Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-04-08 / nr. 28
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a bi Duminec’a. IPretl-val-u. a,"b©aaa,wae3atMlMI , pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -Ai.rLVLl-u. ZXXdIZ. Se prenumera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti.A.rx.Maaciurile : un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 28. Dumineca, 8 20 Aprile 1879. Brasiovu, 7 (19) Aprile. Istoricii viitori candu voru scrie despre timpulu nostru ilu voru numi epoc’a asassinateloru politice. Nici intr’unu timpu nu s’au comisu atatea atentate in contra vietiei celoru poternici că acuma. Este acést’a cuintesenti’a civilisatiunei nóstre moderne? — Nu scimu cumu va fi judecat’a veacului viitoriu asupra starei esceptionale in care se afla societatea de astadi europeana, dér’ aceea câ nu e senatosa, câ este o stare de suferintia, care recere o grabnica lecuire, credemu câ istori’a o va constată la toata intemplarea. Pena acuma se dicea, câ numai popoarele romanice, cari traiescu in clim’a cea calda sudica sunt aplecate dela fire spre conjuratiuni, ca numai tierile locuite de ele sunt vatr’a tuturoru revolutiuniloru. Cine va mai sustiene asia ceva după esperiintiele cu Socialistii din Germani’a si cu Nihilistă din Russi’a? Deca nu altuceva, apoi de siguri, câ sirulu celu lungu de atentate seversite in contra capeteloru încoronate si a persóneloru de autoritate publica ne spune destulu de elocentu, câ nici tierile nordice nu sunt ferite de periculele revolutiuniloru interióre. Din ce provine bal’a interióara de care sufere astadi atatu de cumplitu poternicele imperatii ale Nordului? Este ea unu eflucsu alu progressului, alu culturei si alu libertății mai mari? Acést’a nu se poate admite, căci vedemu câ tocmai in Russi’a, care e neasemenatu mai paginu înaintata cu Prusso-Germani’a sectele revolutionarie sporescu mai multu si conjuratiunile sunt mai dese si mai mari câ ori si unde. Adeveratu câ este férte mare numerulu acelora, cari tienu câ prin aceea câ voru pune pedeci progressului popoareloru le voru feri de asemeni rele. Ei voru fi aplecati a sustiené si acuma cu privire la Russi’a, cu chiaru acele pugine radie cari au strabututu in imperiulu acel’a vastu prin intunereculu despotismului au nascutu infricosiatulu Nihilismu. Ideea acést’a nu e nou si se vede, ca predomnesce in momentele de fagia chiaru si in consiliulu imperatescu dela Petersburg. Dela începutulu civilisatiunei omenesci s’au luptatu si se lupta doue păreri capitale cu mare inversiunare un’a cu alta. Cea d’autaiu, pe care amu poteau-o numi parerea celoru mai tari, este, că lumina prea mare strica ochiloru massei poporului, câ ’lu pote orbi, cea de a dou’a, parerea celoru mai slabi este, câ lumin’a mai mare tocmai intaresce poterea ochiloru, câci ii face se veda si se distingă mai bine. Intre aceste doue păreri estreme se indesa apoi inca un’a, care representa unu compromisu intre ideile retrograde si progressiste, si care pretinde, cu ochii se se dede numai incetinelu cu lumin’a, progressu se fia, inse numai unu progressu gradatu si bine cumpanitu, caci acest’a corespunde mai multu desvoltarei naturale. Parerea din urma predomnesce astadi in Europ’a si ’si afla espressiunea s’a cea mai inalta in sistemulu de guvernare constitutionalu. Russi’a face si a facutu esceptiune si in privinti’a acést’a. Marele imperiu alu Tiarului este guvernatu numai si numai de vointi’a acestuia, si poporulu e datoriu se asculte de ea. Cu toate aceste nu se poate nega ca s’au facutu si se făcu progresse si in Russi’a, dér’ incetu, fórte incetu. Acei ce conducu destinele statului russescu nu se potu deda cu idee a de a jertfi paginu din poterea si influinti’a loru in favorulu