Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-15 / nr. 6
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Marti’a, Joui’a si Samlbat’a. 2?reti-u.l\x a,Too3a.a.x3a.ea.Lt-u.l-a.l . pe unu anu 10 fii., pe siese Inni 5 fi., pe trei Inni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sen 28 franci. Anula Se prean.-u.m.era.: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. -A.an.-u.aa.d-u.rile : un’a serie garmondn 6 cr. si timbru de 30 cr ▼. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 6. Joui, 15 27 Ianuariu 1881. Cu / ianuariu st. v. 1881 s’a inceputu unu nou abonamentu la „GAZETA TRANSILVANIEI." Rogamu pe On. Domni prenumeranti ai fetei nóstre, a grăbi cu vnoirea abonamentului. Domnii noui abonanti sunt cu deosebire rogati a ne tramite adressele d-loru esactu, aratandu si post’a cea mai aproape de loculu, unde locuiescu. „Gazeta Transilvaniei“ apare dela 1 ianuariu 1881 de trei ori pe septemana. ISS“ Pretiulu abonamentului la „Gazet’a Transilvaniei" este : pentru Brasiovu: pe trei luni 2 fl. pe siese luni 4 fl., pe anu 8 fl.; adusu in casa: pe trei luni 2 fl. 50 cr., pe siese luni 5 fl. ; pe anu 10 fl. pentru Austro-Ungari’a cu post’a: pe trei luni 2 fl 50 cr., pe siése luni 5 fl., pe anu 10 fl., pentru Romani’a si alte tieri esterne: pe trei luni 7 franci, pe siése luni 14 franci, pe anu 28 franci. 35S“ „Gazet’a Transilvaniei“ va apare de aci incolo Marti’a, Joui’a si Sambat’a si se va imparti in Brasiovu la 5 ore ser’a, a dou’a óara cu Germani’a. La adres’a Italiei a indreptatu amenintiarea că »celu ce se va atinge ,de orasiulu dela Adri’a (Triestu) va avea se se lupte cu mai multe mari poteri deodata. “ Intr’aceea este foarte possibilu ca cei dela Berlin au semtitu apropierea unui periculu realu. „Frangi’a gambettista“ nu le mai iese din gandu, ea ii nelinistesce idiu’a si nóaptea. Ei semtu si o sciu foarte bine ca cu acesta Francia voru avér earasi de lucru mai curendu seu mai tardiu si de aceea dau alarma din candu in candu, că se arate lumei ca Germani’a are o aliata puternica in Austri’a si ca nu-i este frica. Brasiovu 15/27 ianuariu. Principele Bismarck a facutu earasi o trăsătură’ de siacu, care a surprinsu in câtuva lumea politică si diplomatica europeana. Tóaté in lume se reducu la unu singuru punctu dela care pornescu, asia si joculu marelui diplomatu dela tiermii riului Spree se reduce la uuu singuru motiva frica de resbunarea Franciei republicane. Cancelariulu germanu folosindu-se de agitaţiunile »Italiei irridenta“, dă alarmă prin organulu seu »Norddeutsche alig. Ztg.“ din Berlin in contra republicanismului, care după a s’a părere amenintia Europ’a cu revolutiunea sociala. Ceea ce se petrece acuma in Itali’a cu privire la miscarea produsa de cătra partid’a Irridentiloru este, dice organulu berlinesu, unu preludiu alu mari tragedii care va urmă candu Itali’a revolutiunara se va aliă cu „Frangi’a gambettista“ si cu Russi’a panshvista, spre a dă navala sub stegulu revolutiunei asupra Austro-Germaniei. Foile prussiane sciu se istorisesca multe. „Irrident’a“, dîcu ele, are de sclopu de a organisă bande de voluntari, cari la primavara se treca peste fruntariile Tirolului si se incapa unu resbelu de guerilla in contra Austriei. Soirile aceste alarmante se aducu intr’unu momentu candu diplomații dela Vien’a sunt foarte neliniștiți pentru unu Meeting ce avea se se tiena astadi. Joi, in Rom’a de cătra acea partida, care propaga resbelulu contra Austriei cu scopu de a eliberă pe frații Trientini si Triestini. Partida „Italiei irridente“ inse nu poate avea adi nici decum acea importantia, ce i-o da organulu bismarckianu. De aceea este mai presusu de orice indoiala, că Bismarck a voitu prin enuntiarile sale se spade pe Austria, la care de unu timpu incece, adeca de candu cu incercarile comitelui Taaffe spre impacarea nationalitatiloru, cancelariulu privesce cu ore care neiniedere, sciindu fóarte bine, că Cehii, Polonii s. a.deca voru câștigă o influintia decisiva in statu nu voru mai părtini alianti’a cu Germani’a. Pe cei din Viena a voitu negresitu se-i sparie Bismarck, candu le-a pusu in perspectiva alianti’a Revolutiunei italiane-francese cu Panslavismulu, o aliantia din cele mai nenaturale, câte se potu cugetă. Totodată inse cancelariulu germanu a voitu se sparie dinastiele europene din nou cu icon’a Revolutiunei si se le provóce astfelin indirectu de a luă posîtiune in contra »Frangiei gambettiste“ si a Italiei revolutionare, care nu mai voiesce sa se alieze »Kelet“ in contra »Gazetei.