Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-09-26 / nr. 216
GAZETA TRANSILVANIEI. Nr 216. Vineri, 26 Septemvre (8 Octomvre.) 1886. REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRATIV STEA BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe unu ane 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIURILE: 0 senă garmonde 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicar Sorissrl nefranoats nu la primejoi. — ■anuiorlpta nu •• retramba. NOU ABONAMENTTJ la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Octomvre 1886 st. v., se va începe un* nou abonament*, la care învitămu pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai ferei noastre. Preţulft Abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. ,, şâse ,, 6 ,, „ unu anü 12 „ Pentru România şi străinătate: pe trei lun! 10 franci „ şâse „ 20 „ „ unu anii 40 „ Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilorii de păn’acum li se recomandă a însemna pe cuponu numerulu fâşiei sub care au primitu (Jiarul). Domnii ce se vor abona din nou se binevoesca a scrie adresa lămurită şi a areta şi posta ultimă. Administrațiunea. Nici acesta bucuriă însă n’au voită se lioase foiloră maghiare oficioșii din Viena. Organilă ministriloră de esterne și de résboiu, „Fremdenblatt“, s’a grăbită a reduce prețifisa amenințare a d-lui Tisza la adevărata ei valoare scriindă că „Austro-Ungaria trebue să recunoască faptulă, că Rusia are ună interesă îndreptăţită la desvoltarea lucrurilor în Bulgaria şi că semţulă naţională rusescă nu mai poate să fiă indiferentă ,faţă cu soartea Bulgariei.“ îndată ce i se recunoasce Rusiei îndreptăţirea de a se interesa în modă deosebită de sartea Bulgariei se recunosce în principiu şi protectoratură Rusiei asupra acestei ţări. Şi aşa susţină foile rusesce, că acestă protectorată nu e decât o ună echivalentă pentru consimţirea Rusiei la ocuparea celor două provincii turcesci de cătră Austro-Ungaria. Acum se vorbesce de-o conferință seu de ună congresă, care să se ocupe cu cestiunea bulgară. Resultatulă ni-lă putemă închipui dinainte. Elă de sigură nu va scoate monarchia nóastra din înfundătura în care au băgat’o guvernele ei, cari nu sciu, ori nu potă face ca faptele să fiă în acordă cu vorbele loră. Kaulbars i’ar fi răspunsă urmatóarele: Ei bine, atunci , eu voiu aduce 40,000 de alegători! „ Telegrafulua primesce din Sofia urmatóarele scrii: ,Au sosită în capitala Bulgariei maiori și coloneii, cari voră constitui consiliulă de răsboiu, ce va judeca pe oficerii trădători. Edificiulă şcelei militare este pădită de sentinele şi nimeni n’are voiă să se apropie de elă. Starea de asediu urmeză. La orele 9 stradele suntă pădite de soldaţi.“ Braşovu, 25 Septemvre 1886. Când firula telegrafică ni-a comunicată cuprinsulă răspunsului ministrului-preşedinte Tisza la interpelările ce i s’au adresată în cestiunea bulgară, amăţiTă, că acestă răspunsă face asupra naistră impresiunea, că d-lă Kalnoky cu politica sa a intrată într’o înfundătură de unde nu mai poate eşi. Amă susţinută totă atunci, că accentuarea deosebită a tractatului de Berlină în aceste momente dovedesce, că înţelegerea dintre cele trei împărăţii departe de a fi perfectă, nu esistă de loc, în cestiunea bulgară şi amă adausă, că Austro-Ungaria pare a fi în neputinţă de a striga aiţi mă veta Rusiei, or d-nii Kalnoky- Tisza ne mângăiă cu speranțe privitoare la desvoltarea independentă a popoarelor din Balcani și la împiedecarea protectoratului rusescă asupra Bulgariei. Părerile aceste ale noastre au fost întemeiate. Aceasta o putemă vedea din modulă cum este interpretată și criticată discursulă d-lui Tisza de foile oficioase din Viena şi Berlină. Câtă pentru Ziaristica ruseasca sciamă