poporului. Armat’a russesca se intorce dintr’unu resbelu crancenu, care a costatu dieci de mii de vieți si sute de milene. I s’a dusu cu acestu resbelu l’a portatu pentru liberarea poporeloru din Orientu. Ce a dobânditu poporulu russescu de aci ? Sortea lui se remana totu aceea, se nu se imbunatatiésca intru nimicu, se nu se faca si elu partasiu la libertăţile ce le-a castigatu pentru alte popóare mai mici? Aceste întrebări trebuie ca si le-au pusu toti russii cugetători in timpulu din urma. Nemultiamirea ce domnesce in Russi’a nu provine inse numai din reflecsiunile de natur’a acest’a. Ea are o causa mai grava. Este unu reu invechitu de care sufere organismulu statului russescu, unu reu care bântuie mai multu seu mai puginu si pe celelalte state, care produce acele friguri periculose, a carora productii sunt desele atentate si acestu reu capitalu si fundamental este coruptiunea. Acestu reu amenintia cumplitu societatea europeana de unu timpu incóce, tocmai de candu s’a proclamatu câ o macsima de stătu sentinti’a cea mai corumpatóare dintre tóte câ: „Forti’a priméza dreptulu“, cu alte cuvinte câ celu mai tare întotdeauna trebuie se fia celu mai in dreptu si celu mai scutitu de responsabilitate. Eata reulu releloru, eata ce a produsu conjuratiunile si atentatele in Russia, cari sunt o pata a timpului de fagia ! Tecstulu Adresei este urmatoriulu : Maiestatea Vóstra! Pré Inaltiata si pró Gratiós a Dómna! Diorile unora dile mai senine, după secuii intunecosi de sclavia ai poporului Romanu, au incuragiatu pe femeile Romane din Brasiovu a infiintia la anulu 1850 o Reuniune pentru educatiunea si instrucţiunea fetitieloru orfane. Aceasta Reuniune a revarsatu si revărsă daruri fecunde asupra poporului romanu pregatindu mame demne, care se cresca generatiuni brave, si se scie plantă in animele fiiloru sei iubire si devotamentu pentru Inaltulu Tronu si scump’a nóstra Patria. Maiestate! Aventulu celu d’antaiu, cela luatu acésta Reuniune, prim’a intre Romani, avemu a’lu multi ani înaltei binevointie si generositatii, cu care Maiestatea Vostra V’at induratu pre gratiosu a o imbragistă la anulu 1854 chiaru din incidentulu pre fericitei Vostre casatorii, luandu’o că adeverata Mama sub scutulu Vostru poternicu. Maiestate ! Precumu amu fostu atunci fericite a salută in Maiestatea Vóstra pe Inalt’a Patróna a Reuniunei nóstre, asia ne semtimu si acum indoita fericite, pe langa depunerea omagieloru nóstre, a dă espressiune bucuriei, care imple animele nóstre in momentulu, candu pre Inalt’a Patróna a acestui institutu isi serbaza jubileulu de 25 ani ai pre fericitei casatorii cu Maiestatea Sa Pre Bunulu nostru Monarchu. Maiestate! Petrunse de acésta bucuria inaltiamu astadi rogatiuni ferbinti câtra celu Atotpoternicu că se tiena pe Maiestatea Vóstra si pe Maiestatea S’a Inaltulu Vostru Sogiu inca multi in memori’a jubileului din 24 Aprile 1879. (Adres’a de felicitare a Reuniunei feipeiloru romane din Bra siovu câtra Maiestatea S’a Imperatés’a-Eegina.) Cu ocasiunea serbarei nuntei de argintu a prea inaltiloru nostri Suverani a tramisu Reuniunea femeiloru romane din Brasiovu o adresa de felicitare câtra Maiestatea S’a Imperates’a-Regina Elisabeta, prea gratioas’a Patrona a Reuniunei. Acést’a adresa a fostu predata ori de câtra Presiedint’a Reuniunei, domnului Comite Supremu alu Brasiovului, cu rogarea, ca se-o asterna la pecioarele Înaltului tronu alu Maiestatii Sale. Adres’a este prea frumosu adiustata, tipărită cu litere de auru si legata forte eleganta si cu gustu in atlasu de matasa rosiia. Pe din afara e scrisu cu litere mari: „Reuniunea Femeiloru Romane prea gratioasei sale Patrone Elisabet’a.“ In intru : „In memori ’a iubileului din 24 Aprile 1879“ — „Maiestatii Sale Cesareo Apostolice-Regesci prea In al ti a tei nóstre Dómne.