Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-14 / nr. 120
wX Redaotiunea 81 Administratiunea: Bragiovu, piati’a mar© Nr. 22. — „Gazet’a^»s# Mercurea. Vinerea §i Duminec’a. ia’tooxa.asaa.ana.tnxl-vai : * uuu auu 11/ fl., pa riitjtie luni 5 11., pe A fl. 50 cr. Ti«riinterne pe aicee luni 14 anu 28 franci. Nr. 120. 8* presiummi«., poatele c. si r. si pa la dd. corespondenti. JLxx-u.aa.cl-u.ru« : in’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 er* *. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Vineri 14 (26) Octobre 1883. 0 scrisore in interessulu istoriei nationale. Atragemu atenţiunea cetitoriloru feiei nóstre asupr’a scrisorei urmatore, pe care amu primit-o in limb’a germana dela invetiatulu professoru din Praga, filo-românulu Dr. I. L. Pic: „Ocupându-me de ulrasuri de ani cu istori’a Europei orientale, fui silitu, a'mi îndrepta atenţiunea si asupra istoriei mai vechi romane din causa, ca din timpurile cele mai vechi istoricesce cunoscute destinele Romaniloru au fostu strinsu legate cu destinele Slaviloru meridionali si orientali, precum si positiunea Romaniloru din Ungaria a fostu omogena cu positiunea Slaviloru ungureni, asia, că o pertractare unitara a amenduroru poporeloru a fostu o urmare necesara a legăturii istorice si a omogenităţii dreptului de statu. Firesce, lips’a de isvore positive istorice despre istori’a cea mai veche a Romaniloru a fostu unu reu, care totu de odata in causa ca se născură atatea teorii noue despre acésta tema, care mai multu incurcara obiectulu cestionatu, decâtu au contribuitu la lămurirea lui, dér’ si pentru scriitoriulu acestora rânduri a fostu o pedeca, care firesce, se putea incunjura dér’a nu delatura. Desi resultatele argumentatiunii indirecte au scosu la iveala multe argumente positive, ba chiaru neresturnabile, totusi mai suntu astadi inca destui necredintiosi, cari séu din cause usioru de preceputu nationale, séu in urm’a scrupuleloru scientifice, néga adeverulu luminatu séu ’lu tragu la indoiéla, si de aceea este necesariu, de a afla unu argumentu mai pipaitu pentru stabilirea seu descălecarea cea mai vechia si pentru continuitatea Romaniloru la nordulu Dunării. Scriitoriulu acestora renduli in calatori’a sa ultima scientifica prin tierile romane ’si-a datu toate siliuttele, de a afla in monastirile cele vechi si in deosebitele colectiuni de carti, seu o cronica bulgareasca, care in desietiu au cautat-o Slavistii in peninsul’a balcanica, seu vieți de ale sântiloru si regiloru bulgari, unde s’ar putea afla de sigura vre-o sciie positiva despre Romani, după cumu sciru positivu din cronica bulgaresca a lui Paisia; déra a fostu sperantia desiérta, si cele cautate de abia se voru puté afla vreodată. Mai remâne după convingerea lui numai unu singura drumu, pentru a puté găsi argumentulu doritu, adeca de a striga morţii din morminte, ca se marturisésca despre trecutulu poporului romanu. Se nu i se impute scriitoriului acestora rânduri tendintie sacrilege, câ voiesce se turbure odihn’a reposatiloru. Nu, din contra ei se documenteze adeverulu si adeverulu este unu lucru sântu, cu atâtu mai sântu, că atinge trecutulu unui poporu intregu, unu trecutu, care se disputa acestui poporu. Firesce va fi cam greu, de a areta mijlocele in câile potrivite pentru scopulu acestea. Grecii vechi aveau, după cum se scie, unu mijlocu probatu de a cita umbrele reposatiloru din inferau prin anumite sacrificii, si spiritistă din diu’a de astadi ’si au formulele loru, prin care provoca spiritele, ca se vorbeasca. . . der’ amenduce aceste recepte in casulu nostru putinu ne ajuta, fivindu ce noue ne trebue unu Romanu neaosiu din seclulu III—XIII, pe care se’lu putemu pipai si care celu puținu pentru cei iniţiați ar’ vorbi o limba