Gazeta Sporturilor, aprilie 1932 (nr. 1039-1051)
1932-04-02 / nr. 1039
/VI $ bop ANUL IX No. 1059 6 PAGINI II LEI ABONAMENTE e un an............................. LEI li e șase luni.......................................... Telefon redacție: 325/35 și 348/0. Telefon provinciei 77/65. Apare in fiecare MARTI, și SÂMBĂTĂ Birourile 1 STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY, 3. — BUCUREȘTI I. Directorii 1 EMIL EMILIAN și E. MUNTEANU. Secretar de redacție : N. PAPAGHEORGHE.n. Sâmbătă 7 Aprilie sost PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon administrației 325/35 și 346/0. Telefon provinciei 77/65. LA ORDINEA ZILEI Pline de profesioniști Calitativ, boxul românesc a înțepenit la o valoare asupra căreia este jenant să insistăm. In străinătate, așii au scâncit — cu mici excepții — o fragilitate, dislocată de primul pumn al celor pe cari acum câteva luni îi tratam cu o superioritate netă. Iar în țară, cabotinii terfeliți de mediocritate se zbat să prelungească o artă, cu fiecare zi, mai compromisă. Nu mai avem boxeuri . Cum s’ar putea spune așa ceva, când toți aceia cari au înfierbântat ringul românesc cu performanțe exagerat amplificate, sunt încă la post. Nu mai avem boxeuri buni ! Ba da! Am început însă să avem proporția exactă a valorii pe care o reprezentăm. Dar mai ales, ceea ce și explică în bună parte lamentabilul spectacol al ultimelor întâlniri «de anvergură», avem prea mulți profesioniști. Extrem de multe «vedete», salariate înainte de a-și fi făcut aceltieia care să le dea dreptul să insulte ringul galelor de la circ, II în matchumi peste 3 reprize. Cantitatea nu presupune și calitate. Este un adevăr cimentat de atâtea statistici, și verificat pe controlul recent al valorii boxului românesc. Ori, ploaia plecărilor în străinătate a celor cari puteau să rechiziționeze capul de afiș la circ și la arene, ca și retragerea temporară a câtorva boxeuri adevărați, au rodit o ciupercărie de vedete, în fața calității cărora spectatorii ultimelor gale au încremenit, de mirare. Nu este vorba firește de cei câțiva profesioniști, cari și-au respectat trecutul și spectatorii, închegând partide disputate. Și cinstite. Nu este vorba de cele câteva revelații cari au pășit cu dreptul pe drumul anevoios al atâtor piedici. Și cărora, până la proba contrarie, suntem obligați să le facem creditul pe care l-am acordat la timp și celor cari i-au precedat. Este vorba însă de ceilalți. De beneficiarii norocoși ai crizei pe care o traversează pugilismul românesc, scoși de păr dintr-un anonimat în care puteau să lâncezească toată viața, programați, ridicați la titluri și leșinați <& prima verificare a unor victorii îndoelnice. Nu facem personalități. Nu ne interesează faptul, că oxiul din fantomele acestea se chiamă, când ar putea foarte bine ,să se numească y. Sau oricum altfel. Ne interesează însă situația. Ne interesează spectacolul dureros al unui sport pe care — oamenii de bine — l-au ridicat în cel mai scurt timp la satisfacția unor izbânzi continentale și care se clatină, asfixiat de atmosfera violată de atâți intruși. Și ne întrebăm ce s’ar putea face. De un vinovat, deși e obiceiul ca fiecare lucru să fie pus în sarcina unui culpabil care să plătească oalele pe cari de cele mai multe ori nu le-a spart el, nu poate să fie vorba. Ce strică boxeurii cari își limitaseră orizontul carierii la ulucile sălilor de cartier, că au fost îmbrânciți pe afișul unor gale de care nu se puteau apropia decât ca spectatori ! Ce strică organizatorii, lipsiți de serviciile profesioniștilor adevărați, că au fost obligați să recurgă la surogatele pe care atâta timp le-au ignorat ? Și ce strică Federația, legată de mâini și de picioare, că trebue să patroneze o situație pe care în condițiuni normale ar refuza desigur să o suporte ? Deși, fiindcă turcul platnic al tuturor angajatelor sportive este Federația respectivă, F. R. R.eu] are totuși o parte din vină. Vina de a fi îngăduit, fără nicio îngrădire, atâtor neofiți să părăsească amatorismul în care mai aveau să treacă destule examene încă. Vina de a fi înghesuit, controalele profesioniștilor cu nume, cari dintr’un motiv sau altul — trebuiau să fie utilizate odată. Și de a fi privit invazia aceasta de rahitici într’o situație care necesită atribute greu de obținut, cu o pasivitate ale cărei roade au și început să răsară. Este