Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-10-14 / nr. 82
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. FretivLlvu a-Topirxa.raent'u.l'u.i . pe nnu anu 10 fl., pe siese Inni 5 fl., pe trei Inni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe nnu anu sen 28 franci. Annin ULII. Se prenumexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. ^.3a.-u.n.di-u.xllea nn’a scrie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 82. Dumineca, 14 26 Octobre 1879. Brasiovu, 25/13 Octobre. Romani’a resufla earasi mai liberu. Cestiunea Evreiloru este resolvata. Senatulu a adoptata in siedinti’a de Joi proiectulu de revisuire alu Camerei si póte ca pre candu scriemu legea va fi pnmitu si sancţiunea Domnitoriului. Treisprediece luni trecură dela Congressulu din Berlinu, care a impusu României conditiunea de a dă drepturi Evreiloru. In intervalulu acest’a tiér’a a fostu sbuciumata de frigurile cele mai periculóse. Era dér’ timpulu supremu câ se scape odata de nesiguranti’a nelinistea si îngrijirile ce-o torturân dî si nópte din causa câ acea fatala cestiune nu era inca resolvata sistatulu romanu nu era inca impacatu cu marile poteri, cari faceau dependinta recunoscerea independentiei sale dela împlinirea conditiunei ce-o contiene articululu 44 alu tractatului dela Berlin. Arareori unu statu a avutu se se lupte cu dificultăţi atâtu de mari ca Romania in acesti trei ani din urma. Lipsita de unu sprijini poternicu in afara, avisata la propriele-i fortie ea a trebuitu se ’si platesca scumpu recastigarea independentiei. Sângele versatu pe câmpurile de gloria ale Bulgarieisau a fostu de ajunsu spre a introduce imediatu statulu romanu in famili’a stateloru europene. Romanii au mai fostu supusi inca la o proba din cele mai grele, impunenduli-se o problema, care in alte tieri ar’ fi prevocatu neoranduieli si turburari, in totu casulu inse ar’ fi recerutu mai multi ani spre a fi resolvata. Si cine va mai poté nega astadi ca Romani’a a trecutu si prin aceasta proba aratandu ca se afla la inaltimea unui statu maturu, conscmn de marea s’a missiune civilisatoare? Este foarte dreptu ce s’a accentuatu din partea mai a tuturoru vorbitoriloru din Camera si din Senatu, ca marile poteri au mersu prea departe, candu au pretinsu nu numai recunóscerea principiului art. 44 ci si aplicarea lui imediata, dér’ Romani’a potut’ ar’ fi se respingă bruscu toate propunerile si se nu voiesca se tiena contu de vointi’a loru ? E daru ca acést’a nu se potea fara a atrage asupra tierei cele mai grave pericule. Barbatii de statu romani au* trebuitu prin urmare se’si îndrepte tote silintiele intr’acolo ca se faca possibila o solutiune, care, satisfacandu tractatului dela Berlin si cerintieloru mariloru poteri, se nu vatame nici interessele tierei. Gratia patriotismului luminatu de care au fostu petrunsi guvernulu si representantii natiunei s’a aflatu acea solutiune care in impregiurarile date este in starea multiami si tierea si poterile străine. Seriositatea si lealitatea procederei guvernului si a representantiei nationale in grav’a cestiune israelita va avè fara indoiela urmarea imbucuratore ca cabinetele europene se voru grăbi a recunosce independinti’a tierei. „Republic’a francesa“, organulu lui Gambetta, a si adresatu unu apelu câtra poteri de a nu intardia cu recunoscerea dicendu cu „ naţiunea româna a cuceritu destule simpathii prin frumoasa ei portare in timpulu resbelului orientalu si prin activitatea s a naţionala in timpulu păcii, pentru ca toti se fia multiamiti cu aceea ca se o vada ocupandu primulu locu intre principatele dunărene.“ Prin recunoscerea ce va urmă, speramu, in curendu din partea tuturoru poteriloru lupt’a politica va fi terminata si va începe lupt’a economica in intru, care este multu mai grea. „Se ne punemu pe lucru!