Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-11-26 / nr. 260
REWACTIUREA ŞI ARMUSISTMA'ţ'TOKEA BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 'At.. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE Ol, iPe une ane 12 fior., pe $ese lun! 6 fior., pe trei iun! 3 fior. EoEuinis .-jl gtr&inătate: Pe anii 40 fr., pe ş&se lunî 20 fr., pa trei îunî 10 franci. M= 260 ANULU L. Joi, 26 Noemvre (8 Decemvre). SE PRENIWERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASumniRiLEi O seria garmnonct 6 er, şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare KorttaO nefrnnoEtî» na sa pri-inso«. — SKitKâorSrt» nu te rsirămltă. 1887. Braşovti, 25 Noemvre 1887. Dela Viena primima ar fi o solie trelegrafică care ne pune pe gânduri. Este vorba de concentrările de trupe rusesei aproape de graniţele Galiţiei şi de atitudinea guvernului centrală din Viena faţă cu aceste concentrări. Organul ministeriului de esterne, „Fremdenblatt“ din Viena, se ocupă într’ună articulă publicată ori de aceasta delicată cestiune și ajunge la ună resultată de natură a ne insufla mari îngrijiri în ceea ce privesce raporturile monarchiei noastre cu imperială nordică. Guvernulă austro-ungară, zice numita fóia, și-a dată cuventulă că nu voesce să turbure pacea cu puterile vecine , şi acestă cuvântă e hotărâtă a-lă şi ţine. Dacă însâ Rusia ar continua a’şi concentra mereu trupe la graniţe, atunci şi guvernulă din Viena s’ar vedé constrînsă a’şi dirige trupele sale în Galiţia cu scopă de a preîntâmpina ori ce periculu de invasiune neaşteptată din partea Rusiei. Articululă foaiei oficioase vienese constată două fapte de mare însemnătate. Mai ântâiu se adeveresce printr’însulă că faimele de concentrare a trupeloră rusesc! la granițe nu mai suntă de astădată nisce simple născociri ale foiloră polone, ci suntă întemeiate pe adeverii. Al doilea se constată necesitatea de a se lua contra-măsuri de apărare, ceea ce caracterisâză situaţiunea de faţă între cele două împărăţii ca forte încordată. înainte numai cu vr’o crece dire ctarele germane raportau că și principele de Bismark s’a plânsă cătră Ţarulă, în convorbirea ce a avut’o cu elu la Berlină, asupra concentrărilor de trupe rusesci la graniţa prusiană. Ce răspunsă a primită nu se scie. Şi fundă că aceeaşi plângere se iapde acum dela Viena, se nasce întrebarea, dacă avtinîi de a face aici cu mă pasă combinată ală celoră din Berlină și Viena, ori că cestiunea privitoare la concentrările de trupe privesce în deosebi numai monarchia noastra. Oarecari îndoeli în solidaritatea procederei Germaniei și a Austriei în aceasta cestiune trebue să se nască vevendo cum în același timpă, cănd resună acele plângeri din Viena, carele diplomaţiei rusesci vorbescă de-o apropiare între Germania şi Rusia ca urmare a visitei Ţarului în Berlină. Faptă este că dela visita Ţarului în Berlină încoce , atâtu foile germane câtă şi cele rusesci, au încetată de-a mai purta unu limbagiu duşmănosă unele faţă cu altele, şi că acestă armistiţiu este interpretată de niscentare bine informate şi inspirate de la Petersburg, cum e „Nord“ din Bruxela, ca semnulu celă mai vădită ală unei apropiări între Rusia şi Germania. Numitulă 4kiră a mai adausă la acestea încă o dovadă despre dorinţa Rusiei de a se apropia de Germania, prin aceea că protesteaza cu tărie în contra procederei preşedintelui ligei patriotice francese Deroulade, căruia îi impută, că abuseză de numele Rusiei, care nicidecum nu e dispusă a sprijini tendinţele sale. Trebue să bată la ochi în orice casă, că atunci când se pregătesce cu o stăruinţă atâtă de mare din ambele părţi o înţelegere nouă între Germania şi Rusia, darul ministerului de externe din Viena se vede constrînsă a pune guvernului