Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-07-24 / nr. 59
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. IPxotivLlia. su'Tooxxa.xan.en.tu.lu.i . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. ■A-rruLlii Se prenumera : la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ^L3au.xxc ivirile : un’a aerie garmondu 6 er. si timbru de 80 cr. g. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu ae retramitu. Nr. 59. Joi, 5 Augustul24 luliu 1880. Dualismulu in strimtore. Brasiovu 5 Augustu/24 iuliu 1880. De candu a demissionatu cornițele Andrássy din postulu de ministru alu afaceriloru străine s’a produsu iu relatiunile dintre Ungaria si Austri’a o mare recela, ca se nu ducemu încordare. La acést’a a contribuitu multu si curentulu politicei inaugurate de cabinetulu Taaffe, dér’ caus’a de căpetenia este si remane fierberea intre partidele ungare, cari nu mai oferă astadi nici o garanţia pentru stabilitatea institutiuniloru create la 1867. Candu s’a incheiatu primulu pactu austro-ungaru si s’a introdusu sistemulu dualistu, toti bărbaţii de statu austriaci cu prevedere au disu, ca o consecentia naturala a dualismului va fi, cu Maghiarii se voru strădui a se emancipa totu mai multu de Austria, aspirandu la deplina indepentia a Ungariei. Inse cei ce au incheiatu pactulu la 1867 isi faceau mari sperantie, câ partid’a lui Deák, pe atunci atotu-puternica, va oferi o garantia durabila, câ ecuilibrulu intre cele doue jumetati ale imperiului nu se va sdruncinâ si câ uniunea reala intre Cislautani’a si Ungari’a nu va fi nici câtu de putina alterata. Prevederile pessimiste au datu de minciuna sperantiele optimiste dela 1867. Discompunerea partidei deakiane a fostu unu faptu complinitu, pe candu traiea inca siefulu ei, fata dualismului. Partida lui Tisza, care a luatu după cea deokiana frânele guvernului in mana, s’a aratatu ce e dreptu intotdeuna ca o serva plecata a celoru din Vien’a, in toate cestiunile capitale ale politicei centrale imperiale, der’ tocmai pentru acest’a si din caus’a coruptiunei, ce a petrunsu de unu siru de ani incoace toate paturile societății. Tiszaistii si-au perdutu totu prestigiulu, toata védi’a, de care se bucurau înainte cu 5 ani la poporulu maghiaru. In mesur’a aceea, in care ministrulu Tisza si partid’as’a si-a perdutu influinti’a morala la poporulu maghiaru, a crescutu poporalitatea partidei estreme a idependentiloru asia, ca astadi se pote dice ca nu esista partida mai poporala la Maghiari, cu cea kossuthiana. Pe langa nemultiamirea ce domnesce intre fii lui Arpad fagia cu guvernulu si cu intreg’a stare actuala a lucruriloru, le mai vinu in ajutoriu estremiloru si impregiurarile politice interiore si esteriore, in cari se afla adi monarchi’a. Din toate partile se afirma si trece ca si siguru ca cu ocasiunea alegeriloru dietale din anulu viitoriu stang’a estrema maghiara va fi representata in parlamentu c’unu numeru multu mai mare de deputati din sinulu seu. Partid’a „independentiloru* poate ajunge astfeliu in curendu fórte influenta, ba chiaru datatare de tonu in Ungari’a, e ceva naturalu prin urmare ca cercurile influente din Vien’a privescu cu mare neîncredere si ingrijire la mersulu luptei intre partidele maghiare. Niciodată dinasti’a nu va concede, ca partid’a estrema se ajunga la guvernu, ba ce e mai multu »Independentii* pe bas’a legei actuale dualistice nici nu potu veni la guvernu, pe câtu timpu nu ’si voru schimba program’a. Se deschide dér’ pentru Ungari’a deodata cu perspectiv’a înmultirei si intarirei partidei estreme in parlamentu si aceea a turburariloru interióre, caci pe cale legala Kossuthianii sub impregiurarile actuale nu potu ajunge la cârma. Deodata apare pe scena o potere noua. Cu Deakistii si cu Tiszaistii s’au potutu intielege Austri’a si dinasti’a, cum se va poté inse intielege cu Kossuthianii ? Pe langa ingrijirile oameniloru de statu ai Austriei se mai adauge si nemultiamirea ce domnesce in generalu intre Maghiari cu dualismulu si cu resultatele lui. Este caracteristicu, ca tocmai organulu repausatului Franciscu Deák, acelu organu, care poua mai eri a fostu celu mai infocatu operatoriu alu institutiuniloru dualiste. »Pesti Napló* vine si declara adi in fati’a lumei, ca Maghiarii gravitéaza spre uniunea personala. »Et tu Brute ?