adevărat că regulamentele nu pun nici un fel de piedici profesionalizării boxeurilor. GEORGE FULGA (Continuare în pag. II-a) Note și Notițe ÎNCEPEM! Unul dintre oficialii de vară ai rugby-ului bucureștean a fost aseară, oaspe al redacției noastre. Venise omul, ca și altă dată, să afle ultimile noutăți sportive, și din vorbă în vorbă schimbul de știri lunecă pe panta actualității bucureștene. Oficialul nostru, care până aci recepționase atent tot ceea ce-i excitase nerăbdarea de a nu putea aștepta apariția gazetei, ajuns fr, largul său, exclamă sentențios: — Ști, Duminică îi dăm drumul, începem ! Mărturisim sincer că uitând pentru moment calitatea oficială a oaspetelui nostru, n’am dat importanță unei afirmații căreia nu-i sesizam în totul sensul. Mai târziu însă, când redactorul de specialitate ne-a pus sub ochi manuscrisul fubricei de rugby, am fost deplin edificați: «Trei campionate în ziua inaugurală». Așadar, începem! Și îndată ne-a trecut prin fața ochilor, imprimat parcă pe banda unui fantastic televizor al viitorului, imaginea pe care o ascunde atât de bine sentențiosul și atât de nevinovatul: «Începem!». Plasticitatea vizuinii a fost însă mult prea reușită pentru a nu înfrânge egoismul care ne îndeamnă să ne împărtășim și altora. Am văzut întâi lupta oratorică, cu pumnii repeziți în masă, cu răgușeli și înjurături, pe care o poartă în comisie oficiali, delegați de club, jucători și chibiți. Apoi, o pauză scurtă, inexorabilă pregătirii uinui spectacol «tare», și iată-ne pe terenul de la șosea, prăfuit, cu tribuna pleșuvă, cu vestiarele în aer liber și cu bufetul bine asortat cu elixirul care zăpăcește mintea și împinge la cheltuirea... surplusului de energie. Match de campionat. Echipele ascultă povețele arbitrului, căpitanii își strâng cu afecțiune mâna, jucătorii se privesc cu simpatie. Un fluerat scurt și balonul zboară către tușa cea mai favorabilă. Toată lumea pe balon. Arbitrul flueră, jucătorii se ridică, se scutură de praf și-și potrivesc chiloții. Jos, palm răniți. Picioare schilodite, capete însângerate, oinjurătură printre dinți ii lupta reîncepe cu efectivul diminuat. Se marchează alternativ și echipele sunt la egalitate. Galeria urlă, jucătorii scot ochii din orbite, arbitrul asudă și flueră. De ce a fluerat? Legea avantajului. Porc, măgar, nepriceput. Afară cu el. Galeria intră pe teren, arbitrul dispare, jucătorii se îneaeră. Scaune, pietre și printre ele, câteva baionete lucitoare. In praf, târziu pe înserat cinci picioare fracturate, 8 clavicule deplasate, un omoplat strivit și câteva zeci de cu cue. începem ! L. ROȘIANU' v x °. MARILE EVENIMENTE ASTAZI LA NISSA- România - Franța profesioniști Un senzațional match de football înjghebat în 48 de ore. Prima întâlnire franco-română. Formația echipelor. Va conduce belgianul Langenus -----0 £ 33- O telegramă primită în cursul nopții, ne-a adus o știre al cărei senzațional se recomandă prin el însuș. Echipa profesionistă de foot-ball a României întâlnește astăzii reprezentativa Franței, la Nissa. Matchul, pus la cale numai în timp de 48 de ore, are o explicație specială. Federația franceză, a profitat de prezența «Ripensiei», ale cărei rezultate au făcut o vâlvă considerabilă în masa publicului francezi, înjghebând prima întâlnire profesionistă a Franței. Și cum, itinerariul «Ripensiei» o împiedica să se depărteze prea mult de Nissa, unde are semnat un angajament pentru Duminică Francezii au acceptat drept loc de întâlnire. Nissa. CUM S’A AUTORIZAT MATCHUL Deși «Ripensia» cuprinde aproape toți jucătorii profesioniști români, clubul propus nu putea să angajeze prestigiul nostru național într’un match al cărui titlu: România — Franța angaja sportul românesc în întregime. De aceia, confratele nostru d. M. Beilis care însoțește «Ripensia», a avut Miercuri seara convorbire telefonică cu d. Cestav Luchide, secretarul general al Rombolului, cerându-i avizul. D. Luchide a provocat Vineri dimineața o ședință a Biroului federal, care a autorizat matchul. Joi, la ora 16 avizul Biroului a fost comunicat telefonic «Ripensiei» și în aceiaș zi, la ora 23 am primit telegrama domnului Beilis, care ne confirma angajarea definitivă. Echipele FRANȚA ECHIPA FRANȚEI Cele câteva rânduri telegrafice pe care le-am primit, nu ne dau posibilitatea să cunoaștem amănunte complete asupra profesionalizării câtorva din cele