Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-12-08 / nr. 143
Redactiunea si Administratiunea: BrasiOTU, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese Mercurea. Vinerea si Duminec’a. IPxetlvLlia a/boaa.atxxxeaa.t'u.l'ia.l. t unu anu 10 fi., pe siese luni 5 fl. pe trei luni 8 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. Nr. 143. ^XLVLl'U. Mercuri 8 20 Decembre S® prenumără: postele o. si r. si pe la dd. corespondenți. •A.aavi.aa.d’u.rll® . un'a serie garmondu 6 cr. si timbru de SO er* ▼. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. “ 1882 Brasiovu 8 Decembre. Ne unimu si noi cu opiniunea diarului ungurescu „Pesti Napló“, ca vorbele nu folosescu multu „ Vorb’a multa e seracia“ diceproverbulu romanu. De aceea amu cerutu si ceremu mereu dela conaţionalii noştri fapte, fapte bune si romanesci. N’ajunge se totu asiguramu, ce suntemu Romani, descendenți ai coloniiloru lui Traianu, ci acést’a trebue se-o si dovedimu necurmații prin fapte. Fiacare din noi e datoru a face ceva pentru înaintarea culturei naționale. „Pesti Napló“ cere acést’a dela Maghiarii sei si noi amu pretins’o si o pretindemu dela toti Romanii bine semtîtori. . Romanismulu practicu consta in aceea, ca fiacare se lupte si se lucreze in famili’a sa, in positiunea s’a, in comuna, in comitatu pentru interessele romanesci... Se ne marturisimu pecatulu. Romanii nostri sunt forte risipitori cu vorbele frumóse, der’ scumpi la fapte. A critica faptele altora sunt intotdeuna gata, si multora d’intre cărturării nostri pare a le face acéstea o deosebita plăcere, inse candu se cere, ca se lucramu, ca se punemu umeru la umeru pentru a dobândi unu succesu comunii, atunci cei mai multi cauta unu pretecstu orecare spre a se retrage din gloriosulu locu. Unora nu le place de locu cum mergu lucrurile, alţii gasescu, ck acţiunea nu este la timpu seu ck nu este oportuna, cei mai mulţi inse se supera, ck nu s’a primitu propunerea lorii si, decâtu se iesa victorioasa idea altuia, mai bine se nu se faca nimica. De cate ori observamu aceste scăderi, din nenorocire foarte latîte in societatea noastra, ne aducemu aminte de copilulu, care de mania, ce i s’a facutu pe voie, se ascunde intr’unu coltiu alu odaiei si refusa mancarea, cu care este imbiiatu. Par’ ck, ceea ce se lucreza pentru binele comunu nationalu, nu s’ar’ reversa asupra flăcărui membru alu natiunei in parte ! Astadi se lucréza ceva după idea unuia, mane după propunerea altuia si asia insîrandu-se idei de idei aceste lasa in urm’a loru unu sîru de fapte, de cari se potu bucura toti împreuna si fiacare in parte. Marele defectu alu ambitiuniloru esagerate si reu aplicate personale l’amu combatutu si ’lu vomu combate necurmatu, pentru ca elu esercita o influintia descompunatoare si descuragiatoare asupra societății noastre romanesci si omora initiativ’a privata, dela care in grelele impregiurari actuale trebue se asteptamu apróape totulu. A ajunsu lucrulu asia departe, incatu nimenea nu mai cuteza a esi in publicu cu o idea noua si folositóare, de frica, ca va fi criticata persóan’a s’a mai multu decatu ide’a ce a propus’o. Acest’a este unu reu mare, pentru a caruia stârpire trebuie se ’si de mana toti bărbaţii nostri binesemtitori si nepreocupati. Deca voimu se producemu fapte catu mai multe si bune nationale, menite de a da unu aventu desvoltarii poporului nostru, atunci se cere se incuragiamu initiativ’a privata, se sprijinimu ideile si încercările folositóre fara consideratiune la persona, numai si numai pentru ca sunt de aprobatu din punctu de vedere alu interessului generalu nationalu. Numai deca vomu adopta acestu principiu