Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)

1871-05-05 / nr. 35

Gazet’a est de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, cauda concedii ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 ano 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe ana anu seu 2'/a galbini mon. sunatoria. Nr. 35. Anula miV Brasiovo 1715 Maia Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de flacare pu­blicare. 1871. MONARCHIC AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Telegrama. Cernăuți 16 Maiu Io are, sositu la una oara, 10 minute. „Cu bucuria serbandu diu’a redestep­­tarei românismului, de pe Campulu liber­tateiei din Blasiu, fiii romanimei din tier’a superiora a lui Dragosiu si Marelui Stefanu salutu cordialu pre confraţii sei din patri’a natale a nemuritoriului Pumnulu In numele presentiloru: S b i e r a.“ Cernăuţi 16 Maiu, 1 era. „Fiii zeloşi din fruradsaBucovin’a, des­cendenţi ai lui Dragosiu si Stefanu, parte foşti discipuli nemoritoriului Pumnulu, au serbatu demnu memori’a dilei de 3 Maiu 1848, la care serbare au partecipatu si doi copii, din patri’a lui sora. Costinescu.“ Reacţionari. Este lucru cunoscutu, ca in statele constitu­ţionale victi’a politica are de arena parlamentulu, ora acesta se constitue din doue fracţiuni princi­pali: majoritatea ce este domnitoria, si opusetiunea (minoritatea), care lucra totudaun­a spre a se pre­face prin înmulţirea membrilor­ ei in majoritate si a deveni domnitoria. Intre aceste doue fracţiuni estreme, litigante, se afla in parlamentu, — si respective si afara din parlamente, in midiuloculu populatiunei statului, forte multi, barbati eminenţi, cari după convicţiunile loru nu se potu lega de nici un­a din menţionatele frac­ţiuni ori partite litigante, pentruca patriotismulu loru e mai pre­susu decatu patriotismulu part­ia lu alu litiganteloru fracţiuni. A­­cesti barbati tienu de binele statului intregu, mai multu decatu de binele si de interesele unei ori altei fracţiuni particulari; — spiritulu loru nu su­fere catusiele disciplinei de partita sub orice con­­ditiuni si giurstari; elu este liberu de tendinti par­ticulari, si se opune uneori unei, — alteori altei din fracţiunile principali, după cum una ori alta din ele — in ambiţiunea ori egoismulu ei partialu, apuca a merge pe caii, cari o departadela: „Iu­ Milie regnor ii in fundamentum.“ Acesta parte din membrii parlamenteloru — resp. acesta parte a populatiunei statului, de si de regula fórte numerosa, — ba amu pote dice pre­­ponderanta, — nu formeza una partita disciplinata si organisata; impartialulu si nobilulu ei spiritu patrioticu, naturalmente se încerca numai a modera si paralisa ambițiunea si egoismulu partiteloru, — si de regula o rumpe momentanu cu ambele, — se intielege numai pana atunci — pana candu par­tile litigante­­si vinu era in fire a potu judeca cu raţiunea deplina, — neturbata. Pentru aceea patriotismulu adeveratu devine adese ori a fi martirismu, devine urgisitu si bat­­jocuritu, devine victima, ce germanulu esprima cu cuvintele: „die schlechteste Partei ist die, — kei­ner anzugehören, (adica cea mai rea partita­­, ce nu se tiene nici de una.) Acolo, unde coroana sta ca autoritate suprema a statului de asupra partiteloru principali, — si in acesta calitate midiulocesce intre ele, le reguleza conduit’a, le abate dela caii periculoase întregului statu, le moderesa poft’a de a inghiti interesele statului pentru scopurile parțiali pro­prii, — sau după giurstari le intrena, candu asu­­prescu pe alte parfite ori corporatiuni ale statului mai debili, — in drepturile loru naturali si le­gali, — acolo dicu, se intalnesce patriotismulu li­beru de catusiele disciplinei partiali, adese ori cu chiamarea, ce naturalmente are se im­­plinesca coroana la atari casuri si evenimente; — pentru aceea barbatii de acestu spiritu patrioticu independente de disciplin­a unei, ori altei din par­tite, se numescu de acelea: reactionari, adica contrari scopuriloru si tendintieloru partiali ale loru. — — Mai in dilele trecute amu avutu ocasiune a fi presente la urmatoriulu dialogu intre doi amici: Dta deakistu esti? Nu suntu deakistu, pentruca deakistii suntu prea fanatici maghiari, — decatu se poata fi si buni patrioti unguri. Apoi dar’ tieni pe langa Tisza ori Madarász? Cu aceia si mai putinu, ei stau si astadi in 1849, si eu suntu pentru dinastia si monarchia austro-ungara; — apoi maghiari fanatici suntu si ei, ca deakistii. Ei inse manifesteza mai multa libertate facia cu nationalitatile nemaghiare — ungare! — Pana suntu in minoritate, — devenindu a forma majoritatea domnitoria, negresitu, ca voru lasa deakistiloru cadiuti glori’a de a fi protectorii nostri, — si asia in infinitum. Dracu ori dia­­volu totu un’a. Vro se dica: Dra esti reactionariu? Audiendu omulu meu acestu epitetu se spa­­ria!! si era tragicomicu a vedé cum se iea pe cu­gete, — are nu a comisu ceva crima. Eu din parte-mi mi-amu propusu atunci a­­ spune prin gur’a „Gazetei Trans.