Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-10-14 / nr. 82
„-e-s - ---- - - - 320 - Ei ; la respinge dela cine peste totu și în „napte. Everergiă unu ajutoru care ar desonora nesgatulu se 'l ap primi, mi care ar tretui că pericliteze starea ui d'almintrelea destulu de critică a Turciei prin noule complicațiuni. O judecată a unui serbu despre cele pe ce scrisera în Krisința clponsnepii Matiței serbești la Carlovițu ci ceva mai multu. (Urmare.) Acesta așu zică despre gimnasiulu care zice ce. patriarhu că esistă în Carlovițu. Dar ce să zicemu despre academie, universitate, tipografie și muzeu? Noi amuzi ce pre lăngă totă dorința locară de a se efectua acasta că aceste suntu numai capete și pofte bune, suprafitiale. Căndu nici gimnasiulu nu e ssatu după cumu se cade, și căndu gimnasiulu celu mare prescriptu nu póte să se țină, cumu să sperămu la academie ș. a.? Pre lăngă acasta ne este de mirare, că sfăntulu patriarhu n'au cetitu ordinăciunile gubernului nostru. Din aceste ar fi văzutu, că nici academia, nici universitatea, nici muzeulu pote că fie institutu naționalu. (1?) Acasta au reținutu gubernulu pentru cine mi au pusu ama fundamentu, cătu nimensi pote pica aminte de academie privată. Ea nu pute «i nici privată nici publică ca națională, ci poate fi numai de statu. Și deacă va fi pentru ținutulu acesta ca de statu, atunci earăși nici cumu este cu putință că Ba ein Carlovițu, ui ap gi, ama cugetămu, tocma în acea procletă Neoplantă. Carlovițiulu și Neoplanta suntu doue constraste, care nă ce potu atinge. În Carlovițu trăimea seu a treia bucată, kape constituază universitatea, de ar și voi gubernulu, nici cumu poate să esiste. Spitalulu Carlovițianu este mai multu deșertu, și acea a treia parte a universității - facultatea medicinală cere celu puținu 100 pănă în 200 lâărțezi. Tocmaama nu este prospectu pentru muzeulu naționalu în Carlovițu. Elu poate fi, daru nu pote fi în Carlovițu și în Neoplanta, precumu universitatea nu poate ai nici pentru unulu din ambele locuri. Noi cu adevăratu numai durere putemu ave, că sfăntulu patriarcu, care au ajunsu adănci bătrânețe și asfelu au văzutu îndeajunsu viață practică, n'au despărțitu în scrisorea sa putința de neputință seau prada de nepradă. Noi așu zică de vreo căteva ori, că ar fi mai folositoriu, deacă proiectele lui ar fi mai puține. Pote atunci amu ave ceva; earu asfelu vedemu, că avemu nimicu, mi mai rara amu era buni, că în tipulu acesta totdeauna nimicu vomu și avea. Ce e mai bunu, fieșteape ușoru poate vede. Cu acasta ocasiune e de lipsă să spunemu, că și arhivulu și biblioteca națională e ca și căndu n'aru fi națională. Scriitoriulu acestora au mepcă de doă ori în acea bibliotecă națională, apoi odată nici au pututu să zărească în trănsa, eară adoaoră, au aflat'o împrăștiată ama, cătu n'au pututu păla întrănsa aceea ve iau trăbuitu și ue în bibliotecă cu adevăratu este. Afară de aceea că în Carlovița nu vedemu nisi o viață, nici în însuși trebile bisericești, ni ce pare, că Magița sărbească, institutu laicu, institutu cetățănescu, institutu literariu, prici cumu ape de a face cu cea de căpetenie o cărmuire a besericei nóstre. După cumu ce, patriarhu ape foarte mică cănțălăriă și îndeobște foarte puțini împrejurulu său mi după cumu pote din întămplare on Carlovițu nu suntu nici atăți oameni literați căți în Roma, noi amu pute dovedi matematicește, că Matița literariă n'are acolo nici unu prospectu. Căpetenia besericei nostre, încă să mai aibă atătea măni, apare de ajunsu lucru cu beserica. Și în ramura acela care e menitu pentru Carlovițu anevoiie ce lucră ceva, zicemu anevoie, dar nu vedemu nimicu. (Va urma.) Brașovu, 24. Oct. n. A sositu acelu timpu, în care cititorii din afară știindu că Brașovulu fiindu mai mșru pe de teatrulu pănă în acestu minutu încă numai începutului resboiu de cătu cele mai multe piațe și căpitale, voru aștepta ca de aici să priimescă știrile cele mai noă, poate și cele mai autentice dela ănteia mănă. Ce e dreptu, comunicățiunea și comercialu dintre piața noastră cu piațele din Principate pănă acumu încă nu sufere pedeci mari, ci omenii vinu și mergu fiecare în trebuințele loru; cu toate acestea industrialiloru mi neguțetoriloru nu de este dara, nici le stă prin putință a reporta despre planuri și eveniminte care suntu să se întămple, ci fiecare știera, carii au voitu a se folosi de împregiurări în interesulu În. Portă n'a luatu în băgare de semă roșustră articululu „Cor. Lust.” deen pe care ca uientată în precedintele N., în privința puseturei umonde de Lestria