Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-07-24 / nr. 57
„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joia si Dumineca, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */4 3 fl. v. a. Tieri esterue 12 fl. v. a. pe unu anu seu 21/* galbini moni. sunatoria. STr. 57. Aiulu XL. BRASIOVU, 5 Augustu 24 Iuliu Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cf. val. austr. de fiacare publicare. 1877. R e s b c I u I u, Brasiovu, in 4 Augustu. Se facu mari preparatiimi in Bulgari’a pentru o batalia decisiva. Ostirile russesci se concentreaza in marsiuri fortiate la mulu lantra. Totu ce e disponibilu, se pune in miscare. In continuu sosescu trupe noue din Russia. Transportulu acestora ocupa de si nópte tóate liniele ferate, despre cari se poate dice, ca stau astadi numai in serviciulu armatei russesci. Trenulu de persoane intre Iassi si Bucuresci nu mai poate functiona, singurulu trenu postalu mai poate inca circula. In timpu ce aceste noue trupe se indreptaza cu mare intiala pe campulu de resbelu, o parte foarte insemnata a armatei romane a si trecutu dincolo si in fiecare momentu ne poate sosi scriea, ca toate trupele disponibile de sub comand’a principelui Carolu se afla pe pamentu bulgaru. „Agenti’a Havas“ anuntia din Poian’a 31 Iuliu, ca a sositu unu materialu considerabilu de pontene destinate pentru trecerea armatei romane si ca s’ar’ fi decisu, ca in nóptea din 2 Augustu se treca alte doue divisiuni in fagi’a Rahovei. Desi nu se poate crede, ca statulu majoru romanu se fi impartasitu „Agentiei Havas“ planulu ba chiaru si or’a trecerei iminente, remane inse cu toate aceste adeveru, ca in urm’a divisiunei Manu voru merge si celelalte divisiuni romane, caci este necessitate ca se fia concentrate, daca se poate cu o ora mai înainte, catu mai multe trupe la arip’a drepta a armatei russe. Pentru inlesnirea seu mai bine disu acoperirea acestei mișcări generale de concentratiune a fostu de lipsa, credemu, cu trupele russe dela Plevn’a, cari au primitu întăriri in dilele din urma, se atace din nou pe Osman-pasi’a, a carui’nostire amenintia mai multu sau mai putinu positiunea aripei drepte russesci. Acestu atacu după cumu se relateza a fostu erasi fora succesu. Nu se adeverescu inse nici de cumu scirile esagerate din Constantinopolu, despre respingerea totala a russiloru, despre perderi enorme ale acestor’a, — o depesia merge asia departe a ficsu numerulu mortiloru si ranitiloru russi cu 24.000, precandu pote russii cu totulu nu au fostu atati, — din contra se vede din insusi depesi’a lui Osman-pasi’a, care afirma ca perderile au fostu de ambele parti enorme, ca lupt’a a remasu nedecisa. Deea nu ar’ fi fostu asia, atunci nici nu s’ar’ fi potutu ca russii se se retraga erasi in taber’a loru intarita, cumu constateza insesi depestele turcesci. Desi dara nu le-a succesu russiloru a respinge pe Osman-pasi’a din positiunile sale, unu scopu inse credemu ca l’au ajiunsu. Au isbutitu prin acelu atacu a tiené in locu pe turci, ai sili la observarea defensivei, pana ce se voru poté concentra ostirile russo-romane spre a le da o batalia decisiva. Turcii se tienu numai in defensiva. Russii sunt acei’a, cari ii ataca necontenitu. Sub asemeni impregiurari nu pote fi vorba de învingeri turcesci. Russii pana acuma au fostu totu in minoritate fagia de ostirile lui Osman-pasi’a. O gresiela a conducerei russesci pare a fi risipirea prea mare a corpuriloru de armata in diverse directiuni, fara potinti’a de a se poté concentra in graba. Daca ar’ fi primitu generalulu Krüdener ajutoriu la timpu, poate ca inca i-ar’ fi succesu a respinge pe Osman-pasi’a dela Plevn’a. Lui inse ii trebuia multu ajutoriu, celu putinu o divisiune, acest’a inse nu se afla in apropiere. Unora le ar’ placé a face pe generalulu Manu responsabilu pentru respingerea ce-a suferit’a corpulu lui Krüdener la Plevn’a. Toate inse cate s’au scrisu in privinti’a acést’a sunt nesce minciuni