bucu­rau la început de favorurile a­­­ . A L. N­. Matchul unic al zilei de Dumi­nică, întâlnirea Juventus — Ma­­cabi, a adus la Romcomit circa 3500 de spectatori cari au făcut să păr de tribunele clubului gaz­dă, cu totul nepregătite pentru un festin atât­ de puțin așteptat. Afluența imensă,pentru o parti­dă oficială și mai ales pentru starea unui teren care excludea «a priori» desfășurarea­ matchu­­lui în condițiuni mulțumitoare, are mai multe explicații, dintre cari cea mai importantă este lipsa totală de concurență. Vin apoi fără îndoială, aviditatea 0000 na Începând­ fie săptămâ­viitoare, «GAZETA SPORTURILOR» își reia apariția regulată de trei ori pe săptămână g Luni, Miercuri și Vineri. mi

Next