Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-10-26 / nr. 239

HEDARTIUSEA ŞI ABSISINTRAţii­ SKI« BRAŞOVÎJ, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE aNI. Pe una ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL­ XLVIII. la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIUNILE: O seria garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorisorî nefr&no&H) nu ee primescu. — g&TiusoHpie nu se retrămitu. M- 239* Sâmbătă 26 Octomvre (7 Noemvre). £885. SE PRENUMERĂ: Din causa S-tei sărbători de mâne, t^arula nu va apără până Luni săra. Brașov­, 25 Octomvre 1885. Mercur! s’au împlinită dece ani, de când d-lă Coloman Tisza s’a presentată înaintea dietei pentru întâia oara ca ministru-președinte ală Un­gariei. Partisanii ministrului - președinte sărbăto­­rescu acésta aniversare cu mare tămbălău. Nici că se putea altfel­. D-lă Tisza are marele merită de-a fi căpătuită în intervalul­ de Zece ani, de când a luată frânele guvernului în mână, m­ă legionă de oamen! necăpătuiţi şi este natu­rală ca creaturele să se închine dinaintea maes­trului loră. Afară de ostea mameluciloră ce şi-au adu­­nat’o de pretutindeni şi ş­-a organisat’o, d-lă Tisza nici nu mai are pe nimeni, care sĕ se gândésca cu recunoscinţă şi cu simpatiă la resultatele activităţii sale ca ministru preşedinte. Nici chiară între Maghiari den sală nu se mai bu­cură de popularitatea ce-o avea odinioră, când era şefă ală oposiţiunei. Cei ce nu s’au încăl­zită la sarele protecţiunei lui puternice, precum şi toţi Maghiarii cari şi-au păstrată independenţa opiniunei, recunoscu, că mai nimica nu s’a îm­plinită din speranţele ce le pusese naţiunea ma­ghiară în ministerul­ Tisza la 1875. „Când a venită la guvernă — scrie orga­­nulă germană ală d-lui Apponyi — d-la Tisza a promisă sărbă to­resce, că va face capeta mise-­ riei financiare restabilindă echilibrulă în finan-! cele statului. Cum și-a împlinită densulă aceasta promisiune? Deficitulă Ungariei era la 1875 de 60 milioane, din cari celă puţină 40 milioane erau destinate pentru investiţiuni; astădi când ne trebue neasemănată mai puţină pentru investi­ţiuni, când dările de atunci s’au urcată celă pu­ţină cu 15 milioane, avem­ una deficita de 34­ milioane, care se pote acoperi numai prin contrac­tarea de nouă datorii. In asemeni împrejurării nu poate fi vorbă de echilibru în financele statu-­ lui şi ţara totă aşteptă împlinirea promisiunei mi-j nistrului.“ „Una din cele mai neapărate trebuinţe ale­ . . ... I unei ţări — continuă memorata fotă — este o­ bună administraţia. Succesu-i-a are lui Coloman Tisza în cei ziece ani de când e minis­tru-preşedinte, să introducă o asemenea admini­strară? Nici cei mai înfocaţi amici ai lui nu voră pută afima acesta. Nepotismulă şi pro­­tecţiunea grasăză mai multă ca ori şi când. Toate ofierele suntă înţăşate de oameni incapa­bili, pe cari i-a căpătuită, spre a câştiga fa­­miliele lor­ influente în favoarea scopurilor­ gu­vernului. Corupţiunea domnesce şi acum ca şi mai înainte şi poporului i s’au încărcată în spi­nare nisce sarcini enorme, fără ca să i să dea în schimbă o administraţia şi o justiţie regulată şi cum se cade, pe toate terenele întelnimă şlen­­drianulă avitică. “ Aşa critică Maghiarii independenţi activi­tatea de Zece ani a lui Tisza. Ce se mai Zice Nemaghiarii, când înşişi Maghiarii condamnă fără cruţare sistemul­ lui de guvernare? Ce să Zicemă noi Românii, cari de Zece ani amă fostă tractaţi de d-la Tisza numai cu tunete şi cu trăsnete ? Dar nici că mai e lipsă să Zicema noi, când destulă Zică Maghiarii înşişi despre pur­tarea d-lui Tisza faţă cu noi şi în specială faţă cu Ardélulu. ţfiarele maghiare din Budapesta se ocupă tocmai acum de situaţiunea Ardéa­­lului şi aceste Z­are suntă cari, după Zece ani de regimă tisaistă, vină şi constată că „Ar­délulu e ună curbă de mameluci şi se folosesce numai pentru treaba alegerii de deputaţi“, că „guvernulu Tisza a coruptă Ardélulu într’ună gradă ne mai pomenită“, că „sub dictatura par­lamentară a d-lui Tisza administraţia şi justiţia în Ardély a devenită câtă se poate de rea şi co­ruptă.