tendentioase. Adeveru e numai, ca intre cuartierulu generalu russu si romanu au avutu locu purparieuri pentru ocuparea Nicopolei, cari au remasu inse multu timpu fara resultatu, de orece principele Carolu si marele duce Nicolae nu s’au potutu uni asupra conditiuniloru trecerei armatei romane. La traganarea ocupării Nicopolei de catra trupele romane nu a fostu de vina inse principele Carolu, cu atatu mai paginu generalulu Manu, care avea numai se esecute ordinulu supremului seu comandante. Vina o porta singuru numai russii, cari au crediutu ca se voru poté lipsi de ajutoriulu romaniloru si au totu traganatu cestiunea ocuparei pana in momentulu, in care fiindu respinsu corpulu Krüdener, era absoluta necessitate ca se se elibere garnisonia russesca din Nicopoli spre a merge in ajutoriulu generalului Schilder-Schuldner. Dupa unu telegramu alu diariului „le Nord“, a esistatu intre cuartierulu generalu russu si romanu o intielegere in virtutea carei’a, la casu de nevoia, russii se pota chiama in ajutoriu trupele romane. Pe bas’a acestei conventiuni russii incunosciintiati despre aceea, ca fortie însemnate turcesci se afla in giurulu Plevnei ar’ fi cerutu dela divisiunea generalului Manu ca se tréca Dunarea si se ocupe Nicopoli. Acést’a cerere se fi fostu incuviintiata si de principele Carolu, caruia ia fostu supusa. Pare inse ca comandantulu russu ar’ fi reusitu se concentreze unu corpu de trupe suficientu in giurulu Plevnei, pentru a se poté dispensa de garnison’a Nicopolei, caci generalulu Manu a fostu prevenitu ca momentanu divisiunea s’a nu era necessara si ca la timpu ’lu voru preveni. Din tote cate s’au scrisu si telegrafatu despre intielegerile sau neintielegerile intre principele Carolu si marele duce Nicolae versiunea de susu pare a fi mai apróape de adeveru. Traganarea aceea a trebuitu se faca rea impressiune Domnitoriului si se vede, ca pentru acestea a si datu principele Carolu ordinulu, de care face amentire corespondintele nostru, ca adeca divisiunea Manu se treca Jiulu si se se unesca cu trupele dela Calafatu. Intr’aceea inse s’a aplanatu cestiunea ocuparei si divisiunea Manu a trecutu. Dinamele străine aducu telegrame, cari spunu ca principele Carolu ar’ fi pusu conditiunea, ca marele duce Nicolae se declare in reportulu seu catra Tiarulu, ca artileri’a romana a contribuitu multu la caderea Nicopolei si se recunósca ca comandamentulu romanu e de sine statatoriu; marele duce s’ar’ fi opusu pentru antaiu acestoru conditiuni, mai tardiu inse le-ar’ fi primitu, or’ principele Carolu ar’ fi datu apoi indata ordinu divisiunei Manu a ocupa Nicopoli. Ori cumu s’ar’ fi petrecutu inse lucrurile, despre una nu poate fi indoiéla, ca atitudinea romaniloru a fostu correcta si in casulu acest’a. Deca russii in adeveru, ceea ce nu se pote inse nici-decumu admitte, ar’ fi suferitu din caus’a traganarii ocupatiunei de catra trupele romane, atunci ei au asi ascrie acest’a numai siesi, numai atitudinei stranie, ce pare ca au observat’o fagia de romani pana in momentulu de supremu pericolu, care ia silitu se iasa din reserv’a rece ce ’si-au fostu impus’o in relatiunile cu armat’a romana. Cuartierulu generalu russescu se afla la Biel’a, unde a fostu stramutatu dela Tirnov’a. Corpulu principelui de coroana continua operatiunile sale contra Rusciucului. Russii au ocupatu calea ferata ce duce dela Rusciucu la Varn’a. In cateva dile fortareti’a va fi cu totulu blocata. In Bucuresci se respandise vuetulu despre o mare batalia care ar’ fi avutu locu lenga Rusciucu, in care se fi perdutu turcii 800 prisonieri si 30 tunuri. Telegrafulu russescu nuse face. Nu avemu date mai esacte nici despre situatiunea divisiunei Gurko, care a trecutu Balcanii. Unu telegramu din 29 Iuliu spune inca, ca russii au ocupatu Eski-Saghra, ca s’au tramisu trupe pana la Yeni-Saghra, cari au ocupatu drumulu de feru si au taiatu firele telegrafice ce ducu la Philipopoli, pre candu nu multu dupa acestea s’a