Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-07-24 / nr. 57
drásu, a caruia politica a fostu aprobata. In specialii a primitu ministrulu de esterne autorisatiunea de a face se se reintareasca la casa de trebuintia trupele dela fruntariele de sudu. Spesele mobilisarii eventuale de 4 divisiuni, 2 corpuri de armata, s’au preliminatu in suma aproximativa de 25 milioane florini. Mobilisarea acést’a iminenta nu va fi, nicidecumu unu resultatu alu agitatiimiloru turcofile. Guvernuilu din Vieu’a ’si are planurile sale, despre care am vorbitu deja in nrii trecuti, demonstratiunile turcomaniloru vom poté se intardie, dér’ nici-decumu nu voru fi in stare se impedece realisarea aceloru planuri. Numai o complicatiune esteriora neprevediuta ar’ fi in stare se resterne totu ce s’a plamaditu pana astadi in secretu intre cele trei imperatii mari. Ungurii iuse continua cu toate acestea striga după arme. De ce atatea strigate daca aveti incredere in politic’a lui Andrássy ? Intreg’a pressa austro-ungara se ocupa astadi de calatori’a dlui Cogalniceanu la Vien’a, si de resultatele ei possibile. Aceste voru fi póte multu mai însemnate, decatu se crede. Congressulu bisericescu rom. catholicu. Decursulu congressului basericescu rom. catholicu trenutu in 18 si 19 Iuliu la Alba-Iulia, consideratu din unele puncte de vedere, este nu numai pentru rom. catholici, dara pentru oricare alta confessiune si baserica, asia de instructivu si interessante, in catu ari merita ca se se ocupe de elu toti locuitorii Transilvaniei si cu atatu mai virtosu romanii de ambele confessiuni. Conflictulu escatu cu acesta ocasiune intre diecesea rom. catholica si intreministeriulu ungurescu, se dete pe facla intru tota golatatea. Au mai fostu si alte dati diferintie si conflicte, acelea inse pana acuma se acoperia pre catu se potea. Asta-data tocmai membrii cei mai betrani si moderaţi isi perdura orice patientia. Din 128 membrii mireni veniseră 44 si din 59 clerici 46 inşi. Aceştia inse au fostu prea de ajunsu, pentru ca se apere interessel basericei loru cu tóata demnitatea si energia. Congressulu avu fóarte multu de lucru. Noi trecundu preste tóate cestiunile care nu ne privescu, vomu atinge aci pe scurtu numai unele cestiuni de principiu, care se potu applica prea bine la oricare alta confessiune religioasa. Congressulu rom. catholica intemeiata pe drepturile autonomiei sale avute ab antiquo, recunoscute si sancționate prin legi, îngrijite de infiintiarea unui fondu de pensiune pentru docenții dela scele elementarie r. c a th o li ce, era statutele compuse spre scopulu acesta le transmisese spre confirmare la ministeriulu culteloru. Ministrulu respinse statutele si opri infiintiarea proiectatului fondu de pensiune sub cuventu, ca conformu legei celei noue de pensiuni statulu insusi ingrijesce de adunarea fonduriloru de pensiuni pentru docenţi, mai aduce si alte doue proteste. Congressulu ascultă, lectura resolutiunei ministeriale cu cea mai mare neplăcere. Indata apoisa episcopulu diecesanu Mich. Fogarasi rotundu, ca in acea resolutiune ministauPrstă, pitulatu periculosulu principiu alu Satiunei, cu alte cuvente, monopolisarea leloru*). Deci, adauge Esc, sa, accepte acelu principiu oricare alta baserica, dara baserica catholica nu’lu va accepta in veci. Acestu principiu si pe basea acestuia scopulu, ca prin institute binefacatorie, si intre acelea prin fonduri de pensiune se indulcesca pe docentii catholici catra sine si se-i faca de unelte ale sale (eszközöket), a indemnatu