Gazeta Sporturilor, martie 1939 (nr. 3049-3079)
1939-03-01 / nr. 3049
Mhif ANUL XVI. — Nr. 3049 a bonamente ?e un an................. . . . .LEI 1000 Pe șase luni... ..................... 500 nstuțiuni, Cluburi și Proprietari » 2000 Un număr vechiu......................... 4 PUBLICITATEA DUPĂ TARIF 1 Direcția. .... a26.60 Administrata . . 3.20.60 Redacția .... 3.26.69 Aspecle — Asta e teren? — Este. — Ba nu e. — Ba este Discuția «încinsese» doi spectatori pe cari vântul cât paci era să scriu conviițul) a batea întrun colț de tribună, cu asprimi de iarnă siberiana. — Asta nu e teren. — Rece? — Fiindcă nu este bine utilat. Controversă ajunsese la un pas de încăerare. — Ce-i lipsește d-lef — Cel mai important lucru. — Tribună are? — Are. — Gazon are? * — Are.. — Atunci, ce rarel — Nu are... calorifer. Asta e teren?... ~ Peste nemulțumirea aceasta împărtășită de toți spectatorii, vântul a suprapus un chiuit prelung, aprobativ. Alături de d. Ionel Teodoreanu, pentru a-i dovedi că este în bune relațiuni cu literatura, colegul nostru de redacție Silvian a prins să declame, melancolie și fad: «Bate vântul frunza ’n dungă»... — «...Spectatorii o alungă!... l-a completat Eladescu, cu melancolia încasărilor în licăritul ochilor. Iarnă [UNK] Iarnă veritabilă In termometre, vântul a prins mercurul într'un «vollé» impecabil, shoțăndu-l departe, în jos... Au reapărut șoșenii, paltoane, blăni și inevitabila, roșeațe de pe nasuri umezite de ofensiva guturaiurilor... Gerul e vânăt, ca cearcănele unei femei, după o noapte de nesomn. Discuții timide întrerupte de tușea, care a început să bată din nou darabana în piepturi. Strănuturi și nerăbdare. Echipele au intrat pe teren, în pluton compact, călcând pe un covor de aplauze răzlețe. Fluerul inițial al d-lui Mielu Petrescu și jocul a început să încălzească pe jucători și să înghețe speranțele de joc frumos, cu cari se Încălziseră spectatorii. Venus domină [UNK] A prezentat o formație din care lipsesc și Orza și Hanii Totuși, domină. Ripensia însă are suporteri pe cari nimic nu-i poate convinge s-o abandoneze, «Populara» are accese ripensiste repetate: — Hai Ripensia!... — Hai Dobayl. In tribună, încurajările sunt tot atât de convinse, dar mai puțin sonore. — Câștigă Ripensia... — Trebuie să-și refacă prestigiul înghețat Duminecă, la Ploești... Ripensia însă, nu pare dispusă să câștige. A prezentat o formație bălțată cu Tabacu și Marcu II, și pare rebegită. Fără poftă de joc. A reușit totuși, în locul footballului să prilejuiască un match de... box care a salvat în întregime reputația matchului de ieri, de la Venus Discuția preliminară a acestui match a pornit, între doi filo-ripensiști, de la dimesiunile lui Gali, care părea ieri sucursala bucureșteană a lui Gandhi. La început discuția a prezentat modulațiuni de voce compătimitoare: — Iar a slăbit Gali... — Ca săracul... Apoi unul din cei doi beligeranți a avut imprudenta inspirație să treacă la aprecieri în cifre — Cred că are 32 de kilograme.