Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)
1866-10-26 / nr. 84
fericirea confaptuitorilora ei. Dar’ trebue fratiloru si Domailora se eternisamu cu omu monumenta ce se spună venitoriului, se spună posteritatei, cumca romanulu scie ti recunoscutoriu catra patentii si liberatorii sei, si conosce acelea ce’i constitue viéti’a. Acest’a ar fi unu fondu Franciscu-Iosefinu menito pentru redicarea unei academie romane de drepturi. Fratiloru! Limba e națiunea, fara limba nu este națiune, pana candu acést’a susta si națiunea traieepe — bataru de multe ori numai vegetandu — ; dar’ deca odata ametiesce limb’a, atunci națiunea produce numai sălci triste pe umbrescu mormentele romane ; limb’a inse ce caracterisaza cutare naţionalitate e limb’a instituteloru, e limb’a scientifica ni intre acestea in sirulu primu scienti’a ce se tracteaza in academia ; loulu unde — vai de ar mai veni una data acelu timpu — se mai desfasiare limba lui Cicerone splendoarea si farmeculu seu, se rusineze inimicii si se dovedeasca, ca poate da trupu la orice idea. Juristi, judecători, romani in semtiri, romani in fapte ne voru face natiunea tare si vnrenta , demna si capace de a culege fruptele legiloru gratioase. Fratiloru din picuri se face parautiu, din parautiu fluviu si din fluviu si siroaia marea cea mai tara margini. însuflețirea, mișcarea in sufletu si viétia, entusiasmulu si sacrificiulu au produsu grandiosulu in lume, fara miscare si emotiune nu este viétia, nu este aventu si progresu. Veniţi dara se ne asterneam in protitulu acestei idei — de securu imbelsiugate in resultate fericitorie — pre altariulu natiunei denariule veduvei, însufleţiţi de inaltimea scopului, fraţi studenţi!rogati pre toti on. D. prof. de clase ca se ve primesca ofrandele destinate pentru realisarea scopului, — or' voi fietori preoti cu crucea in frunte premergeti in totu ce e mare si frumosu incordati-ve si cu contribuire esemplaria ce le veti depune la ven. superioritate sem. demustrati ca mtrilati loculu ce ve adasta — si in urma cu toti prea on. Domni dovediți, dovedili ca Blasiulu e loganulu romanimei, si ca totu ce reforma si regeneréza națiunea cauta se se efeptueze cu consemtiulu si însuflețirea Blasiului. Conferiți după poteri si veniți cu totii se insufletimu in tóate laturele si direptionile si se desteptamu semitulu de sacrificiu, se inspiramu cu totu zelulu, sufletu, in totu romanulu si cu deosebire in preotii imprasciati printre vetrele romane — cari credemu, ca neci astadata voru intardia a concura ca emulatiune si pre întrecute — si estu modu se intemeliamu sub patrociniulu si suprainspectiunea Esceientiei Sale , metropolitu fundulu ce l’a doritu romanulu de atat’a timpu, Fundulu pentru care tierin’a mormenteloru nóstre va tresari de ploi’a binecuventariloru posteritatei , fundulu pentru care voru dice următorii cu mândria si satisfactiune „suntemu nepoți unor parenti ce si-au cunoscutu originea si trecutulu“, — fundulu prin numirea caruia ne vomu manifestă de nou cu eclatantia si tărie alipirea de tronu si inalt’a casa domnitoria, dela care avemu toate Îndulcirile doreriloru, toate bunetatile, viéti’a si venitoriulu. — De unde mai de graba se va sterge toata urma si suflarea natiunei romane , decatu fidelitatea ei catia tronulu si Dinasti’a S’a, precum acést’a au aratatu-o atletii romani si cu ocaciunile mai deapróape pre campii de sange, unde bradale vregiosa romane cu eroismu si bravura lucrara intru a resfiră umbr’a ce veni se paleasca nimbulu oasei habsburgice, si a goni norii vigeliosi ce scapara a perire. — Se traiesca Imparatulu ! Noroculu ca „Gazet’a“ nu se poarta la casina, caci pana acum ar fi spantecat’o de diece ori, pentruca trebue se sciți, Die Redactore, ca „Gaztt’a“ este unu pe nesuferibile înaintea ultra maghiariloru. — Mi am frementatu multu capuiu că se potu află caus’a acestei netolerantie ; ma am cugetatu si la acea impregiurare , ca dera maghiarii că pravoslavnici — catolici — buni se înfiora de ea pentruea a fosta candava escomuniceta ; dara apoi de ande se’mi esplica acea , ca neci reformatii n’o vedn cu ochi buni ? Se pote inse ca le este mita din causa, ca — precum dicu dentii — nu represents opiniunea publica a poporului romanu ; ei ! dar’ apoi indresnescu pre umilitu ai întrebă: cum