dinainte că ea se va pronunţa defavorabilă asupra lui, piarură rusescă „Novosti“, care găsesce, că discursulă d-lui Tisza e provocătoră adauge: „Deci faptele bărbaţilor de stată din Ungaria ar urma să fie în acordă cu vorbele loră, atunci soluţiunea pacinică a cestiunei balcanice va fi imposibilă“. Pentru ca însă lucrurile să nu ajungă aşa departe, ca faptele să corăspundă vorbelor, ingrijesce principele de Bismarck şi este foarte caracteristică pentru alianţa, ce a legat’o acestă cancelară cu monarchia nostra, dacă foile germane, în faţa declamaţiunilor înfocate şi a sbuciumărilor din dieta ungară, susţinu, că „alianţa cu Germania dă Austro-Ungariei tăria de a ţină în freu politica răsboinică şi periculoasa a Unguriloră.“ Organulă principală alu cancelarului germană „Norddeutsche Alig. Ztg.“, cântă pe aceeaşi corda, când le spune Unguriloră, că alianţa austro germană a fostă încheiată între monarchi şi nu între parlamente şi că numai în acesta constă garanţia duratei ei. Cu alte cuvinte li se spune Unguriloră, că ei de geaba strigă şi ameninţă în parlamentă, căci monarchii voră face totă numai ce li se pare loră mai bine şi mai cu socotéla. Pressa ungurescu găsea, că declaraţiunea d-lui Tisza cuprinde şi o ameninţare serióasá, în paragrală unde e vorba de împiedecarea protectoratului ori și cărei puteri asupra Bulgariei. Crisa bulgară. — Se vorbesce prin cercurile politice seriose din Pesta că puterile vor avea să se ocupe cu una proiectă de conferință pentru aplanarea cestiunei bulgare. Deci propunerea pentru convocarea unei atari conferinţe e făcută deja sau cine o fi luată iniţiativa, aceasta nu e cunoscută. Se mai discută în multe părţi părerea că presenţa Regelui Milano la Viena şi perspectiva d’a petrece şi în Pesta e de Greşi care însemnătate pentru aplanarea cestiunelor ce suntă la ordinea Zilei— In declarațiunile d-lui Tisza Ziarele rusescî vedi încuragiarea regențiloră bulgari ca se se opură la cererile rusescî. ,Nu e esaclă, cjice „Nowosti", că interesele Austriei reclamă o federațiune a stateloră balcanice independente, căci atunci Austria ar trebui se dea imediată o autonomiă politică Bosniei şi Herţegovinei şi să se abţiă de la orî ce amestecă în Serbia. Discursulă ar fi şi ostilă Rusiei, de oarece elă combate dreptulă Rusiei, protectoratulă asupra Bulgariei, cu tote că acesta nu e decâtă ună echivalentă pentru consimţămentulă tacită ală Rusiei la posesiunea provincielor turcesci de cătră Austria. Tocmai aceasta ar fi provocătoră. Deci faptele oamenilor politici ai Ungariei ar fi în acordă cu vorbele lor, atunci o soluțiune pacinică a cestiunei bulgare ar deveni imposibilă.« — „Neue Freie Presse“ crede că generalul Kaulbars vrea să provoace incidente spre a face necesară o ocupațiune. —„National Zeitung“ observă la discursul d-lui Tisza : „Deci Ungurii întreaba supărați, că ce le folosesce alianța germană, li se poate răspunde foarte bine: ea dă Austro-Ungariei razimulă necesară, spre a ține în frîu pernicioasa politică răsboinică a Ungurilor, care ar voi se práváleascá monarchia în aventuri unde n’ar avea aliațî, ci ar face numai treburile Angliei și la care nu se potrivescă nici înprejurările naționalitățiloră Ungariei, nici ale Cislaitaniei.* — „Fremdenblatt“ (fice: »Regenţa bulgară îşi îndeplinesce cu abilitate sarcina grea d’a manfine liniştea, respectândă pe puteri şi basându-se pe legalitate; dar atitudinea generalului Kaulbars la meetingă şi călătoria lui nu suntă de natură a aduce o împăcăciune. Plenipotenţiarii sunt pretutindeni acreditaţi pe lângă guverne, or nu pe lângă mulţime. Orice guvernă are dreptul să considere negocierile începute cu mulţimea ca o violare a autorităţii lui. Deci Rusia vrea să reuşească, trebue ca generalul Kaulbars să se conformeze stipulaţiunilor tractatului din Berlină.