Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-10-26 / nr. 43
170 giuirei, se urmează de multe ori cu chip nearept și înpotriva voinței lăcuitorului țăran, prin urmare Stăpânirea neapărată grijă având a să păzi nestrămutate prin țipurile așezate într'lu chetă pricină, poruncim cele următoare. 1-iu. Ca pentru toate îndatoririle ce migiuire anume au hotărăt între propriitar și clăcaș, vor dobândi ajutorul cuviincos din partea ocârmuirilor de julețe îndată ce în vor cere cau f parte sau alta. 2-le. Ca asupra învoirilor ori cănd vor mijloci plângeri din parte vreunuia sau a mai multor clăcași întemeiată pe cuvântul neștiinței lor despre o învoire, sau pe cuvântul că condiția de bună voe nu o au păzit, ocârmuire pe de o parte va popri înplinire pe cât se va atinge de jefuitori, iar pe de alta va raportul departamentului spre a priimi poruncă de urmare. Daca încă din proprietari vor voi asupra înplinirilor ce cer cu numire de învoiri, să se asemene cu prăjduelile prescrise în contracturile arenduirii moșiilor Mănăstirilor neînchinate, le care se vor trimite spre acest sfărșit copii tipărite ocărmuitorilor și subtocărmuitorilor, atunci niși asemene învoiri, ca niște folotitoare îndoiților, sânt cu destăvârșire priimite, și li se va face toată cuvenita înlesnire și ajutor. Zlă. Ca nici o aregătorie de acum să nu îndrăsnească a mai adeveri orice învoire între proprietar și clăcaș mai nainte de a să încredința cu cel mai desăvărșit chip că fiecare din obrazele la cari privesc învoirile le priimește de vină voia sa și fără vre o silă; căci mai priimind Stăpânire plângeri că, subt numire de învoiri ori o dregătorie ar fi întărit transacții năpăstuitoare și fără adibărata priimire a amânturora învoitelor părți, atunci acele învoiri lor rămâne desființate, iar cei ce vor cădea în ce mai mică acvatere și neîngrijire despre îndeplinire aceștii porunci, se vor pedepsi strașnic, și se vor supune nnapărat despăgubirilor cerute. Dlui Șeful Departamentului trebilor din lăuntru lea aduce aceată a Poastră porninuma îndeplinire. Urmează Iocălitura M. S. Săagretarui Statului C. Cantacuzino. Pr. 959, Anul 1841, Iulie 25. Următoarea puclicație a Bumtinului are asemenea interes: „Departamentul trevilor din launtru. „Copie după poruncile date către ocărmuirile județelor dintr'anest Prinținat. Prin artiu. 8 al proiectului din anul 1855, subt Pro 16, întitulat: „Pentru întemniere subtocărmuitorilor s'au mgiuit ca, ori ce ștere vor adresa subtocărmuitorii plășilor către care, să se urmiza prin poruncă în scris cu dată și număr, arătând cu deslușire trebuința cererii, suima, filiurimea, locul telematicirii, după a cui anume punere la cale, și numărul poruncii pe temeiul căria se urmează. Deși ccsacua pățire a aceștii mgiuiri s'au repetat de acest Departament prin mai multe îndatoritoare porunci din oprime în brime date ocâărmuirilor de județe, dar fiindcă pe alocure urmările subt ocărmuitorilor sânt necorăspunzătoare aceștii folositoare întocmiri, îndreptănd ei niși asemene cereri cu o simplă numai și nedeslușitoare poruncă adresată către mai multe sate, și trimită prin vreun dorobanț carele, priumvlândute prin toate acele sate o arată numai aleșilor, executează a ei îndiplinire și să întoarce iarăși cu dânsa la sud ocârmuire, isvorâănd dintr'aceasta nu numai amintire legiuirei, ci și nepotrivite tălmăciri din parte lăcuitorilor carii de multe ori contribuesc la îndeplinire) fără să cunoască trebuința și temuturile, pricinuinduse din aceasta chiar întri dânșii înduitule neorândueli. Spre mărginire dar unei asemene pecuviinți, departamentul și printr'această din urmă poruncește acei ocârmuiri a pune îndată asupra subtocărmuitorilor strașnică îndatorire, ca în viitor să nu îndrăsnie că nimeni a adresa către satele plășii sale cea mai mică, fie cât de neînsimnătoari cerere, fără înscrisă poruncă pe numeile fie năruia în deosebi sat, cu data și numerația ei, cu arătari pe larg întocmai după tecstul migiuirei, a trncuinței pentru care se urmează, a poruncii pe care se întemniază, a locului și a sorocului la cari urmează a să săvăârși, și a oricviva alte înprejurări ce s'ar socoti de tiibuință întru a da sătenilor o diplină cunoștință despre temeiurile îndatorirei. Care poruncă încredințânduo trimitul aleșilor satului subt luare de evitanție, se fie îndatorați aciia a o încunoștiința îndată congătirilor lor, a o pune în lucrare, și a o dipune apoi între celelalte hărtii ale satului. Făcând ea subt ocârmuitorilor cunoscut că, pentru cea mai mică abatere înpotriva aceștia ce se va dovedi după cercetarea ce într'adins va face Departamentul, abătutul se va depărta negreșit din slujbă, și se va publica prin Buletinul oficial oprea numai ară arept de înpărtășire cu îndatoriri publice, precum și D ocărmuitorul de o potrivă nu