Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-10-14 / nr. 226.

REDACSTEHEA ŞI ADHIHISTRAtnim 1 BRAŞOVU, piaţa aiare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. i^e u n­e ană 12 fior., pe ş­a­s­e lun? o fior., pe t­r­e­i luni 3 fior. SoBianS» şi sirălsătai«! Pe ană 40 fr., pe şase lunî 20 fr., pe trei hint 10 franci. ANULUI L. ia poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AKtJH'JIURILE: 0 seriă garmond­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare 3&rî8î trî nis ga ti­stua»»­}. — nw sa rstrăml­u. M= 226 Mercuri, 14 (26) Octomvre. 1887. Din causa S-tei sărbători de mâne diaruri nu va apără până toi săra. Braşovu, 13 Octomvre 1887. Punerii sub ochii cetitorilor­ noştri o co­respondenţă, ce ne vine din Selagiu, şi care ne descrie uneltirile de maghiarisare şi prigonirea Românilor­ din acesta cormtate. Acesta cores­pondenţă pusă alături cu corespondenţa din Tânţii de susu, comitatul­ Sătmarului, ne dă o icona viuă despre periculula ce amenință aceste două comitate, în cea mai mare parte românesc!, din partea maghiarismului violentă: De sub Meseşulă Ardealului, (Selagiu) Odomvre 1887. »Principiis obs­ta....* 1. Furia de maghiarisare odată isbucnită sub palele bătrânului Meseșu merge ca lavina din ce în ce crescândă. Scólei maghiarisatoare din Buciumi îi urméza şcóala froebeliană din Trăsnea (Ördögkut), întoc­mai precum ne spusese dascălulă­inodor Daniel în pamfletul­ său de mai ană. Ni se spune în faţă că ţinta e­ maghiarisa­­rea Valahului şi că în 10 ani în oficii, nici la administraţiune, nici la justiţia. Română nu se va mai găsi. Asta pe la noi mai cu şir­ cu­­sâmă notariloră de română li se cânta, de cari până eri-alaltaeri avému m­ă numără frumosă. Câţi numai voră puté voră destitui, ei pe cei­lalţi îi voră pune în pensiune. Va să coca, peste­­jece ani amu avé să ne luămă rămasă bună dela viéţa nóstra română, să ne despărţimă de obiceiurile nóstre străbune şi îmbrăcândă ţundra lui Atila, să ne punemă pinteni la opinci, pene lângă d­ăbăţă şi să în­­cepemă lumea de înfrăţire a poeticastrului hă­băucă Bartók Lajos. Şi cumcă în astă privinţă utopiştii nu glu­­mescă evenimentele ce se desfăşură în Selagiu ne lasă a conchide. Românulă e bună, când au lipsă de elă să alegă deputată maghiară şi când vine înhămată spre acestă scapă de notari­u la Pap Ianos din Cizeriu, Illés din Sîgă, Pap Vasilie din Băni­­şoră, Pap Petru din Stîrci etc., aşa că fişpanulă Baranyi la alegerea trecută nu s’a sfiită a de­clara în publică, că „acestă poporă bună şi blândă a mântuită onoarea comitatului;“ e bună şi blândă poporală când trebue să plutesca darea şi să suporte greutăţile comitatului (din cari V« părţi cadă pe umerii lui); dar când e vorba ca în privinţa limbei să i se facă şi lui dreptate, atunci acelaşi poporă română devine ună ba­­gagiu, cu care în astă privinţă nu se poate sta de vorbă. Românii selăgeni în privinţa naţională sunt­ striviţi, limba şi drepturile limbei lor­ nu li se respecteză nicidecum, nici chiar de celă mai sim­plu notară; ba în timpulă din urmă şi matricu­­lele se ceră de la preoţii români a se scrie în limba maghiară şi suntă exemple unde chiar şi mnă protopopii, anume Teodoră Popă din Orte­­lecă fu pedepsită cu amendă în bani, pentru că a cutezată a eda românesce estrasele din matri­­cula românâscă, cerute pentru cei dela miliţia, în altă casă cam analogă era să o păţască preo­­tulă din Buciumi Iona Negreanu. Recursele în­dreptate în astă privinţă la locurile mai înalte ne vină respinse, încâtă stai şi te uimesc! de atâta cinismă cutezătorii şi ne mai aurită. Administraţiunea comitatului e curăţită de Români, afară de ună asesoră trecută ca prin urechile acului, nici măcară ună simplu scriitorii nu avemă. Limba română, începândă dela fis­­pană, vicespană, notari comitatensi, fiscală şi pănâ la felă din urmă scriitorii e nepricepută de ei, aşa că, venindă bietulă Română în centru spre a’şî căuta de multele treburi, nu are cu cine să se’nţeagă, şi urându-i-se de a merge dela Pilată la Caiafa, în urmă se satură­­şi merge mâhnită cătră casă. Notarii din