“ — „România liberă“ scrie : ,Avemă scrri positive, cum că Radoslavov, prim-ministrulă Bulgariei, stăruindă pe lângă Kaulbars, agentulă Rusiei, ca alegerile să se facă la termenulă hotărîtă de consiliulă ministerială, Tisza judecata de Kémény. Intr’o scrisoare adresată alegătorilor sei, fostulu ministru de comunicațiune Kémény scrie despre rainistrulu Tisza astfel: Acceptă pe Colomană Tisza ca conducătorulă meu politică. Se poate, ce e dreptă, că eu nu-lu consideră ca pe una mare spiritu organisatorii seu administrativă; dér în totă casulă îlă ţiu de ună oratoră escelentă în desbaterî, de ună conducătorii de partidă estraordinară de dibaciu. Aceste calităţi insă suntă pretutindenea căutate şi în orice altă stată i-ar puté asigura ori când o însemnată posiţiune; dér la noi ele suntă de neprețuită. Cine putea fi ne unită partida guvernamentală cu o așa mână de feră, ca elă? Se poate — folosindu-mă de cuvintele și icoana vechei fabule — că elă nu este niciodată ună ochiulă boului (o pasăre), dar este căte-odată ună cocostârcă ca rege alu broasceloru ■ cu toate astea noi, cari suntemă mai sancvinicî, tocmai de una astfel de conducătoră politică avemă nevoiă. Faţă cu atacurile, adeseori furtunoase şi nu totdăuna line, uneori elocvente şi nu rareori invenţiăse, elă, cu concepţiunea sa totdăuna gata de luptă, liniştită, treia, cu puterea sa de a fi totdăuna la locul său, conduce pe aderenţii săi nu numai la victoriă materială, ci şi morală. Resultatele sale dobândite pănă acum ne îndreptăţescă aadmite, că cu acelaşă succesă va lucra şi mai departe. Crisele multe ministeriale le consideră ca desavantagiase afacerilor publice; disolvarea partidei liberale sau guvernamentale însă o declară ca directă fatală pentru ţară. Deoarece ea credă, că actuala partidă guvernamentală sub conducerea lui Tisza mai curăndă oferă ţării noastre posibilitatea de a se desvolta sigură şi neconturbată, tfrău să rămână şi mai departe în acăstă partidă şi acceptă şi pe viitoră conducerea lui Tisza. Atacerea Herbert-Christen-Komjathy. Panică sensaţiunea produsă în cercurile deputaţilor, scriea, că deputatul Bela Komjaty pentru interpelarea sa făcută în privinţa afacerei Herbert-Christen a fostă provocată la duelă de toţi membrii tribunalului de onoare ală divisiei militare 32. In şedinţa dela 4 Octomvre nu se vorbea în culoarele camerei decâtă de acăstă afacere. »Fără să socotimă de motivate espresiunile peste măsură aspre, întrebuinţate de Komjáthy spre a’şî întemeia interpelarea, fără să contestămă dreptulă singuraticilor, d’a cere satisfacţiune pentru astfelă de ofense personale, ce potă obveni în camera deputaţiloră, unde respectivii nu se potă apăra — o fice „Neues Pester Journal“ — cu toate astea distinşi membri ai camerei, ală căroră simţă pentru regulele cavalerismului nu se poate trage nicidecum la îndoială, ’şî-au esprimată părerea, că provocarea unui deputată, — pentru cuvintele sale esprimate intr’o şedinţă publică, — de cătră o îatrega corporaţiune ar însemna a restrînge în modă simţitoră libertatea cuvântului în parlamentă şi a face imposibilă critica activităţii instituţiunilor şi a corporaţiunilor publice. Deoarece casulă concretă din vorbă, precum anrimă, se află in stadiulă d’a se pertracta pe calea tribunalului de onoare, eventuală pe cale cavalerăscă, părerea generală a fostă, că trebue să se aştepte descurcarea acestei afaceri şi numai atunci camera deputaţilor poate lua posiţiune în privinţa principială, spre a înlătura pe viitoră repeţirea ăstorfelă de caşuri. E probabil, că spre scopul, acesta presidiulă va fi rugată la timpul potrivită, a soroci o ședință închisă a camerei.