Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-15 / nr. 6
ceea, ca scote câteva cuvinte fara necsu din corespondintiele si articulii nostri, falsificandu sensulu loru. Candu amu scrisu noi unu singuru randu, prin care se documentamu vreo ura fanatica in contra natiunei maghiare ? Judece tribunalulu opiniunei publice. Nu numai odata insesi foile maghiare s’au espriraatu in modu recunoscetoriu asupra tonului cumpetatu, celu pastréza foi’a nóstra. Ei bine! corespondentulu nostru din Satu-Mare constata cu durere ura neimpacabila, ce au documentat’o Maghiarii din acelu orasiu fagia de unu functionariu, colegu alu loru cu semtieminte leale romanesci, absentandu chiaru si dela inmormentarea lui, — si terroristulu dela «Kelet“ vine si ne imputa din caus’a acest’a, ca noi insine amu voi se atîtiamu ur’a in contra Maghiariloru ! Dar’ ce se ne mai si miramu, ómenii fortiei brute nu voru suferi niciodată adeverulu ; omulu, candu e beatu, considera pe toti ceilalti de beţi; cei ce sunt imbetati de nenorocitulu fanatismu de rassa, credu ca si craniulu altor’a este facutu totu după constructi’a aceea, cu alu loru. Articulii noştri «Solidaritatea l’au mahnitu multu pe miculu tiranu dela «Kelet*. Si de ce? Contienu are acei articuli ceva vatamatoriu pentru natiunea maghiara ? Nicidecum, dar’ ei provoca pe Romani la Solidaritate si de acest’a solidaritate se temu domnii dela «Kelet*; ei nu potu dori se ne vada solidari aparandu-ne cu demnitate interessele nationalitatii nóstre asuprite, ci ceea ce voru ei este, se ne vóda numai slugi plecate ale ocârmuitoriloru, se ne vóda, ca sarutamu regulatu verg’a, cu care ne tractéza. D-nulu dela «Keletu s’a servitu de ocasiune si schimosindu articlulu nostru din Nr. 1 a. c., privitoriu la tractarea ce-o intimpina functionarii, nu potutu se nu se acatie putinu si de chipiurile nevinovate ale scolariloru dela scólele medie romane din Brasiovu si se nu faca o mica denuntiare asupra unui tablou istoricu din sala cea mare a gimnasiului. Vedeţi, esclama «Kelet», chipulu lui Mihaiu Vitezu si astadi inca este acâtiatu in sal’a gimnasiului si nimenea nu se lega de elu ! Prin ce vrea se ne dovedasca «Kelet“, câ Maghiarii sunt toleranti fagia de noi si câ noi nu suntemu paria in acestu statu ! Prin aceea, câ se toleraza unu chipu, ce representa pe unu principe, care a traitu inainte cu trei sute de ani si care a fost unu aliatu alu dinastiei, astadi domnitóre, unu chipu cusutu in colori cu multa arta de-o domnisiera romana din Clusiu si daruitu acum dovedirei de ani gimnasiului de aci ? Ce seracia de argumente, daca trebuie se luati refugiu la asemeni fleacuri ! Daca ve supera la ochi si asemeni tablouri din istori’a seculiloru trecuti, daca si aceste amenintia temeli’a statului maghiaru, apoi ce se dîca Monarchulu nostru, candu vede, ca se glorifica prin tablouri, prin statue, prin deputatiuni continue si daruri de totu feliulu, unu Kossuth, care traiesce inca si este unu contrariu declaratu alu dinastiei Habsburgice ? Ori ca dinastia nu este si ea o temelia a statului? Amu fi trecutu cu vederea espectorarile din «Kelet], daca scopulu loru nu ar’ fi fost de a denuitia press’a romana din tiara, de a lovi in libertatea pressei, câta o mai avemu astadi. Nu s’a ganditu «Keleti la consecintiele, ce le-ar poté avè pentru Maghiari sugrumarea pressei? Nu s’a ganditu, câ si d-lu Tisza este unu muritoriu si câ poate veni lesne la cârma Ungariei unu guvernu, care sa se folosasca de-o asemenea mesura chiaru in contra Maghiariloru? Nu lu sparie si pe elu canteculu cucuveicei absolutistice? Cronic’a evenimenteloru politice. Insemnatulu numeru de oameni politici, cari au luatu parte la conferinti’a generala a partidei stângei estreme maghiare, tienuta sub presiedinti’a d-lui M o c s a r y, in Pest’a la 22 si 23 Ianuariu, este proba evidenta, ca acest’a partida a câstigatu multu terenu in timpii din urma. Unele din diarele conservatoare maghiare cocheteza pe fagia cu stang’a estrema. Intre acestea locuiu primu ’lumea «Pesti Napló“, organulu de odinióra alu lui Deák. Eaca in adeveru, ce scria acestu betranu diariu ungurescu (in Nr. 22 din. 23 Ian.): «Recunóscemu, ca potu obveni astufeliu de evenimente esteriore, cum e buna óra intrarea Austriei in confederatiunea germana, sau schimbări politice interne in Austria, precum e introducerea federalismului sau reintorcerea la absolutismu . . . ; in casulu acesta Ungariei nu i-ar’ remana nimicu altuceva de facutu, pentru