pe gubernu, ca se respingă acelu regulamentu de pensiuni. Scopulu acestui congressu nu poate fi astadata ca se restorne acelea principie, pe care le va resturna preste putin societatea omeneasca, ci vocatiunea de acuma a congressului este, ca elu se demustre guberniului intr’o representatiune, ca baseric’a r. catholica are dreptulu nediscutabile de a-si sustiene si regula fondulu seu de pensiune, la care nici legea cea noua art. 31 nu o poate impedeca. Pana la venirea unei noue resolutiuni docentii potu se se înscria fara nici o grija cu membrii la fondulu r. catholicu de pensiune. Totu in sensulu in care vorbi episcopulu, au cuventatu prepositulu C. Veszelyi si membrii I. Gál, A. Boór, Mich. Miko, C. Éltes si mai cu taria de catu toti Ant. Molnar, carele spuse intre altele, ca atunci candu fusese si elu in deputatiune la ministrulu Trefort, acesta vorbise in sensu cu totulu oppusu de aceea ce se coprinde in resolutiunea sa. După acestea congressulu alese comissiune cu insarcinare de a compune protestulu, care esi minunatu de bunu, in care intră si impregiurarea, ca ministrulu pune se esecute tiranesce (kegyetlenül exequaltat) pe bieţii docenţi in favoarea fondului infiintiatu de guberniu. Simburele conflictului: Ministrulu vre se pensionedie cu forti’a pe docentii scóleloru confessionali; romano-catholicii demascandu cursa, se apara de ea din resputeri si nu sufere cu nici unu pretiu, cu statulu, cu guberniulu, se monopolisedie invetiatur’a, sciinti’a, scólele. Unu altu conflictu mare si totu de principiu s’a escatu din caus’a edificieloru liceului din Olusiu, care suntu proprietate catholica, dara ministeriulu si-a pusu pitiorulu in pragu, ca se le ia cu poterea pentru universitate. Apoi ve mai poteti mira de celea ce se intempla cu Blasiulu ? Inca numai una cestiune. Trei vicari episcopesci gr. catholici tragu cate o ticalosa de platisiera de 120 fi. din fondulu religionariu rom. catholicu, de o lunga serie de ani, asemuata loru prin porunci mai inalte in epoce, in care baseric’a rom. catholica oricumu ajutata de Curtea imperiala, aici in Transilvania nu se potea tiené pe pitiore fația cu protestanții, fara marele ajutoriu morale alu romaniloru gr. catholici, caroru pe atunci li se promitea cate in ceriu si sub soare, numai se tiena cu rom. catholicii. Congressulu modernu catholicu nu vrea se mai de acea subventiune de nimicu si o sterse din budgetulu seu. Ministeriulu nuse silesce pe r. catholici ca se numere acea secătură de ajutoriu; dóra congressulu actuale lua recursu de a dreptulu la persón’a monarchului. Cu acea fapta rom. catholicii se arata nu numai fóarte ingraţi catra gr. catholici, dóra si nedrepți, mai alesu ca si intre densii se afla multime de familii romanesci fruntasie, renegate. Cu toate acestea noi multiamimu congressului rom. catholicu din toata anima, ca a stersu din budgetulu seu acea umbra de subventiune, care nu face onoare nici datatoriului nici primitoriului. Unu vicariu episcopescu ori archiepiscopescu, espusu in diecese (foraneus), carele totuodata cu protopopu elu insusi, mai e pusu inca si preste alti 2—3 protopopi, se traga dela rom. catholici platra unui clisteriu (fetu), care aprinde luminile si trage clopotele ? Ce satira! Daca baserica gr. catholica voiesce se aiba vicari si inca totu frunte de bărbaţi, atunci se caute din pamentu venituri pentru fiacare, celu mai puţinu de cate 1000 fi., afara de veniturile stolarie. Romano-catholicii cumpera din fondurile loru unu dominiu mare cunoscuții sub