Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-04-08 / nr. 28

110 amu publicatu totu in acesta Gazeta acelu proieptu de impartiela, despre carele auctorulu articulului din K. K. vorbesce la loculu antaiu si pe care proieptu tocmai si unii sasi l’au aflatu ca este „nerusinatu.“ Cele patru conditiuni puse, mai insusu le subacriemu si noi in principiu cu toata placerea. Vedintu amu si noi feluri de planuri de impartiela, unele mai nemerite, altele mai scalciate si scalambate, unele fantastice, altele egoistice pana la gretia si urgia. Cu toate acestea noi, desi romani, nu potemu fi in aceasta privintia atatu de pesimisti precum este scriitorulu din K. K., de si m a g i a r u. Proieptulu de impartiel’a politica a tierii va veni de sigura elaboratu gat’a dela regimu la dieta. Acesta ilu va lua in desbatere si — poate fi ca ’lu va cerceta, intoarce, suci, inverti si searmana pana ce i se va uri de ein, eara mai preurma — ilu va priimi seu pe acela, seu va propune ea altulu dela sine. Se punemu ca magiaro-secuii voru lipsi earasi din dieta; ei inse potu fi prea incredintiati si prea siguri, ca in membrii sasi voru avea pre cei mai ferbinti si mai determinati aparatori ai intereseloru naţiunii magiaro-secuiesci intru totu intielesulu vechei, secularei confederatiuni nationale. Deea este se se faca in adeveru si dupa toate formele o tiera saseasca in Ardealu, se nu aiba auctorulu neci o grija, ca aceeasi neci odata nu se va face pre contulu națiunii magiarosecuiesci, afara numai de singurulu casu, candu tocma capii toi conducătorii acesteia s’aru învoi si aru lucra inadinsu spre unu asemenea scopu, precum au lucratu ei in trecutu la mai multe ocasiuni de natur’a, despre care ne este astadi vorb’a, ocasiuni de acelea, pe care ne-ar’ tiené timpu forte indelungatu a le insira dupa istoria un’a cate una. Preste acestea auctorulu ar’ trebui se scie, ca deca este vorb’a de a domni seu stapani (herrschen), apoi caracterulu poporaloru transilvane aduce cu sine, ca patricii si amploiatii sasi se vrea a’si face treaba in aceasta privintia multu mai bucurosi cu badea Ioanu, badea Georgie, Stefan etc. decatu cu János, Gyuri, Pista bácsi. Se nu trecemu cu vederea neci acea impregiurare, ca de si trenuturile romanesci in cursu de mai multi secuii au fostu invrestate sistematice candu cu colonii germane, candu cu secui sau cu unguri din trenuturile Debreczinului, candu cu ostasi unguri nobilitati, de si nu numai sub imperaturu Sigismundu, ci si multu mai tardiu in a. 1603 s’a decretatu (in diet’a din Alba-Iulia), ut populus valachicus radicitus existirpetur *), de si din romanii ardeleni necurmatu au emigrata in tierile romanesci, — totusi ei pentru toti acei politici carii se mai tienu de maxim’a regelui Ungariei Stefana I. **) sau de alui Mahmud***) subjugatorulu Constantinopolei, mai locuiescu inca prea numerosi si prea compacti in cateva tienuturi ale acestei tieri. — Relatiii ne asupra celoru duoa proiepte de lege privitóare la §§ 40, 45, 48 si 82 ai patentei urb. din 21 Iuniu 1854. (Continuare din Nr. tr.) Prob’a cea mai evidente despre aceasta ni o dau comunele cele multe sasesci de prin comitate, ale caroru locuitori au fostu iobagi, precum si cele multe inclave de comunități romanesci, care cu toate ca s’aru afla asiediate din launtru de linea marginale a fundului regiu, totusi s’au trenutu de comitate si locuitorii loru au fostu iobagi. Luanda lucrulu dup’ unu rationamentu sanatosu, acele comune de buna séma nu s’au sclavitu prin aceea, ca locuitorii loru ar’ fi fostu fara pamentu si s’ar’ fi colonisatu pe alodiulu caruiva domnu donatariu pre lenga prestatiuni feudale, ci au ajunsu in statulu iobagescu prin careva din cele multe fatalitati, carora au fostu espusa tier’a nóstra in timpurile de resbelu cu Turcii si a principiloru nationali, seu si prin alte metamorfose ale tempuriloru nefavoritóre, uneori si prin tar’a astutia cu care se seteau purta unii din cei mai puternici, pana candu vedea pe cei mai slabi si nepriceputi cadiuti victim’a poftei loru de cucerire. — Acești nefericiti inse posesiunile loru le au conservatu atatu in pasiune, catu si in pamentu aratoriu, fenatiu si păduri, pana in dium a de adi, nu numai, ci posesiunile loru legile patriei le au sustienutu in a loru dreptu, precum se vede apriatu din articlii de legi, care tractéaza despre „bona et jura possessionaria“ fostiloru supusi domnesci, despre care am tractata mai insusu. Asemenea comune cu drepturi asemenea au esistatu si prin comitate, acésta trebue se o concedemu, déca nu voimu se aparamu, cu candu amu crede, cumva teritoriulu comitateloru cu intrarea lui Tuhutum in Transilvania dupa anonimulu notariu alu regelui Bela pe la finea seolului alu IX-lea aru fi fostu pretutindenea desiertu de comune si de popor, de