Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-11-26 / nr. 260

REWACTIUREA ŞI ARMUSISTMA'ţ'TOKEA­­ BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 'At.. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE Ol, iPe une ane 12 fior., pe $ese lun! 6 fior., pe trei iun! 3 fior. EoEuinis .-jl gtr&inătate: Pe anii 40 fr., pe ş&se lunî 20 fr., pa trei îunî 10 franci. M= 260 ANULU L. Joi, 26 Noemvre (8 Decemvre). SE PREN­IWERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASumniRiLEi O seria garmnonct 6 er, şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare KorttaO nefrnnoEtî» na sa pri-inso«. — SKitKâorSrt» nu te rsirămltă. 1887. Braşovti, 25 Noemvre 1887. Dela Viena primima ar fi o solie trelegrafică care ne pune pe gânduri. Este vorba de con­centrările de trupe rusesei aproape de graniţele Galiţiei şi de atitudinea guvernului centrală din Viena faţă cu aceste concentrări. Organul­ ministeriului de esterne, „Frem­denblatt“ din Viena, se ocupă într’ună articulă publicată ori de aceasta delicată cestiune și ajunge la ună resultată de natură a ne insufla mari în­grijiri în ceea ce privesce raporturile monarchiei noastre cu imperială nordică. Guvernulă austro-ungară, zice numita fóia, și-a dată cuventulă că nu voesce să turbure pa­cea cu puterile vecine , şi acestă cuvântă e ho­tărâtă a-lă şi ţi­ne. Dacă însâ Rusia ar continua a’şi concentra mereu trupe la graniţe, atunci şi guvernulă din Viena s’ar vedé constrînsă a’şi dirige trupele sale în Galiţia cu scopă de a pre­întâmpina ori ce periculu de invasiune neaştep­tată din partea Rusiei. Articululă foaiei oficioase vienese constată două fapte de mare însemnătate. Mai ântâiu se adeveresce printr’însulă că faimele de concen­trare a trupeloră rusesc! la granițe nu mai suntă de astădată nisc­e simple născociri ale foi­­loră polone, ci suntă întemeiate pe adeverii. Al­ doilea se constată necesitatea de a se lua contra-măsuri de apărare, ceea ce caracterisâză situaţiunea de faţă între cele două împărăţii ca forte încordată. înainte numai cu vr’o crece dire ctarele ger­mane raportau că și principele de Bismark s’a plânsă cătră Ţarulă, în convorbirea ce a avut’o cu elu la Berlină, asupra concentrărilor­ de trupe rusesci la graniţa prusiană. Ce răspunsă a primită nu se scie. Şi fundă că aceeaşi plân­gere se iapde acum dela Viena, se nasce între­barea, dacă avt­inîi de a face aici cu m­ă pasă combinată ală celoră din Berlină și Viena, ori că cestiunea privitoare la concentrările de trupe privesce în deosebi numai monarchia noastra. Oare­cari îndoeli în solidaritatea procederei Germaniei și a Austriei în aceasta cestiune trebue să se nască vevendo cum în același timpă, cănd resună acele plângeri din Viena, c­arele diplo­maţiei rusesci vorbescă de-o apropiare între Ger­mania şi Rusia ca urmare a visitei Ţarului în Berlină. Faptă este că dela visita Ţarului în Berlină încoce , atâtu foile germane câtă şi cele rusesci, au încetată de-a mai purta unu limbagiu duş­­mănosă unele faţă cu altele, şi că acestă armis­tiţiu este interpretată de nisce­ntare bine infor­mate şi inspirate de la Petersburg, cum e „Nord“ din Bruxela, ca semnulu celă mai vădită ală unei apropiări între Rusia şi Germania. Numi­­tulă 4kiră a mai adausă la acestea încă o dovadă despre dorinţa Rusiei de a se apropia de Ger­mania, prin aceea că protesteaza cu tărie în contra procederei preşedintelui ligei patriotice francese Deroulade, căruia îi impută, că abuseză de nu­mele Rusiei, care nicidecum nu e dispusă a spri­jini tendinţele sale. Trebue să bată la ochi în ori­ce casă, că atunci când se pregătesce cu o stăruinţă atâtă de mare din ambele părţi o înţelegere nouă între Germania şi Rusia, d­arul ministerului de ex­terne din Viena se vede constrînsă a pune gu­vernului din