nume de Almasiu (Nagy Almás) in comitatul u Clusiului cu 400,000 florini. Ei au 6 fonduri eclesiastice si scolastice, care inse stau sub administratiunea guberniului. Le ceru cu toata perseverantia in administratiune propria, autonoma, dara o patu si ei ca si altii; cu toate acestea nu obosescu, nu se lasa, nu despera, fostu discreditatu prin intriganții dela Poarta, . . . partea-si resbuna asupra contelui Andrasy, care pe acestu vestitu agentu chiamatu seu nech’amatu alu Sultanului nu l’a primitu in audientia. După dlu Klapka batu dob’a cea mare in tactu marcatu I. Helfy, cunoscutulu corifeu kossuthianu ; cuventarea lui fu întrerupta cu eschiamatiunile: „Se pieră muscalii!“ „Traiesca fraţii nostri turci!“„La, arme in contra bussiei!“ Gratia dlui capitanu alu politiei Thaisz Elek si tactului presiedintelui Pulszky, adunarea deocamdată n’a decisu si n’a dechiaratu resbelu Turciei, desi majoritatea preponderate strigă stante pede după arme, ci s’a indestulitu in urm’a chiarificatiuniloru presidiului — pentru ca dreptulu de a dechiara resbelu este prin constitutiune atributu asecuratu capului statului — a-si esprime inalt’a indignatiune asupra atrocitatiloru russesci. Nu sciu deca principelui Gorciacoffi voru veni la urechi protestele din Pesta, caci la meetingu n’a fostu de fasta, după cumu se bucinase mai nainte, nici unu corespondinte seu diurnalistu englesu; din Vien’a asemenea n’a venitu nici macaru unu puiu de jidovu ca se asisteze la acést’a adunare. Déca ar’ fi venitu, ar’ fi potutu se se convingă, ce sgomotu mare sciu face maghiarii noștri cu gura, — or’ faptele? — dovéda legiunea maghiara promisa la Constantinopole, care pana acuma numera numai unu individu, in persoan’a corespondintelui diariului „Egyetértés“, tramisa la Siuml’a că asistentu lui Abdul Kerim. Dupa ce a-ti vediutu opiniunea „publica“ din Pesta, — caci este aici in unele, der’ pustie cămine si opiniune sanetoasa privata, carea nu voiesce a lega sortea monarchiei de sortea unui cadavru — se ve spunu ceva, cum cugeta omenii in Vienna. In datele trecute convenisem iu o societate cu unu vienesu, neamtiu adeveratu, nu vise diurnalistu dela acea pressa libera, care pentru toti ce-i platescu bine, este libera, ci cu unu barbatu inteligentu, versatu in lucrurile politico-juridice. Dupa ce i facusem cunoscinti’a, intre altele ’lu intreba : „Dlu meu, cum cugeta omenii in Vien’a despre cestiunea orientale, cu cine simpatisati si tieneti, cu russulu ori cu turculu ?“ Elumi respunse : „Opiniunea publica din Vien’a nu tiene nici cu russulu, pentru ca russii sunt rivalii germanismului in Orientu, nici cu turcii, pentru ca ni-ar’ fi rusine a tiene cu unu poporu atatu de decadiutu intelectualminte si moralminte.“ Vedeti dér’, die redactore, cum la noi in Ungaria si dincolo in Austria, o mana de ómoni cu cupiditate necali ficabile a subjugă popoarele slave si romane, voiescu a falsifică opiniunea publica, scornindu in lumea larga, ca popoarele monarchiei nostre ar simpatisă cu turcii, cu cari a simpatisă e interdisu chiaru in legile vechi unguresci, cari anatemiseza fratietatea cu musulmanii sub pedepsa de lesemaiestate ; a interdlsu apoi popoareloru traditiunile, istoria, trecutulu, religiunea si sângele loru. — *) Egy veszélyes elvnek, t. i. a centralisationak, más szóval az iskolák monopóliumának rejtőzését veszi észre. (Kelet Nr. 165) Budapests, 27 Iuliu n. Despre meetingulu din Pesta primimu dela unu correspondinte alu nostru urmatoriele: Adunarea, tienuta in 26 i. c. in scol’a