a-’si mantieua intacta independenti’a s’a câ statu si individualitatea s’a câ rassa, decâtu se proclame uniunea personale. Cu Ungari’a se se contopesca cu Austri’a sau cu vre-unu altu statu, acest’a este lucru impossibilu; ceeace este inse cu putintia este: sa se separeze: «Hungari’a regnum independens. Dupa cum se vede din aceste cateva rinduri «P. N“ promite stângei extreme puterniculu seu concursu la restaurarea independentei politice a Ungariei numai sub reserv’a obvenirei unoru evenimente politice anumite. Ce se atinge de restauratiunea independentiei economice a Ungariei, «Pesti Napló“ este gat’a a da concursulumea Kossuthianilor, fara nicio conditiune. Deja Szécheny dicea, ca independenţii economica trebue se preceda pe cea politica. Ceea ce doresce naţiunea cu cea mai mare căldură, este emancipatiunea economica si financiara a Ungariei de sub Austria, pentru ca din causa, câ n’o avemu pe acesta, suntemu cu totii cersitori. Acest’a este caus’a, ca statulu maghiaru are necontentitu deficitu si ca Austri’a are preponderantia in tóate cestiunile politice. Comunitatea economica si dependentii financiara sunt căuşele neîntreruptei immigratiuni germane si ale germani satiunii. Independentii economica este prin urmare cestiunea de căpetenia. In acesta privintia ambele nuantie ale opositiunei au multe puncte de atingere. Opositiunea moderata este in mare parte parti saua a teritoriului vamalu independent si preste totu este cea mai caldurosa amica a independentiei economice. Toti aceia, cari nu mai voiescu sa se platesca dările nóstre Austriei, cari voru o industria maghiara, cari dorescu o representatiune separata a comerciului ungurescu sau consulate unguresci in străinătate, cari nu gasescu actele bancei tocmai perfecte si suficiente, toti acestia voru se elupte o administratiune de sine: statat aria si independenti’a economica de sub Austri’a.* .... Se scrie din Vien’a, ca Ni si ci delegatulu Serbiei a sositu acolo cu «noue instructiuni detaliate* pentru a reîncepe negatia meritulu pentru incheiarea unui tractatu de comereiu. Prin acesta impregiurare sperantiele, ca pertractările voru fi cu sporiu, firesce n'au crescutu de locu, de arace o dispositiune adausa in urma la tractatulu de comerciu anglo-serbescu si tienuta secretu pan’aci constitue o importanta pedeca pentru bun’a reușita a acestoru pertractări. Conformu acestei dispositiuni, acele avantagie comerciali speciale, cari au fostu acordate de Serbi’a stateloru vecine, in ceea ce privesce comercialu localu intre tienuturile d’impregiurulu granicieloru sau cari voru fi acordate in viitoriu astfeliu, precum se afla stipulate in articulii II si VIII ai tractatului de comerciu incheiatu intre Angli’a si Serbi’a, voru potu fi aplicate numai la astfeliu de înlesniri cu acelea, cari au fostu acordate de Itali’a si de Romania in tractatele încheiate cu Austro-Ungari’a*. . . . Angli’a a sciutu, cum se lege mânile Serbiei in propriulu seu avantagiu, candu in Vien’a si Pest’a se scriea si vorbiea atâtu de multu despre sfer’a de interese austro-ungare, in care avea se fia incopciatu si principatulu serbescu. Grecii continua a arata o încredere mare in succesulu loru finalu, care inse nu sta de locu in raportu nici cu situatiunea generala a Europei nici cu sentimentele, ce le nutrescu pentru ei chiaru puterile amice loru. Spre a documentă bellicusele sale dispositiuni urbi et orbi ministeriulu Comundu r o s a respanditu in lume cele mai surprindietore sciri. Intre altele se comunicâ din Aten’a scirea, câ mai multi Elini avuti s’aru fi hotaritu se înarmeze unu corpu de 10 mii voluntari, cu cari se desbarce apoi in Smyrn’a, se declare dinasti’a lui Osmanu, câ cadiuta de pe tronulu Califiloru si se proclame o noua dinastia cu Midhat pasi’a, câ celu dantaiu sultanu. Nuvelistii din Aten’a seiu se spună cu o mare sigurantia, câ Sultanulu este forte ingrigiatu pentru viitoriulu tronului seu si câ guvernulu seu se afla in cea mai completa lipsa de toate cele trebuintiose pentru purtarea unui resboul. Osman-pasi’a ar’ fi declaratu sultanului, câ starea armatei este fóarte deplorabile si câ flot’a turcasca este cu totulu impropria pentru trebuintiele unui resbelu. Pre câtu de desperata se descrie situatiunea in Constantinopolu, pe atâtu de brilianta se numesce cea din Aten’a. Respandirea unoru asemenea sciri nu pote fi decâtu ridicula! In Franci’a parlamentulu si a incemtu sessiunea s’a ordinaria, care va fi cea din urma a