Petersburgs o alternativă atâtă de ameninţătore în ceea-ce privesce raporturile de bună-vecinătate dintre monarchia noastrá și Rusia. Se nasce, ai­ci întrebarea, că orea ce influință va avea noua înțelegere germano-rusească asupra relațiunilor­ cu monarchia noastrá. Cu greu ne putem­ închipui ca Germania să se împace cu Rusia, fără ca să fie mai multă sau mai puţină ameninţate interesele monarchiei noastre în Orientă şi fără ca să fie paralisată mai alesă politica o­­rientală inaugurată de delegaţiunile trecute. Se vorbesce că cancel­arul­ Bismark voiesce să trimetă pe fluid său­,corniţele Herbert Bismark, în missiune estraordinară politică la Petersburgă. Putemă se fimț dor foarte curioși de a vedèa cum se vor­ desfășura lucrurile. Articululă din „Fremdenblatt“ ne insuflă însă de pe acum îngrijire, căci limbagiulă ce­lă pórta este obicinuită numai în timpuri critice când se apropia momentulă decisivă, care poate aduce ruperea relaţiunilor­ între două state. Se poate presupune chiar, că atunci când se pună asemeni alternative, încordarea trebue să fiă aşa de mare, încâtă contra - măsurile, de cari este vorba, să se fi şi începută a se lua. Vedé-vomu déca prietinia Germaniei va ajuta monarchiei noastre să scape şi de astădată de urmările, ce uşoră ar pute­ o încurca într’ună răsboiu cu Rusia, Germania şi prinţii lui Ferdinand. „Agenţia liberă“ publică textul­ notei ofi­ciale transmisă de principele de Reuss, ambasa­­doră ală Germaniei în Viena, A. Sale principelui Bulgariei Ferdinand de Coburg, care notă pre­tinse d. de Bismarck cătră Țarulă Rusiei că a fostă falsificată. Transmițendu-vă ideile și vederile ce suntă însăr­cinată a e spune A. Vostre, nu vreau să zice că guver­nulă germană poate să’i dea sfaturi sau instrucţiuni în ceea ce priveşte suirea A. Vostre pe tronulă Bulgariei. Legată prin tractate, pe care crede de trebuinţă să le respecte, guvernulă germană crede că în circumstan­ţele de faţă suirea A V. pe tronulă Bulgariei este din partea A. V. o cestiune de hotărîre personală şi că to­tul­ trebuiește întreprinsă pe răspunderea aceluia ce va voi să ia o inițiativă, căreia guvernulă germană nu poate da, nici se pare a da nici ună ajutoră și nici o incu­­ragiare. Cu toate acestea, să nu se crede că curtea din Ber­lină, pentru nevoile sale politice, nu poate să încurajeze în modă oficiosă, și să susțină prin toate mijloacele de ac­țiune, de care dispune în Bulgaria, întreprinderea ocu­­părei tronului bulgară. E sigură că dacă A. V. se va duce la Sofia cu o idee seriosă și decisă, va veni timpul când, câtă de favorabile și chiară hostile ar părea actele politicei germane, senti­mentele secrete, ce se nutrescă la Berlină pentru suc­­cesulă intreprinderei A. V. şi a acţiunei voastre monar­hice în Bulgaria, se voră pută arăta la lumină şi voră puté atunci să aibă totă folosulă ce poate avea acţiunea deschisă şi decisă a unui puternică imperiu. Se poate spera că la ună momenta dată situaţiunea Europei va permite aceasta acţiune. Deci Alteţa Vostră se hotărăşte să trăcă în Bul­garia, îmi voia permite a’i pune la disposiţie o cifră care îi va înlesni mijloacele de a continua pe ascunsă relaţiu­­nile care în curendă, speră, vară deveni deschise şi foarte bine*. O telegramă din Berlină cătră „Neue Freie Presse“ anunţă sosirea consilierului de stată Sol­­datencov dela ministerulă afacerilor­ străine ală Rusiei, cu ună mare materială de acte, spre a procede cu ambasadorulă rusă din Berlină, co­rniţele Şuvalof, la constatarea actelor­ diplomatice falsificate. Concentrările ruse la graniţa Austriei. „Magdenburger-Zeitung“ primeşce din Gali­ţia asupra măsurilor­ militare ruse la graniţa austriacă urmatoarele date: Din săptămână în săptămână ne sosescă scris neli­­niştitore de dincolo de graniță. Mai