s’a potato templă că „Gazet’a“ se traiesca 29 de ani, si inca totudeauna sustienuta de publicul romane ???!!! Seu deca aceast’a întrebare ar fi prea grea de resolvitu, bine voiiesca a’mi spune macar atat’a : ca care foaia romana din Austria representa opiniunea publica a poporului romanu ? caci dara numai nu vom avea fruntea de a dice, ca la romani nu esiste opiniune publica. Si pana cand n ’mi vom responde respectivii la acestea întrebări modeste, ve asigurezu Dlu meu, ca „Gazeta“ este cela mai bine primita organa de publicitate la romanii de pre aici; toti de toate partile te intreba: „ce mai dice „Gazet’a“ — Fia deci, că se’i devină sprijinirea cată mai calduroasa, ca aceasta o cere interesulu si binele națiunii. — Quod superi faxint! — Cf. Zlatna 29 Oct. 1866. In 36 Oct. a. c. s’a serbatu in bisenc’a gr. catolica de aici cu pietate cuvenita aniversarea inarticularei natiunei romane. Despre eternarea ei ca banala natiunalu de alta data voi referi succesulu. Că una ce curiosu veniu a ve însemnă acum faptulu urmatoriu: Cunoscutulu romanofagu de aici H. desapaudusi tóte argumentele — décare potu numi argumente — si ne mai avendu alta mediulocu de resbunare asupra romanului, s’a apucatu a maculă foile romane ce se afla in casin’a comuna locale, facandusi iicolea observatiunile sale destula de vatamatorie si grosolane, prin care fapta vedi bine nu face alt’a, decatu ca-si da insusi unele testimonia de feliula acesta: „Haec documenta damns, qua simus origine nati“ ; — si erasi: „Derivata, patria naturam, verba sequuntur.“ S. Martuim (Dicse-St.-Martou) 36 Oct. Cu multa plăcere primesen condeiulu a mana spre a descrie serbarea dilei de astadi, care di nu fara drepta causa o au redicatu națiunea romana din indemnulu propriu la rangulu celoru mai mari serbatori de preste anu, ca-oi adi in 36 Oct. primindu Maiestatea S’a prea iaduratulu nostru Imperatu si Mare Principe condeiulu amana si sanctionandu art. I de lege, pe națiunea romana o au redicatu din pulberea servitutii, si aruncandoi vestmintulu de sclavu, o au imbracatu in vestmintu de cina, si relocatu in ranguri ce i s’a cuvenitu de secuii in sirulu natiunitoru conlocuitóre. Inca in preséra din 25 Oct. prevestinduse prin tragerea clopoteloru din’a cea de multu dorita, poporului care inca si din treeutu a a vota scrie de acésta serbatóare, doriea cu nerăbdare lumin’a acelei dile, in care i s’au datu viéti’a politica, că ca mica cu mare se alerge la biserica si se redice rugatiuni catra atotupoterniculu pentru gloriosulu seu Imperatu, sub a carui parentiosca ocarmuire redobindindusi numele, au inceputu a vietiui. Acésta di s’a serbatu cu putintióasa pompa in toate comunele romane din cuprinsulu acestui comitatu, crediendu inse, ca se va refera si din alte parti, me marginescu numai la D. St. Martina, unde e concentrata si inteligiuti’a romana. Dupa sevirsirea cultului divina care s’a celebrata cu tota pomp’a, sub care s’au redicatu rugatiuni ferbinti patra Imperatulu Imperatiloru pentru îndelunga viétia, sanetate si fericirea Maiestatii Sale Imperatului Francisca Iosifa I. alu toturoru membriloru ai angustei case domnitare, si după intonarea „Mărire intru cei de susu lui Ddieu“ preotulu locala au trenutu o cuventare amesurata dilei acestei atatu de momentese pentru romani, in care memoranda pe scurta istoria tragica a natiunei , si venindu treptata pana la stapinirea casei domnitorie, la suirea pe tronu a Maiestatii Sale, si cu deosebire la diura din 26 Oct., apoi comparandu pe romanulu de adi, egala indreptatitu, cu celu ce au vietiuitu înainte de 1848, nu fara pricina s’au védiutu a isvoii ochii célor de facie, caci romanulu intru recunosciuti’a balsameloru, ce iau curau dela angusta casa domnitoria, la pomenirea Imperatului seu, se imple de reverintie si devotiune mai tare, că evreulu candu aude de unu Moise, irlandezulu de unu O’Connel si araericanulu de unu Washington. Intr’acestu entusiasmu pietosu, pentru eternisarea dilei din 26 Oct., si pentruea numele Maiestatii Sale Francisca Iosifu I, se traiesca in gur’a poporului romanu pana atunci , pana candu prin valile Transilvaniei autonome se va mai audi vreuna versa in dulcea limb’a romana, s’a deschisu o subscriptiune pentru redicarea unei academii de d re pturi, la care inteliginti’a