Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)
1888-01-15 / nr. 9
Nr. 9 tembergă, ar fi forte la locu, daar ca conducătorii alei celei mai distinse și mai vechi monarchii a Europei şi-a greşiţii cu totul, chiămarea. Sub conducerea unui alt ministru de esteme, d. e. a contelui Andrassy, Austro-Ungaria ar vorbi cu totul în altii tona, care mai curând ar putea asigura pacea europenă. Tisza a facuto în camera ungară mare complimenta contelui Andrassy când a declarato, că bucurosa ar ceda loculu său contelui Andrassy, dar nimănui altuia. Prin aceasta el a dat d espresiune acelei opiniunî publice, care domnesce în toate clasele sociale ale monarchiei austro-ungare, că conducerea afacerilor sesteme ale monarchiei acesteia trebue să se încredinţeze eră şi contelui Andrassy ori altui barbata de statui, care ca şi acesta simte şi săie se aducă la valoare posiţiunea de mare putere a monarchiei şi condiţiunile gloriosului ei viitor. Kalnoky mai e acusata în fine, că ar conduce politica monarchiei după ordinele ce le primesce din Berlină și, vechî Domne, nu după pofta inimei celora din Pesta. __ „FOLLETONUL. GAZ. TRANS.“ STRĂBUNII NOȘTRI IV o vela istorica Anula 104 după Christ. Cartea I. — Pădurea Bersovia. CAP. I. Pe rîul Streiul, altădată Sargeţiu, care şi astădi cruge pe lângă vechia capitală a Dacilor, Zarmizegethusa, astădi Grădiştea, se întindeau surde păduri de goroni, de fagi, de paltini şi de găiniţă, printre cari numai piciorul sprintenului munteanu putea străbate. Pe o întindere ca de cincispreciece pogoane și mai bine, în inima pădurii, stă tăbărîtă ostea dacă. La depărtări aproape regulate, dărvarii, sub poruncile Regelui, daseră câte-o proscă prin hăgiula nepătrunsa și scoseseră cu mare muncă rădăcinile din pământă, spre a face astfel luminişuri, în caii se adăposteau taberele la vreme de resboiu. In fundă omenii poporului sau ostaşii de rendi, comaţii, cu capetele gole, cu piepturile desfăcute şi perase, cu pletele pe umeri, se esercitau la mânuirea armelor. Cuţite lungi, înfipte în mânere de lemnă ori de comă de vită, tăiase, înţepătore ori întorse la vîrfă; spada subţiratică a călăreţilor; sabia scurtă cu două tăişuri; pumnalulă drept; lancea lungă; suliţa, arculă, c ţăcăneau, isbindu-se de scuturi, orî se ştirbeau unele de altele, însoţite de scrişnirea dinţiloră, de urlete şi grele blăsteme pe capulă Romaniloră. Unii se luptau cu drepta şi se apărau cu stînga, alţii atacau cu stînga şi cu drepta ţinau scutură; alţii ei se duceau orbesce, ţinândă câte o falcă de zimbru sau de cală deasupra capului şi dândă cu toporulă ca cu o bardă. Scuturile lor aveau forma ovală şi la cei mai chiaburi erau decorate cu alte scuturi mai mici (peltes), cu arabescuri şi simboluri siderale, precum: semilună, stele, corone cu rade, etc. Nobilii se deosebeau de ostaşi prin aceea, că cei mai mulţi purtau ună felă de căciule îndoite, ună soiu de bonetă ffigiană mai greoiu, dela cari erau numiţi philophoros de cătră Romani. Ei nu se băteau cu armele de pieptă, ci trăgeau din arcuri, purtândă pe umărulă stîngă tolba săgeţilor, orî aruncau cu lănci, ori cu prăştii. Diregătorii cei mari ai statului, din cari se alegeau totdeauna 13 boierî-ruşi, erau în preajma Regelui, căutândă să-i asculte poruncile. Totă armata era împărţită în cinci regiuni sau cinci corpuri, după cum erau şi despărţămintele teritoriale, şi fiecare corpă în trei divisiuni, după numărul triburiloră, aşa încâtă erau peste totă cincisprezece divisiuni, după