actualei camere. Vechii presiedinti Gambetta si Leon Say au fostu realesi cu însemnate majo Videant consules! Budapest’a 11 Ianuariu 1880. (Urmare si fine.) Abstragându dela aceea, ca cultur’a redica pretiuiu puterei de lucru a cetatianiloru, prin urmare chiar’ numai din acestu puntu de vedere cultur’a generala este de celu mai mare pretiu pentru statu, abstragându dela aceasta, observu, ca numai cultur’a aduce cu sine, ca fiacare cetatianu nu numai se ’si pretiuiasca drepturile sale cu cetatiauu alu unui statu constitutionalu, dar’ se fia si consolu de datorinttele sale câtra statu, numai cultur’a face d’in fiacare cetatianu unu patriotu jertfitoriu, unu invapaiatu si capace luptatoriu pentru drepturile sale si pentru patri’a sa, mai cu seama in diu’a de astadi, candu victori’a nu depinde numai dela sciinti’a si inteliginti’a conducatoriloru, ci in mare mesura si dela cultur’a gregarilor. Din aceste considerante ar’ urma de sine, că fiacare statu, care tine contu de interesele sale vitale, de esistinti’a s’a se ingrigasce spre a generalisâ cultur’a intre poporu. Dér’ la noi aceast’a nu numai nu se intempla, dér’ se spune in parlamentu, câ preponderanti’a elementului maghiar» in aceast’a tiera s’ar basa pe cultur’a superior» a acestui elementu, prin urmare directiunea este data, ca numai cultur’a acestui elementu trebue promovata din partea statului Si intr adeveru aceast’a directiune se practiseaza in totu intielesulu cuventului. Institute de invetiamentu se infiintieza si se subventioneza din partea statutului numai pentru maghiari si limba maghiara. Nemaghiarii nu numai ca nu sunt ajutati in cultur’a loru dar’ chiar’ sunt impedecati, cassandulise sub deosebite preteeste institutele de iuvetiamentu. Nu ne este cunoscutu, ca unu singuru institutu de iuvetiamentu pentru Romani sefia subvenţionării din partea statului. Toata sarcin’a, cultur’a poporului nostru, este lasata pe umerii acestui poporu lipsitu de avere. Statulu casseza scólele nóastre confessionale, cu necorespundietóre legiloru, fara ca in loculu loru sa se creeze scóle comunale sau de statu cu limba de propunere romana, dupa cum pretindu legile tierei. Esistu astadi tieuuturi intregi locuite de Romani, unde scólele poporale lipsescu cu totulu. Amu potu constata cu statistica ’n mana, că confessiunile romanesci astadi poseda mai puţine scoli poporale decâtu sub absolutismu si ca prin urmare Romanii in er’a constituţionala in locu se progreseze in cultura in multe locuri au regresatu. Abstragandu dela pecatulu, ce se comite prin aceasta procedere in contra umanitatiei si a culturei omenesci, urmările acestei neglegeri a culturei nationalitatilor nemaghiare din partea statului suntu funeste pentru statu insusi. Cum se va potu pretinde, ca cineva se apere drepturile parlamentari, ale caroru însemnătate nu o poate judeca si a caroru beneficii nu lea gustatu? Cum va iubi unu omu fara cultura patri’a s’a, daca elu dela aceasta n’a avutu altu beneficiu, decâtu se-si poarte sarcinele ? Se nu ne instelamu dar’, in toata lumea poporulu necultu va fi indiferentu câtra drepturile tierei si câtia tiara insusi ; in acestu indiferentismu zace celu mai mare periculu pentru statu, cu deosebire atunci, cându cei indiferinti făcu majoritatea populatiunei. Cetatianii neculti nu au nici vointi’a (? Red.) nici capacitatea de a’si apera tier’a loru. Asia dar’ negligerea culturei la nationalitatile nemaghiare, va sedica, la majoritatea populatiunei Ungariei, pre lenga alte urmări rele, periclitez» chiar’ esistinti’a statului. Din cele premerse se poate deduce cu consecintia logica, ca politic’a interna de astadi in statuluritari. Ocupandu fotoliulu de presiedinte, ambii alesi constata marea prosperitate, in care se afla tiar’a, gratia bunei administratiuni de care se bucura, si marele progresu ce ’lu făcu pe de ce merge ideile republicane. . . Cea mai eclatanta dovada despre acest’a este impregiurare», cu mnulu din cei mai vediuti membrii ai partidului bonapartistu, d-lu Dugné de la Faucaunerie, fostu multu timpu directoru politicu alu principalului organu bonapartistu «L’Ordre», a trecutu la partidulu republicanu ; la alegerea presiedintelui a votatu pentru d-lu Gambetta. Pentru a-’si regulă situatiunea fagia de alegatorii sei si-a datu demissiunea de deputatu spre a se presenta de nou înaintea loru, câ candidatu republicans Din Anglia se scrie, câ d-lu Gladstone va fi redicatu la demnitatea de Peer sub numele de Carl of Hawarden.