Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-10-14 / nr. 78
Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai'a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe V» 3 fl. v. a. Tieri eaterne 12 fl. v. a. pe unu anu sau 2*/s galbini mon. sunatoria. Nr. 78. TUlffiTMI Amnin XXVI. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. Brasiovu 2614 Octobre 1873. Telegramu. Fagarasiu 25 Octobre 1873. Redactiunei »Gazetei Transilvaniei“ in Brasiovu. Tribunalulu regescu din Muresiu Ostorheiu a pusu pe advocatulu Arone Densusianuincarcere preventiva pentru căușele politice ale Fagarasiului. (?!!) Grachu. Xtraslovu 25 Oct. n. 1873. Timpulu de anu si estu timpu fu bogatu de vederi si revederi intre monarchi, visita la Berlinu, visita la Petersburg si acum visita la Vienna intre imperatori, cace dieti minorum gentium tragu pucinu la cumpănă. — Din experienti’a aniloru trecuți, incependu dela 1853 visitele potentatoriloru au fostu totudeauna precursorie la iesbele infricosiate, si la strămutări in mechanismulu gubernarii stateloru, pana candu ajunse er’ aristocrati’a la potere preste totu, incatu adi se aita in periculu si principiulu egalitatii înaintea legiloru, ca ce alu egalei îndreptățiri generalizau si datu pe ghiada in fapta cei dela potere. Inse cu incetulu vomu ajunge si mai departe după nouele porniri, ce vom urma după visitele anului acestuia, pentru ca reactiunea cu clericalii in toata Europ’a si mai vertosu la noi lucra in contielegere si alliata la semnalu; asia lucra cea din Germani’a si Austro- Ungari’a si cu cea din Franci’a acum, ca dar’ o voru pune-o si acolo la carma prin restaurarea burbonului Chambord, care apromise totusi toate unei deputatiuni ce i oferi in Salisburgu tronulu Franciei, numai se apuce la carma cu reactiunea cei redă tronulu. Una partita, care sei sacrifica de secuii mai multa ca, toate partitele politice laolalta, va trage si foloase proportionate sacrificialoru, era democrații petutindenea romanu fii amețiți ai credulității, dissoluti si nedisciplinati in corpu activu si vigilantu; — cari candu s’ar’ alia in tóate anghiurile ar’ sei si ei jocâ rol’a dictata de principiale civilisatiunii moderne fara frica. — Lumea deci or’ începe dela conti si baroni, ca sub balaurulu Metternich si ce făcu domnii voru execută poporale, vreu nu vreu. — — — Imperatulu si regele Franciscu Iosifu in Vien’a la dineulu de gala datu imperatorelui Wilhelm cu ospe dise in toasta, fienduca dorinti’a sa cea mai intima de a beneventa pe imp. Wilhelm in Vien’a la expusetiune s’a implinitu, redica cu cea mai mare bucuria pocalulu in sanetatea lui.* Imper. Wilhelm multiumi pentru primirea amicale a sa si a familiei sale si dise: simtirile ce ni le imprumutaramu (candu imp. Austriei si alu Russiei fura in Berlinu anu) si pe cari le aflai er’ intoema, suntu garanția pentru pacea europena si binele poporaloru nóastre. Eu beu pentru sanetatea împăratului Austriei si rege alu Ungariei a înaltului meu amicu si frate.“ Bismark, care inca fu in Vien’a a buna séma vasei acele siemitemente, cari garantéza pacea, dar’ are in contra cui? daca nu in contra republicanismului democratu? — S’a impartitu orientulu, s’au impartitu rolele pentru orientu după cum voru unii asei despre Bosni’a si Erzegovina, ca se va alatura la Groati’a si după unii Romani’a la Ungari’a, după altii Bulgari’a la Romani’a? — E destulu iise a sei, ca not’a min. de externe alu Austro-Ung. c. Andrássy, adresata Portii Otomane, cere satisfactiune grosa: depărtarea lui Asses-Pasia si inca se cara si pardonu marele Vizir. Ce va esi de aici? Ci se trecemu la Romani’a. — In