au subscrisu cu însufletire, dar’ fiinduca si poporulu s’au promisu a concurge ca devariula seu, despre resultatulu acestia altadata, pomenescu inse si acea, ca din partea inteligintiei din comitatu s’a proiectatu a se substerne la Maiestate una adresa de multiamire pentru sancționarea art. I de lege. — n. — Organisatiunea treimturilorii in Transilvania. II. Pentrucă cititorii carii nu voru fi avuta a face in toata vieti’a cu trebile noastre municipale nici asie precum au decursă acelea in comitatele feudalistice, nici in sasime, nici in secuime, se se petrunda mai usioru despre importanti’a reformelor, prin care sunt se treaca tieniturile, adica municipiele tierii noastre, dați se vedem inainte de toate, care fuseseră atributionile loru pana la an. 1848. Din acestea se va cunosce totuodata, cam catu aru trebui se perda municipiile din drepturile loru pentru casulu candu in monarchi’a austriaca, prin urmare si in Transilvania s’a. introduce prin legi respundietatea ministeriala. Adunările municipale era in dreptu : 1. A’ș i compune statute, după care avea a’si purta trebile sale in totu timpulu. 2. A primi, cili in publicu, lua la cunoscintia si ecsecuta dispusetiunile (decrete, ordinatiuni, rescripte) venite dela guberni, seu a si remustra io contra loru candu li s’ar fi parutu ca nu sunt legale si a nu le indeplini. 3. A da adeverintie locuitoriloru din tienutu, pentrucă pe temeiulu acelora se'si poata castiga pasportu. 4. In casu de a se vatama drepturile uneia seu alteia dintre municipalități, a lua recursu la monarchulu că midilocu de aparare comuna (Aprob. Const. P. 3. art. 1). 5. A intrena escesele obrasimii stationate in trenutu. 6. îngrijirea de veduvele boieriloru in casn candu averile acelorași staru administra ren. 7. A dispune ruperea seu strămutarea iezaturiloru si moriloru stricatiose pentru comune. 8. Denumirea comisariloru cercetători după criminali s. a. si dare de instrucțiune pentru acestia. 9 Tragerea la dare de sama a tatariloru (epitropi) si recunoscerea orlatiloru matori de maioreci (art. 52 din 1791). 10. Alegerea celoru mai multi deregatori municipali seu deadreptulu, seu si prin candidare, pentrucă din cei candidați se denumesca monarohulu, defigerea platii acestora si alegerea resiedintiei tribunalului municipala si a platii judecatoriloru. 11. Depunerea juramentului omagialu catra monarohulu. 12. Recursă pentru restituirea mosiiloru ocupate de fisculu. 13. Statorirea si repartitiunea speseloru recerute la trebuinttele dinlauntru ale municipalității 14. Alegerea judecatoriloru municipali. 15. Cercetarea protocoaleloru dela toti functionarii primari si subordinate 16. Ecsaminarea asesorilorn si forarea loru. 18. Deliberarea si aducerea de sententia in unele cause de procesa. 18 Alegerea deputatiloru la dieta cate 2 in 27 tienuturi, in care era impartita tierea si verificarea loru. 19. Dare de instrucţiuni la deputaţii aleşi pentru dieta, votarea de neîncredere in casa de a nu se tiene de instructiuni si rechiamarea lorn. — Membrii adunarilorn municipali era in comitate pana la 1848 toti privilegiatii incependu dela grafi si baroni pana la cei din urma armalisti opineari si nu odata s’a intemplatu , ca cocierulu si lacaulu de pre capra fiindu si ei nobili, au votata alaturea cu Luminati’a si cu Lustrietatea sa, cu Nagyságos si Meltosăgos, era poporulu lipsita de diplome boieresci nu lua nici o parte din viétia municipala. Voindu cineva se afle si mai pre largu atributiunile municipale din Transilvani’a , va fi silita a le cauta in cărţile de legi, in statutele comitateioru, in ale sasiloru , in Regulativele acestora dela 1795 — 1805, in datinele scrise si nescrise ale secuiloru*), ceea ce si trebue se faca oricare pretinde a se numi patriota transilvanu, seu inca tocma a lua parte la trebile publice si chiarn la legislatiunea tierii, pentrucă prea dreptu are „Kol. Közlöny“ deca dice la una bou, cumca generatiunile mai june nu se mai ocupa nicidecum cu drepturile vechi ale tierii nóstre, era in alta numera adauge, ca pana in dilele nóstre mai multu numai foile pu *) Vedi intre altele profes. Alex. Dózsa Erdélyi jogtan. — Prof. Schnller v. Libloy Rechtsgeschichte 1. und II. Bd Acelaşi: Materialien zur siebenburgischea Rechtsgeschichte. Hermann Stadt, 1862.