cele cinspreciece triburi mai mari. Loculă pe care lă ocupau ei în taberă corespundea cu loculă ce-lă ţineau, în fâşii lungi, dela munţi spre Dunăre, pe pămentul Daciei. Astfel, spre Nordă, lipite de tuiurile astei veneau cele trei triburi mai selbatice: Anarţii, Teuriştii şi Cistobacii, cu tarabostulă loră, vajniculă Bârbală, din oraşul Porolisonă, care avea sub dânsulă alţi trei oficeri nobili, şefi de tribă; îndată după dânşii, în linia a doua, veneau: Prendavensii, Patachensii şi Kauchensii, cari soseau de prin cetăţile Napoca (Clujulă), Patavisa (Turda) şi de pe la gurile Nistrului şi ale Dunării, sub comanda tarabostului Mucapar; apoi, Erfi, Burindensii şi Cotensii, de prin oraşele Sermizirga (Cicman), Apula (Albalulia) şi din câmpie, de la Gura Siretului, sub comanda lui Scorylo, prinţă, care avusese ună strămoşă în tronul Daciei; după dânşii, în mijlocul taberii, veneau Albochensii, Potulatensii şi Sinsii, cei mai numeroşi şi mai bogaţi, din oraşele Zarmizeghethusa (Grădiştea), Archidava (probabilă Slatina), de pe valea Argeşului, sub ordinile lui Buge, fratele mai mică ală Regelui, care şi avea ca cea mai înnaltă misie paza bălaurului oastei, şi ca atare era generalisimă, — şi în sfîrşită, Saldensii, Kolageisii şi Prefigii de prin cetăţile Ticina (Orşova), Brobeta (Turnu-Severină), Tibiscu (probabilă Caransebeşul), de pe la gura Tisei, de pe Jiu şi de pe Oltă, veteranii şi eroii armatei, puşi deadreptulă sub comanda lui Betidav, propriulă fiu ală Regelui. Fiecare trib avea şi câte una Badala, ună fetă de nebună idiotă, vecînică flămândă, care sbiera câtă putea şi la râsboiu soldaţii sbierau după elă. In mijloculă acelui locă se ridica o movilă de ţeste duşmane, or din ea răsărea o prăjină lungă, în vîrfulă căreia SOIRILE BILEI. Ministrulu ungureştii de instrucţiune, printr’o ordonanţă, interdice directorilor superiori a mai admite şcolari gimnasişti, cari au repeţită o classă şi au cădută din nou la esameni. In unele locuri se admitea pănă acum şcolari şi a treia oră, dar în urma ordonanţei, acesta nu se va mai întâmpla. * * * In urma comiterei crimei din Strada Dionisie în Bucureşti, guvernul români espulseaza pe supuşii austro - ungari, cari n’au paşaporte. Deja, ne spunu foile din România, s’au espulsatu pănă acum vr’o 48 de inşi. Totu foile din România ne mai spunu, că guvernulu românu a ridicatu gravamine contra autorităţilor din Braşovă, fiindu că favorisâză, cum se dice, reăntoarcerea în România a supusilor unguri secui şi jidovi espulsați.* * * „Ellenzék“ întrebă „indignatuu pe foile unguresci din Budapesta, deca sciu că comerciantul de acolo Alexandru Suieff din Strada Waizner anunță în limba germană unii depositu bogata asortata de articule de toaletă ș. a. — In toiul femei atâta ferbinţelă! * * * In Sighişora s’a împuşcată la 22 Ianuarie n. oficialulu de poste Emerich Bandi.* * * In nóptea de 21 Ianuarie n. au intrată lupi în curtea unei case din suburbiula Hazsongard în Clusiu, unde au GAZETA TRANSILVANIEI. sfâşiatiî şi au mâncată canele din ciute. — Se mai dică cineva că nu e justificată esistenţa Kulturegyletului. * * * Opera şi teatrul, naţionalii ungureştii din Pesta au unit nou intendanta, pe Franz Beniczky. Cum se vede, contele Keglevich n’a mai putută fi ţinută contra curentului, care cerea înlăturarea lui. Fi-va noulu intendantu în stare să scape opera şi teatrulu de crisă şi deficitu? Câtu e häulü nu. Resultatele colonisării Ceangăilor! Comisariatulu guvernului pentru colonisarea