“ ' ani pentru fericirea poporeloru, care se afla sub gloriosulu sceptru habsburgo-lotaringicu. Se trai ti Maiestatea Vóstra ! i Traiasca Maiestatea S’a Augustulu Nostru Monarchu ! Traiasca Intreg’a Dinasthia! Ale Maiestatii Vóastre. Brasiovu, in 24 Aprile 1879. Presupuse serve : Comitetulu. Dar nu locu mai la vale unui articulu privitoriu la starea bisericei romane gr.-cat., pe care ilu recomandamu deosebitei atențiuni a cetitoriloru nostri, cu deosebire acelora, pe cari i interesaza mai de apróape cestiunea despre care se tracteza in elu. După ce ilu vomu fi publicatu intregu vomu face si noi observările nóstre. Elen’a G. Ioanu Presiedinta Sevasti’a I. Muresianu Elen’a Baiulescu Mari’a de Prunkul Elen’a Densusianu Mari’a I. Priscu Mari’a Secarianu Cassieritia Mari’a I. Davidu. Hareti Stanescu Elen’a Gärtner. Elen’a Bobres Mari’a Popea. Cugete de Pasci despre starea bisericei romane gr. cat. Schimbările de episcopi prin ocuparea scaunului archipastorescu alu Oradiei mari si prin grabnica delaturare a doliului veduvitei episcopie a Gherlei, au sternitu in mintea si anima nostra varie cugetări si semiteminte si ne făcură se meditamu intr’o ora de otiu asupra starei bisericei noastre gr. c., a acestei Cenusiotce intre diferitele confessiuni creștine si necrestine din imperiulu austro-ungaru. Eata aici câteva din resultatele meditatiuniloru nóstre: Candu S. Scaunu apostolicu din Rom’a si Maiestatea S’a imperatulu si regele apostolicu Franciscu Iosifu I in 1853 inflintiara nouele episcopie romane gr.-cat. de Gherla si Lugosiu, si le făcură d’impreuna cu diecesea Oradiei, sufragatie metropoliei de A-Iulia si Fagarasiu, spre a forma împreuna o provincia eclesiastica a Eomaniloru gr.-c. („in ecclesiasticam provinciám Graeco-catholicam unitam lingvae Eomanicae apostolica auctoritate perpetuo erigimus et insti tuimus“, suna cuvintele bulei pontificali), in urmarea acestui faptu de inalta gratia imperatesca si papale a fostu mare bucuri’a in Israelulu romaniloru uniti. Ei isi vedea împlinita un’a din vechiele doriniie: metropoli’a A-Iuliei seu Belgradului restaurata. In cele doue diecesi nou infiintiate vedea noue focularie de cultura religioasa morale si nationale a romanimei din cestioatele parti. Intru înmultirea demnitariloru bisericesci, ceva mai binisioru dotate, li se parea inmultite resursele pentru crescerea si educarea a mai numerosi teneri, si deci pentru sporirea inteligentiei noastre. Prin unirea a toate patru diecese intr’una provincia bisericeasca spera reinviarea si estinderea preste toti romanii uniti a institutiunilor canonice constitutionali-scnndali, cari moşi de strămoșii nostri le practicase in Ardelu neturburati si neimpedecati înainte de 1848, ba si in sectele mai de multu trecute, candu ei gemea sub greutatea celoru mai desastrese referintie sociali-politice. Temeiulu tuturoru acestoru si asemeni sperantie, vise si visiutii era, pre langa spiritulu la părere mai umanitariu, timpulu nou, neclatit’a loru fidelitate câtra inalt’a casa domnitoria si câtra patria, care o documentara romanii, ca totdeun’a, asia si in furtunosii ani 1848/49, sacrificandu-se din ei 40.000 de insi pentru tronu si patria. „Justele postulate ale natiunei romane — isi diced dinsi pre acelu timpu — ce e dreptu nu se implenira toate, drepturile ei natiunali neprescriptibili nu se acordara din causa a varie rațiuni de statu ; der’eca fidelitatea poporului rom. si însemnătatea lui in statu si pentru statu la locurile prea inalte e totusiu recunoscuta; eca celu pusinu in biserica ni se lasa campu mai liberu, mai largu, si ni se dau mediulece mai multisiare, spre a ne poté desvolta celu pusinu acolo ca Romani si a duce una vietia nationale.*