mai reputate cluburi amatoare franceze. Putem totuși să precizăm că formația franceză cuprinde jucători din două cluburi pariziene, «Racing» și «Club Francais» trecute în întregime la profesionism, și doi echipieri de la «C. A. Montpellier» care au părăsit pe cont propriu amatorismul. Așa cum se prezintă însă, formația franceză este cel puțin egală reprezentativei amatoare a Franței, cele trei cluburi din care este formată, fiind de mulți ani pepiniera «naționalei» amatoare franceze. Și în orice caz, cam aceiaș echipă care a învins Belgia cu 2-1 și a făcut matchul acum două săptămâni cu Elveția (33). In aceste contituini, matchul se rar simtă drept cel mai greu pe care l-a susținut vreodată «Ripensia», servind în acelaș timp și de avant-premieră care sa furnizeze oarecari amiî" (Continuarea In pagina lla) Thépot Vitran Fluetre Chantres centre I kavscar Ducros Nicolas Centre II Finot Mensonge Arbitru: Langenus (?) Lakatos Dohai Wetzer Schwartz Beke Raîinsky Kotormany Hrehus Bürger Hoksary Zombori ROMANIA REZERVE: Franța; Anatol, Tassin, Bunyau; România Fagărășeanu, Koroni, Morawetz, Dehereanu Actualități Andersson a învins pe Tarante O PERFORMANTA SENZAȚIONALA Aseară si a disputat la Paris matchul dintre suedezul Andersson și negrul Tarante. Această partidă în care Tarante pleca favorit, interesa îndeosebi cercurile noastre sportive, pentru ca putea să ne ofere un punct de reper în ceea ce privește aprecierea posibilităților actuale ale lui Spakow, care făcuse cu Andersson match nedecis. (De fapt câștigase indiscutabil la puncte. Lupta a fost foarte animată și s-a terminat prin victoria la puncte a lui Andersson care a reușit în ultimele reprize ale matehului să-și comine cu autoritate adversarul. Tarante, socotit încă drept unul din cei mai buni semi-grei a fost așadar scos din actualitatea pugilistă, lăsând loc altora, printre cari compatriotul nostru Spakow are îndreptățite veleități să se enumere.I S. 0. Montpellier— Ripensia 4—3 (!—!) învinșii și-au luat REVANȘA MONTPELLIER. 31. — întorși de la Ales, ripensiștii au jucat azi la Montpellier matchul de revanșe, care s’a terminat în defavoarea lor, deși în împrejurări mai puțin vitrege ar fi putut recolta o a doua victorie asupra puternicului club local. Fazele echipei au evidențiat de la început aceiași superioritate tehnică a echipei române. Repriza s-a terminat totuși la egalitate. In partea doua a jocului, francezii au fortat nota și au reușit să ia avantajul de un punct, pe care l-au menținut până la sfârșit, deși Ripensia reușise să-și creeze câteva situații frumoase. Punctele românilor au fost marcate de Dobay și Wetzer (2). Matchul a fost arbitrat de jucătorul Lokal, care nu s-a prea grăbit să aplice cu strictețe articolele regulamentului de foot- ball. ni Ionel Ofilea cu avionul spre Saigon Miercuri dimineața pe un avion S. E. T. de construcție românească, donație a M. S. Regelui, tânărul aviator Ionel Chica a decolat de la Băneasa într’un temerar raid spre îndepărtatul și aproape inabordabilul Saigon. Este o expediție de mare îndrăzneală dacă ținem seama de eșecurile des repetate pe cari le-au suferit înaintea sa mulți din așii consacrați ai aviației mondiale. Ghica ține însă să înfrunte cu curaj piedicele grozave ale pustiurilor peste care va trece, numai și numai pentru a învedera că țara noastră este capabilă să contribue cu ceva la progresul omenire! Căci în definitiv raidul acesta periculos în îndepărtata hidochină nu poate avea alt scop, pentru că nu avem de lansat produsele vreunei noui industrii sau să găsim calea cea mai scurtă pentru debușeurile noastre comerciale din extremul orient... Isprava reușită ne va face cunoscuți. Va fi mult prea mult pentru noi și de aceea întovărășim pe îndrăznețul aviator cu simpatia și urările noastre de succes. Germania, țara sportului temass. Ziarele germane publică o statistică pe cât de interesantă, pe atât de sugestivă, cu privire la situația boxului amator. Țara care a dat ringului mondial pe Schmelling, nu se laudă cu activitate prea intensă pe tărâmul profesionismului. In schimb amatorismul — și acesta este obiectul statisticei în chestiune — cunoaște acolo o popularitate extraordinară. Astfel, în cursul sezonului actual, s-au desfășurat în Germania nu mai puțin de 500 reuniuni amatoare care au stârnit emulație extraordinară în rândul spectatorilor. Lucrul