din Petersburgs o alternativă atâtă de ameninţătore în ceea-ce privesce raporturile de bună-vecinătate dintre monarchia noastrá și Rusia. Se nasce, aici întrebarea, că orea ce influință va avea noua înțelegere germano-rusească asupra relațiunilor cu monarchia noastrá. Cu greu ne putem închipui ca Germania să se împace cu Rusia, fără ca să fie mai multă sau mai puţină ameninţate interesele monarchiei noastre în Orientă şi fără ca să fie paralisată mai alesă politica orientală inaugurată de delegaţiunile trecute. Se vorbesce că cancelarul Bismark voiesce să trimetă pe fluid său,corniţele Herbert Bismark, în missiune estraordinară politică la Petersburgă. Putemă se fimț dor foarte curioși de a vedèa cum se vor desfășura lucrurile. Articululă din „Fremdenblatt“ ne insuflă însă de pe acum îngrijire, căci limbagiulă celă pórta este obicinuită numai în timpuri critice când se apropia momentulă decisivă, care poate aduce ruperea relaţiunilor între două state. Se poate presupune chiar, că atunci când se pună asemeni alternative, încordarea trebue să fiă aşa de mare, încâtă contra - măsurile, de cari este vorba, să se fi şi începută a se lua. Vedé-vomu déca prietinia Germaniei va ajuta monarchiei noastre să scape şi de astădată de urmările, ce uşoră ar pute o încurca într’ună răsboiu cu Rusia, Germania şi prinţii lui Ferdinand. „Agenţia liberă“ publică textul notei oficiale transmisă de principele de Reuss, ambasadoră ală Germaniei în Viena, A. Sale principelui Bulgariei Ferdinand de Coburg, care notă pretinse d. de Bismarck cătră Țarulă Rusiei că a fostă falsificată. Transmițendu-vă ideile și vederile ce suntă însărcinată a e spune A. Vostre, nu vreau să zice că guvernulă germană poate să’i dea sfaturi sau instrucţiuni în ceea ce priveşte suirea A. Vostre pe tronulă Bulgariei. Legată prin tractate, pe care crede de trebuinţă să le respecte, guvernulă germană crede că în circumstanţele de faţă suirea A V. pe tronulă Bulgariei este din partea A. V. o cestiune de hotărîre personală şi că totul trebuiește întreprinsă pe răspunderea aceluia ce va voi să ia o inițiativă, căreia guvernulă germană nu poate da, nici se pare a da nici ună ajutoră și nici o incuragiare. Cu toate acestea, să nu se crede că curtea din Berlină, pentru nevoile sale politice, nu poate să încurajeze în modă oficiosă, și să susțină prin toate mijloacele de acțiune, de care dispune în Bulgaria, întreprinderea ocupărei tronului bulgară. E sigură că dacă A. V. se va duce la Sofia cu o idee seriosă și decisă, va veni timpul când, câtă de favorabile și chiară hostile ar părea actele politicei germane, sentimentele secrete, ce se nutrescă la Berlină pentru succesulă intreprinderei A. V. şi a acţiunei voastre monarhice în Bulgaria, se voră pută arăta la lumină şi voră puté atunci să aibă totă folosulă ce poate avea acţiunea deschisă şi decisă a unui puternică imperiu. Se poate spera că la ună momenta dată situaţiunea Europei va permite aceasta acţiune. Deci Alteţa Vostră se hotărăşte să trăcă în Bulgaria, îmi voia permite a’i pune la disposiţie o cifră care îi va înlesni mijloacele de a continua pe ascunsă relaţiunile care în curendă, speră, vară deveni deschise şi foarte bine*. O telegramă din Berlină cătră „Neue Freie Presse“ anunţă sosirea consilierului de stată Soldatencov dela ministerulă afacerilor străine ală Rusiei, cu ună mare materială de acte, spre a procede cu ambasadorulă rusă din Berlină, corniţele Şuvalof, la constatarea actelor diplomatice falsificate. Concentrările ruse la graniţa Austriei. „Magdenburger-Zeitung“ primeşce din Galiţia asupra măsurilor militare ruse la graniţa austriacă urmatoarele date: Din săptămână în săptămână ne sosescă scris neliniştitore de dincolo de graniță. Mai