“ ar’ poté se esclame cei din Vien’a. La ce ne potemu astepta in viitoriu deca si cei mai credintiosi dualismului redica pumnalulu spre a ilu infige in peptti ? Desele scrisori ce le-a tramisu Kossuth in patri’a s’a, au avutu unu efectu cu multu mai mare asupra Maghiariloru, decâtu s’ar’ fi potutu astepta. Romani’a, Serbi’a este absolutu independenta — ledicea Kossuth — numai voi fii lui Arpad sunteti politicesce, economicesce si spiritualminte dependenţi de Austria! Acestu limbagiu a ametîtu minţile si a aprinsu passiunile Maghiariloru. Curentulu este atâtu de poternicu, incâtu a rapitu cu sine si pe baronii delaPesti Napló*. Deca factorii guvernului centralu din Vien’a nu mai afla destula garantia pentru institutiunile dualiste in constelatiunea partideloru unguresci. Maghiarii din parte-le inca nu mai vedu garantatu dualismulu, ba nu vedu garantata nici chiaru esistenti’a monarchiei Dualismulu ilu vede amenintiatu »Pesti Napló* cu deosebire prin curentulu federalistu din Cislaitani’a. »Dualismulu*, dice acestu diaru, »presupune doue unitati, deca un’a din aceste se dissolva in partile ei constitutive, abia vomu mai fi in stare a sustiené form’a de statu artificiala de astadi si, déca voimu seu nu, vomu gravita spre uniunea personala.“ Dér’ chiaru si esistenti’a monarchiei li se pare celoru dela »Pesti Napló* pagina assigurata. „Ide’a unitatii germane suscitată prin resbelulu franco-germanu si ide’a unitatii slave suscitată prin resbelulu russo-turcescu essercita o influintia descompunetoare asupra monarchiei si astfeliudice »P. N.“, capeta situatiunea esterioara a monarchiei o importantia fatala; in curendu potemu se fimu încurcati intr’unu resbelu si cine garanteaza, ca vomu esi invingetori? De aceea „Pesti Napló“ se declara in favorulu uniunei personale, caci dualismulu nu e nici unu statu federalu (Bundestaat), nici o federatiune de state (Staatenbund), ci numai uuu modus vivendi „bine* alesu intre Ungari’a si celelalte tieri ale Maiestatii Sale. Acést’a forma de statu nu e nicidecumu apta pentru scopuri agressive ci numai pentru defensiva. C’unu cuventu dualismulu nu mai e bunu, nu mai corespunde adi nici nationalitatiloru asuprite, nici dinastiei si acuma chiaru si Maghiarii voiescu a se lapeda de elu. Nou’a miscare ce s’a inceputu in Ungari’a in favoarea uniunei personale va contribui la o mai grabnica deslegare a cestiunei de statu interiore, dela care depinde viitoriulu monarchiei, pacea si multiamirea poporeloru ei. Astfeliu, poate inca mai curendu de câtu amu crede, se va alege la unu feliu. In cele din urma voru trebui se se intorca cu totii acolo, de unde au pornitu, caci numai unu singuru ineditocu pote asigură viitoriulu acestei monarchie: egal’a indreptatire a tuturoru poporeloru ei. Cronic’a evenimenteloru politice. „Deutsche Zeitung“ de Dumineca se plânge amaru asupra opositiunei ce-o intimpina elementulu germanii alu Austriei la celelalte popoare ale monarchiei. „De dincolo de hulu, care împarte in doue imperiulu“, scrie numitulu diaru, „se aude vocea ostila a Maghiariloru, cari repeta in coru, ceea ce le canta neincetatu apostolii loru naţionali: „Cunoscemu numai o singura politica — aceea, care ne face independenti de Austria in privinti’a politica, financiara, economica si sociala!“ Si Maghiariloru le respunde corului natiunei nobililoru* de dincóace (a Poloniloru), cari cunoscu numai o singura devisa: nimicu pentru imperiu, tóte — dela imperiu.