în causa 7 orientala. „Peste căteva zile se poate întămpla resboiu între Rusia și Turcia,țiunile tuturoru curțiloru europeane, și nimene nu va crede seriosu ca comandantele supremu alu trupeloru împeriale rusești din Șate cs asculte de învitarea lui Omeru Pașa, ni la cererea generalului turcescu să dea ordinațiune trupeloru ca să fie din Moldavia și Valahia. Și la atăta distanță dintre Constant, St. Petropole, Londona și Parisu mai că nu ce poate aștepta, ca în soroculu acestu peremtoriu (de 15 zile) să se pote încuviința de tote părțile vre unu de mijlocire. Aici Relățiunea resboiului e scăndue de junee de stulară, încătu partea cea mai mare a publicului numai cu greutate își poate face o idee despre cel însoțeșuu. Daci se tragu apoi și îngrijirea cea pre mare ce se vede în tote părțile; e datoria noastră a lua în băgare de semă și a desluci această îngrijire, căci ea isbovește din drepta și bine întemeiata dorință a tuturoru de a se susține pacea și binecuvăntările ei. Starea de resboiu dintre Rusia și Turcia, celu puținu pe la marginile îmbeleru împerății și pe la îmvele linii de operățiune, pentru timpu mai îndelungu va trebui să remănă numai cu numele. Atătu în provințiile dincoce cătu mi „pn cele dincolo de Dunăre în această parte a anului drumurile suntu atătu de nepractic avere, ăncătu pănă va ține toamna și erna e cu nenutință pănă la primăvară a ce putea purta unu resboiu de estindere mare. Acumu de vreme ce timpulu înaintatu împedecă pentru acumu purtarea resboiului, și decă atătu Rusia cătuni Turcia au un găndu a deocamdată să nu mi trecă armatele peste Dunăre, așa, după predomnitoarea bunăvoința a aceloru patru puteri, următoarele luni acop folosi a mijloci o deslegare pacifică a întrebățiunei; căci noi, după probata înțelepțiunea a puteriloru maritime, trebue să presupunemu, că partea activă ce o iau ele pentru Turcia nu le va strimtora în pusetura loru de mima ovi pe. Decă curțile dela Parisu mi Londonu voru întrebuința spăluința ve o au în Constantinopole și care prin evenemintele din urmă a mai crescutu, cupe a pierasepi pacea dintre Rusia și Turcia, cumu sperămu mi credemu, și decă voru reiăne în pusetură ca să ia parte ca mi pănă acumu la năzuințele cabinetului c. În ce ținteză și au țintatu mereu a restaveri pacea, ama, după mărinimoasele cugete de M. S. Îmieraturu Nicolae le a datu pe față și pe lăngă caracterulu celu iubitoru de nave alu Sultanului, cap pute face ape om păciuire multu mai ușoru decătu se pare tocmai în momentulu căndu e să se scoată din tecă sabia. sSa propusu forte desu împrevățiunea, că la atare starea lucruriloru care e pusătura ce o ia Austria. Această pusetură noă ni se pare chiară și simplă, ea este o urmare și o consecință a liniei de care nu neamu abătutu nicidecumu în politica nostră din afară. Povățuitu numai mu numai de opinuinni conservative, cea dintăiu și cea mai săntă misiune a gubernului Împeratului postru este și va fi susținerea păcii europene oni restavelirea aceleia decă ce tulbură în vre unu puntu diecare alți ei. De astădată nu se prevede nici o causă ce să facă pe Austria să ia parte, acumuseu și mai tărziu la resboiulu dintre Rusia și Turcia fără îndoială Austriei îi pasă ca teritoruiu, așa cumu se află la mărginile răsăritene ale Împerului său, să nu pară nici o schimbare, însă pentru acesta forța aliatu alu M. S. Împĕratului nostru ne dă chezășiă perfeptă, care n 'are trebuință de nici o întărire prin demustrățiunile altoru puteri pentru acelaipiscopu. De altă parte e de prisosu a mai demustra ne largu, cum că Resia din acestu resboiu alu Turciei încontra putintelui Împeriu dela nopdă va eși nu numai cu teritoriulu celu posede acum, ci și cu mărimea sa întregă și neștirbită, și că ea e în stare a'și apăra puterea sa. (ad. n'are trebuință de ajutorulu cuiva.) Pusetura leutrală a Austriei în resboiulu dintre Pola și Turcia este atătu de învederată, încătu din parteneri s'a găsitu de trebuință a lua fiecariva mesuri militare noue, pare e mai multu imi reducțiunea stărei efective a “. p. armate, ve Ca hotărâtu, curăndu e să ce efeptuiască. După ce Porta făcu unu pasu arătu de seriosu, apoi celu puținu fie i aminte, ca în pusetura ce a luatu o, să se ferescă de amiciția cea periculosă a aceloru omeni scoși din societatea Europei Continentale, cari au de găndit a esploata intărătățiunea religionară din Oriente spre scopuri revoluționare în contra stateloru creștine. Așteptămu ca în statulu Sultanului să domnescă înțelepțiunea și mintea trebuinciosă spre pungei loru. - Frumosu complimentu! -