comune mai mare parte au fostă Români, de acum înainte însă nu voră mai fi, deşi poporală afară de românesce altă limbă nu scie. In contra acestoră fiinţe urgisite s’a înce­pută o gena ne mai aurită, fispanulă, vicespa­­nulă, inspectorală de dare se întrecă cu com­i­siunea administrativă în a necăji şi a scoate din poştă pe bieţii notari de română, de ar fi fostă pănă aci cu cea mai bună purtare; cercetarea disciplinară se începe ca din senină, şi deci e de lipsă, pe lângă suspendare de la oficiu şi bene­ficiu, cercetarea ţine ani, ca să nu­­jb­ă zeci de ani. Aici scopuîă e vădită, căci respectivii ne­­putândă trăi fără lâfâ, la ună ană ori doi trebue să abijică şi să-şi caute altă subsistinţă. Aşa se întâmplă lui Alexandru Oprişoi, fostă notară în Creaca, lui Filipă, fostă notară în Supură, lui Băicană, fostă notară în Biuşa, lui Gh­iţiu, fostă notară în Bicaţă etc. Alegerile de notari în comitată se întâm­plă aşa, că deca concurentală e Română, fiă mai harnică ca soarele, în candidaţiă nu e ertată să viă. Acesta apiiată s’a văitută la alegerea de notară în Creaca şi Sălsigă, unde poporului, cu călcarea dreptului său de alegere, îi fu im­pusă ca notară ună streină, pe care nu l’a voit, dar fiindă că aşa au voită fişpanulă şi vicespa­­nulă, deşi recurenţi români la acestă poştă, cu prada de decenii, au fostă pănă în cinci. Astfel, se respecteză în Selagiu legea pen­tru egala îndreptăţire a naţionalităţilor­, cu care se laudă Ungurii în faţa lumei! Fapte patriotice. Tenţii de susi, Octomvre 1887. (Fine). Pentru mai apriata înţelegere a lucrului, lasă să urmeze aci în totu cuprinsul, ei scripta adresată preto­­relui supremă : Nr. Ill * 1 2 3 * * 6 1887. Stimate domnule Pretore supremă ! După ce sunt în curată despre direcţiunea cercetărei de aifi, am onere a insinua protestă în contra continuă­­rei aceleia în următorele: 1. In causa scélelor­ gr. cat. române din Satunou de susă şi Teufii de susă, eu, ca presidele senateloră școlari şi directorulă acelora, am purcesă conformă legi­­loră, în deplină înţelegere cu senatele şcolari, m­’am m­s­­cată în acelă cercă de dreptă, care ni lă dau nene, con­­fesiuniloră, legile sancţionate. 2. Paşii noştri făcuţi in acesta direcţiune, din partea forurilor­ nóastre supreme confesionale ca disporţiunî le­gale au fostă aprobate, așa încâtă acelea înaintea foru­­rilor­ administrative comitatense, numai ca obiecte ese­cutive potă figura, și nici la ună casă nu potă fi obiecte de cercetare și polemisare. 3. D­­ă pretare supremă trebue se scie din scripta susternută prin mine in 9 Maiu nr. 77, că în contra a­­cestoră disposiţiunî legale în Satunou de susă s’au făcută agitaţiuni în contra legiloră şi în genere în contra des­­voltărei crescerei poporale; şi d-iă pretore în locă ca aceste agitaţiuni ilegale în cadruiă oficiului seu se le h­ă împedecată, din negliginţă pecatesa a dată timpă și oca­­siune, ca agitațiunea se se estindă, și așa se se facă actă ce invólva pedeapsa, actă în contra forului nostru supremă și a disposițiunilor­ lui legale. După aceste îmî­lină de datorință a insinua acestă protestă în contra continuărei cercetărei pornite în acestă direcțiune, sau decâ cercetarea pe lângă tote acestea s’ar efectui, declară că voiu fi silita a cere procedura crimi­nală și în contra d-lui pretore supremă, ca în contra unui funcționară administrativă, ce abuseza cu puterea sa oficiosi și este complice în agitațiunea iliegală. leuții de susu, 17 Augustă 1887. 6. La protestulă acesta d-lă pretore supremă mi a trimisă decisiunea alăturată aici in originală sub 7), în care néga fățișă că n’a ținută investigațiune „nici în causă bisericeasca nici scolastică*; așa ar fi trebuită să fiă, dar precum evidentă se vede din declaraţiunea alăturată aici sub g), a ţinută d-lă pretore supremă investigare şi încă în causă scolastică. Nu numai, ci şi d-lă pretore supr.