Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-11-26 / nr. 265

­ Braşovu, 25 Novembre 1886. Maghiarisare şi er maghiarisare. Din ma­­ghiarisare nu mai esimu, când ne sculămă şi când ne culcamu numai de maghiarisare dămu. In toate dimineţile, după ce deschidemu­ ochii ne facemu cruce şi mulţămimă lui Dumnezeu, că amu rămasu încă totă aşa, cum ne-a lăsată, cu limba şi cu simţămintele ce le-amă suptă la peptură mamei nóstre; ne facemă cruce şi mul­­ţămimă ceriului, că încă nu suntemă magh­ia­­risaţi. Nu scimă însă deca şi copiii noştri s’ară mai puté bucura de acâstă mângâiere când şi-ar ajunge scopulă Escelenţa Sa ministrulă de culte şi instrucţiune publică, care, după ce a pusă te­melia maghiarisărei scelelor­ poporale prin legea dela 1879 şi prin ordonanţele sale din ultimii şase ani, are de gândă acuma a maghiarisa şi grădinile de copii, aşa numite froebeliane, ce se înfiinţază în ţară ici şi colo de cătră Nema­ghiari. Nu-i destulă că copiii nemaghiari dela 7 ani încolo suntă torturaţi în scólele poporale cu studiulă limbei maghiare, acum mai cere mi­nistrulă , ca şi copiii dela 3—6 ani, cari vor­ cerceta grădinele froebeliane, să fiă introduşi în vorbirea limbei maghiare. Mergendă înainte pe calea aceasta, vomă ajunge încă așa departe, ca să ni se impună crescerea copiilor­ nemaghiari numai cu doice maghiare, ca să-i învețe ungu­­resce dela 1—3 ani, analogă prescrierei celei mai nouă, după care toate institutoarele în grădi­nele froebeliane trebue să cunoasca limba ma­ghiară , ca să o poata aplica copilaşilor­ dela 3—6 ani. Lucrul ă, deşi pare a fi de necredută, se petrece în realitate astfelă. Etă ce cetimă în privinţa aceasta în numărulă de Sâmbătă ală foaiei naţionale săsesci din Sibiiu, „Siebenbürg, deutsches Tageblatt »Introducerea limbei maghiare ca obiectă de in­strucţiune obligată la toate scólele poporale nemaghiare din Ungaria prin art. de lege XVIII din anul­ 1879 a fostă o aspră măsură pentru naţionalităţile nemaghiare. Ea a fostă şi mai multă înăsprită prin draconica ordi­­naţiune de esecutare a ministrului r. ung. de instruc­ţiune, care în contra spiritului legii a ridicată limba ma­ghiară la rangulă unei a doua limbî de instrucţiune prin planulă orelori prescrise şi prin metodă. Dar ne­amă supusă legii şi chiar ordinaţiunei ministrului, dupâce toate contra-representaţiunile întemeiate pe dreptă, pe lege şi umanitate aflaseră în Budapesta urechi surde. Veni apoi venitarea cu „învăţătorii auxiliari” maghiari cu toate agi­taţiunile şi împotrivirile ce i-au urmat”. Chiar învăţă­torii poporali neobligaţi după lege au fost a­mânaţi la cursurile limbei maghiare, ameninţaţi fiindă cu destituirea; învăţătorii, sculele şi autorităţile şcolare au fostă chinuite; rugăciuni şi gravamine n’au ajutată nimică şi nici acum nu s’a pusă capătă nedemnului spectaculă. încă nu s’au liniştită spiritele de ultima lovitură, şi ătă că ună nou periculă pentru naţionalităţi se ridică. In şedinţa dela 19 Noemvre n. a comisiunei ad­ministrative a comitatului Bistriţa-Năsăudă, fispanulă Banffy, care a presidată adunarea, puse de se­ceti ună rescriptă ală ministrului ungurescă de culte şi instruc­ţiune sub Nr. 39.631, care între altele a­ice din cuvântă in cuvântă : „Asiluri (grădini de copii) potă înfiinţa confesiunile sau comunele fără să cară o deosebită permisiune, dacă ele decidă mai ’nainte regulamentară înfiinţarea loră, în­­grijescă de purtarea cheltueliloră, întocmescă asilulă fără defecte şi lipsuri la ună locă potrivită şi sănătosă şi dăcă inspectorală şcolară r. şî-a câştigată convingere despre acesta. In asiluri (grădini de copii) se potă instala nu­mai astfelă de institutore, care au primita o instruire re­gulamentară în Ungaria în institutură pentru instructare de asiluri (grădini de copii) ală reuniunei ţării pentru asiluri de copii, sau ală reuniunei froebeliane a femeilor­, sau care posedă o diplomă obţinută în străinătate şi nostrificată aci­­cunoscinţa limbei unguresci se pretinde dela acestea necondiţionaţii. In fiăcare astfelă de insti­tuţii, unde