órece atunci ar’ trebui se credemu si aceea, ca poporala de prin comitate seu au crescutu mai tardiu cu buretii din pamentu, s’au ca au adusu din aera plaira, ca pe vercolaci, si acseasta din causa, ca o afirmatiune, ca dera poporulu de prin Comitate sar fi adunatu aci mai tardiu din celelalte parti ale tierei, ori poate chiaru din alte tieri n’aru dovedi alta, decatu o totala necunoscintia a istoriei patriei si a sumeloru de articlii de lege , prin care nu se da si punea premii la emigranti din alte parti spre a se impopora comitatele; dar’ din contra ca s’au pusu stăvili feliurite , si se impedeca cu mulite banesoi trecerea emigrantiloru iobagi de prin comitate, care ’si cauta scutinti’a si refugiulu de apasari in alte tierei, precum era locurile minerari si fundulu regiu, car’ pentru cei mai multi vecinele principate dunărene ,— totu mulite banesci era staverite si redicta asemenea celoru ce la astufeliu de emigranti le da adepostu , apoi deca aflanduse nu voiea ai da inderetu stapaniloru loru feudali. — Proba invederata a adeverului acestora aserte resulta din Const. Aprb. P. III. Titlulu XXXI. art. I. II. III. IV. V. VI. VII. si din Const. Aprob P. IV. Titl. XIV. Art. I. — Asia domniloru poporulu de prin comitate pentru acarui îngrădire cu murii legislatiunei vitrege s’au fostu adusu acumu citatii articlii de lege, nu este altulu de decatu acela, pre care l’au aflatu alu IX-lea seclu in posesiunea pamentului seu de totu soiulu de cultura, si de care ca se se despartia nu l’au ertatu parte conditiunea lui de viétia, parte asprimea legiloru feudale. — Neci nu esiste ver unu articlu de lege, prin care si din care s’ar’ vedé, ca acestu popom s’ar’ fi deposesionatu canduva de acelu pamentu in acarui stăpânire s’au aflatu candu dupa caderea ducelui Gelu alegandu’si de domnu pre Tuhutum de buna voia au primita in pamentulu si tier’a loru de conlocuitori si partasi la tote drepturile pe magiari, in care comuniune de drepturi regnicolare au traitu aceste duo popore mai multu tempu, avendu pentru conducerea causeloru comune publice si private unu organu comunu din istoria cunoscuti, ca universitate a unguriloru si a romaniloru, despre care vorbindu si istoriculu Pray da la lumina in critica s’a diaertatiune urmatoriulu pasu, pre care l’au scosu din originalulu aflatu in conventulu dela monastirulu Clusiului si sunt asie „Paulus Magnus de Vayda Haza vexilifer universitatis regnicolarum Hungarorum et Valachorum in partibus Transilvanieis“ etc. etc. Nu s’au deposesionatu dicu acelu popom, pentru ca prin acea, ca prin forti’a impregiurariloru, s’au perdutu libertatea pristina si au cadiutu in servitutea personale, nu se pote dice, cumca siaru fi perdutu posesiunea, candu din contestulu legei se vede chiaru contrariulu, adeca se vede, ca era legatu de posesiune si nu o putea neci parasi, pentruca se nu scadia prin aceea fantanele de venitu ale respectiviloru donatari, care nu avea grije de cultur’a pamentului, — dar’ mai alesu pentru ca tier’a intrega se nu ajunga in decadentia, precum se vede aceasta din articlii cei mai dejositori adusi in contra poporului devenita dela uniunea aniloru 1437 si 1438 identica cu naţiunea romana. Asie dice art. I. din const, aprob. P. I. Titl. VIII. vorbindu despre preoţii romanesci „Noha az oláh naţio az hazában etc. etc. propter regni emolumenum miglen patialtatnak“ adeca preoţii si poporulu, dear’ apoi art. I. din const, aprob. P. I. Titl IX. „Noha az oláh nemzet propter bonum publicum admittáltatott ez hazában.“ — O mássa de proletari la numera asia de mare precum este poporulu pentru care s’au adusu articlii de lege de acum si cei de pana aci citati, cine ar’ puté fi atatu de simplu si fara judecata, ca se creada, cumca este „pro regni emolumento“ si „pro bono publico“ adeca spre folosulu tierei si binele publicu ? Terore si grije neadormita insufla proletariatulu atatu eonciviloru catu si domnitoriului, elu déci nu este pro bono publico neci pro regni emolumento, acesta e unu adeveru ce resulta din studiulu istoriei popoareloru si a stateloru — Concedu inse si cu mine totu amiculu adeverului trebue se conceda, cumca unu numera egalu de poporu cu celu din susu pomenirii, disponendu despre isvoarele bunei stări materiali, si avendu consciinti’a omului cu stare reale, din care nu numai ca se poate sustiene pe sene, da singura face concurentia de procreatiune si pentru lipsa conciviloru sei; concedu dicu, cumca unu poporu cu acelasi la nume *) Vedi la Wolfgangus Bethlen, **) Regnum uuius populi instabile et imbecille est. ***) Mahmud ridica cu sil’a cate 2—3 sute mii oameni din o tiera, ii ducea in alt’a, de unde earasi aducea totu atati dincoace spre a’i amesteca dupa nationalitali, caractere si relege, pentru ca se nu se poata intielege unii cu altii.