ântâi, era vorba de sosirea în Lublină şi Chelmă de maeştrii de încuartirare şi au comandata cuartirurî pe la începutulă lui Noem­vre pentru Dragonî şi Caaaci. Apoi veni vestea, că calea ferată de la Moscva aduce mereu trupe de toate armele la Brestă şi de la Kiewă la graniţă. In sătulă Hrubiczovă s’a aseciată ună întregă regi­­mentă de Dragonî d’abia sosita dela Moscva. In Chelmă au luată garnizona Cazacii de Orenburg. La Huk şi Rov­­no se facă în totă graba şanţuri, trimitendu-se din Kiew tunuri de calibru mare. In Jutsin din Polonia se mobi­­lizeaza o divisiă de vânători. Până acuma nordul­ Galifiei era deja ocupată de trei divisiî de cavaleriă rusă, or filele acestea s’a mai adăogată o a patra divisie. D’altminteri, oficiosulă rusă „Warsavski Dnewnik“ confirmă aceste mişcări de trupe și recunosce, că garni­­soanele despre graniţa austriacă au fost­ considerabilă mărite şi întărite. Scrisori de aderinţă, adresate generalului Traiana Doda. Ilustrissime D-le Generală! Comitetulă permanentă electorală ală par­tidei naţionale române din comitatul­ Satu-Ma­­relui, cu toata însufleţirea ta actă despre bărbă­­teasca ţinută a ilustrităţii Tale, manifestată în epistolele adresate cătră preşedintele dietei ţârei unguresci. — Aderămu din sufletă, cu tóatá tăria convingerei, la ideile politice­ naţionale, ce le-ai declarată în faţa lumei culte. Din inima nóstra ai vorbită, convingerea nóstra o­ ai esprimată. Suntemă mândrii, că între aceste giurstări nefaste, avemă atari bărbaţi resoluţi, avemă în persoana ilustrităţii Tale ună conducâtoră chiă­­mată. Te vomă urma şi de acum înainte cu totă devotamentului, dorimă numai, ca genială naţiunei să se pronunţe, ca după ce s’a consta­tată înaintea lumei civilisate, că în patria nóstra suntem d­eschişî din cadrulă constituţiunei ţârei, ce avemă de-a face mai departe pentru salvarea demnităţii nóstre naţionale ? Suntemă şi ne declarămă solidari cu Ilus­­tritatea Ta în tote, câte le-ai declarată despre fidelitatea Românilor, cătră înaltulă Tronă, cătră patria şi naţiunea nóstră. Primeşce, Ilustrissime domnule, espresiunea deosebitei nóstre stime şi veneraţiuni, ce’Ţl păs­­trămă. Ai ilustrităţii Tale, devotaţi fraţi, Andreiu Medani­, preşedintele comitetului­­ electoral. Dr. Vasiliu Lucaciu, secret, comitetului. Gavril Lazaru de Purcareta. Alecsiu Berinz. Vasiliu Dragosiu Lazaru Ier­nea. Alecsiu Popa. Avramii Brebanu. Gavrila Barbu. Sadi Carnot. Sadi Carnot, noule preşedinte al­ Republicei fran­cese, s’a născută la Limoges, la 1837, şi este primula născută ală d-lui Carnot Lazar-Hippolyte. A făcută in­gineria în şcola politechnică la 1857. Mai pe urmă întră în şcolla de poduri şi şosele arendă numerula 1, pe care îl­ păstră pănă la eşirea sa, la 1863. La 10 ianuarie 1871 devine prefectă ală departa­mentului Senei inferiore şi comisară extraordinară însăr­cinată de a organisa apărarea naţională în departamentele Sena inferiore, Eure şi Calvados. E fă fă alesă representantulă departamentului Cote d’Or, în adunarea naţională la 8 Februarie 1871 şi se înscrise în grupulă numită stânga republicană, ală cărui secretară şi deveni. Elă vota pentru toate măsurile ţi­­n­ându a stabili definitivă republica şi adoptă în intregulă lorii legile constituţionale. Se presenta la alegerile ge­nerale din 20 Februarie 1876 în cinomscripţia II-a a arondismentului Beaune şi fu alesă deputată cu 7058 voturi. Elă urmă aceeaşi liniă politică în noua Cameră ală cărei secretară fusese alesă, şi după actulă dela 16 Maiu 1877 făcu parte din cei 363 deputaţi ai stângelor, întrunite, cari au refusată ună votă de încredere minis­terului Broglie. La alegerile urmatore din 14 octomvre elă fă realesă în aceeași circumscripțiune cu 7584 voturi contra d-lui Benoit, candidată guvernamentală.

Next