Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-05-05 / nr. 36

GAZET­A TRANSILVANIEI. Hr. 36. Bra§iovu, 5. Maiu 1803. Anulu AXA. Gazet’n esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septeraana, ~ Protiulu, pe 1 anu 10 . v. a. Pentru tiori esterne 15 . sun. pe unu anu 8.$u 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri inon. Bunatoria. Se prenumera la postele e. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs­a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare, fara depunerea acestui pre­miu înainte nu se voru mai primi publicări MONARCHI­A AUSTRIACA. Legile dietei Transilvane din 1848. (Urmare din ora trecutu.) In un­ a din notele nóstre observaseramu, cumca restulu celoru 11 articuli de lege esit­ dela diet’a tran­silvana din 1848 nu s’au confirmatu nici de catra rege, nici de palatinu. De aici urmésa firesce, ca acelea legi privite din puncta­­ de­­ vedere juridicu nici ca se potu considera intru nimicu si ca ele nu indatora nici ch­iaru pe plasmuitorii loru. Noi inse, carii asemenea produpte ale secuiului avemu se le consideramu totu­­odata si din punctu­ de­ vedere curatu istoricu, din care se avemu a invetia totudeauna cate ceva, trebue se ni le inregistramu neaparatu ca pe nisce documinte isto­rice martore strigatore ale timpului, intru carele s’au nascutu. Ce vi se pare de es., ca art. VI desfiintiandu ro­botele , dieciuielele si orice alte datii urbariale făcute pana atunci de catra tierani in folosulu unoru corpo­­ratiuni, seu persóne morale, cum cetati, episcopii, ca­pitule, cleruri s. a., cumu si fiscului, candu vine la per­­derile cate era se sufere clerulu evangelicu sasescu din Transilvani­a, citatulu articulu de lege ia pe numitulu cleru sub celu mai deaprope alu seu scutu si apara­­mentu, ingrijesce de elu ca o mama buna si doiasa de cei mai iubiţi ai sei fii si in § 5 le asigura despăgu­birea atatu pentru diecimele pe care le luă dela popo­­renii loru, catu si pe cele luate după o lege ne mai audita pe faţia pamentului dela romani si dela preoţii acestora. Celoru, carii nu cunoscu Ar­­dealulu, datinele si legile lui cele vechi, suntemu siliti a le spune, ca pana in a. 1848 parochiii *) sasesci din Ardealu era cei mai bine platiti in toata Europa; cu alte cuvinte, cele mai multe parochiii sasesci era mai multu asia numite sine-curae (frant, sans - souci, viétia fara grija), unu locu de repausu după unu servitiu de 15 — sau 20 ani in calitate de profesori seu capelanii, din causa ca capelanii loru indeplinescu cele mai multe ser­viții bisericesci. Valoarea diecimeloru care se platia po­­piloru sasesci nu numai de catra sasi, ci de catra to­ti locuitorii fundului regescu, in cereale si vinuri, socotita in bani, se suia pe anu dela 1000 fl. pana 5000 fl. m. c., după cumu adica hotarulu unei comune era mai mare sau mai micu, mai multu sau mai puținu ma­­nosu, intru atata, catu multi parodii sasesci invalisa in avuții cu magnaţii tierii. Se nu alunece a crede cineva, ca deducerea ace­stui faptu istoricu ar fi o insinuare a pismei si ca noua near cadea greu, cumca diet’a transilvana in a. 1848 s’a silitu a mai tiené pe clerulu sasescu totu in starea lui cea îmbuibata de mai nainte. Au nu scimu noi cu totii, pentru ce aristrocrati’a suferise din vechime, ca sasii se parte in marc’a loru emblem’a de altumintrea ridicola: „ad retinendam coronam“ (Hungáriae); au nu trebuia se’i pase partitei lui Kossuth in a. 1848 forte multu, ca pe elementulu sasu-germanu din Ardealu se’lu câstige cu orice pretiu in partea sa, prin urmare se a­­sigure si clerului sasescu subsistinti’a lui cea strălucită? Intru adeveru, noi ardelenii ne cunóscemu unii pe al­tii neasemenatu mai bine, decatu se ne miramu de a­­cesta procesura a politicei unguresci. Ceea ce nea cadiutu noua in a. 1848 fórte greu a fostu cu totulu altu ceva, ca adica inaltulu corpu legislativii alu Transilvaniei pe atunci se parea a fi ui­­tatu cu totulu, cumca in Transilvani­a ar custa si unu cleru romanescu de doua confesiuni, a cărui o parte insemnatare nici decumu nu se afla in condi­­tiune mai buna decatu cei mai sarmani dureri dela sate. Foştii iobagi se emancipaseră si ajunseseră proprie­tari pe colonicature, eara preoţii loru inca totu fugari pe pamentu, inca totu abandonaţi la grati’a venitului stolaru de cate 4—5 fl. pe anu. Ei bine, si ce voiau romanii in 48 pentru clerulu loru? Nu cumva ca statulu se faca loji la toti paroch­ii si capelanii loru, carii dupace romanii (din grati’a po­liticei iesuitice si calviniane dela 1690—1740) mai sunt si sfasieti in doua confesiuni, se potu numera cu miile? — O, nu, romanii nu astepta tocma atatea dela stră­luciţii părinți ai patriei din a. 1848, despre carii scia bine, ca in calitatea loru de unguri era si ei sfasiieti in patru confesiuni, prin urmare, ca avea se ingrijesca mai anteiu de clerurile loru, apoi de ar mai remanea ceva sfarmituri se le arunce la alţii. Apoi dara ce a­­stepta romanii pentru clerurile loru ? Uitate ce, nici mai multu nici mai putinu decatu unu: „Buna dio’a mei frate.“ Vedemu forte bine, ca in cursulu seculiloru ti s’au rapitu tote drepturile omenesci, ai fostu calcatu in piciore, ai fostu despoietu de averile episcopiiloru si monastiriloru vechi cate leai avutu in acesta tiera, si astadi o parte mare din voi nu mai are unde se’si plece capulu. Mei frate, ne pare forte reu de toate cate vi s’au intemplatu, dar’ orii mai rabdati numai pusiitelu, numai pana vomu puté resufla de nevoile acestora dîre, pentruca se stamu cu voi impreuna de o vorba mai lunga si se ve luați totu ce vi se cuvine după dreptate; ca de si tier’a nóstra nu are bani, dara pamentu are dela Dumnedieu, din care se i se dea si clerului vostru, pentru ca se aiba si elu ce se apere. Eata ca sunt a se regul’a proprietățile, alodiale, colonicale si comunale. Din partile acestora se va improprietari neaparatu si clerulu romanescu. Nimicu din toate acestea in articului din 1848. Din contra Art. VII, intemeietu pe alu VIII-lea alu Ungariei incarca si pe clerulu romanescu alaturea cu toate cele­lalte clase de locuitori cu toate dările si sarcinele pu­blice, cu recrutatia, incortelari s. a., fara ca se’i asigure celu mai pusiiu ajutoriu de aicea. Art. VIII transilvanii se provoca la art. XVIII alu Ungariei si suna despre legea presei. Art. IX. de lege suna asia: Despre egalitatea de drepturi a confe­­siunilor­ recepute. § 1. Toate confesiunile relegioase priimite in acesta patria (intre care se remumera si cei de confesiunea greceasca neunita) poseda fara diferintia de nationalitate egalitate de dreptu deplina si perfecta atata in privin­­ti’a esercitiului relegiosu, catu si a referintieloru de ca­satorii amestecate, cumu si cu privire la cerintiele politice. *) sau pastoru.

Next