“ e adi devis’a dilei. Sil’a ce s’a facutu României in cestiunea israelita va ave urmările ei bune. Poetulu nostru Alesandri avu dreptu candu dise: „Eram adormiţi pe patulu nepasarei, patu vecinu cu mormentulu! Suntemu acumu treziti.“ Fia ca instinctulu conservarei nationale redesteptatu se scape naţiunea romana din tote periculele, câte o voru mai amenintia-o in viitoriu! Brasiovu. 12/24 Octobre 1879. Diuarele din Vien’a publica proiectele de respunsu la discursulu tronului redactate de majoritatea si minoritatea comissiunei alese pentru acestu scopu de câtra camer’a domniloru. Limbagiulu ambeloru proiecte este câtu se poate de moderata. Majoritatea calaresce in proiectulu seu de adresa pe constitutiune si pe principiele ei, aratandu astfelia, ca este in contra oricarei modificări a asiediaminteloru actuale, minoritatea de alta parte considera constitutiunea esistenta numai de basa comuna pentru viitórea intielegere si impacare a popóreloru austriace si da espressiune sperantiei ca institutiunile de astadi se voru schimbă in modu insemnatu spre a se poté micsiora astfeliu si spesele administratiunei. Din causa lipsei de spațiu vomu cită aci numai pasagiele memorate. Proiectulu de adresa alu maioritatii dice: . Cas’a domniloru iea parte la multiamirea ce a esprimat’o Maiestatea Vostra asupra intrarei unei parti a representantiloru Boemiei, cari pana acuma s’au retienutu dela activitatea parlamentara, caci in acest’a nu vede numai o întărire a representantiei imperiului prin adaugerea multoru poteri, probate pe alte terenuri, ci vede intr’insa si faptulu recunoscerei basei de dreptu a constitutiunei, pe care pasiescu (Cehii). Cas’a domniloru póte numai se deresea si se spereze, ca conlucrarea in unire a tuturoru membriloru ei inspirata de bunavointi’a reciproca si de unu semttu de datoria comnana, pe langa aceea, ca va fi foarte salutara, va fi totodată apta de a realisa uniunea de convicțiuni atâtu de dorita si in privinti’a aceloru principie ale constitutiunei nóstre, pe cari camer’a domniloru de la infiintiarea s’aincace si-a tienutu de datoria ale representa in interesulu tăriei imperiului in intru si a poterei sale in afara.“ Eara după ce arata necessitatea proiecteloru de lege apromise in discursulu tronului, elaboratulu majoritatii da espressiune asteptarei, ca sessiunea actuala va fi spre salatea Austriei, si o sessiune a lucrariloru paciuice. „împlinirea acestei asteptări poate fi îngreuiata prin totu feliulu de dorintie, cari se contradicu, dar’ poate fi si inaintata prin aceea, ca toti se voru intalni in acelu devotamentu patrioticu, care subordineza bunastarei si poterei imperiului orice alta dorintia. Camera domniloru spereaza acest’a din urma.“ Proiectulu minorității compusa din 9 membri (Hübner, Rechberg, Thun, Schwarzenberg, Metternich, Czartorysky, Falkenhahn) incepe asia : „Maiestatea Vostra ! Candu camer’a domniloru urmandu chiamarei imperatesci s’a presentatu in diu’a deschiderei sessiunei actuale la peciorele prea înaltului tronu, a auditu eu o emotiune de bucuria din gur’a Maiestatii Vostre scriea despre intrarea tuturoru deputatiloru regatului Boemiei in Reichsrath. Ea recunosce in actulu acest’a primulu pasu si cumu spereza firmu unu pasu decisivu pe drumulu cotra scopulu atâtu de multu doritu de toti, scopulu intielegerei si alu impacare i, alu con lu crarei tuturoru poporeloru pe térenuu comunu alu constitutiunei.“ Mai departe dice : „Primindu cu multiamire inalta apromissiune ca, spre a ajunge la stabilirea ecuilibrului in financele statului, se voru face economii in tóte ramurele administratiunei de statu intre marginele institutiuniloru esistente, precum si in budgetulu de resbelu, camera domniloru nu pote se numea in considerare, ca împutinarea cheltuieliloru administratiunei nu se va poté efeptui intr’o mesura de ajunsu, fara o modificare esentiala a institutiuniloru celoru defaţia.