intielésa. Drumulu, care duce la scopulu nostru, ui’lu poate areta numai archeologia din evulu mediu. In regiunea Carpatiloru orientali, unde trebue, cautau la patria primitiva a poporului romanu actualu, s’a cultivatu archeologi’a binisioru, numai câtu s’au luatu din nenorocire in consideratiune pe de o parte numai period’a cea mai vechia daco-romana, era pe de alta parte s’au consideratu mai de aproape period’a posteriora a evului mediu (incependu cu secululu alu XIII. Spre scopulu nostru vomu calca pe unu teremi alu acestei sciintie, care pena acuma n’a fostu mai if cidecum atinsu si pe care vom fi multe greutati de invinsu si se va cere multa precautiune. Acést’a împrejurare inse nu trebue se ne descuragieze nicidecum, din contra ea reclama o sincera conlucrare a tuturoru acelor’a, cari au causa de a se interessa de trecutulu poporului romanu. Uulculu lucru positivu, pe care ’lu putemu pune in fruntea cercetării nóstre, este tes’a simpla; ok, Romanii, deca au locuitu din secululu III—Xtl in muntii Carpati, cum avemu cuvinte de a presupune cu tota siguranti’a, atunci trebue se fia totu acolo si inmormentati si prin urmare osamintele loru trebue se fia acolo pena in diu’a de astadi. Mai greu este firesce, de a se arata, cri unde si cum sar’ puté cauta remasitiele celoru reposati de atkt’a vreme, căci in privinti’a acést’a n’avemu nici o esperiintia la dispositiune, de órace acesta parte a archeologiei până acum’a nu s’au consideratu mai de aproape. Déca dél’ trebue se incepemu cercetările nóstre din inceputulu inceputuriloru, vomu face bine, se luamu in consideratiune posibilitatea arderii si inmormentarii cadavreloru la Romanii cei vechi si după aceea se cercetamu, deca s’au ivitu din iatemplant undeva oseminte omenesci seu cenușie cu hârburi. Acest’a firesce se poate intempla in deosebite moduri. După o pleae torențiala, poate, cu ap’a se spele pamântulu si in chipulu acestea se se desgroape cele ce se afla in pamântu. Seu clindu smulge viscolulu arborii din rădăcină, seu clindu taie omenii arbori vechi, se poate intempla, ca cele ascunse se iesa la lumina. Clindu se punu fundamente la case seu la alte edificii, poţi se dai de câte ceva, si de multe ori, cându se făcu drumuri si cai ferate, cu care ocasiune trebue se se scormoneasca distantie mai mari de pamentu, poţi da forte lesne de lucruri archeologice. De orace suntemu constrinsi se ne calauzimu de astfeliu de intemplari, spre a pute face cu succesu scrutatiuni, va fi mai cu seama problem’a noastra de a intreba pe omenii mai betrâni de pe la sate, de cum va ’si aducu aminte, ce s’au aflatu undeva oase omenesci, seu cenusie cu hârburi si cu deosebite alte lucruri. Acést’a ar’ pute-o face mai bine si mai lesne domnii preoţi, de orace dânşii cunoscu mai bine pe oamenii de prin sate si vinu mai desu in atingere cu ei. De cumva printr’o întâmplare norocosa s’ar’ afla o ingropatore preistorica (in timpurile cele vechi se ingropau morţii unii lângă alţii, ca si astadi), s’ar’ putéa incerca deocamdată de a se deschide unulti s’au duce morminte spre o prealabila orientare pentru o scrutare specialista, cea ce nu este lucru tocmai asia de greu, pentru ca cei vechi nu ingropau morții asia de adenca si, ceea ce se poate face simplu, sapandu-se o bucata de beu. Cu aceasta ocasiune trebue se se bage de seama la constructiunea mormântului si la positiunea oaseloru mortului si mai cu séama la aceea, ca se se scota si se se păstreze toate câte s’au aflatu la mortu si lângă mortu seu eventualu in urn’a cu cenușia. In privinti’a acést’a este s. e. dintre oasele omenesci mai cu seama de însemnătate craniiulu (capetin’a, scafali’a), pentru-ck după craniu se poate determină rass’a, de care s’a tinutu celu ingropatu. Lucrurile