— Nu are mai mult de 28 [UNK] . Are 32... — Maximum 28... —Nu fii bou — Bou ești «d-ia», idiotule... Un pumn, proptit în scoica unui ochi, s-a adăugat urgent acestei aprecieri elogioase. Riposta a sosit sub aceiași formă convingătoare. Și fiindcă «mișcarea» aceasta îi ajutase să se încălzească, cei doi adversari au prins s o repete cu o viteză crescândă. Antrenată, mulțimea a început să-i încurajeze: — Nu te lăsa... — Nici tu... Nici tu... Și pumnii au curs ploae, sub cerul înnorat și zgribulit, până departe spre ochiul vânăt al unei zăni de plumb... De patru ori a pătruns balonul in poarta Ripensiei, și o dată în poarta Venusului. Dar cine avusese timp să fie atent la un match pe care a sportivitatea vremii l-a condamnat să se joace pe un timp cu asprimi de iarnă sovietică?... Conitele și-au încălzit sportivitatea cu ceaiuri dese și fierbinți. Venusiștii au privit «reci» o victorie ușoară. Iar ripensiștii au înghețat complet, cu entuziasmul nins de o înfrângere care va avea nevoe de victorii repetate, pentru a fi uitată... Și vântul a tras cortina peste un spectacol mediocru, pe care un ripensist incurabil îl punea la eșire, în sarcina exclusivă a lui Tabacu: — Tabacu ăsta e jucător? Nici măcar nu e Tabacu. E maliorcă... Castor Cronica matchului în pag. 3-a Bodola a desfășurat cri o activitate prodigioasă. Cu viteza, cu jocul de cap, cu driblingul, cu feritele, Duduș a traversat irezistibil rândurile adverse. II vedem aci, la o minge înaltă, câștigând fără efort duelul cu Marcu II, halful dreapta advers. Irigi frig și goaluri multe... VENUS A ÎNVINS, VARA EFORT, O RIPENSIE DEZORGANIZATA GO 4-1 (2-0) Negrii au întrebuințat mai multe formule de echipă. O repriză întreagă BODOLA a jucat extremă dreaptă Ripensia si a prezentat sub așteptări, dar are circumstanțe atenuante .Bodola ridică scorul la 2—ft. A forțat puțin nota și a învins rezistența eroică a lui Buerger, fiindcă ceilalți 'OCI î Ootormani — privesc admirative. o T bxh reprezentanți simbolic prin JUVENTUS își construește un grandios stadion In colaborare cu Viforul-Dacia roș-albaștrii își vor amenaja terenul la Velodrom «Gazeta Sporturilor» este în măsură să dea azi o știre de mare senzație. Juventus va avea în curând un stadion propriu, amenajat după cele mai moderne cerințe. De mult timp, Juventus își proectase realizarea .(Continuarea in puff- S-a) Un caz unic în boxul mondial fianalar a fost de 13 ori Hoâff PANA CE VICTORIA I-A FOST ACORDATA PRIN K.O. LUI BOON Intr’unul din mimările noastre trecute am publicat rezultatul matchului Eric Boon-Danlalmr, contând pentru campionatul ușor al Angliei. Revenim astăzi cu noui și interesante amănunte. Eric Boon a făcut la Harrigay cel mai frumos match al carierei sale, lucru care i-a permis să învingă pe periculosul său chalenger Danahar, prin k. o. tehnic în cursul reprizei a 14-a. Toate locurile au fost vândute cu S zile înainte de match, astfel că, organizatorul Hulls a făcut o bună afacere încasând circa 12.000 lire. Disputa a avut două părți bine distincte. Primele 7 reprize au fost în avantagiul lui Danahar, care pasionând continuu cu stânga a închis complect ochiul drept al omului din față. O dreaptă formidabilă a spart nasul lui Boon încă din repriza secundă, producând acestuia o violentă hemoragie. In repriza 8-a, nu se găsea în sală o singură persoană care să facă din Boon, favoritul său. Dar, minunata mașină de box care este Danahar a început să se strice. Recepționând un swing de dreapta Danahar cade la pământ, se scoală dar, cade din nou. In repriza 9-a, Danahar este din nou la podea. Dar, ridicându-se curajos plasează un formidabil crochet care face ca Boon să ia contact cu podeaua. In rândul următor, Danahar a fost înterzi, apoi la pământ. In rândul li, el cade