putemu pretinde, ca se 'si faca datoria fiacare Romanu, care semte in sine forti’a de a lua o inițiativa salutara pentru caus’a noastra, fia in societate sau in comuna, sau in comitatu, caci indata ce se va sei ck nu mai multu persoanele, ci numai ideile si faptele voru forma obiectulu criticei societății nóastre, cei leali si pricepetori se voru semti incuragiati de a pasi înainte cu esemplulu, ear’ cei cu ambiţiunile si interesele private voru fi spulberaţi prin sentinti’a ce-o va pronuntia asupra-le opiniunea publica. Spre a ajunge la acestu resultatu este inse neaperatu de lipsa, cu marateturile celoru ambiţioşi si interesaţi si clicele loru se fia blamate, fara crutiare inaintea opiniunei publice, ca acest’a se pota deosebi dili ce in ce mai multu intre barbatii de principiu, Romani adeverati, si intre speculanţii, cari isi intorcu mantau’a după ventu si se gandescu numai la sine, nu la binele publicu. Cronic’a evenimenteloru politice. „Wiener Zeitung” face o dare de seama a audientiei solemne acordata de Imperatulu Austriei d-lui C a r p u, ministru plenipotentiarii alu României, care a inmlnatu Majestatii Sale scrisorile sale de acreditare. „Anulu acest’a fiindu hotaritu, după art. 54 alu tractatului de Berlinu, pentru o întrunire a tuturora stateloru spre a regula positiunea comissiunei dela gurele Dunării, spre a-i prelungi atributiunile, ori spre a le modified, după trebuintiele ce se voru găsi cu cale“ — totu in sinulu conferintiei dunărene — dice „Romania Libera“ — se voru trata fara indoiala si cestiunile cuprinse in art. urmatoru alu tractatului, cestiuni de celu mai vitala interesu pentru noi, regulamentele de navigatiune, de politie fluviala si de supraveghere, dela Porţile de fieru si până la Galati, tocmai asupra pârtiilei mai însemnate a riului, asupra careia Austria se înfigea. In aceasta întrunire europeana, in care lumin’a a petrunsu deja prin numeroasele scrieri, ce s’au facutu in urma asupra Dunării, si în care drepturile stateloru tiermurene voru fi de siguru ocrotite de calcarea flagranta, ce Austro-Ungari’a le impunea — acésta conferintia sta mai antaiu pentru noi, cu celu mai norocitu midilocu de-a scapa de influenti’a apasatóre a imperiului vecinu. După „Romani’a Libera“, modulu, in care guvernulu e representatu astadi pe langa cele mai însemnate din Puteri, inca e o garanţia despre schimbarea ce sa operatu in vederile lui asupra Dunării si despre direcţiunea norocita ce-a luatu aperarea intereseloru romane fagia cu puterile din apusu. Opiniunile barbatiloru ce sustînu adi politic’a Statului romanu pe langa Cabinete sunt cunoscute, in privirea cestiunii dunărene. „Acceptarea in deosebi a d-lui C a r p u de-a merge la Vienna, de-a servi si de-a apera drepturile regatului romanu pe langa cea mai directa interesata dintre Puteri, este, continua „R. L.“, pentru noi inca o temeinica garantia, ci guvernulu a intratu in apele politicei, pe care de multu o formulasemu si pentru care noi amu luptatu atâtu de-a se sustine adeca neclintita la întinderea regimului europénu asupra întregului fluviu, legandu astfelu de interesulu Europei, de-a avea libertatea deplina a navigatiunei pe Dunăre, neutralitatea teritoriului romanu. Unu dreptu de sigurantia, pentru unu dreptu de suveranitate, la care, fagia cu Europ’a si cu interesele ei, noi amu abdica. Dér’ numai in aceste conditiuni.“ Acésta era ide’a ce d. Carpu esprimase acum unu anu in Parlamenti!, si pe acesta guvernulu a imbragisiat’o acum, câuna „ce are mai multe sorti de isbenda in starea de adi a politicei europene, si câ un’a ce respunde intereseloru statului romanu.