“ Acesta o constată a fi însăşi pressa maghiară. Persecuţiunile naţionale, terorisările, distrugerea şi ameninţarea a totă ce e românescă o vedemă cu ochii. Din toate promisiunile, ce le-a făcută, când a venită la guvernă, d-la Tisza şi-a ţinută numai promisiunea d’a lovi fără milă în inte­resele de viaţă ale naţionalităţilor­ nemaghiare, „d’a le sdrobi,“ cum s’a esprimată în dietă. Dacă nu şi-a putută împlini nici aceasta pro­misiune, nu e d-la Tisza de vină, ci puterea de viaţă a naţionalităţilor­, pe care nici cincîZeci de ani de dictatură tisaistă nu­ o va putea înfrânge. Timpă de Zece ani guvernul­ tisaistă a totă lovită şi distrusă în dreapta şi în stânga, causândă numai rane şi ruine. Noi Românii reamintindu-ne acestă tristă și durerosă periodă de dictatură parlamentară maghiară nu putemă decâtă să dorimă, ca­ să ne fiă dată câtă mai curendă a serba nu inaugurarea, ci căderea acestui sis­temă de guvernare asupritoră. Brza-Palanca și Cladova. Bulgarii declară: Sârbii numai la Sofia potă merge; noi mergemu la Belgradă. Volun­­­a­î din Varna, Rusciucă şi Şumla sosescă în fiecare zi în Vidină. Aceştia se inarmeaza şi se trimită la graniţă. E mare lipsă de muniţiune; abia se vână 50 cartuşe (patroane) de o puşcă. Suttomore, 4 Noemvre. Din Scutari se raporteaza, că acolo mereu sosescă redifi din Albania de mijlocă spre a întări garnisoana. Se facă însemnate cumpărări de cai pentru trenă și transportă. Toate proveniențele din Muntenegru se supraveghiază. Ianina, 4 Noemvre. In urma înarmărilor­ răs­­boinice ale Greciei, domnesce mare agitaţiune între mo­hamedani. In Ianina, Prevesa şi alte locuri notabilii au ţinută adunări şi au hotărîtă să adreseze Porţii o tele­gramă de supunere şi o adresă, în care se accentueze că Mohamedanii nicîodată nu vor­ consimţi se se schimbe starea esistentă. Viena, 4 Noemvre, Prinţulă şi Caravelov suntă înţeleşi a sacrifica totulă, numai ca să scape de conce­siuni teritoriale Serbiei, deorece aşa ceva ar avă ca ur­mare o revoltă în Bulgaria, care e oţărîtâ de Zank­ov. E adevărată, că în Macedonia e totulă gata pentru o revoltă. UNIREA BULGARILORUI. Telegramele cele mai nouă: Constantinopolă, 4 Noemvre. Eri apăru o K­adea, care ordonă mobilisarea întregei armate turcescî, cu es­­cepţiune de corpurile din Yemeni şi Bagdadă. Sofia, 4 Noemvre. Cu mare nedumerire se aşteptă resultatele conferinţei. Guvernată socoteşce de imposibilă Intoarcerea la status quo ante fi retragerea trupelor­ bul­gare din Rum­elia estică. Intoarcerea la status quo ante fără întrebuinţarea forţei se consideră ca neesecutabilă. După vederile cercurilor­ oficiale, cei mai mulţi sorţi de isbândă ar fi menţinerea tractatului din Berlină, dar promitându-se unirea personală. — După o scrie ce cir­culă aci, prinţulul Alexandru, însoţită de consululă ge­nerală engleză din Sofia, va avea o întâlnire la graniţa turcă-rumeliată cu marele Vizirii, spre a se înţelege în privinţa unirii Rumeliei estice. Belgradă, 4 Noemvre. Se vorbesce, că s’a ordo­nată în toate districtele dela graniță mobilisarea chemărei a doua. Prin aceasta armata se sporesce cu 8 regimente de câte 4 batalioane. Aceste trupe se concentreaza câtă mai curendă în Nișă. Ultimulă transportă de 140 cai a sosită ori in Nișă. Filipopolu, 4 Noemvre. Se constată