Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-11-26 / nr. 265
Braşovu, 25 Novembre 1886. Maghiarisare şi er maghiarisare. Din maghiarisare nu mai esimu, când ne sculămă şi când ne culcamu numai de maghiarisare dămu. In toate dimineţile, după ce deschidemu ochii ne facemu cruce şi mulţămimă lui Dumnezeu, că amu rămasu încă totă aşa, cum ne-a lăsată, cu limba şi cu simţămintele ce le-amă suptă la peptură mamei nóstre; ne facemă cruce şi mulţămimă ceriului, că încă nu suntemă maghiarisaţi. Nu scimă însă deca şi copiii noştri s’ară mai puté bucura de acâstă mângâiere când şi-ar ajunge scopulă Escelenţa Sa ministrulă de culte şi instrucţiune publică, care, după ce a pusă temelia maghiarisărei scelelor poporale prin legea dela 1879 şi prin ordonanţele sale din ultimii şase ani, are de gândă acuma a maghiarisa şi grădinile de copii, aşa numite froebeliane, ce se înfiinţază în ţară ici şi colo de cătră Nemaghiari. Nu-i destulă că copiii nemaghiari dela 7 ani încolo suntă torturaţi în scólele poporale cu studiulă limbei maghiare, acum mai cere ministrulă , ca şi copiii dela 3—6 ani, cari vor cerceta grădinele froebeliane, să fiă introduşi în vorbirea limbei maghiare. Mergendă înainte pe calea aceasta, vomă ajunge încă așa departe, ca să ni se impună crescerea copiilor nemaghiari numai cu doice maghiare, ca să-i învețe unguresce dela 1—3 ani, analogă prescrierei celei mai nouă, după care toate institutoarele în grădinele froebeliane trebue să cunoasca limba maghiară , ca să o poata aplica copilaşilor dela 3—6 ani. Lucrul ă, deşi pare a fi de necredută, se petrece în realitate astfelă. Etă ce cetimă în privinţa aceasta în numărulă de Sâmbătă ală foaiei naţionale săsesci din Sibiiu, „Siebenbürg, deutsches Tageblatt »Introducerea limbei maghiare ca obiectă de instrucţiune obligată la toate scólele poporale nemaghiare din Ungaria prin art. de lege XVIII din anul 1879 a fostă o aspră măsură pentru naţionalităţile nemaghiare. Ea a fostă şi mai multă înăsprită prin draconica ordinaţiune de esecutare a ministrului r. ung. de instrucţiune, care în contra spiritului legii a ridicată limba maghiară la rangulă unei a doua limbî de instrucţiune prin planulă orelori prescrise şi prin metodă. Dar neamă supusă legii şi chiar ordinaţiunei ministrului, dupâce toate contra-representaţiunile întemeiate pe dreptă, pe lege şi umanitate aflaseră în Budapesta urechi surde. Veni apoi venitarea cu „învăţătorii auxiliari” maghiari cu toate agitaţiunile şi împotrivirile ce i-au urmat”. Chiar învăţătorii poporali neobligaţi după lege au fost amânaţi la cursurile limbei maghiare, ameninţaţi fiindă cu destituirea; învăţătorii, sculele şi autorităţile şcolare au fostă chinuite; rugăciuni şi gravamine n’au ajutată nimică şi nici acum nu s’a pusă capătă nedemnului spectaculă. încă nu s’au liniştită spiritele de ultima lovitură, şi ătă că ună nou periculă pentru naţionalităţi se ridică. In şedinţa dela 19 Noemvre n. a comisiunei administrative a comitatului Bistriţa-Năsăudă, fispanulă Banffy, care a presidată adunarea, puse de seceti ună rescriptă ală ministrului ungurescă de culte şi instrucţiune sub Nr. 39.631, care între altele aice din cuvântă in cuvântă : „Asiluri (grădini de copii) potă înfiinţa confesiunile sau comunele fără să cară o deosebită permisiune, dacă ele decidă mai ’nainte regulamentară înfiinţarea loră, îngrijescă de purtarea cheltueliloră, întocmescă asilulă fără defecte şi lipsuri la ună locă potrivită şi sănătosă şi dăcă inspectorală şcolară r. şî-a câştigată convingere despre acesta. In asiluri (grădini de copii) se potă instala numai astfelă de institutore, care au primita o instruire regulamentară în Ungaria în institutură pentru instructare de asiluri (grădini de copii) ală reuniunei ţării pentru asiluri de copii, sau ală reuniunei froebeliane a femeilor, sau care posedă o diplomă obţinută în străinătate şi nostrificată acicunoscinţa limbei unguresci se pretinde dela acestea necondiţionaţii. In fiăcare astfelă de