“ „Domnii Poloni ceru dela statu bani fara dobanda si cali ferate, cari se li se cinsteasca pe jumetate. Ei tramitu memorandu imperatului, spre a castiga cu ignorarea legii o liberare de imposite, care se urca la milioane. Si ce feliu de liberare! Nu pentru micii proprietari si tierani ai Galitiei, nu pentru cei suferindi, ci pentru acei mândri dinasti, cari se mandrescu, câ in vinele loru curge sauge regescu de alu Iagelloniloru. Cei mai bogati ceru mila, pentru câ voteaza cu guvernulu. . . Chiaru si ministrulu Dunaievski conducetoriulu loru se vede silitu a le dice. Acest’a e prea multu nici eu celu mai mare Polonu dintre Poloni nu ve-o potu concede, ca ministru austriacu!“ „Inca niciodată strigatulu egoismului nu s’a auditu esindu cu atâta passiune din peptulu poporeloru austriaco, ca acuma. Devis’a Unguriloru si a Poloniloru formeaza si strigatulu de lupta alu Cehiloru si alu Sloveniloru. Si aceste ginti striga cu toate celelalte: „Afara cu Germanii, rosu cu cimentulu unitatii statului, care impedeca in modu atâtu de tenace planurile noastre.* Contrarii nostri toti viseaza una si aceea. Ei toti voiescu se ’si zidésca si tapeteze propri’a casa pe spesele întregului , ei toti voiescu, ca se depindă câtu mai paginu dela Austri’a, in privinti’a sociala, financiara si politica. Si acésta emulatiune ne mai pomenita o serbatorescu, ca pe o impacare a poporeloru, ca pe unu meritu alu nouei ere, câ pe o serbatore a infratirei austriace?* „Ori câtu ne-ar’ pune celelalte nationalitati ale Ungariei întrebarea ironica: „Sunteti voi Germanii, cu poporu, câ partida, câ purtatorii cultural singurii dela cari pote veni mântuirea . Trebuie intotdeuna se remaniați deca vinu alte poteri la cârm’a Austriei ? La acesta potemu respunnde, ca noi amu jertfitu pentru patria totu, ce nationalitatile ’i refusa — dorinttele ideale ale funetiei noastre, aspirațiunile nóastre mai înalte, legaturile milenare, cari ne léga cu celu mai poternicu si mai cultivatu poporu alu lumei. . . .“ Asia vorbesce organulu Nemtiloru progressisti. Nemții voru se pluteasca intotdeauna pe deasupra cu oleiulu. Ei dicu, câ au adusu jertfe mari pentru Austria. Se poate, dér’ la acest’a le respunde spre essemplu d. Verhovay in „Függetlenség* cu Vien’a care serbaza festivitati dupa festivitati s’a maritu, s’a infrumusetiatu si s’a imbogatitu din contribuirile tuturoru poporeloru monarchiei. — Sgomotele, ce s'au latitu cu privire la ca leteria imperatului in Galiti’a nu s’au adeveritu. In 31 Aug. Maj. S’a va pleca in Galiti’a. Se dice ca monarchulu va fi acompaniatu de catra archiducii Carolu Ludovicu, Albrecht, Rainer si Wilhelm. Gazet’a oficiala de Cernăuţi publica urmatoriulu comunicatu: „Conformu impartasirei ce a facut’o Escel. S’a d-lu ministru-presiedinte c. r. comite Taaffe, d-lui c. r. presiedinte alu guvernului Bucovinei baronu Alesani, Máj. S’a c. si r. apostolica nu este in positiune de a primi in Ischl deputatiunea alesa in urm’a decisiunei dietei bucovinene spre a asterne Máj. Sale c. si r. apostolice rogarea prea umilita, ca se binevoiasca a visitá ducatulu Bucovinei; Maj. S’a c. si r. a binevoitu a consideră rogarea dietei bucovinene ca si facuta si a promite ca va visitá capital’a tierei Cernăuţi cu ocasiunea petrecerei Sale in Lemberg.“ Se anuntia, ca in 10. c. i m p e r a t u l u Wilhelm alu Germaniei va face o visita imperatului Austriei la Ischl. Nu trece nici unu ani, ca acesti doi monarchise nu se intalnesca. Intimitatea ce esista adi intre cabinetele dela Berlinu si Vienna recere inca mai multu ca înainte o asemenea dovada de buna intielegere. Se mai vorbesce din nou despre o visita, ce ar’ voi se-o faca si principele Carolu curtii austriace in lun’a acest’a la Ischl. Si principele Milan se dice, ca dupa ce va petrece pe consort’a s’a la Franzensbad, se va