de bronzu si de feru suntu de unu interessu si mai mare, pentru-ck acestea, ca si sculele nóstre, erau supuse modei, si, fiind ca se faceau mai cu seama in partile de miadiadi in fabrici mai mari si se importau, se pote determina adese ori din faptur’a acestora obiecte si epoca, in care s’au facutu si s’au purtatu. Forte insemnatu este obiceiulu pastratu de Romani până in diu’a de astadi, de a pune lângă mortu in cusciugu, seu in grópa unu banu, care impregiurare mai usioru poate determină timpulu, cându s’a ingropatu mortulu, si acésta cu atâtu mai vertosu, ca avemu causa, de a presupune, ca, afara de timpurile cele furtunose ale emigratiunei popóareloru inca mai esista legatur’a cu Sudulu si prin urmare au pututu se circuleze pintre omeni monete si din secululu alu III până la alu XIII. La tota intâmplarea putemu conta pe aceea, că in mormintele cele vechi romanesci vomu afla ce v’a, de orace Romanii chiaru in cânteculu Nibelungiloru sunt descrisi ca ostasi bogatii împodobiți (ceea ce conglasuesce cu împrejurările posteriore) si ca toti ostasii sau resboinicii, de buna seama totudeauna se ingropau cu podoabele si armele loru. Ce se atinge de întrebarea : in care trenuturi s’ar’ putea afla mai cu înlesnire lucruri relative la obiectulu acesta?... de asemenea ar’ fi possibile oare-cari presupuneri. Din determinarea relatiuniloru posteriore ale poporului romanu scriitorulu acestora rânduri a venitu la conclusiunea, cu populatiunea cea vechia a Daciei, care in dîtele lui Aurelianu n’a pututu trece peste Dunăre — astadi potu dice pe bas’a tipului populatiunei tieritoriiromane : Romani si Neromani, Daci romanisati — la invasiunea Gotiloru, cari pustieau toate, au fugitu in munți, unde de fric’a cea mare, ce ii cuprinsese, au remasu până in period’a Slaviloru. Ca atari tienuturi muntoase pe bas’a tipului populatiunei si pe bas’a studiiloru istorice saru putea indica de o parte munții Banatului pena la munții Bihariei catra media-noapte, era spre resaritu poate până la Fagarasia, si de alta parte, partea nordica a Transilvaniei si Maramuresiulu. In aceste tînuturi muntese trebue se se afle si mormintele cele mai vechi ale Romaniloru. (Romanii incepu după caderea Daciei). După analogia Macedo-Romaniloru, despre cari avemu schri detaiate din sut’a a Xl-a locuintiele Romaniloru trebue cautate parte in virile cele aparate si neaccessibile din munţi, parte in poeni, dela aici mai pusinu stabilit, decătu in văile muntiloru. O demarcatiune mai precisa a acestora vechi locuintie ale Romaniloru s’aru puté efeptui si prin încercarea de a determină limitele acelui teritoriu, pe care Slavii după restimpulu Huniloru l’au aflatu golu si parasitu, si ’lu folosită spre descălecare, ceea ce se pote constată cu sigurantia din numirile slavice ale sateloru, huriloru, paraeloru, muntiloru, viriloru etc., care s’au pastratu până in diu’a de astadi. Acést’a astadi nu mai este cu putintia nici chiaru avendu la’ndemâna harta statului maioru austriacu, deorace din partea autoritatiloru unguresci multe locuri au capetatu alte numiri. De aceea ar’ fi de mare folosu, déca s’ar’ intreba óamenii cei mai esperti si s’ar’ nota, ce numiri slave se afla in loculu acest’a sau acel’a (se se însemneze numele locului si alu cetatii celei mai de aproape) pe lângă cele romanesci nemtiesci si unguresci. Totu asia de însemnate pentru esplicarea periodei, despre care e vorb’a, sunt festivităţile (serbatorile) poporale nationale, care se tînu pe vârfulu unora munţi inalti. Scriitoriulu acestora rânduri a fostu de faşia la o asemenea festivitate pe muntele Ciahleu, unde, ce e dreptu, se juca numai hor’a, der’ audii ce se tînu asemenea festivităţi la Sinaia, in Hatiegu, pe Gain’a si in munţii Bihariei asemenea si