poporaţiunea nu e de limbă maghiară, trebue pe temeiulă art. de lege XVIII din anul­ 1879 se se­ceră, ca mititeii se fiă introduşi şi în vorbirea limbei un­guresci“. Partea acesta din urmă a ordinaţiunei ministeriale e atâtă de surprincjetoare, (jice »Sieb. Deutsches Tage­blatt«, încâtă nu ne pare cu totulă neîntemeiată între­barea, că are aceasta caracteristică ordinațiune e ori nu autentică. Der ordinațiunea a publicat’o foaia guverna­mentală »Kolozsvary Közlöny,“ Nr. 269 dela 24 Noem­vre n. c., și încă într’o formă care nu mai lăsă nici o îndoială despre autenticitatea ei. Acestă rescriptă nu însemneaza nimică mai multă nici mai puțină decâtă maghiarisarea asiluriloru și gră­dinilor­­ de copii. . . .“ Foata germană Sibiiană se încerca a dovedi cu argumente destulă de puternice, că ordonan­ţele ministrului Trefort nu corespundu spiritului legiloră şi că şi măsura din urmă purta pe frun­­te-i timbrulă ilegalităţii. Zadarnică silinţă. Par’că Trefort nu ar ig­nora cu intenţiune disposiţiunile acelea ale legi­­loră, cari se potă interpreta în favoarea Nema­­ghiariloră ! Câtă pentru „spiritură legiloră,“ legislatorii unguri suntă de firma credinţă, că acesta tre­bue să fie identică­­cu inştiinţele şi aspiraţiunile lor, şi aceste — scimă foarte bine cu toţii — au în vedere maghiarisarea şi urăşi maghiarisa­rea de susă pănă josă şi de josă pănă susă. A apela der la spiritulă legiloră este atât vreme pierdută, chiar şi pentru compatrioţii Saşi cari s’au înşelată a crede la începută că aceste legi voră oferi scută naţionalităţii loră. De ară fi câtă de bune legile unui stată, efectulă loră depinde totuşi numai dela aceia, cari suntă chiămaţi a le păzi şi esecuta. Cum ar putè însă Ungurii de a­ fi esecuta legea de naţionalitate în oposiţiune cu spiritulă ce-i con­duce în activitatea loră publică? „N’a fostă destulă cu măsurile de maghia­­­risare luate pănă acuma, mai trebuia să fiă su­­­puşî esperimentelor­ de maghiarisare şi nevi­novaţii copilaşi ?“ Astfelă întreba „Sieb. d. Tageblatt“. Răspunsulă ară trebui să lă cară dela acei „politici“ ardeleni, cari au manevrată atâtă de dibaciu şi cu atâta precauţiune, încâtă lucrurile au putută ajunge aşa departe în vechiulă prin­­cipală ală Transilvaniei­ nici o remuneraţiune, şi declară că descarcă mai dina­inte pe miniştrii reginei Victoria de orice răspundere pentru nenorocirile, cari ar putea să i se întâmple în cursul­ acestei aventure. Lordul Iddesleigh, ministrul­ afacerilor­ străine, se ocupă acum cu acesta propunere. R KD ACŢIUNE­A ŞI ADMINISTRA­ŢIUNEA­­ BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERĂ: Nr 265. Mercu­rî, 26 Noemvre (8 Decemvre). 1886. .GAZETA.« IESE ÎN FIECARE ţNI. Pe anii ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România ţi străinătate. Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX, la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmondă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicar SorlaorT nefrancato nu au primoapO. — Niniuoripte nu ne retrimite. Unu nou proiectu ale lui Stanley. Stanley, renumitul­ esploratori, se gândesee la o nouă aventură asemenea celei pe care a întreprins’o în Africa pentru a găsi pe Livingstone. Se scie că Stanley a plecată în Statele­ Unite, dar mai nainte d'a se îmbarca, a declarată că e gata sâ se întorcă, la ună semnă ală guvernului englesă, pentru a se duce să scape pe Emin bey, guvernatorul­ provinci­­elor­ ecuatoriale ale Egipetului, care nu pote să se mai întorcă în valea Nilului, de când Sudanulă a rămasă în mânile partisanilor­ Mahdiului. De multă se crezuse că Emin bey fusese încon­­giurată de insurgenţi sudanesi şi că murise. Ună călă­­toră germană, doctorulă Junker, s’a asigurată însă de contrarulă, şi s’au primită chiar dela Emin bey scrii directe, cari nu mai lasă nici o îndoială. Este vorba acum de scăparea lui; dar deşi esplo­­ratorî ca Schweinfurth şi Joseph Thompson declară că lucrulă este cu totulă practicabilă, guvernulă englesă, puţină răspumjătoră de totă ce s’a petrecută şi se pe­trece în Sudană, esiteza, după