din nou. Dar, cu un curaj formidabil de fiecare dată Danahar reia ostilitățile. In repriza 12, este de 3 ori la pământ în cea următoare de 4, sunetul gongului l-a salvat de la k. o. In rândul următor o stângă formidabilă a lui Boon trimite la pământ pentru a 13-a oară pe Danahar. Acesta încercând să reia lupta este oprit de arbitru care-l trimite la colțul său. Reaminim cititorilor că, Danahar este unul și acelaș pugilist care acum două luni a bătut prin k. o. în repriza 3-a, pe compatriotul nostru Gheorghe Covaci. Miercuri 1 Martie 1939 FONDATOR. E. EMILIAN și E. MUNTEANU DIRECTORI, AL MUNTEANU DIRECTORI 11 ^ PAPACHEORGHE Proprietatea GAZETA SPORTURILOR S. A înscris in reg. public. Tribunalul Ilfov Seoia I com. sub No. 282/1938 BlUROURl.^. Strada Angliei Saligny No. 2 București Excluivii«U .TK« I«furd»y fooning Po»l* mă sporturilor, pasionat jucător de bastsett-ball, Donald Budge ajunge tennismann-ul No. 1 al lumii, grație fratelui său Prin rimbalalele din Oakland, sub cerul de miraj al veșnic însoritei California Donald câștigă primul campionat cuunea începe în mahala Bilele din Oakland , California. In aceea regiune însorită și binecuvântată de Dumnezeu, în Eldonadoul tuturor visătorilor de aur și glorie. Regia este perfectă; natura în toată nuditatea este splendidă. Străzi murdare, copii zgomotoși și bătăuși și desigur nelipsita minge de basketball a americanului care va deveni «rege neîncoronat» sau... gangster! Iunie 1924. Lloyd Budge, un copil de 13 ani, roșcat și cu pistrui își căuta fratele mai mic, de nouă ani, la fel de pistruiat și cu aceeaș culoare abundentă de pigment melanic. Unde să-l caute? Prin mahalalele orașului în care s’au născut, în adunătura de puști, colegi de football, baseball și basketball. Și l-a găsit într’adevăr, bătând o minge peticită, congestionat de eforturi și emoție, cu sufletul la gură și parcă... mai roșu. — «Vino să-ți arăt cum se joacă tennis» — îi spuse fratele mai mare lui Donald. Cel mic dădu cu neîncredere din cap. Nu-l interesa tennisul și apoi să joci un sport numai de dragul unui frate mai mare i se părea un nou sens. Copiii discutară între ei și în cele din urmă Lloyd și-a impus punctul său de vedere, fără însă să-l câștige tennisului pe ca pe un adept al fratele său mai mic. Timp de doi ani puștiul a jucat din când în când cu fratele său și apoi se lăsă de tennis. Pentru ce să-și piardă timpul cu un joc pe care nu-l agrea și pe care nu-l va putea juca niciodată bine? Nu era nicio plăcere pe de altă parte să joci cu un frate mai mare, astfel încât în următorii patru ani, de la vârsta de unsprezece la cincisprezece ani el nu a mai pus niciodată mâna pe rachetă-Anul 1930. Intr’o seară, cu puțin înnainte de începerea campionatelor Californiei de tenis pentru juniori Lloyd îi spuse fratelui său râzând: «De ce nu te apuci iarăși să joci și să bați și tu câțiva băeți?"». Întrebarea lui Lloyd avu darul să-l enerveze pe Donald; o săptămână mai târziu el se înscria la campionate. Părinții au surâs când le ceru să-i cumpere o pereche de pantaloni albi. Ce nevoe de o pereche de pantaloni albi pentru un singur match? Tatăl său, care îndeplinea funcțiunea de administrator al Casei Crystal Laundry din Oakland câștiga suficient pentru a satisface toate capriciile copiilor săi; îi se părea totuși că ar fi o risipă să cumpere o pereche de pantaloni albi de tennis pentru băiatul său care nu mai jucase tennis de patru ani și care probabil va renunța definitiv la acest sport după ce va fi eliminat în primul tur al campionatului. Băiatul juca cu pantaloni de catifea, până în ziua finalei — acea zi când, în pantaloni albi noui și cu tata, mama, fratele și sora lui în tribună, a învins pe Paul Newton și a fost proclamat învingătorul primului turneu pe care l-a jucat. ...