Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-10-14 / nr. 80
memoria fericitului Ioane I'arianu. Altu momentu insemnatu, raru si de multu doritu se celebră in 12 Octobre a. c. in Naseudu, adeca: „desvelirea si sentîrea monumentului dedicatu de amici nemoritoriului fostu Vicariu si directors alu sceleloru presente din districtulu Naseudului Ioane Marianu.“ Conformu programei statolite de comitetulu Marianu sub presidiulu M. S. L. Ioachimu Muresianu, la 9 ore toate corporatiunile din Naseudu împreuna cu junimea studiosa asistata la s. liturgia celebrata de R. d. d. Vicariu Gregoriu M o isiu si mai multi preoti din locu si giuru , după care procesiunea împreuna cu junimea studiósa, corporatiunile respective si una multime de poporu (eră in mărturia) intre sunetele campaneloru si cantariloru besericesci se suira cu totii pre cemeteriulu numitu co mora, la loculu momentului lui Marianu, unde este locatu monumentulu. — Aci d. profesoru gimn. Maximu Popu in una cuventare bene nemerita desvolta publicului însemnătatea momentului si caracteristicele principali din vieti’a lui Ioane Marianu consideratu ca preutu, vicariu si omu de scola, — invitandu pre toti amicii si cari pretiuescu prestatiunile lui Marianu, se asiste cu pietate adânca la santirea monumentului aceluia. Aci vediui ochii amiciloru lui Marianu pleni de lacrimi! — — Si cu acestea desvelinduse monumentulu celu frumosu, Rds. d. Vicariu Gregoriu Moisilu împreuna cu preotii cocelebranti indeplenesce după prescriptele besericesci santirea monumentului si rogatiunile inmormentarei, multiumindu in termini alesi publicului si amiciloru pentru ostenelia pusa si onorea data lui Ioane Marianu, si urandu cu geniulu aceluia se nu pieră nece candu din sufletulu locuitoriloru districtului Naseudu, ca asta se pota figură ca fii ai unei naţiuni luminate, după cum a voitu fericitulu Ioane Marianu se fia fii districtului Naseudu, si naţiunea romana. (!!!) Si cu acestea intorcanduse procesiunea la besereca catedrale in ordenea de mai susu intre sunetulu campaneloru si intre cantari, se termină acesta fastivitate rara, alesu si de multu dorita. — Speramu ca comitetulu Marianu, carele după mai multe greutati a efectuitu aceea ce au doritu amicii si oferitorii, si va da silinti’a ca se se compună catu de perfectu si biografi’a lui Marianu, carea apoi se se publice prein foile publice ori in altu modu. — Si cu acestea ne curmămu sirurele cu cuventele este din anema sincera: Lauda vene amiciloru lui Ioane Marianu! Lauda si multiumita comitetului Marianu ! Gloria si nemurire înaintea posteritatei, tie: Ioane Marianu! Tie repausu si fericire eterna, carele pana in ultim’a respirare ai iubitu atatu de tare poporulu romanu, si ti ai datu tota silinti’a alu lumină si desteptă! Fia-ti tieren’a usiara si numele neuitatu! Naseudu in 13 Octobre 1872. Unu reveritoriu alu lui Ioane Marianu. Cuventarea deputatului Parteniu Cosm’a rostita in camera Ungariei la 11 Octobre 1872. (Urmare.) Preste totu onorabil, camera! nationalitatile patriei nostre, cari nu concedu că in patriotismu se le intreca nimene, cu părere de reu esperioza, cumca acesta cestiune prea ponderosa, nu se studiéza si manuesce cu acea conscientiositate si seriositate, ce privindu ponderositatea ei aru merită, si de multe ori i se atribue direcțiune si scopu cu totulu de alta natura, de catu celu adeveratu,ma aceia nu o pricepu si neci ca voiescu a o pricepe, o declara de o causa a cărei deslegare aru involve cele mai mari pericle pentru patria, candu d’in contr’a adeveratulu periculu pote urmă numai d’in amenarea deslegarii, si d’in nemultiumirea ce naturalmente produce deslegarea gresita a cestiunei. Aici in camera inca forte adeseori, dara mai