ântâi, era vorba de sosirea în Lublină şi Chelmă de maeştrii de încuartirare şi au comandata cuartirurî pe la începutulă lui Noemvre pentru Dragonî şi Caaaci. Apoi veni vestea, că calea ferată de la Moscva aduce mereu trupe de toate armele la Brestă şi de la Kiewă la graniţă. In sătulă Hrubiczovă s’a aseciată ună întregă regimentă de Dragonî d’abia sosita dela Moscva. In Chelmă au luată garnizona Cazacii de Orenburg. La Huk şi Rovno se facă în totă graba şanţuri, trimitendu-se din Kiew tunuri de calibru mare. In Jutsin din Polonia se mobilizeaza o divisiă de vânători. Până acuma nordul Galifiei era deja ocupată de trei divisiî de cavaleriă rusă, or filele acestea s’a mai adăogată o a patra divisie. D’altminteri, oficiosulă rusă „Warsavski Dnewnik“ confirmă aceste mişcări de trupe și recunosce, că garnisoanele despre graniţa austriacă au fost considerabilă mărite şi întărite. Scrisori de aderinţă, adresate generalului Traiana Doda. Ilustrissime D-le Generală! Comitetulă permanentă electorală ală partidei naţionale române din comitatul Satu-Marelui, cu toata însufleţirea ta actă despre bărbăteasca ţinută a ilustrităţii Tale, manifestată în epistolele adresate cătră preşedintele dietei ţârei unguresci. — Aderămu din sufletă, cu tóatá tăria convingerei, la ideile politice naţionale, ce le-ai declarată în faţa lumei culte. Din inima nóstra ai vorbită, convingerea nóstra o ai esprimată. Suntemă mândrii, că între aceste giurstări nefaste, avemă atari bărbaţi resoluţi, avemă în persoana ilustrităţii Tale ună conducâtoră chiămată. Te vomă urma şi de acum înainte cu totă devotamentului, dorimă numai, ca genială naţiunei să se pronunţe, ca după ce s’a constatată înaintea lumei civilisate, că în patria nóstra suntem deschişî din cadrulă constituţiunei ţârei, ce avemă de-a face mai departe pentru salvarea demnităţii nóstre naţionale ? Suntemă şi ne declarămă solidari cu Ilustritatea Ta în tote, câte le-ai declarată despre fidelitatea Românilor, cătră înaltulă Tronă, cătră patria şi naţiunea nóstră. Primeşce, Ilustrissime domnule, espresiunea deosebitei nóstre stime şi veneraţiuni, ce’Ţl păstrămă. Ai ilustrităţii Tale, devotaţi fraţi, Andreiu Medani, preşedintele comitetului electoral. Dr. Vasiliu Lucaciu, secret, comitetului. Gavril Lazaru de Purcareta. Alecsiu Berinz. Vasiliu Dragosiu Lazaru Iernea. Alecsiu Popa. Avramii Brebanu. Gavrila Barbu. Sadi Carnot. Sadi Carnot, noule preşedinte al Republicei francese, s’a născută la Limoges, la 1837, şi este primula născută ală d-lui Carnot Lazar-Hippolyte. A făcută ingineria în şcola politechnică la 1857. Mai pe urmă întră în şcolla de poduri şi şosele arendă numerula 1, pe care îl păstră pănă la eşirea sa, la 1863. La 10 ianuarie 1871 devine prefectă ală departamentului Senei inferiore şi comisară extraordinară însărcinată de a organisa apărarea naţională în departamentele Sena inferiore, Eure şi Calvados. E fă fă alesă representantulă departamentului Cote d’Or, în adunarea naţională la 8 Februarie 1871 şi se înscrise în grupulă numită stânga republicană, ală cărui secretară şi deveni. Elă vota pentru toate măsurile ţinându a stabili definitivă republica şi adoptă în intregulă lorii legile constituţionale. Se presenta la alegerile generale din 20 Februarie 1876 în cinomscripţia II-a a arondismentului Beaune şi fu alesă deputată cu 7058 voturi. Elă urmă aceeaşi liniă politică în noua Cameră ală cărei secretară fusese alesă, şi după actulă dela 16 Maiu 1877 făcu parte din cei 363 deputaţi ai stângelor, întrunite, cari au refusată ună votă de încredere ministerului Broglie. La alegerile urmatore din 14 octomvre elă fă realesă în aceeași circumscripțiune cu 7584 voturi contra d-lui Benoit, candidată guvernamentală.