Ciangăiloră, care esistă din anul 1883, se desfiinţeză cu finea lunei acesteia printr’o ordinaţiune a ministrului de comunicaţiune, şi se vor preda agendele acestui oficiu Directoratului r. causarum regalium din Seghedină. „Szegedi Napló,“ înregistrândă acesta scrie, publica o scrisoare din Panciova, care critică activitatea acestui oficiu într’un modă forte aspru și descrie starea Ciangăiloră cu colorile cele mai triste. Funcționarii, dice acésta scrisóre, nu au făcută nimică altceva decâtă și-au trasă lefile loră destulă de mari, pentru Ciangăi însă nu s’a făcută nimică. Totă întreprinderea colonisării a costată peste unu miliona de florini, şi aceşti bani s’au topită toţi în mânile funcţionarilor, or pentru colonişti nu s’a didită nici măcară ună coteţă de porci, omenii stau fără vite şi fără instrumente agricole. La acestă scrisoare a răspunsă deputatulu Adam Bornemisza ca comisară guvernială pentru colonisarea Ciangăilor, la cursulă de josă ală Dunării, a adresată fetei „Szegedi Napló“ o scrisoare în care elice între altele, că starea coloniştiloră nu e atâtui de desperată cum se descrie. Va sădică nici strălucită cum buciumau „patrioţii“. Sapienţi sat. Unii incidenta în dieta ungară.] Cu ocasiunea desbaterei generale asupra proiectului de lege privitoră la conchimarea reserviştilor pentru şapte zile, s’a întâmplată următorul incidenţă : Deputatul, conte C. Pongracz, care nu se ţine de nici una dintre partidele dietei, vorbindă pentru proiectul de lege dise între altele, că adi armata comună şi honvedimea nu mai e ceea ce a fostă înainte cu 22 de ani; oştirea s’a reorganisată cu desăvârşire şi în fruntea ei stă mă beliduce victoriosă. Atunci Coloman Titaly din stânga estremă a strigată: „Cine este acesta?“ Contele Pongracz răspunse: „ Archiducele Albrecht, care a învinsă la Custozza“. — Eră şi striga Thaly: „Acolo a fostă uşor!“ — Pongracz replică, că şi în viitoră va fi uşoră, căci după esperiinţele ce le-a făcută fiindă în serviţia activă putemă să privimă cu deplină linişte în viitoră. Acestă incidenţă a supărată pe „Pesti Napló“ care dice: „Poate fiecare să-şi formeze idea sa asupra archiducelui Albrecht, cum ne-am format-o noi pe a nostră; dar nu credemă a fi lucru corectă şi cu tactă, a da iutrementa pessimismului în forma unoră aserţiuni aruncate cu uşurătate asupra eventualului norocă ală armelor nóastre.“ Amendele poliţienesc”. Atragemă atenţiunea d-lui căpitană ală poliţiei locale asupra abusurilor, ce se comită uneorî de unii poliţişti cu arătarea de a se amenda locuitorii pentru neorândueli privitore la curăţenia şi la îngrijirea, trotoarului dinaintea caselor etc., abusuri despre care suntem siguri, că d-sa nu are cunoscinţă. Primimă nenumărate plângeri şi neamă convinsă înşine, că organele poliţieneşci desvoltă de multe ori prea multă zelă, aşa că nedreptăţescă pe mulţi cu arătările, că au călcată cutare ori cutare prescriere a statutului. Se pedepsescă omeni sub pretextă că nu pună năsipă pe dinaintea casei, pe unde nu trecă decâtă ai casei ori rareori altă sufletă de omă, şi pote cânii şi pisicile; se pedepsescă sub pretextă că a fostă lunecuşă — şi încă în oile când a ninsă din grosă — deşi pe dinaintea caseloră loră nu e trotoarulă de umblată ală trecătoriloră şi prin urmare nu se pote face lunecuşă, se pedepsescă omeni, fiindă că mătură apa din curte ori tornă apă fără murdăriă pe canalulă din uliţă, sub pretextă că au turnată lături, şi altele. Ne facemă datoria aducându acestea la cunoscinţă d-lui căpitană ală poliţiei cu rugarea, ca se dispună înlăturarea abusurilor, de cu vreme, spre a se evita conflicte neplăcute între poporaţiunea ce se simte neîndreptăţită şi între organele poliţienesc. Atenei cn româna din Bucuresci. D. C. Esarcu, v.