“ — ca a fi re­actionaru in acestu intielesu patrio­ticu nu este nici crima nici rusine, •— ci este­ onore. Spiritulu liberu de catusiele disciplinei parti­teloru estreme este aceea, cu care se salveza sta­tele de apunere. — Sp. F. .# «s ■ A r, • '1 —— I—I— ca numai impartienda, nu numai sarcinele ci si drepturile, de o potriva intre toti locuitorii, fia ei de orice nationalitate, se poate asigura viitoriulu tare si ferice alu patriei. III. Spre efeptuirea acestei programe s’a a­­lesu cate unu comitetu din fiacare nationalitate in­­fratita, care, după ce si primitu s’a aflatu de bunu, s’a si subscrisu. Presiedinti: Notari: Lemen­i m/p. Ios. Pu­scar­iu m/p. Adolf Kenyeres m/p. Franc. Vizy m/p. Wilh.v.Fehrentheil m/p. L. A. Simiginovicz. „Nemere“ din 16 Maiu inca publica program’a acesta dela 22 Aprile. Cumca nu e subscrisa de comitetulu prov. de atunci, ci de presiedintii altoru trei comitete naţionali, caus’a e, ca numai acum, mai tardiu s’au formulatu si subscrisu, după ce s’au or­­ganisatu comitetele de acţiune infratita. — Va se­dica, infratirea maghiariloru, romaniloru si germaniloru nesasi, cu unii, ce suntu de un­a si aceeasi sórte aici in sasime, e indreptata in contra egoismului suprematisatoriu alu sasiloru. In comi­tate vise in contra suprematiei maghiare romanulu cu cine se va infrati ?! Mai antaiu dar’ recunó­­scerea drepturiloru perfectu egale prin legislatiune, apoi fraternisarea va fi nu subversiva si partiale, ci generale. — — Brasiovu 16 Maiu. Tocma primimu nu­mai acum spre publicare in frunte: Program’a, pe basea careia s’au infratitu romanii, maghiarii si germanii (nesasi) din Brasiovu in 22 Aprile 1871. I. Romanii, maghiarii si germanii din Bra­siovu se lega intre sene, a pasi pe viitoriu soli­­dariu in toate afacerile loru locale pe basca princi­piului de egalitate nationala. II. In interesele generale ale nationalitatiloru din patria si ale patriei comune s’a purcesu la in­­chiarea fratietatii din punctulu de vedere, ca to­ti in unire se conlucre solidariu spre a aplana, după pu­­tintia, diferintiele ce ecsista intre nationalitatile patriei, fiioduca amu devenitu la acea convingere, Brasiovu 15 Maiu. „Pronunciamentulu“ din Blasiu, după una treime de ani de lupta poli­tica nu se dete uitării in cuprinsulu lui pana in diu’a de astadi de catra nici unu sufletu de ro­­manu, care lu luă, de credeu politicu alu natiunei romane din Transilvani­a, după cum se vediu si din mărturisirile improcesuatiloru făcute in Tergulu Mu­­resiului; numai incatu privesce formalitățile lui veni „Albin’a“ in Nr. 29, aratandu-si nemultiumirea, in catu ei privesce form’a, cu cuvintele: „Ce ne a nemultiamitu si chiaru ne a supe­­ratu in cunoscutulu Pronunciamentu dela­­Blasiu, a fostu, ca­ci acel’a, in locu de a se face prin a­­dunari publice, convocate după formele legali, pen­tru ca astfeliu se aiba o valoare si logica, si poli­tica, si morale­­ necontestabile, precum se com­binase si statorise acest’a chiaru cu noi si la noi aici, — se fece ca pe furisisiu, cu ocasiunea unei petreceri private, la unu maialu, intre pocale.* „Acestu enunciatu* trase după sene unu res­­punsu din Blasiu, publicatu in „Albin’a“ Nr. 34, intr’unu art. titulatu: „Chiarificatiuni despre pro­nunciamentu“, si care „Alb.“ lu numesce după cu­­prinsu: „Apelulu presentelui la viito­riu“, respunsu lu reproducemu si noi, fara espre­­siunile ce dice „Alb.“, ca leesmise, in urmatoriele: „Blasiu 28 Aprile 1871. Die Redactorul Te rogu, ca pentru restabi­lirea adeverului se binevoiesci a da locu pucineloru sire ce urmaza. In revist­a dilei dela 14 Aprile, publicata in „Albin’a* Nr. 29, se afirma, cumca pronuncia­mentulu se fece cu pre furisiu, — la unu maialu, intre pocale. Multe s’au scrisu din cace si din colo asupra pronunciamentului; dar’ intre tóte cate s’au scrisu, nu sciu se fia fostu ratechri mai mari, cu cele din loculu citatu. Nu -mi vine in cugetu, Die Redactoru, a pre­­pune, cumca autoriulu aceloru aserte ar’ fi condusa

Next