cu sama in diarlistica atatu partitele, catu si singuratecii neintreruptu făcu capitala politica din cestiunea naţionala, cele mai sincere si mai nevinovate pretensiuni naţionali tendentiosu sau fara tendintia se mistifica si se marcheza de antipatriotice, aspiratiunile cele mai sânte purcese d’in sentinlu de conservare propria, si nutrite pentru scopuri culturali, forte adese se timbreaza de atentatu in contr’a unitatii nationali si in contr’a intregitatii patrieti si apoi firesce se pornesce resbelu formalu in contra nationalitatitoru. Partitele formalminte se infrica un’a pre alta cu nationalitatile, si vă de acea partita, careia d’in convictiune politica s’aru alatură nationalitatile, căci acea partita ipso facto devine suspiciosa, patriotismulu aceleia cade sub întrebare. Omeni recunoscuti de intielepti („se audimu!“ Vivace) ma chiaru barbati de statu nu se sfiescu a motivă cu cestiunea de natiunalitate si cu espiratiunile natiunali chiaru si inpossibilitatea infiintiarii armatei separate, si sustienerea legei electorale transilvane, carea se sufera pana in diu’a de asta-d, spre rusinea seclului nostru si spre scandalisarea sentiului constituţionali. Si aci, me rogu de iertare, inse nu potu intrelasă a nu dă espressiune sentiului dorerosu,, ce mi a casinnatu chiaru eri dialogulu escatu aci in camera intre prestimatulu conducatoriu alu stângei estreme d-lu Ernestu Simonyi si d. ministru-presiedinte asupra nationalitatiloru. Cum se lepeda fiacare de nationalitati! Neci unulu nu voiă se le primésca, fie care se aperă de ele, respingându de la sine verice solidaritate cu nationalitatile. Si acest’a comedia s’a jucatu publice aci in camera. Intr’astfeliu de impregiurari — me rogu de iertare — dér’ de feliu n’are dreptu a se mira nimene, cum ca acei deputaţi naţionali, cari se pretiuescu pre sine, cari tocma asie sunt mândri de naţionalitatea loru si cunoscu, si demnitatea loru de omu — că veri cari alţii — preferu a se isolă si a remane bucunsu in clubu separatu, desi pucini la numeru, caci acolo celu pucinu sunt siguri cum ca nimene nu-i considera de trădători de patria neci de lingusitori. Lupa astfeliu de tractare intr’adeveru se mira omulu, ca se mai afla deputaţi naţionali carorua nu li este ruşine a mai remane pre bancele de (oho! oho! in drépt’a) La da! pentru ca atatu înainte de dieta, catu si acum mai cu sama d’in acea parte au venitu imputările. Acestu-a, este on. camera, lucru dorerosu inse adeveratu si potu dice cum ca astfeliu le procedura neci candu nu pote conduce spre bine, insisi aceicari fabrica frasele, insinuitiunila acestea — mai pucinu credu in veritatea loru, dorere ise, cum ca candu le respandescu cu cugeta cata stricatiune si dauna făcu casei comrae a patriei prin teadentiosele loru insinuatiunei netrepte. Lor’ apoi legimulu notabilitatilorn nerunte ce mina nedesecabila tu descoperitu in cestiunea nationalitatiloru! Fiacare notabilitate incepetoria d’in acest’a dieta se nesuesce» depune esamenulu de maturitate, si li succed de minune! pentru ca in diu’a de asta-di acesta este bucat’a cea mai profitabila. Este de ajunsu că omulu se lapede dela sine nationalitatile cu incignatiune, si cu unu pathosu mare in nesce termini caltati, pre vechi acum’a ce e dreptu, inse totut ascultaţi cu plăcere, se injure pre nationalitati, trecura in diurnalistica, asie si in camera, că numai de catu se fia aplaudatu, incuragiatu, si renumle de scrietoriu respective oratoru se silu considere e intemeiatu! On. camera! Placa a-mi crede, cum ca acesta I procedura nu esti buna, nu este neci justa, neci ecuitabila, neci convenabila, si de o amu si urmatu pana acum’a, aru fi tempulu că se o curmamu. Aru fi tempulu acum’a că asie se privimu, si