­ţine de îngreunatoare decisiunea, deşi scóala—corespumfătoare legiloră şi disposiţiuniloră mai înalte, în preţă de 1200 fl. cu pre­stațiunile de fugă și mână — nici când nu este scumpă. Scoala de sub întrebare deja ar putea se fiă­­ji­­dită și acestă ană scolastică l’așî fi putută începe în aceea că materialulă ferte frumosă s’a adunată; der în aceasta activitate pacinică a nostră, poporulă, conturbată de no­tară, nici aceea juru scie, cine este derea adeveratulu con­­ducetoru ală lui în aceasta afacere. Cu durere trebue se vedd, că și pre lângă cea mai bună voință, am se conducă pe școlari și mai departe în o astfeliu de scóala, în care dintre 70—74 obligați de a frecventa scóala nici 30 nu încapă cum s’ar cuveni, şi în care acum ’i şi plouă pe şcolari. Şi pre lângă toate aceste pretorele supremă în locă să se insuiască a da deplină valoare decisiuniloră înaltului guvernă episcopescă şi senateloră şcolari, micşorândă auctoritatea acestoră foruri, i-au îndrumată pe cei câţi­va locuitori de faţă — ca prin decisiune — că ei (Ungurii) au se ţină adunare şi precum voră decide ei, aşa să se edifice şcóala. Aşa deră este superflu senatulă scolastică şi nici decisiunile forurilor­ nóastre supreme n’au valoare! ? 7. Că notarulă cercuală intr'adevera a tulburata şi agitată este faptă, căci acea scrisoare, care a compus’o în 10 iuliu, a trimis’o judelui comunală din Tăuții de susă ca densula să corteşască pentru aceea subscrieri; acela, fidelă, și-a împlinită porunca, căci în formă oficioasa in­vita la sine pe­ locuitorii gr. cat. din comună prin sub­­jude, şi pre cei de faţă ’i provoca ca acea scriptă trebue să o subscrie,­­Jicândă că apoi n’a fi aşa scoala cum vo­­iesce popa şi senatorii şcolari! Dintre cei de faţă unii au şi subscris’o (respective au pusă degetulă pe cruce) fără să aibă cunoscinţă deplină despre conţinutulă ace­leia, precum apicată arată declaraţiunea aici sub h) ală­turată. Şi notarulă este destulă de cutezătoră a afirma, că poporenii l’ară fi provocată la concipiarea acelei scrisori, deşi din contră, densulă i-a provocată s- o subscrie, ba — după cum se vede—în modă păcătosă i-a şi sedusă. In faţa unei hotărirî a unui foră mai înaltă, datoră este notarală ca oficială administrativă a-i îndruma pe credin­cioşi la respectarea şi ţinerea aceleia, or nu a-i împinge contra ei. 8. Câtă de fidelă a împlinită judele comunală în­drumarea primită, apriata arată declaraţiunea sub­t ală­turată. N’a fostă destulă că a provocată pe credincioşi se subscrie scripta trimisă, ci pre poporenii mai conscien­­ţioşi în parte­­­a şi ameninţată,­­friendă între altele: „voi vă temeţi de preotă, voi pentru aceea nu voiţi a subscrie acesta scriptă, pentru­ că v’a alesă de curatori, ce ?—Voi nu voiţi binele poporului?“ etc. 9. Eu, ca preside ală senatului școlară, în scripta de sub nr. 77 numai agitarea poporeniloră din Satunou de susă o făcui cunoscută d-lui pretore, și nici printr’ună cuventă n’am amintită Tăuții de susă. Pre lângă toate aceste d. notară a aflată de bine a seduce și pe popo­renii de aici; apoi aceasta nu este pre agitare? După conceptulă mea, și credă că și ală altora, este agitare, căci a agitată și iritată poporulă în contra unei afaceri maiestoase. Ară trebui să scie d. notară ca oficială, că culti­varea poporului și cultura civiloră este basa inflorirei pa­triei. A vorbită înse în contra unei afaceri în care nu este în­curată nicî cu planulă, nici cu repartiția. Ar trebui să scie mai departe, că în aceasta privință mai îna­inte de toate trebue să ținemă în seama ordinațiunile și legile instrucţiunei, precum şi acele îndrumări ministeriale, cari se referescă la edificarea şcolelor­ poporale. Aşa eu şi senatele şcolari, precum şi forurile noastre scolastice mai înalte numai cu respectarea deplină a acestor­ legi şi îndrumări voimă a edifica, şi nu dorimă, mai pu­țină voimă, a seduce poporulă ca se-și jertfeascâ su­­doarea cruntă în oare-cari­­jidirî nefolositoare. Și pe lângă toate aceste notarulă numita e destulă de îndrăsneță a afirma, că poporenii din neîncredere față de persoana mea n’ar voi a edifica scoalele. Poporulă e bună, insă cine ilă seduce prin asemenea subscrieri, acela intr’adevera este demnă de pedeapsa, era nu de o absolvare simplă. După aceste rogă pe onoratură oficiu vice-spanală

Next