în toate păr­ţile ţării ună puternică curentă în direcţiunea, ca guver­­nulă în cestiunea unirii celor­ două ţări să nu facă nici o concesiune, ci să o apere la nevoie cu armele. E foarte populară idea unei înţelegeri directe a prinţului cu Sultanul­ şi se speră in mijlocirea Angliei. — Preşedin­tele societăţii de binefacere macedonene, Byssov, care s’a întorsă dintr’o călătoriă prin ţără asigură, că Mace­donia va rămână liniştită dar se va ridica îndată ce Bulgaria va fi strîmtorată din partea cuiva. Nişă, 4 Noemvre. La Zam­brodă nu se mai vădă multe trupe bulgăresc!; se Zicei că grosală armatei ar fi concentrată la Slivnitza. — Din Vidină se anunţă, că flotila bulgară se aştâptă dela Rusciucă. Intenţiunea e se atace de pe Dunăre oraşele sărbescî dela graniţă. Maghiarii şi Politica orientală. In Hainii s’a dată la 4 Noemvre o serată în onoarea deputatului Andreiu György. Cu acesta ocasiune György a ţinută următorulă discursă, de toţi cei de ţaţă aprobată, în care tracta poli­tica orientală pledândă pentru o acţiune energică. Contele Andrassy, apărândă ocupaţiunea Bosniei în contra opiniunei publice a Ungariei, s’a provocată la viitoră. Trebue să constatămă, că evenimentele au justifi­cată complectă politica sa, au justificat’o nu ca politică a Curții, nu ca politică a lui Bismarck, ci ca politică specifică ungurescu. Timpul, e aproape, în care proce­­derea sa de atunci se va considera ca unulă din meri­tele sale cele mai mari pentru politica ungurăscă. Şi în adevăr­: Balcanulă în agitaţiune şi vechiulă cămină de focă permanentă, la graniţele noastre — să se observe bine, la graniţa croată şi fosta militară — linişte com­plectă , campionula ideiloră panslaviste, Muntenegrulă, ‘nchisă cu zăvore de feră în Suda de răsboinicii Alba­nezi, în Ostă prin ocupaţiunea miestă a Sangiacului, în Nordă de monarchia nostră şi în turburarea generală constrînsă la neactivitate, hidra ideiloră panslavistice ţi­nută celă puţină aci îngenunchiată, acesta’i ună resul­­tată, de care politica de ocupaţiune are totă causa d’a fi mândră. Vremă sinceră pacea, o ceră stările noastre econo­mice şi politice. Dar dacă răsboiulă formală atârnă de o împuşcătură la graniţa sârbo-bulgară şi dacă restabili­rea statului quo ante va fi probabilă împreunată cu sacri­ficiu de sânge, atunci sfera intereselor­ noastre pretinde fără îndoială o politică activă la Balcani. Restabilirea statului quo ante pură şi simplu e împreunată cu mari pericule, e cu neputinţă. Toate modificările, chiar şi cele mai mici în statutulă de organisare, ce s’a lucrată pentru Rumelia orientală, ascundă în sine ună îndoită periculă. Pericululă esternu zace intr’aceea, că interesele Serbiei l’ar fi pute vătăma prin acesta în modă simţitoră. Băr­baţii de stată bulgari o spună pe faţă, că unirea e in­­ştiinţa principală a Bulgarilor­ şi Rumelioţilor­. Orice apropiare de acăstă ţintă în statutulă de organisare con­turbă în modă simţitoră echilibrată în peninsula balca­nică, a cărui cestiune guvernulă regelui Milan a pus-o pe tapetă cu atâta tacta justă. Pericululă internă zace într’aceea, că periculele acestei tendinţe crescă, că îm­­pedecarea unirei este numai formală şi cu acesta se ză­­darnicesce totă scopulă conferinţei. Der cestiunea mai are şi ună altă punctă. Punctulă de greutate trece în Macedonia. Organisarea acesteia va fi noulă mără de cărtă şi Caravelov are dreptate să susţină, că liniştea Macedoniei atârnă numai de Bulgari; pănă în celă mai din urmă sată suntă comitete bulgare active. Nu-i vor­bă esistă şi comitete daco-român­e şi spre mai marea mărire a înaltei Porţi lucrările lor­ de »soboli« le isto­­risescă în publicațiunî oficiale. Der aceasta mișcare de

Next