“ Proiectulu minorităţii finesce asia: Apelulu celu adresaza Maiestatea Vostra astadi câtra camer’a domniloru si câtra representantii alesi, nu va resuna fara se fia auditu. Da, Austria impacata in interiorulu seu, va fi pentru secuii, ceea ce a fostu pentru secuii, unu adapostu alu dreptului si alu libertăţii!“ Se vede dér’, cu afara de pasagiulu acel’a, care vorbesce de necessitatea unei modificări esenţiale a institutiuniloru presente, puţinu diferu ambele proiecte de adresa ale lordiloru austriaci. Cu tóate aceste Nemţii decembrişti sunt fóarte neliniştiţi, nu asupra celoru ce le spune minoritatea in proiectulu seu, ci asupra celoru ce le re ta ce. „Aceşti domni au majoritatea in camer’a deputatiloru pentru ideile loru, ei potu se decidă in fiecare momentu asupra sortei nóastre si n’au curagiulu a spune pe faţia ceea ce semitescu,“ esclama „D. Ztg.“ si apoi adauge: „Adres’a minorităţii are numai scopulu de a lasa pe Nemţi si pe toti cei fideli constitutiunei nedesluşiţi asupra planuriloru contrariloru. In adeveru aceste scopuri, cari trebuiescu ascunse, nu potu fi curate. Federalistii din camer’a domniloru vorbescu asia ca si candu ar’ avè înaintea ochiloru numai tient’a de a lucra in spiritululu impacarei si isi reserva mesurile decisive, cari sunt indreptate in contra nostra.“ Fat’a germana, după ce isi arata astfel cu temerea, vine earasi cu argumentulu invechitu, care acuma nu mai are trecere nici la poporulu germanu din Boemi’a, ca adeca prin atacurile, ce le prepara federalistii in contra organismului statului, s’ar’ nimici unitatea statului si Nemţii Boemiei ar’ fi sacrificaţi Cehiloru. Tocmai asia striga si suprematistii unguri, de câte ori e vorb’a de a se dâ drepturi Romaniloru din Transilvani’a si a se restabili autonomi’a Transilvaniei, câ atunci Maghiarii transilvani ar’ fi sacrificaţi Romaniloru. Esperiintiele aniloru trecută au trebuitu se deschidă inse ochii tuturoru oameniloru nepreocupati si acesti’a vedu astadi, câ argumentele de feliulu acest’a n’au nici o îndreptățire reala. Nu e adeveratu, câ daea se face dreptate unuia trebuie se pera celalaltu, acest’a e numai o arma, de care se folosescu inimicii intielegerei dintre popore, spre a aperâ caus’a loru nedrepta. In Austri’a lucrurile au luatu acuma o direcțiune practica care lasa a se speră, câ aci se va documentă in curându, ca autonomi’a Boemiei póate fi recunoscuta, națiunea ceha póate fi egala indreptatita, fara că prin acést’a se sufere câtuşi de puţina unitatea statului si fara că poporatiunea germana din Boemia se parda nici câtu de putinu din drepturile sale sau din positiunea ce-i compete in tiara. Kossuth despre Andrássy. In numerula trecutu amu citatu unele pasagie din conversatiunea lui Ludovicu Kossuth cu colaboratorulu dinarului „Soleil“ Peyramont, care avuse nu de multu cunoscuta convorbire cu principele Gorciacov. Spre complectare mai reproduceam aci după „Pester Lloyd“ urmatoarele : întrebaţii fiindu, ce părere are acuma asupra politicei comitelui Andrássy, zise Kossuth: „ . . . Politica, ce-o ascrii comitelui Andrássy, nu este politic’a s’a, ci a casei habsburgice. Andrassy s’a facutu instrumentulu acestei’a, elu nu este decâtu unu curtisanu setosu după onoruri, decoratiuni si parade. Grij’a pentru viitoriulu patriei sale nu a nelinistitu niciodată creerii sei incurcati si deca numai prin câteva linguşiri, câteva frase sau câteva complimente este satisfăcuta nespus’a s’a vanitate, elu e intotdeuna gata, a ascultă cu supunere de îndrumările Curţii vienese. ’Mi-e ruşine de fier’a mea, ca unu Unguru a potutu se uite atâtu de multu interesele vitale ale Ungariei, dar trebuie se recunoscu, ca imperatula Francisco