anuntiatu, ca generalulu Gurko ’si aduna toate fortiele si ocupa positiuni tari in Balcani. De candu au inceputu se lasa turcii din cuiburile loru, situatiunea s’a schimbatu putinu si devis’a e concentratiune in toate partile in positiuni tari. Relativu la operatiunile divisiunei Gurko spune o depesia a marelui duce, ca acestu generalu ar’ fi facutu nesce relatiuni revoltatoare despre cruziniile comise de turci. Bravur’a trupeloru nóastre e mai presusu de orice lauda, scrie marele duce, suntemu inse indignati si revoltaţi, caci generalulu Gurko ne relataza atrocitati si acte de barbaria ne mai audîte, pe cari le comitu turcii. Suntemu mai cu seama indignati de reatatea, despre care au datu proba in 6 Iuliu, pre candu lupta era mai forte ei au desfasiuratu unu steagu albu, pentru de a intra in purparieuri cu noi. In momentulu iu,se, in care parlamentariulu si trupele nóstre s’au apropiatu, turcii deschiseră foculu asupra-le. Majorulu atasiatu germanu Lignitz si correspondentii diuariului „Times“ au fostu martori la aceste acte barbare. Se constata, ca mai de multe ori au instelatu turcii in modulu acest’a pe russi. Toti correspondentii, cari au asistatu la trecerea Balcanului, s’au indignatu la vederea mutilatiuniloru comise de turci contra vulneratiloru russi. Unu oficieru turcii fiindu intrebatu despre aceste mutilatiuni se fi respunsu, ca asia li s’a poruncitu ca se mutileze pe toti răniții. Sciri particulare spunu, ca intre Rusciucu si Siuml’a se fia deja concentrați 80,000 russi si ca numerulu trupeloru din Dobrogi’a se urca la 50,000 din cari vreo 20,000 inaintadia spre Varn’a, or’ restulu operéza contr’a Silistriei. Fortiele de cari dispunu turcii in Vidinu si impregiuru se fia erasi considerabile. Turcii au capatatu intariri asia in catu astadi afara de corpulu lui Osman-pasi’a numerulu loru se urca aprópe la 40,000. Russii inse in curundu le voru contrapune fortie duple. Despre trecerea trupeloru romane relataza correspondintele lui „L’Orient“ cu datulu 28 Iuliu urmatoriele: „Trecerea s’a efectuitu in demaneati’a acest’a. Alu 5-lea regimentu a fostu destinatu a lua posessiune de Nicopoli. Vaporulu „Anett’a“ a luatu cu sine mai antaiu statulu majoru alu regimentului cu steagulu, music’a, bataliunea l-a, si i-a transportatu pe malulu dreptu. In timpulu trecerei si in momentulu debarcarei, music’a a cautatu imnulu romanu. Locuitorii din Nicopoli veniră înaintea soldatiloru nostri si ii aclamara viu. Primirea ce le-au facut’o bulgarii, a fostu in adeveru enthusiastica si fratiésca. Russii au parasitu cetatea indata ce au intratu trupele romane. Ei lasara acestora materialu de artileria in mare cuantitate. Trupele noastre voru ocupa mane impregiururile Nicopolei, cu deosebire înălțimile pana la Samavita, Vublea si Ermenu. Generalulu Manu a trecutu cu primulu convoiu (transportu) si a luatu in primire cetatea dela autoritatile russe. ... Tiarulu a decoratu pe majorulu Falcoianu si tenerulu elevu alu scelei militare Costiescu pentru frumós’a loru conduite in lupt’a, care a premersu luării Nicopolei.“ Din S is tovu i se scrie totu aceluiasiu diuariu: „Imperatulu Alexandru e neobositu ; fara a lua parte activa la comand’a armatei,lu vedi pretutindeni, nimicu nu se intempla se nu scie. Cuartierulu seu generalu se schimba multu dintr’unu locu in altulu. Imperatulu merge si vine fara grigia, mai fara escorta si rîde de spaim’a generaliloru ce’lu incungiura, fiindu insarcinati a veghia asupr’a sigurantiei personale a suveranului. Armat’a marelui duce mostenitoriu se lupta in apropierea Rusciucului, inse lipsescu detaiuri. O parte a corpului 9-lea, care a operatu contra Nicopolei, se indreptaza in marsiuri fortiate spre hului lantra Acesta e faptulu insemnatu alu dilei, care indica o actiune iminenta din partea acest’a.“ Marele consiliu de ministri din Vien’a a decisu doar’ mobilisarea numai in principiu, dandu mana libera in privinti’a acest’a contelui de An-