Șapte ani mai târziu, învingătorul din California, care a început tenisul împotriva înclinației sale, care a adoptat «reverul» pe care-l avea la baseball — câștiga campionatul britanic la Wimbledon și cel american la Forest Hills și ajuta echipa Statelor Unite să obțină cupa Davis pentru prima oară într-o decadă. In anul următor el a fost primul jucător în istorie care a făcut «mare ȘLEM» pe cei patru deținători ai titlurilor în tennis, — campionii britanic, american, francez și australian! Aceasta este povestea mea — povestea unui jucător amator de tennis care se ciupește ca să-și dea seama dacă este treaz, care speră că i se va ierta dacă este mândru de norocul lui, și care este adânc recunoscător jocului care i-a deschis noui orizonturi. Trebue să spun, înainte de a continua, că am părul roșu și pistrui și nu mă chiamă Lloyd! ADIO AMATORISMULUI CARUIA II SUNT RECUNOSCĂTOR CÂnd afirm că sunt recunoscător tennisului amator, sper că aceasta nu are să fie interpretat ca o scrisoare de mulțumire a unui oaspe plecat. Când îmi iau rămas bun de la tennisul amator, mă simt plin de bunăvoință pentru toți cei în legătură cu el. Știu că este obiceiul ca unul care părăsește tennisul amator pentru cel profesionist să plângă cu lacrimi amare pe motiv că răii de conspiratori cunoscuți sub numele de «federale» au făcut din ■Teî^Terrism^R^^meî^această tradiție. Nu-mi dau seama să fi fost un jucător ratat. Insă dacă am fost, numai J. Donald Budge a fost de vină. Mi se pare că am mai multă șansă de a deveni un cetățean folositor decât aș fi avut fără beneficiile tennisului amator și al «federației». Sunt și totdeauna am fost conștient de ce mult datorez celui mai elegant joc pe care-l cunosc. Am încercat să-mi dovedesc simțul îndatoririi într-un mod foarte practic. Gândesc că trebue să fie ceva admirabil într un joc pentru care preferi să cheltuești o avere decât să renunți la el. Nu vreau să mă laud, însă aș vrea să se știe că motivul pentru care nu am trecut la profesionism în 1938 a fost faptul efi mă simțeam prea obligat tenisului amator. Mulți au crezut că nu sunt în toate mințile când, anul trecut, am refuzat să semnez un contract pentru um turneu. Spuneau că las să-mi scape o ocazie care poate nu o voi mai avea. Poate că era o nebunie din partea mea să mai risc de a mai aștepta încă un an. Insă totuși, pot afirma acuma, că nu mă gândeam în 1937 să trec la profesionalism. Acuma însă pot spune că Mike Jacobs, promotorul de box, mi-a oferit 50.000 de dolari, ca să semnez contractul de professionist. Frank Hunter, care era managerul primului turneu profesionist a lui Fred Perry și Ellesworth Vines, ținea să mă convingă, însă nu l-am lăsat să-mi facă ofertă. Simțeam că datoream Federației de tenis a Statelor Unite să rămân amator cel puțin încă un an spre a o ajuta să apere (Continuare în van. II-a) Budge și Mako, cel mai celebru dublu din lume își fac confidențe înaintea matchului de la Forest Hill pentru Cupa Davis 1