Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-10-27 / nr. 85
'■T GAZETA TRANSILVANIEI. Mr. 85. MSrasiovu, Octombre 1809. Anulii \\V. Oazet’a esse de 2 ori: Mercurca si Sambet’a. Faiea una data pe septemana. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. t. a. Pentru tieresterne 15 fl. sun. pe unu anu seu 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți . Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacsa timbrala e 30 er. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se vom mai primi public MONARCHIA AUSTRIACA. Cateva refresiuni la rugămintea episcopului ne uniții. Se poate oare ca unu episcopu, de si alu unei confesiuni numai tolerate, se scrie si se se roge in tonu mai supusu si in termini mai umiliți, mai blandî si mai crutiatori de catu a facutu acésta episcopulu Vasilie Moga la diet’a din a. 1837 ? Si cu toate acestea cine ar crede ? acea rogaminte a facutu, precumu se dîcea pe atunci, sânge forte reu la onorabilii membrii ai dietei; eara la cestu sânge reu se adaose in a. 1842 altuia. Intr’aceea petitiunea despre care ne este aici vorb’a, nu s’a pusu tocma cu totulu ad acta, sau cum se dice in Bucuresci, sub saltea, (sub matratia, sub divanulu de siediutu), ci intre altele s’a impartasitu si onorabilei universități sasesci, pentruca pana la alta dieta se’si dea si acesta contraparerea sa. Universitatea insarcina cu respeptivulu elaboratu pe unu senatorii din Brasiovu anume Jos. Tr., carele trecea de unu bunu iuristu si totu asia bunu istoricii, carele apoi pe la a. 1841 fu gata cu elaboratulu seu, eara in a. 1844 ilu dede si in tipariu. Ei, bine, are inse ce folosesce astadi publicitatea romanésca, deca ea se apuca se scormonesca lucruri vechi si invechite? Au nu soimu cu totii, ca de doi ani incoce se astepta reforme afundu taietoare? Au nu voimu se recunóscemu, cumuca in dilele noastre si in patria noastra dara nu mai poate fi vorba de natiune si relege tolerata ? Asta se fia precumu dicefi Dvóastra; dati inse voia incai celoru carii dorescu a invatia cate ceva din istori’a trecutului, ca ei se’si re’mprospete suvenirile istorice plăcute sau triste, totuatata, pentruca, ce mai sci, se invetie cate ceva pentru viitorii. Destulu atata, ca reflesiunile elaborate pana la a. 1841 si cumu se pare, revediute si înavuțite pana la 1844, adica pana după rugămintea ambiloru episcopi unitu si neunitu, a fostu priimite forte bine si cu o nespusa mângâiere sufletesca in fundulu regescu, ceea ce nici ca se potea altumintrea. Auctorulu reflesiuniloru scoase adica cu acea ocasiune o este intréga de legi mai vechi si mai noue, de rescripte imperatesci, decrete guberniale, sentintie si deliberate judecatoresci, citate istorice, usuri si abusuri, la care tóate se nai adausa si amenintiarea in contra episcopului neuniti sau indirecte asupra celui unitu, deca ei voru mai cufizu a cere vreunu dreptu, carele nu ar fi fundatu pre vreo lege positiva a tierii, dicemu inadinsu pre lege positiva, pentruca la legea raţiunii, la o intieleptiune mai înalta de stătu, la dreptulu omenimii, de care a trebui se se bucure si romanii ardeleni, cumu si la opiniunea publica a Europei luminate pe atunci cuget prea puţini in patri’a nóastra. Dreptu ca nenorocitul episcopu in dorinti’a sa de a’si ajunge scopulu, infocu de a se provoca la legea raţiunii si aomenimii mai Presusu de tóte, s’a incercatu a se ingradi pe Pe derulu si poporulu seu mai preste totu numi cu legi positive ardelenesei; contrarii sei inse ^scasera din acea ingraditura cu o céta numeróasa de al e legi făcute totu de ei seu prin confaptuirea lor in eatu sarmanulu omu s’a vediutu dintr’odata desarmatu si lasatu singuru in mijloculu unui campu resbatutu de tóte furtunele. Bata cumu. Candu episcopulu voi se duca: „Dela art. 60 din a. 1791 incoce relegea mea nu mai e tolerata.“ Jos. Tr. ii opuse intre altele: Representatiunea dietei Ardealului substernuta imperatului Leopold II. in 9. Aug. 1791 in alu cărei p. 2 sta curata: „Quin illam, scllicet Religionem Disunitorum, pro lege recepta Religione, lege publica, declaremus.“ Decretulu curţii din 24. Sept. 1824 Nr. curţii 3254 eara gubern. din 15. Noembre Nr. 11028 in care sta: „Siquidem vigore articuli 60 anni 1792 Disunitos in libero solum Religionis exercitio confirmantis iidem in numerum lege receptarum religionum elevati minime sint, Popas eorundem a pendencia de facultatibus contributione eo minus immunes reddi posse, qnum vigens system a contributionale absque statuum et ordinum interventii alterationem subire nequeat.“ Instrucţiunea imp. Franciscu I. din 21. Dec. 1810 data nou numitului episcopu neunitu: „Generaliter noverit episcopus, totam liane Instructionem eo unice directam esse, ut jura receptarum Relegionum intacta conserventur etc.“ Si earasi „Noverit Clerum ejusdera ritus nou unitorum in Transilvania, exemtione, qua clerna in Nation® illyriea graeci ritUS sequax fruitur, nullo tempore gavisum fuisse, nec modo gaudere, per consequens in statu, quo hactenus perstitit, deinceps quoque mansurum esse. “ Refresiunile Dlui Jos. Tr. făcu cu totulu aproape 22 foi 80 tipărite desu, prin urmare noua nu ne sta prin putintia de a reproduce aici tote citatele, cate a incarcatu densulu preste fiacare punctu din petitiunea episcopésca, ei suntemu constrinsi a trece curendu la alte cateva puncte. Asia Candu mai departe episcopulu da ici colo se se pricepa, ca dera de acumu inainte numitur’a prea injositóre de tolerata nu i s’ar mai potea da nici natiunii romanesci, atunci contrariulu si scote in cale articululu VI dietalu din a. 1744 prin care tocma si romaniloru uniti li se plesnesce dreptu infasia, pentruca se’si cunosca si ei lungulu nasului: „Ne systema hujus Principatus evertatur, neve Plebs Valachorum aliorumque Advenarum numerum inter Nationes faciat, ac vel ubii trium Nationum, earumque juribus, privilegiis, immunitatibus et praerogativis praejudiciosit. “ Rescriptulu imper. Măriei Teresiei din 23. Martiu 1753 emisa catra dieta: „Interest gloriae et auctoritati Nostrae Caesareo regiae, Consensus et Diplomata Praedecessorum Nostrorum sarta intactaque conservare et haec vellicare subditis nefassit.“ Dvaastra vedeţi, cumuca noi nu reproduceam aici nici una din legile coprinse in Aprobate si Compilate, prin care esistinti’a nationala si politica a romaniloru e tocata in capu, din causa ca, deca D. Jos. Tr. n’a uitatu nici pe un’a din acelea, ci lea citatu pe tóate, cititorii nostrii din nenorocire inca le cunoscu forte bine din alte fântâni si ocasiuni, ci noi scotemu aci legi si rescripte mai noua, prin care nobila Universitate a demustratu lumii, ca in secululu alu 18-lea si 19-lea.