“ Edarea »Gazetei Transivaniei“ de trei ori pe septemana nu este după gustulu pressei maghiare guvernamentale din Clusiu. Acést’a după o scurta pausa, a reinceputu cu îndoita vigoare ostilităţile in contra nóastra; ea continua vechia tactica, denuntiandu-ne de oameni periculoși statului, pentru ca nu jocamu, după cum canta stapanii ei din Budapeste. Acuma li se pare daga prea mare si libertatea, ce i-o mai lasa pressei romane legea absolutistica austriaca in vigore; ei ar’ dori, că d-lu Tisza se pună câtu mai in graba botuitia acestei indrasnetie presse, care »abuseza“ de libertatea ei, pentru ca nu adopta principiele terroristiloru maghiari din Clusiu. . .! Acést’a este tendintia unui articulu aparutu in »Kelet“ din Clusiu, dela 25 Ianuariu Nr. 19, cu subsemnatur’a: a+b. Punernu sub ochii cetitoriloru acestu articulu, că se vada, pum cugeta asupra libetatii constitutionale aceia, cari se lauda prin diuarele străine“, ca sunt cei mai liberali oameni de pe faţi’a pamentului. Bata-’lu: „Gazeta Transilvaniei*, diarulu »valachu* din Brasiovu, care pena acum a aparutu de doue ori pe septemana, dela anulu nou incace a inceputu se iésa de trei ori pe septemana totu cu pretiulu celu vechiu. Ce a induplecatu pe editora la acést’a maratiimasa jertfa , si-o pote închipui orice muritoriu. Romanii din Transilvani’a incuragiati de agitatorii nationalitatiloru de dincolo de Laibha intra insfirsitu in activitate, voru alege deputați in vér’a anului curentu si voru intră in dieta. Cu tote acestea se insiela toti aceia, cari credu, ca partisanii „Gazetei“ se voru alatură la vreun’a din partidele ce esista astadi in dieta. Asia ceva nici prin minte nu le trece. Ce voru face inse ? Cine cetesce cu dirigintia „Gazeta“, ca si mine buna-ara, póate se vada, ca partisanii acestui diaru voru se apuce fréneie de acolo, de unde le-a apucatu adunarea dela Blasiu din 1848, dér’ lea scapatu din mana intr'uuu modu fórte rusinosu (nagy csúfosan). „Gazet’a“ trebue se apara de trei ori, spre a fanatisa pe partisanii sei cu ocasiunea alegeriloru, spre a aprinde ura contra neamului maghiara. Pace tocmai ca si candu s’ar’ pregăti pentru fatal’a (végzetes) adunare dela Blasiu. . . !“ „Acést’a este o mare vorba, trebue s’o probamu, ipsa ipsissima verba: „Romanulu nici pe marginea momentului nu se pote impaca cu maghiarulu.“ „Amu ajunsu acolo, ca este norocitu omulu acela, care insulta nationalitatile“, in Ungaria se intielege de sine. „Judele Fagarasianu a devenitu omu periculosu, pentru ca a indrasnitu sesi bea caféu’a din filigene (cesce) cu colori nationali, pentru ca a intrebuiuttatu hartia de tîgarete, pe care se potea vede chipulu unui dorobantiu din Romani’a. Din caus’a acestoru terribile crime a fostu pedepsitu cu transferarea s’a din Alb’a Juli’a la Satu-mare, unde a muritu de superare si la inmormentarea s’a a luatu parte numai unulu din colegii sei maghiari“. . . Muresianu a scrisu, despre acest’a groznica persecutiune, nisce articuli de fondu trasi de peru (penderített) decari, in momentele sale de linisce, unde elu insusi (megmosolyogja). Cum sunt de persecutate colorile romanesci in patria nóstra am vediutu essemple chiare eu însumi in anulu trecutu tocmai in Brasiovu. Acolo copii cetatianiloru unguresci de nationalitate romana, cari umbla la scoala, porta anume chipii (siepci) tivite cu tricolorulu romanescu, fara ca cineva se-si fi redicatu pentru acést’a vreodată vocea. Romanimea din Brasiovu ese la orice ocasiune de serbatóare cu mari steaguri romanesci tricolore, fara ca se-o opresca cineva dela acést’a. Am vediutu in scólele medié (secundare) romane gr. orientali din Brasiovu in mărime naturala portretulu lui Mihaiu-Vitezulu, adeca a acelui voivodu