nu este de mirare, de vreme ce în controalele federației respective sunt înscriși 40.000 de boxeuri cari practică acest sport numai pentru frumusețea și foloasele sale. De altfel, sportul se practică în Germania pe cu totul alte baze decât în multe din țările europene. Numai simplul fapt că federația de football însumează peste un milion de jucători, învederează cu prisosință tendința de a se adânci până la limita extremă spiritul sportiv în massele cele mai adânci. Pe când și la noi această «calamitate». (Continuarea în vasin a 3-a) ANCHETELE NOASTRE Formarea publicului sportiv O Inițiativă care se impune. Exemplul lui Dickson. Școala rămâne cea mai eficace pepinieră pentru recoltarea publicului sportiv pentru un spectacol sportiv atâta vreme amânat din cauza intemperiilor și lipsa de pază care, a permis tuturor celor ce treceau pe Bulevard să ia loc, comod și fără plată, în tribune. Entuziasmul conducătorilor de club caii vedeau în afluența «imensă» de Duminică, zorile unei extraordinare interesări a publicului pentru manifestațiile sportive, a fost așadar cu totul deplasat. Conjunctura specială în care s'a produs această afluență lasă loc astăzi, după cum a lăsat și ele, scepticismului cel mai dezolant: nu avem public sportiv și nici nu vom avea, atâta vreme cât nu se vor pune în practică principii noui pentru captarea lui. Cei cari au urmărit îndeaproape viața sportului bucureștean își dau foarte bine seamă, fără calcule sau statistici, că față de trecutul oarecum îndepărtat, nu s’a realizat nici un fel de progres din punct de vedere al numărului spectatorilor. Din contră, sunt anumite sporturi cari au regresat foarte mult în această direcție și tind chiar să ajungă la o complectă ignorare. Dacă footballul im njina ■» este grație faptului că anumita exigențe au prilejuit unele înjghebări de mare interes cari nu se putea să nu agândă de cât de puțin curiozitatea publicului. Dar aceasta nu exclude însă constatarea că în decursul anilor, popularul nostru sport n’a reușit să câștige proporțional cu alte țări, nici 5 la sută în ceea ce privește susținerea materială din partea publicului. EXPERIENȚA LUI DICKSON Principiile noi despre cari jerbeam mai sus au fost puse mi de mult în practică la Paris de către Jeff Dickson, a cărui iscusință în materie nu mai are nevoe să fie subliniată. Ele însă ar putea să fie foarte bine grefate pe trupul șubred al footballului românesc și încă extrem de ușor. Iată despre ce este vorba: Când a inaugurat mărețul sau «Palais des Sports», Dickson a căutat să utilizeze câteva zile din săptămână rămase încocupate de box și patinaj pentru lansarea hockey-ului pe ghiață. A adus în acest scop echipe mari, a pus la cale întâlniri interesante, dar publicul, Parisian nu se entuziasma deloc. Dickson nu a renunțat la ideea de a populariza un sport atât de frumos ca hockey-ul pe ghiață și a recurs la un sistem costisitor pentru moment, dar de o eficacitate incontestabilă: a angajat câteva partide internaționale și a emis 5000 de bilete gratuite, pe care le a distribuit lucrătorilor din fabricile parisiene de automobile. Lucrătorii aceștia s’au grăbit să utilizeze favoarea pe care le-o făcea Dickson. Au venit pe gratis, odată, de două, de trei ori §i când iscusitul organizator , închis tolba, era prea târziu pentru ca lucrătorii automobiliști să-i ocolească «Palais des Sports» .• prinseseră gust pentru hockey-ul pe ghiață, care este unul din cele mai frumoase și mai spectaculoase sporturi. Ceea ce a urmat e ușor de imaginat Reuniunile pe care le combină regulat istețul promotor, aduc la cassă între zece și cincisprezece mii de plătitori, între cari aproape toți cei ce se bucurau la început de favorurile a . A L. N. Matchul unic al zilei de Duminică, întâlnirea Juventus — Macabi, a adus la Romcomit circa 3500 de spectatori cari au făcut să păr de tribunele clubului gazdă, cu totul nepregătite pentru un festin atât de puțin așteptat. Afluența imensă,pentru o partidă oficială și mai ales pentru starea unui teren care excludea «a priori» desfășurarea matchului în condițiuni mulțumitoare, are mai multe explicații, dintre cari cea mai importantă este lipsa totală de concurență. Vin apoi fără îndoială, aviditatea 0000 na Începând fie săptămâviitoare, «GAZETA SPORTURILOR» își reia apariția regulată de trei ori pe săptămână g Luni, Miercuri și Vineri. mi