instituţii, unde poporaţiunea nu e de limbă maghiară, trebue pe temeiulă art. de lege XVIII din anul 1879 se seceră, ca mititeii se fiă introduşi şi în vorbirea limbei unguresci“. Partea acesta din urmă a ordinaţiunei ministeriale e atâtă de surprincjetoare, (jice »Sieb. Deutsches Tageblatt«, încâtă nu ne pare cu totulă neîntemeiată întrebarea, că are aceasta caracteristică ordinațiune e ori nu autentică. Der ordinațiunea a publicat’o foaia guvernamentală »Kolozsvary Közlöny,“ Nr. 269 dela 24 Noemvre n. c., și încă într’o formă care nu mai lăsă nici o îndoială despre autenticitatea ei. Acestă rescriptă nu însemneaza nimică mai multă nici mai puțină decâtă maghiarisarea asiluriloru și grădinilor de copii. . . .“ Foata germană Sibiiană se încerca a dovedi cu argumente destulă de puternice, că ordonanţele ministrului Trefort nu corespundu spiritului legiloră şi că şi măsura din urmă purta pe frunte-i timbrulă ilegalităţii. Zadarnică silinţă. Par’că Trefort nu ar ignora cu intenţiune disposiţiunile acelea ale legiloră, cari se potă interpreta în favoarea Nemaghiariloră ! Câtă pentru „spiritură legiloră,“ legislatorii unguri suntă de firma credinţă, că acesta trebue să fie identicăcu inştiinţele şi aspiraţiunile lor, şi aceste — scimă foarte bine cu toţii — au în vedere maghiarisarea şi urăşi maghiarisarea de susă pănă josă şi de josă pănă susă. A apela der la spiritulă legiloră este atât vreme pierdută, chiar şi pentru compatrioţii Saşi cari s’au înşelată a crede la începută că aceste legi voră oferi scută naţionalităţii loră. De ară fi câtă de bune legile unui stată, efectulă loră depinde totuşi numai dela aceia, cari suntă chiămaţi a le păzi şi esecuta. Cum ar putè însă Ungurii de a fi esecuta legea de naţionalitate în oposiţiune cu spiritulă ce-i conduce în activitatea loră publică? „N’a fostă destulă cu măsurile de maghiarisare luate pănă acuma, mai trebuia să fiă supuşî esperimentelor de maghiarisare şi nevinovaţii copilaşi ?“ Astfelă întreba „Sieb. d. Tageblatt“. Răspunsulă ară trebui să lă cară dela acei „politici“ ardeleni, cari au manevrată atâtă de dibaciu şi cu atâta precauţiune, încâtă lucrurile au putută ajunge aşa departe în vechiulă principală ală Transilvaniei nici o remuneraţiune, şi declară că descarcă mai dinainte pe miniştrii reginei Victoria de orice răspundere pentru nenorocirile, cari ar putea să i se întâmple în cursul acestei aventure. Lordul Iddesleigh, ministrul afacerilor străine, se ocupă acum cu acesta propunere. R KD ACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERĂ: Nr 265. Mercurî, 26 Noemvre (8 Decemvre). 1886. .GAZETA.« IESE ÎN FIECARE ţNI. Pe anii ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România ţi străinătate. Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX, la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmondă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicar SorlaorT nefrancato nu au primoapO. — Niniuoripte nu ne retrimite. Unu nou proiectu ale lui Stanley. Stanley, renumitul esploratori, se gândesee la o nouă aventură asemenea celei pe care a întreprins’o în Africa pentru a găsi pe Livingstone. Se scie că Stanley a plecată în Statele Unite, dar mai nainte d'a se îmbarca, a declarată că e gata sâ se întorcă, la ună semnă ală guvernului englesă, pentru a se duce să scape pe Emin bey, guvernatorul provincielor ecuatoriale ale Egipetului, care nu pote să se mai întorcă în valea Nilului, de când Sudanulă a rămasă în mânile partisanilor Mahdiului. De multă se crezuse că Emin bey fusese încongiurată de insurgenţi sudanesi şi că murise. Ună călătoră germană, doctorulă Junker, s’a asigurată însă de contrarulă, şi s’au primită chiar dela Emin bey scrii directe, cari nu mai lasă nici o îndoială. Este vorba acum de scăparea lui; dar deşi esploratorî ca Schweinfurth şi Joseph Thompson declară că lucrulă este cu totulă practicabilă, guvernulă englesă, puţină răspumjătoră de totă ce s’a petrecută şi se petrece în Sudană, esiteza, după cum