romanescu, a caruia aducere aminte noi n’avemu nici o causa ca s’o pastramu cu căldură (melengenii) in sinulu nostru si acel’a, care o pastréza, póte ca nu se insufletiesce tocmai pe deplinu pentru viitoriulu patriei maghiare. . . . „Mi se scrie din Brasiovu, cu portretulu lui Mihaiu Vitézulu si astadi paradeza (díszeleg) acolo in sal’a gimnasiului, nu-’lu supera niminea, cu tóte ca oricare maghiara o scie acést’a. Toate acestea le amu vediutu cu ochii mei in Brasiovu si cu toate acestea tocmai de acolo scrie „Cazet’a“, ca Romanii sunt paria, ca ei sunt persecutați in Ungari’a. Binevoiesca d-lu dela „Gazet’a“ se intrebe pe Rosetti, ce ar’ dice, déca ar’ esiste in Moldov’a o scoala secundara rom. catol. si déca s’ar’ tiene in ea portretele regiloru maghiari Ludovicu celu mare, Mateiu etc. ... „In adeveru, deca tonulu acel’a, cu care tracteaza „Gazet’a“ pe natiunea maghiara aci in Ungari’a, nu este altceva, este de sigura o strigatoare dovada despre aceea, ca nationalitatile potu in buna pace se abaseze de avantajele pressei libere (a szabad sajtó előnyeit ki bírják zsákmányolni). Cetesca oricine articulii „Solidaritate“, aparuti in Nrii 84, 100, 101, 102, 103 etc., din anulu trecutu si se va convinge despre veracitatea assertiuniloru mele. Cu toate ca recunoasce, câ după 1849 Romanii au fost tractati întocmai cu Maghiarii rebeli contra tronului, totuși voesce se conducă nai’a in portula, in care voieau s’o conducă la Blasiu in 1848. Cum fantaseza „Gazet’a“, cea cu imaginatiunea fierbinte, despre naia romana împodobita cu o mandra alegoria! Aceea n’a fostu naie, on. „Gazet’a“, ci tunu de lemnu legatu cu cercuri de feru, care pe de-o parte a mutilatu si sdrobitu atâtea femei si copii neinarmati, era pe de alta pane s’a spartu, pe candu încărcătorii sei nici nu visau, si i-a imprastiatu pe toti in lume, pe care in catrau. Laurianu, Barnutiu, Papiu si multi alţii ajunseră sub glii străine (idegen hantok alá kerültek) dar’ mai inainte au mancatu multa vreuna pate străină. Unu asemenea tunu de lemnu este intregulu rationamentu alu „Gazetei“, candu publicu, ca punctele dela Blasiu afara de stergerea iobagiei nu sunt duse inca in îndeplinire. Asiador’ iobagi’a a fostu stérsa la Blasiu ! Voi descendenţi ai fostiloru iobagi maghiari si sasi, mergeţi pe campulu libertăţii (?) dela Blasiu si ingenunchiati înaintea monumentului lui Papiu et consortes, pentruca ei au ruptu de pe manile parintiloru vostri lantiurile de sute de ani ale iobagiei; pe urma ajutati „Gazetei se duca in deplinire si celelalte puncte . . . se conducă nai’a romana la limanulu păcii! Acest’a o póte face numai „Gazet’a“ pentru aceea va apare ea de trei ori pe septemana. Quid sit futurum si creatt liberos . . .“ si a. s. a. Articlulu se încheie cu urmatorea observare aina: ». . . Afara de matrozi inse mai sunt de lipsa multe alte lucruri pentru o naia, voiu se dicu, ca astadi nu mai este de ajunsu tunulu de lemnu, pentru ca acesta de regula a sdrobitu in cele din urma si pe incarcatorii sei. „Gazeta“ este destulu de istétta, ca mâne va procura ea totu ce trebue. Déca vomu trai, vomu vedé . . . Câta reiniia vorbesce din acestu articulu ! Asia nu a potutu scrie niciodată unu omu nepreocupatu si iubitoriu de adeveru; asia nu vorbesce unu omu, care respecta principiulu libertăţii si fagia de contrarii sei politici; articlulu de mai susu a pututu se iésa numai d’in pen a unuia din acei mici tirani ai Erei absolutismului parlamentar Cu ungurescu, cari cauta a-si câștigă merite pentru patria si a se noroci prin aceea, cu denuntia pe conlocuitorii loru de alta natiunalitate, pentru ca au si ei o anima, unu semtiu de datoria cătra natiunalitatea, care i-a nutritu la peptulu ei. Este instulu cantecu alu cucuveicei absolutismului ungurescu, care resuna din articlulu de mai susu alu lui „Kelet“. Auditi! Terroristulu dela „Kelet“ sustiene, câ „Gazeta“ de aceea apare acuma de trei ori, câ se fanatiseze pe Romani la ura in contra Maghiariloru. Elu singuru recimesce in reaua sa consciintia, câ a dusu uuu mare cuventu. Si cu ce voiesce elu se dovedesca infam’a sa asertiune ? Prin a-