cum atâtă timpă a esilată și încă cu resultate atâtă de funeste în casulă nenoro­citului Gordonă. Astăziî, Stanley se oferă pentru aceasta întreprin­dere. El­ se va pune în capul­ unei espedițiuni nemi­­litare, care va pleca din Africa orientală în Uganda, și se va încerca să obțină trecerea prin aceasta țără, ală cărei suverană actuală este fiulă fostului rege Mtesa, foarte amică cu Stanley. Espediţiunea va ţi­ne 12 pănă la 18 luni. Stanley a autorisată pe amiculă său, d. Hutton, preşedintele ca­merei de comerciu din Manchester, să supună de insulă său de cheltuelî guvernului englesă. Stanley nu va cere, în ceea ce-lă privesce pe elă, SOIRILE DILEI. Din Petersburg se scrie cătră »N. W. Tgbi­», că în circulă Ciniselli de acolo a fostă la 27 Noemvre o de­­monstratiune politică anti austro-ungară. Intre altele se produce de câtva timpă şi o capelă de ţigani unguresci. Când acesta apără în criua amintită in circă şi începă să concerteze, deodată ca la comandă răsunară din toate părţile strigăte, şuerăturî, bătăi din picioare. Musicanţii încetară cu cântarea şi se uitau încremeniţi înprejură. După câteva minute se potoli furtuna şi capela începă să cânte din nou, şi anume ună ceardaşă. Tunete isbuc­­niră în circă şi strigăte: „Afară cu . . . unguresc!!* — Prosă cu . . . austriacă!“ — „La o parte cu . . .!“ ş. a. Musicanţii se retraseră. La demonstraţiune au luată parte şi persoane de clasele mai bune şi funcţionarii po­liţienesc­ de faţă, cari dealtmintrelea nu suferă nici cea mai mică tulburare a liniştei, au lăsată să se facă de­monstra­ţiunea. — Semnele timpului­ ,Temps, anunţă din Roma, că Papa a notificată intenţiunea de a părăsi Vaticanul, faţă cu atitudinea guvernului italiană. Aceasta notă s’a adresată însă nu­mai Austriei, Spaniei, Portugaliei şi Bavariei. Se cruce că Papa a fostă încunjurată la acestă demersă de cătră nisce guverne, care n’au interese catolice. — x— Patriarchală ecumenică din Constantinopolă Ioa­­chim IV își dase demisiunea din demnitatea sa, fiind o bolnavă Sinodală și consiliulă națională mixtă a hotă­­rîtă să nu primească demisiunea, ci să dea patriarhului ca ajutoră ună vicară. O deputaţiune se duse la mi­nistrul­ justiţiei Dşevdet-paşa, ca să încunosciințeze gu­vernulă despre decisiunea aceasta și să obțină împuterni­cirea d’a alege ună vicară. —x — Se scie, că­ comisiunea austro-română pentru deli­mitarea graniţelor, n’a putută s’ajungă la o înţelegere. Delegaţii români s’au întorsă la Bucurescî ca să ia in­strucţiuni nouă, cjice „Resboială“. Din Sofia se scrie cătră «Armeeblatt« din Viena „Guvernulă bulgară, care comandase cu luni înainte în Germania materială de artilerie, aşteptă acum să se în­­cuvinţeze trecerea prin Austro-Ungaria. Sunt­ comandate: 1) La Krupp 3 baterii de munte de câte 8 tunuri cu rechisite cu totă; 2) 50 tunuri de câmpă de 8 şi 9 cen­timetri ; 3) 30.000 chilograme prafă la fabrica de prafă Rottweil din Hamburg ; 4) 500.000 cartușe pentru pusei Berdau la Lorentz în Karlsruhe; 5) 10,000 granate la Grusen în Buckau (Magdeburg). Acestă transportă a a­­junsă în Viena și aștaptă acum să fiă transportată mai departe.* —x— Redactorulă fetei »Neusatzer Zeitung,“ Ștefană Keller, a fostă acusata de locuitorulă din Neoplanta Au­gustă Zahnbauer pentru calomnie şi vătămare de onoare. In Nr. 6 din 6 Februariu a. c. se scrisese în­­fiară sub titlul„ „Agitaţiune in Neoplanta“, că ună orecare­­co­respondentă face larmă şi înşală, ca să-şi primească pla­ta Iudei.“ Zahnbauer s’a simţită vătămată. Tribunalulă din Pesta, la cererea apărătorului Polonyi, hotărî sista­rea procesului, deoarece acusarea a venită prea tarefiu. Acusatorulă fă condamnată la 473 fl. cheltuelî de jude­cată. Advocatulă său Komjáthy a anunțată nulitate. —x— Teatrulă ungurescă din Nedtra a făcută fiasco. Directorulă Karl Bacs a declarată membriloră trupei, că nu mai poate conduce direcțiunea din causa slabei visitărî a teatrului. Societatea își mai încerca singură norocul. Esistă temere, că în celfi mai apropiată se­­sonă va rămânea teatrulă golă. —x—

Next