asie se pricepemu lucrulu, precum elu intr’adeveru este! Toti suntemu cetatianii unei tiere poliglote, apoi si camer’a acest’a se cuvina se fia ogiind’a fidela a tierei. Se nu ne consideramu deci de representantii numai ai unei nationalitati, ce a toturoru nationalitatiloru d’in patria, cari au concursu cu votulu loru la alegerea nostra si cari laolalta locuiescu patri’a, si căusele nostre comune nationale se le deslegamu cu sânge rece, cu incredere reciproca si cu sinceritate astfeliu, că faptele nostre legisiatorice patria intrega se le primesca si remunereze cu multiamita, si că se nu se mai pota află omu cu minte sanetosa in patria, care se se considere de fii vitregu alu aceleia, caci patri’a numai atunci va fi depiinu fericita, candu toti fii ei voru fi fericiti. Atat’a de asta data despre caus’a de naţionalitate, si inca dora si atat’au fostu pre multu. Se mai vorbescu ceva si despre referintiele Transilvaniei? Ore după cele spuse aci in camera, in sessiunea trecuta, cu ocasiunea desbaterei legii electorale, si după cunoscut’a dechiaratiune a prestimatului condeputata Col. Ghyczy — mi ar mai fi iertatu a presupune, cum ca s’aru mai află in camer’a acesta, ma chiaru in patir’a intréga capu cugetatoriu, omu care se ingrijesce de sortea patriei sale si se iuscia, cum-ca in Transilvania este mare neindestulirea la majoritatea locuitoriloru tierei, si cum-ca acesta nemultiumire este depiina justificata, celu pucinu prin impregiurarea, ca pentru acea tiera nefericita totu se sustiene inca una lege electorala, remasitia d’in tempulu feudalismului, una lege ce si bate jocu de majoritatea locuitoriloru. Ba!celu pucinu despre acesta camera nu mieste iertatu se presupunu acestea, pentru ca sciu, cum ca totu omulu este convinsu, si eu constatatu numai pre scurtu, ca acest’a este acum a dou’a dieta, la care romanii transilvăneni nu voiescu se partecipe si nu partecipa. Eu in asta privintia nu potu fi de una părere cu d. condeputatu Gozmanu, care dice ca despre acesta n’are scrie.“ Acesta, după mine, este unu conceptu gresitu. Omulu nu numai despre aceea are scire, despre ce a capetatu relatiune oficiosa, ci unu omu publicu trebue se aiba cunoscintia despre tote acelea, ce in tote dilele ni producu organele de publicitate. — Despre acest’a tier’a intréga, ba chiaru si tierele străine au scrie, numai d. Gozmanu nu (sic!). Ber’ neci in alta privintia nu potu fi de accordu cu d-lu Gozmanu, d. e. candu dice ca: „aceea ca romanii d’in Transsilvani’a nu sunt aici, nu este nici unu reu, pentru ca aici suntemu noi destui.“ Acest’a pote ca-i place dsale, si pote ca place si altoru-a, Unuia, pentru ca venindu romanii transilvăneni aici, negresitu aru trebui se li ceda loculu ocupatu, altuia, pentru-ca dora se teme, ca atunci aru fi pre mare concurinti’a la impartirea remuneratiuniloru. Eu inse, on. camera pre care nu me conduce interesu egoisticu, ci interesul patriei comune, sum d’in contra convinsu, cum ca da! este reu forte mare acelua, candu majoritatea unei tiere nu este multiumita cu aceea, ce si pentru dins’a se numesce constitutiune, si cu osebire aelu reu este considerabilu atunci, candu elu că si in casulu presinte este pre depiinu justificatu; si eu stim de parerea, ca se se esamineze causa, sorgintele reului si, desecandu-se catu mai cu graba, se se vindece reulu, caci cu catu va prinde radecine mai adanci. Cu atatu va fi mai cu greu de stirpitu. Stimatulu guvernu inca are cunoscintia despre reulu acestua, si eu constatezu cu plăcere, cumca di diurale si d’in informatiuni private am scrie, ca aru fi si inceputu nescari pasi pentru încetarea reului: — caci dnulu ministru presiedinte, in caletori’a sa întreprinsa înaintea alegeriloru dietali