pentru dressarea cailoru si arangiata cu multu svonu de representantii diurnaleloru si ai softaleloru maghiari, a fostu cercetata de o popolatiune din clasele inferiore ale orasiului cam 400 la numera, din teneri si locuitori fara conditiuni si ocupatiune, de cari se afla cu miile in tóte orasieie mai mari. Adunarea fu deschisa pe la 5 ore d. m. de presiedintele ei F. Pulszky, carele dise, ca desi s’a retrasu de pe terenulu politicu, elu totusi candu vede amenintiate interessele vitali ale natiunei maghiare prin evenimentele din Orientu, cu calulu invalidu de batalia la audiulu trimbitiei fuge, ca se stea si elu intr’ ajutoriu. Cuvintele de deschidere inse a trebuitu se le tiena standu susu pe mésa, caci asia pretindea adunarea intr’uuu modu sgomotosu prin strigate si bateri in mani si piciore. După elu urma eroulu ebiei, generalulu Klapka, si ceti cbscursulu seu de pe nesce bucăți de charthia cu unu accentu catu se pote de strainu limbei maghiare, in catu eu trebuie de astadi înainte se privescu iu dlu generalu unu vestitu descendinte alu lui Svatopluk. Dlu generalu s’a doveditu de oratoru si compositoru forte slabu. N’a adusu nici macara unu argumentu poternicu pentru scopurile meetingului convocatu. Dér’ precum sum informatu, gen. Klapka nici nu ia lucrulu seriosu, ci dsa a voitu prin acésta demonstratiune parte a se rehabilita in cercurile diplomatice turcesci din Constantinopole, unde, precumu elu insusi mărturisise, a — (Era calumnia infama!) Diakiulu secuio-jidovescu „Nemere“ dela S.-Szt.-György in prospetu din nou infami’a, ca auctoritatile politice ar’ fi aflatu in baseric’a romanesca din Satulungu (Sacele) multime mare de lănci noue, din care causa solgabiraulu (sub-prefectulu) ar’ fi arestatu pe unu parochu, care inse s’ar’ fi sinucisu. Tata, acesta infamia se poate citi si in „Kelet“ Nr. 170. Noi cunoscemu de apróape pe bravii parochi romanesei din comuna Satulungu, dintre cari unulu este fratele domnului vicariu mitropolitanu; presupuneam ca densii voru afla sub demnitatea loru personala a-si cere satisfactiune pentru calomnii nerusinate, precumu suntu si acestea. Noi suntemu cu totulu de alta opiniune in punctulu acesta. S’au vediutu casuri nenumerate, unde infamii de acelea publicate in cate unu diariu, se comunica in a di n su cu persone de cea mai inalta positiune; casulu singuraticu se generalisadia, apoi pe acea base se iau mesuri terroristice, se făcu arestări, cercetări, firesce fara nici unu resultatu, dara chican’a e făcută, insult’a înfipta; după aceea ei ridu de noi dicundu, ca suntemu poltroni, óameni pleca fuga, nu catediamu a ne apara nici macaru onoarea si reputatiuniea. Preotii din Satulungu si preste totu cei din asia numitele Siepte-sate sau Sacele trebuie se aiba mari vrasmasi acolea pe locu, cari le voru fi juratu perirea, din causa ca acesta este alu doilea casu din estimpu, in care li s’a scornitu ca voru se scóle pe romani in contra secuiloru ciangai conlocuitori, cari de altumentrea inca suntu nisce corcituri de romani, maghiarisati cu ajutoriulu religiunei. Ca se facemu ca si ciangaii parte mare isi sustienu vieti’a din Romani’a (menyünk a Tzárába) si ca n’au causa de a trai canesce unii cu altii, dara apoi in catu pentru femeile loru, stai se juri, ca cele mai multe suntu vitia de romanu, caci adeca in sec. alu 15-lea pre candu adusera acolo pe cangai si-i asiediara in loculu romaniloru, cari n’au voitu a trece la ritulu rom. catholicu, multi dangai isi luara romancutie cu ochi negrii de neveste.