atâtă timpă a esilată și încă cu resultate atâtă de funeste în casulă nenorocitului Gordonă. Astăziî, Stanley se oferă pentru aceasta întreprindere. El se va pune în capul unei espedițiuni nemilitare, care va pleca din Africa orientală în Uganda, și se va încerca să obțină trecerea prin aceasta țără, ală cărei suverană actuală este fiulă fostului rege Mtesa, foarte amică cu Stanley. Espediţiunea va ţine 12 pănă la 18 luni. Stanley a autorisată pe amiculă său, d. Hutton, preşedintele camerei de comerciu din Manchester, să supună de insulă său de cheltuelî guvernului englesă. Stanley nu va cere, în ceea ce-lă privesce pe elă, SOIRILE DILEI. Din Petersburg se scrie cătră »N. W. Tgbi», că în circulă Ciniselli de acolo a fostă la 27 Noemvre o demonstratiune politică anti austro-ungară. Intre altele se produce de câtva timpă şi o capelă de ţigani unguresci. Când acesta apără în criua amintită in circă şi începă să concerteze, deodată ca la comandă răsunară din toate părţile strigăte, şuerăturî, bătăi din picioare. Musicanţii încetară cu cântarea şi se uitau încremeniţi înprejură. După câteva minute se potoli furtuna şi capela începă să cânte din nou, şi anume ună ceardaşă. Tunete isbucniră în circă şi strigăte: „Afară cu . . . unguresc!!* — Prosă cu . . . austriacă!“ — „La o parte cu . . .!“ ş. a. Musicanţii se retraseră. La demonstraţiune au luată parte şi persoane de clasele mai bune şi funcţionarii poliţienesc de faţă, cari dealtmintrelea nu suferă nici cea mai mică tulburare a liniştei, au lăsată să se facă demonstraţiunea. — Semnele timpului ,Temps, anunţă din Roma, că Papa a notificată intenţiunea de a părăsi Vaticanul, faţă cu atitudinea guvernului italiană. Aceasta notă s’a adresată însă numai Austriei, Spaniei, Portugaliei şi Bavariei. Se cruce că Papa a fostă încunjurată la acestă demersă de cătră nisce guverne, care n’au interese catolice. — x— Patriarchală ecumenică din Constantinopolă Ioachim IV își dase demisiunea din demnitatea sa, fiind o bolnavă Sinodală și consiliulă națională mixtă a hotărîtă să nu primească demisiunea, ci să dea patriarhului ca ajutoră ună vicară. O deputaţiune se duse la ministrul justiţiei Dşevdet-paşa, ca să încunosciințeze guvernulă despre decisiunea aceasta și să obțină împuternicirea d’a alege ună vicară. —x — Se scie, că comisiunea austro-română pentru delimitarea graniţelor, n’a putută s’ajungă la o înţelegere. Delegaţii români s’au întorsă la Bucurescî ca să ia instrucţiuni nouă, cjice „Resboială“. Din Sofia se scrie cătră «Armeeblatt« din Viena „Guvernulă bulgară, care comandase cu luni înainte în Germania materială de artilerie, aşteptă acum să se încuvinţeze trecerea prin Austro-Ungaria. Sunt comandate: 1) La Krupp 3 baterii de munte de câte 8 tunuri cu rechisite cu totă; 2) 50 tunuri de câmpă de 8 şi 9 centimetri ; 3) 30.000 chilograme prafă la fabrica de prafă Rottweil din Hamburg ; 4) 500.000 cartușe pentru pusei Berdau la Lorentz în Karlsruhe; 5) 10,000 granate la Grusen în Buckau (Magdeburg). Acestă transportă a ajunsă în Viena și aștaptă acum să fiă transportată mai departe.* —x— Redactorulă fetei »Neusatzer Zeitung,“ Ștefană Keller, a fostă acusata de locuitorulă din Neoplanta Augustă Zahnbauer pentru calomnie şi vătămare de onoare. In Nr. 6 din 6 Februariu a. c. se scrisese înfiară sub titlul„ „Agitaţiune in Neoplanta“, că ună orecarecorespondentă face larmă şi înşală, ca să-şi primească plata Iudei.“ Zahnbauer s’a simţită vătămată. Tribunalulă din Pesta, la cererea apărătorului Polonyi, hotărî sistarea procesului, deoarece acusarea a venită prea tarefiu. Acusatorulă fă condamnată la 473 fl. cheltuelî de judecată. Advocatulă său Komjáthy a anunțată nulitate. —x— Teatrulă ungurescă din Nedtra a făcută fiasco. Directorulă Karl Bacs a declarată membriloră trupei, că nu mai poate conduce direcțiunea din causa slabei visitărî a teatrului. Societatea își mai încerca singură norocul. Esistă temere, că în celfi mai apropiată sesonă va rămânea teatrulă golă. —x—