-preşedintele Ateneului, a cumpărată statua Invingetorulu, opera sculptorului română Ionescu Valbudea, care a studiată la Paris, unde talentulă său a fostă forte apreciată, scrie „Unirea“. Acesta statuă, care măsoră 4 m. 5000 şi care se află espusă în coridoarele Ateneului, fiindă destinată să se terne în bronză, a fostă esecutată în Roma, unde a fostă forte multă apreciată de celebrităţi artistice ca Monte Verde şi Ferrari. D-nulă Valbudea va începe în curândă să esecute două bassoi-reliefe în marmoră, în mărime de 6 m. pe 4 m. 1888, şi din cari unulă represintă Ştiinţa şi celălaltă Poesie. Aceste comande suntă făcute de Ateneulă română. Afară de acestea, dela 2—4 ore p. m. se potu vedèa la clubulă Tinerimea 4 statui, lucrate totă de d. Vulbudea. Petrecere musicală, rleclamatorică și vanju. Petrecere se va arangia Duminecă, în 17/29 Ianuarie 1888, în sala Hotelului Nr. 1 în folosulă școlarilor săraci din Braşovulă vechiu. Bilete de intrare: Loculă I: de personă 80 cr., de familiă 2 fl. Loculă H: de personă 60 cr., de familiă 1 fl. 50 cr. Pe galeriă mă locă 40 cr. Inceputulă la 7 */2 ore sera. Comitetulă arangiatoră. Ofertele marinimose se primescă cu mulţămită şi se vor achita pe cale diaristică. Programului 1. „Batăriua triumfală“, de V. Humpel, esecutată de corula tinerimei adulte în patru voci. 2. „Albina şi trântorul“, dialoga de G. Asachi, esecutată de elevele Elena G. Puiu şi Epifania N. Balea. 3. „Cămaşa fericirei“, poesia de V M. Lazar, declamată de Maria G. Voicu. 4. „Uite mamă colo’n satu“, arangiată pentru coru de I. Suian- Găluiţcă, esecutată de corala tinerimei adulte. 5. „Mihnea şi Baba“, poesiă de Bolintineanu, declamată de Maria Acsente. 6. „Olteneasca“, esecutată solo pe Cella de loan Sibian-Găluşcă. 7. „Toporul şi pădurea“, poesiă de Greg. Alesandrescu, declamată de Elena Oancea. 8. „Condamnarea strugurelui“, poesiă de Antonii Pann, declamată de I. Popa. 9. „Sub acastă neagru stâncă“, arangiată pentru cora de N. Popoviciu, esecutată de corula bǎrbatescu, înainte de începerea esecutării programului va cânta orchestra. După producțiune urmeaza clanță, începând cu „Canisabiila“ și „Bătuta“. Eclipsa totală de lună în 16/28 ianuarie a. c. Locuitorii Europei şi Africei vor vede poimâne spectacolul unei întunecimi totale de lună. Este cunoscută flăcăruia, că o întunecime de lună se întâmplă, când pământul se aşeară tocmai între sere şi lună, aşa că luna ajunge sub umbra pământului. Acesta se poate întâmpla numai când luna e plină. Luna îşi primesce lumina dela sere şi îndată ce întră în umbra pământului i se subtrage aceasta lumină şi ea se întunecă pentru toți spectatorii câți o pot vedea, prin urmare şi pentru aceia, cari s’ară afla în afară de pământă. Insă cu toate că umbra pământului este de trei ori aşa de mare ca luna, aceasta totuşi nu se întunecă de fotă. Pe câtă timpă o parte a discului lunei este luminată de sere, contrastulă între partea luminată şi neluminată face ca omului să i se pară partea cea neluminată cu totul întunecosă; numai după ce luna a intrată cu totul în umbra pământului, se observă amăgirea, căci în locă de a fi nevăzută, ea se observă pe ceră ca unădiscă roşu-aramiu; lumina lunei ce-i dreptă se slăbesce aşa de multă, încâtă