Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-07-24 / nr. 58

GAZETA TRANSILVANIEI. Mr. 58. Brasiovii, 94. Julin 1809. Amin XXI. Gazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septemana, ~~ Pretiulu, pe 1 anu 10 v. a. Pentru tieri esterne 15 . sun. pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. suna tona. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari siau mici inserate secera 8cr. Tacs’a timbrata o 30 cr. de fiacare publicare. Para depunerea acestui pretiu înainte nu se vor mai primi publicări MONARCHI’A AUSTRIACA. DISCUESULU Domnului Joanne Puscariu in a dou’a adunare generale a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romana, „Despre importanti’a documentelor nobilitari ale familieloru romane.“ Literatur’a romana si cultur’a poporului nostru e pentru noi romanii o idea sublima, o conceptiune^nemărginită. — Ea cuprinde in sine supremulu fine alu individualitatiei nationale. Ea subsume trecutulu si viitoriulu nostru. — Deci, câ cu mai mare demnitate si taria se potemu adopta insemnatatea scopului, pentru care neamu asociatu si reunitu in acestu maretiu Parthenonu, e de necese d’a ne cunosce trecutulu, pentru ca numai asia ne potemu se ne pregatimu cu deplina virtute si pentru viitoriu. Renumitulu istoricu de Rotteck dice: „So wie die Vergangenheit die Gegenwart gebracht hat, also trägt diese die Zukunft in ihrem Schosse.“ (Rottecks Weltg. I.), romanesce: „Precumu adusa trecutulu pe presinte, asia porta acesta viitoriulu in sinulu seu.“ Din acestu punctu de vedere purcediendu e fara indoiela, ca istori’a nationale e celu mai necesariu si potente lastariu spre a înainta literatur’a si cultur’a nostra. — Escelentele nostru scrutatoru de istoria nationale N. Balcescu dice: „Romanii au trebuintia astadi se se intemeiedie in patriotismu si in curagiu si se castige statornicia in caracteru. “ Aceste resultate — credemu — ce s’aru dobândi, candu ei aru avé o buna istoria nationale si candu acéstea ar fi destulu de respandita. Privindu la acestu siru de veacuri in cari parentii nostrii au traitu, si la chipulu, cu care ei sau portatu in vieți’a loru sociale, noi amu cautu se dobandimu virtutile loru, si se ne ferimu de gresielele in care au picatu. Amu parasi prin urmare acelu duchu de partida, si de ambiţie marsiava. Amu scapa de acele temeri de nimicu si de acele sperantie desierte. Amu dobândi adeveratele principie, care trebue se ne conducă in viéti’a nóastra sociala, ca se ne potemu mantui.“ Pentru ca se potemu deveni la o astufeliu de istoria totu acelu escelente barbatu romanu ne indreptéaza mai incolo: „Ca cei ce se ocupa cu istori’a noastra, nu trebue a se tiené numai de ceea ce au lucratu si au dusu istoricii nostri cei moderni, dara totu intro vreme folosindune de adeveruri descoperite de densii, se mérga mai departe , se alerge la isvoarele originali, se caute si se adune toate darurile potintioase si atuncea voru potea tiese o buna istoria.“ — (Magazinu istoricu pentru Dacia I.) Dar care sunt acele fontani si unde le potemu afla ? Toti istoricii se unescu intr’aceea, ca urmatoarele fontani principali sunt de esploatati pentru istoria nationala: 1. Poesiile si traditiunile. 2. Cronicele. 3. Inscriptiunile si monumentele. 4. Descriptiunile obiceiurilor private, cu deosebire inse . 5. Legile si actele oficiale. Acestea dau materialulu pentru edificiulu unei complete istorii.• Asiedara noi avemu de lipsa a ne cresce maestrii pentru fiacare serie de aceste materiale istorice, caramidari, tieglari, pietrari si lemnari, fauri, tapetieri si decoratori, apoi preste totu unu architectu istoricu, pre care selu cânte musele ca pe Manole dela Argesiu. Se nu socotimu Domniloru! ce oricíne scu are care din noi aru potea da pre acelu mare măiestru. Se ne aducemu amente de cuventele renumitului scrutatoru de istori’a patriei, de repausatulu Contele Josifu de Kemény, care se confitéza ín privinti’a acésta in urmatoriulu cliipu: „Derjenige, der schon jetzt von einer hístoíre raísonnée Siebenbürgens fabelt, ist in meinen Augen ein Schwindler. — Ich selbst befasse mich seit einigen Decennien mit der Geschichte meines kleinen Vaterlandes, habe Zeit, Materialien und unermüdete Lust dazu, — glaubte eingedrungen zu haben und fand mich stets nur in den Vorhallen — und nach dieser , leider nur zu oft geschöpften inneren Ueberzeugung musste ich meine mühevoll geschriebene Geschichte Siebenbürgens verwerfen, — die Erreichung einer Palme in dieser Hinsicht der spätem Nachkommenschaft überlassen, und mich lediglich mit der Eröffnung der Geschichtsquellen als einer Vorbereitung beschäftigen.“ (Kurz Magazin I.) Deci — Cloru — escipiendu dela unele croquiuri cronologice - istorice, de care avemu atatea trebuinta pentru studiulu scolastecu, — se ne mărginim cu Contele Kemény Josef deocamdată la adunarea materialului crudu pentru istori’a nóastra, apoi se cioplimu singuratecele daraburi, se le numerisamu cum face fabricantele, care are de a compune capu - de - opera alu seu din mai multe parti custatare, apoi compilarea loru se o lasamu unui luciaferu pe care după aceste pregătiri ni-lu va aduce unu viitoriu mai seninu. — Deca vomu cerceta pusinu, ca in ce mesura vomu esploata fontanele pentru istori’a noastra, apoi mai anteiu potemu avea acea imbucuratoare satisfactiune, cu ambele fette ale Carpatiloru ne producu deja destui barbati competenti, carii se ocupa cu adunarea poesieloru si a traditiuniloru populare, totusi mai avemu anca multu multu indereptu. Ce se atinge de cronice, apoi trebue si in privinti’a acésta se avemu multiumirea, ca seculii trecuti — in lips’a diurnalisticei — ne au indemnisatii cu mai multi cronicari nationali, trebue inse se mai cautamu a împlini anca mai multe — multe lacune. De alta parte desi inscriptiunile si monumentele ce imple teritoriulu coloniiloru lui Traianu sunt proprietatea noastra, acestea — durere au inflacaratu mai multu animele strainiloru culegători, de catu ale nóastre. Descriptiunile despre consvetimile naţionale , cari sunt asia de antice si poetice, ca si Diei Parnasului, desi n’au fostu cu totulu neglese, campulu activitatiei nóastre in aceste regiuni a remasu anca foarte sterile. Legile si actele oficiale dau celu mai fecundu si sicuru materialu pentru istoria naționala, si totusi noi si pe acestu teremi amu fostu cei mai nenorocosi ; — ca se justificamu aceasta aserțiune nu e opu de o comprobare fatigatoasa. — Totuși iertatiune — Domnitoru — se compreza ceva mai multu la aceasta specialitate.