“ Se scrie din Vien’a diarului „Prager Abendpost“ cu ocasiunea articlului publicata la 2 Decembre de „Köln. Ztg.“ asupra aliantiei austro-germane. Cercurile politice vienese vedu in asertiunile „Gazetei de Colonia“ o noua proba, ca alianti’a Austriei cu Germani’a nu póte fi considerata de crtu ca o aliantia de pace. Astfel, dér’ cele dupe puteri sau aliatu cu scopulu de a coopera la mantînerea pacei: acestu caracteru alu tratatului incheiatu intre ele esclude asemenea ide’a intrării unei a trei’a puteri in aliantia, ca si ide’a, ca o contra-aliantia ar’ fi suposabila. Aci nu se insiste mai paginu asupra tonului, pe care gazet’a a intrebuintiatu spre a face se reiesa in acelasi timpu, ca raporturile celoru trei imperati sunt mereu pacifice si amicale, ceea ce arata, ca, cu toate ck intrarea miei a trei’a puteri in aliantia apare impossibila, apropiarea pe langa aliati nu intempina nici unu obstaculu. — Se semnaleaza asemenea, ca aspiratiunile panslaviste sunt dirigiate totu asia de bine contra politicei de moderatiune si de amoru alu pacei representate de d. de Giers, ca si contra Austriei si Germaniei. E prin urmare peste putintia de a găsi in intielegerea din Vienna si Berlin altu-ceva, de cata o constatare asiguratoare, ca alianti’a austro-germana, încheiata pentru mantînerea păcii, atinge scopulu seu cu deseversire. Se considera de unu ce importantul, ca „Nordd. Alig. Zeitung“ publica textualu fara comentarii scriea din urma din „Kölnische Zeitung“, ca a 1 i a n ti’a austro-germana este defensiva contra oricarui atacu din dupe parti asupra unuia dintre aliați. De o analoga tendentia este poate si unu articulu din „Kreuzzeitung“, ce pune, dreptu causa a caderei valoriloru russesci, înarmările Russiei si accentueaza, ca Giers si Tolstoi formeaza minoritatea in cabinetulu russu cu direcțiunea loru moderata. Corespondenti’a berlinesa a „Gazetei de Coloni’a“, vorbindu despre marele lucrări de drumuri de feru, ce Russi’a construesce in provinciele vecine cu frontier’a germana dela apusu, observa ca aceste lucrări coincidu cu sporirile efectivului armatei russe, si dice ck sunt fara indoiala destinate a servi scopuri militare. Dîs’a corespondentia, după ce a relevatu, ca acele lucrări voru pute totu atâtu de bine servi ca mijloace de aperare ca si mijloace de agressiune, conchide astfelu : „Ne place a crede si suntemu convinsi, ca Russii sunt inspirați de sentimente de buna vecinătate câtra noi, totu asemenea, cum nu e indoiela, ca avemu firm’a vointia de a mantene cu densii bunele raporturi esistente Dér’ preparative, cari ar’ putea servi la scopuri de agressiune precum si la scopuri de aperare, obliga pe vecini a lua mesuri preventive analoge, si guvernulu care ar’ neglija se le ordone la timpu oportunu va luâ asupra’si o grava respundere. “ Scrii de mare gravitate primesce „Vossische Zeitung“ asupra situatiunei in Russi’a: „Russii, ’i se scrie, ceru cu o insistintia fanatica unu resbelu esterioru. Asigurările Tiarului si ale guvernului seu precum si ale diplomaţiei russesci, ca ar’ voi pacea, sunt numai o masca, care acopere planurile si intentiunile de resbelu ale Russiei.“ „Unu modus vivendi atu Russiei cu Austro-Ungari’a a devenitu impossibilu. In cercurile mai inalte resbelulu in contra Austro-Ungariei este hotaritu si durere, elu va deveni in curendu fapta. In apropierea Varsioviei langa Voia si Powatzki s’a infiintiatu unu lagaru retranslata pentru 80,000 omeni si asemenea unulti la Grodno. Toti reservistii dela cavaleria si artileria sunt conchiamati, toate comandele de reserva se punu pe picioru de resbelu. La unele puncte tactice de a lungulu fruntariei austriace sunt postate