numerulu de Joi 16/10 n. aduce „Gazet’a universala de Augsburg* unu articlu in fruntea foiei, care dateza din Bucuresci 11 Octobre, pe care pentru momentuositatea lui lu publicamu totu. Unu conflictui amenintiatoriu intre Romani’» si Turci’a. »Referintiele României facia de Turci’a s’au intunecatu forte si iaca de multu. Intre ambele poteri in fapta nu esistu alte contracte de catu, ca Romani’a se solvesca anuale un’a suma anumita, or’ Turci’a din parte si se apere territoriulu României (pre atunci principatele era despărțite Moldov’a si Valachi’a) de ataculu ori carui inamicu esternu. In tractatele vechi nu se amintesce nicairea de veruna souzeranitate a Portei preste Romani’a nece de vasalitatea cesteia. Numai in tractatulu dela Parisu 1856 folosi Blista cuventele acestea, pre care Turci’a le acceptă cu mare zelu, de si prin acelu tractatu deveni ilusoria detorinti’a de aperare a Turciei, de orace principatele de aici Înainte stetera sub scutulu comunu alu poteriloru garante. — Dela acestu tractatu trecură 17 ani si relatiunile dintre Romani’a si Turci’a devenira totu mai nenaturali. Abstragundu dela unele probe nefericite, Turci’a persistă pre langa letargi’a, la carea o a condamnatu mohamedanismulu, pre candu Romani’a se apropia,cu pasi rapedi de‘ stadiulu cultural occidentali si finalmente si lu insusî siesi acelu stadiu. In Turci’a a fostu si remase form’a de guvernare despotismulu celu mai incarnatu, pre candu Romani’a -si dede constitutiunea cea mai liberala, pre carea o respectaza cu conscientiositate in adeveru ideala (? trad.) principele ei, cu toate sensatiunile ce i se arboriea înainte. Situatiunea nu potu deveni alta de catu, ca simpathiele poporatoru cultivate ale Europei se inclinara totu mai multu spre Romani’a propasitoria, pre candu pentru Turci’a abia mai potu ava ver unu simtiu de compătimire. Fara ca Romani’a se -si fia permisu ver unu atacu, care ar’ fi facutu problematica pacea Europei, poterile garante se invoira la unirea ambeloru principate si acceptara mai tare din numele de »Romani’a,* ca nume alu întregului statu; permisera ca romanii se -si da insisi una constitutiune; le dedera voia se -si alega unu principe ereditariu; inchiaiara cu ei tractate separate si in fine dedera principelui loru tóte onorile cuvenite unui souveranu. Acumu de-odata Port’a devine jalusa; ne potemu folosi aici de o asemenare, desi va suna c’am curiosu, precum in patim’a cea impotenta papismulu debilu de betranetia aruncă radiulu seu escomunicatoriu asupra Italiei june si plene de potere, asia si Partea debila de betranetla voiesce se împiedece aventuru României june cu vorbe impunetorie si cu amenintiari. Generalulu Ghic’a agentele diplomaticu alu principelui Carolu in Constantinopole se tredi cu una scrisore vizibala indereptata principelui Carolu, carea vnse ava mai putinu efectu, de catu amentit’a bula de escomunicare a lui Pio nomo, de orace nu ajunse la loculu doritu. Generalulu Ghic’a primi telegrafice insructiunile ministrului nostru de esterne, a dlui Boerescu, care e unu barbatu de statu, pre catu de prevedietoriu pe atatu de resolutu, si nu voi se primesca scrisorea vizibala, pana i se va da copia despre cuprensulu ei. Ghic’a facă apoi atentu pre ministrulu turcescu, ca Romani’a e unu statu constitutionalu, in urma carei’a afacerile statului au se se efeptuiasca de ministru si nu de principele domnitoriu. De aceea, la casa, candu serisorea amentita ar’ coprende nesce affeceri, respunsulu are se urmeze dela ministru si nu dela principele domnitoriu. Déca se invoiesce Part’a cu ast’a, si daca i va da copia despre ce e in serisóre, elu o va inainta la adress’a respectiva, altu mentrea nu. Acestu respunsu a facutu se amutiasca Constantinopolea. Ministrulu turcescu esplica dlui Ghic’a, ca elu se espune la una responsabilitate enorma. Ghic’a i reflectă, ca densulu lucra după informatiunile sale. I-se objectiona apoi, ca principele Cus’a ar’ fi primitu mai multe scrisori vizibali, la care Ghic’a respunse, ca positiunea principelui de Hohenzollern diferesce forte de a principelui Cuz’a. Ast’a e starea lucruriloru, si abia se poate presupune, ca Port’a se va dimite la alti pasi neprecugetati, cari neci ca potemu crede se pota afla ver una sprijinire la poterile Europene. Populatiunea Bucuresciloru e adencu miscata de acestu actu, si e securu, ca in sessiunea venitoria a camerei va fi vorba de afacerea ast’a, dar’ e si probabilu, ca mai multi deputaţi voru se propună, ca Romani’a se -si franga cu totulu relatiunile cu Part’a, va sadica se -si proclame nedependenti’a. La casu candu ast’a nu se se realiseze, romanii nu voru fortie. Ei nu voru se ié dela Porta nece unu dereptu, celu are facia de Romani’a, si de orace intrega summ’a acelora derepturi abia contiene in fapta cev’a mai multu de catu una contributiune anuale de catev’a mii de lire, ei suntu gata se capitaliseze acea suma si se o solvesca de odata Portiei. Poterile europene ar’ avu interessulu celu mai mare, daca s’ar’ regula odata afacerea acest’a pre una cale pacifica, ca asia sa se delatureze pre venitoriu orce conflictu amenintiatoriu.“ — — Cam aproposu la artil. de susu »Pressa* romana, organulu directu alu min. de externe alu României, vorbesce asia: »Pre porta ottomana ar’ crede ca poate se ne tracteze ca parte integranta, ca provincia a Imperiului, ca una tiara care ar’ fi lipsita de atributiunile suveranității? ... Ca poate se trateze in loculu nostru, se dispună poate de noi, se ne contesteze chiaru dreptulu de representatiune, se ne nege in factu autonomi’a noastra?» »Der’ acest’a nu se va pote, si bine ar’ fi ca oamenii de statu ai Turciei se revină la calea cea buna, si la una politica mai moderata si mai intrerupta!“ De aici se deduce, ca independenti’a României e la asia. — Totu »Press’a* României publica aceste: »Publicamu la vale, cu multa plăcere, una scrisoare a d-lui C. Esarcu asupra unora interesante si forte importante studia si descoperiri ce d-lui a facutu, in plimbarea sa de vor’a acest’a, in bibliotecele Venetiei, asupra istoriei politice a tierei nóastre. Multiamimu prea multu d-lui Esarcu de aceste noua lumini ce aduce, si cari constitue inca una noua si potinte proba despre deplina si perfecta suveranitate de care s’a bucuratu tiar’a noastra. Ele ajungu foarte la tempu, tocmai acumu candu Inalt’a Poarta -si pierde din di in di cumpetutlu cautandu, in dreptu si in faptu a ne contesta drepturile suveranității noastre politice si territoriali, si tindiendu a ne tracta, nici mai putinu, ca una provincia turcesca. Recomandamu ómeniloru de statu ai I Porti se ie cunoscintia si de aceste noua descoperiri făcute in archivele Veneţiei, si, daca -si voru aduce aminte si de textulu tractateloru nóstre, si de actele internaţionali moderne, suntemu siguri ca voru sfersi prin a se convinge, ca amu avutu, si ca avemu tóate drepturile suveranităţii, si ca nu una negare arbitraria a acestoru drepturi ne va opri se avemu si deplinătatea exerciţiului loru. D. Esarcu a reesitu a descoperi, prin acte positive si autentice, cumu domnii nostri cei vechi se tractau de puternic’a republica a Venetiei, de regin’a Adriaticei si a mariloru de pre atunci, ca niste adeverati suverani. Din aceste acte se constata mai alesu exer-