Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-15 / nr. 9

Nr. 9 tembergă, ar fi forte la locu, daar ca con­­ducătorii alei celei mai distinse și mai vechi monarchii a Europei şi-a greşiţii cu totul, chiămarea. Sub conducerea unui alt­ ministru de esteme, d. e. a contelui Andrassy, Austro-Ungaria ar vorbi cu totul­ în altii tona, care mai curând ar putea asigura pacea europenă. Tisza a facuto în camera ungară mare complimenta contelui Andrassy când a declarato, că bucurosa ar ceda loculu său contelui Andrassy, dar nimănui al­tuia. Prin aceasta el­ a dat d espresiune acelei opiniunî publice, care domnesce în toate clasele sociale ale monarchiei austro-ungare, că conducerea afacerilor s­esteme ale monarchiei acesteia trebue să se încredinţeze eră şi contelui An­drassy ori altui barbata de statui, care ca şi acesta simte şi săie se aducă la valoare posiţiunea de mare putere a mo­narchiei şi condiţiunile gloriosului ei vi­­itor­. Kalnoky mai e acusata în fine, că ar conduce politica monarchiei după ordinele ce le primesce din Berlină și, vechî Domne, nu după pofta inimei celora din Pesta. __ „FOLLETONUL. GAZ. TRANS.“ STRĂBUNII NOȘTRI IV o vela istorica Anula 104 după Christ. Cartea I. — Pădurea Bersovia. CAP. I. Pe rîul Streiul, altădată Sargeţiu, care şi astădi cruge pe lângă vechia capitală a Dacilor­, Zarmizegethusa, astădi Grădiştea, se întindeau surde păduri de goroni, de fagi, de paltini şi de găiniţă, printre cari numai piciorul­ sprintenului mun­­teanu putea străbate. Pe o întindere ca de cincispreciece pogoane și mai bine, în inima pădurii, stă tăbărîtă ostea dacă. La depărtări aproape regulate, dărvarii, sub poruncile Regelui, daseră câte-o proscă prin hă­­giula nepătrunsa și scoseseră cu mare muncă rădăcinile din pământă, spre a face astfel­ luminişuri, în caii se adă­posteau taberele la vreme de resboiu. In fundă omenii poporului sau os­taşii de rendi, comaţii, cu capetele gole, cu piepturile desfăcute şi perase, cu ple­tele pe umeri, se esercitau la mânuirea armelor­. Cuţite lungi, înfipte în mâ­nere de lemnă ori de comă de vită, tă­­iase, înţepătore ori întorse la vîrfă; spada subţiratică a călăreţilor­; sabia scurtă cu două tăişuri; pumnalulă drept; lancea lungă; suliţa, arculă, c ţăcă­neau, isbindu-se de scuturi, orî se ştir­beau unele de altele, însoţite de scriş­­nirea dinţiloră, de urlete şi grele blăs­­teme pe capulă Romaniloră. Unii se luptau cu drepta şi se apărau cu stînga, alţii atacau cu stînga şi cu drepta ţinau scutură; alţii ei se duceau orbesce, ţi­­nândă câte o falcă de zimbru sau de cală deasupra capului şi dândă cu to­­porulă ca cu o bardă. Scuturile lor­ aveau forma ovală şi la cei mai chiaburi erau decorate cu alte scuturi mai mici (peltes), cu arabescuri şi simboluri side­rale, precum: semilună, stele, corone cu rade, etc. Nobilii se deosebeau de os­taşi prin aceea, că cei mai mulţi purtau ună felă de căciule îndoite, ună soiu de bonetă ffigiană mai greoiu, dela cari e­­rau numiţi philophoros de cătră Romani. Ei nu se băteau cu armele de pieptă, ci trăgeau din arcuri, purtândă pe umă­rulă stîngă tolba săgeţilor­, orî aruncau cu lănci, ori cu prăştii. Diregătorii cei mari ai statului, din cari se alegeau tot­­deauna 13 boierî-ruşi, erau în preajma Re­gelui, căutândă să-i asculte poruncile. Totă armata era împărţită în cinci regiuni sau cinci corpuri, după cum erau şi despărţămintele teritoriale, şi fie­care corpă în trei divisiuni, după numă­­rul­ triburiloră, aşa încâtă erau peste totă cincisprezece divisiuni, după cele cinspreciece triburi mai mari. Loculă pe care­ lă ocupau ei în taberă corespundea cu loculă ce-lă ţineau, în fâşii lungi, dela munţi spre Dunăre, pe pămentul­ Daciei. Astfel­, spre Nordă, lipite de tu­­iurile astei veneau cele trei triburi mai selbatice: Anarţii, Teuriştii şi Cistobacii, cu tarabostulă loră, vajniculă Bârb­ală, din oraşul­ Porolisonă, care avea sub dânsulă alţi trei oficeri nobili, şefi de tribă; îndată după dânşii, în linia a doua, veneau: Prendavensii, Patachensii şi Kauchensii, cari soseau de prin cetă­ţile Napoca (Clujulă), Patavisa (Turda) şi de pe la gurile Nistrului şi ale Dunării, sub comanda tarabostului Mucapar; a­­poi, Erfi, Burindensii şi Cotensii, de prin oraşele Sermizirga (Cicman), Apula (Alba­­lulia) şi din câmpie, de la Gura Siretu­lui, sub comanda lui Scorylo, prinţă, care avusese ună strămoşă în tronul­ Daciei; după dânşii, în mijlocul­ taberii, veneau Albochensii, Potulatensii şi Sinsii, cei mai numeroşi şi mai bogaţi, din oraşele Zar­­mizeghethusa (Grădiştea), Archidava (pro­babilă Slatina), de pe valea Argeşului, sub ordinile lui Buge, fratele mai mică ală Regelui, care şi avea ca cea mai în­­naltă misie paza bălaurului oastei, şi ca atare era generalisimă, — şi în sfîrşită, Saldensii, Kolageisii şi Prefigii de prin ce­tăţile Ticina (Orşova), Brobeta (Turnu-Se­­verină), Tibiscu (probabilă Caransebeşul), de pe la gura Tisei, de pe Jiu şi de pe Oltă, veteranii şi eroii armatei, puşi de­­adreptulă sub comanda lui Betidav, pro­­priulă fiu ală Regelui. Fiecare trib avea şi câte una Ba­­dala, ună fetă de nebună idiotă, vecî­­nică flămândă, care sbiera câtă putea şi la râsboiu soldaţii sbierau după elă. In mijloculă acelui locă se ridica o movilă de ţeste duşmane, or din ea ră­sărea o prăjină lungă, în vîrfu­lă căreia SOIRILE BILEI. Ministrulu ungureştii de instrucţiune, printr’o ordonanţă, interdice directori­­lor­ superiori a mai admite şcolari gim­­nasişti, cari au repeţită o classă şi au cădută din nou la esameni. In unele locuri se admitea pănă acum şcolari şi a treia oră, dar în urma ordonanţei, acesta nu se va mai întâmpla. * * * In urma comiterei crimei din S­trada Dionisie în Bucureşti, guvernul­ români espulseaza pe supuşii austro - ungari, cari n’au paşaporte. Deja, ne spunu foile din România, s’au espulsatu pănă acum vr’o 48 de inşi. Totu foile din Româ­nia ne mai spunu, că guvernulu ro­mânu a ridicatu gravamine contra auto­­rităţilor­ din Braşovă, fiindu că favori­­sâză, cum se dice, reăntoarcerea în Ro­mânia a supusilor­ unguri secui şi jidovi espulsați.* * * „Ellenzék“ întrebă „indignatuu pe foile unguresci din Budapesta, deca sciu că comerciantul­ de acolo Alexandru Suieff din Strada Waizner anunță în limba germană unii depositu bogata a­­sortata de articule de toaletă ș. a. — In toiul f­emei atâta ferbinţelă! * * * In Sighişora s’a împuşcată la 22 Ia­nuarie n. oficialulu de poste Emerich Bandi.* * * In nóptea de 21 Ianuarie n­. au in­trată lupi în curtea unei case din su­­burbiula Hazsongard în Clusiu, unde au GAZETA TRANSILVANIEI. sfâşiatiî şi au mâncată canele din ciute. — Se mai dică cineva că nu e justifi­cată esistenţa Kulturegyletului. * * * Opera şi teatrul, naţionalii ungureştii din Pesta au unit nou intendanta, pe Franz Beniczky. Cum se vede, contele Keglevich n’a mai putută fi ţinută con­tra curentului, care cerea înlăturarea lui. Fi-va noulu intendantu în stare să scape opera şi teatrulu de crisă şi deficitu? Câtu e häulü nu. Resultatele colonisării Ceangăilor! Comisariatulu guvernului pentru co­­lonisarea Ciangăiloră, care esistă din anul­ 1883, se desfiinţeză cu finea lunei acesteia printr’o ordinaţiune a ministru­lui de comunicaţiune, şi se vor­ preda agendele acestui oficiu Directoratului r. causarum regalium din Seghedină. „Szegedi Napló,“ înregistrândă a­­cesta scrie, publica o scrisoare din Pan­­ciova, care critică activitatea acestui ofi­ciu într’un modă forte aspru și descrie starea Ciangăiloră cu colorile cele mai triste. Funcționarii, dice acésta scrisóre, nu au făcută nimică altceva decâtă și-au trasă lefile loră destulă de mari, pentru Ciangăi însă nu s’a făcută nimică. Totă întreprinderea colonisării a costată peste unu miliona de florini, şi aceşti bani s’au topită toţi în mânile funcţionarilor­, or pentru colonişti nu s’a didită nici mă­­cară ună coteţă de porci, omenii stau fără vite şi fără instrumente agricole. La acestă scrisoare a răspunsă de­­putatulu Adam Bornemisza ca comisară guvernială pentru colonisarea Ciangăilor, la cursulă de josă ală Dunării, a adre­sată fetei „Szegedi Napló“ o scrisoare în care elice între altele, că starea colo­­niştiloră nu e atâtui de desperată cum se descrie. Va să­dică nici strălucită cum bu­ciumau „patrioţii“. Sapienţi sat. Unii incidenta în dieta ungară.] Cu ocasiunea desbaterei generale a­­supra proiectului de lege privitoră la conchi­marea reserviştilor­ pentru şapte zile, s’a întâmplată următorul­ inci­denţă : Deputatul, conte C. Pongracz, care nu se ţine de nici una dintre partidele dietei, vorbindă pentru proiectul­ de lege dise între altele, că adi armata co­mună şi honvedimea nu mai e ceea ce a fostă înainte cu 22 de ani; oştirea s’a reorganisată cu desăvârşire şi în fruntea ei stă m­ă beliduce victoriosă. Atunci Coloman Titaly din stânga estremă a strigată: „Cine este acesta?“ Contele Pongracz răspunse: „ Archiducele Albrecht, care a învinsă la Custozza“. — Eră şi striga Thaly: „Acolo a fostă uşor!“ — Pongracz replică, că şi în viitoră va fi uşoră, căci după esperiinţele ce le-a făcută fiindă în serviţia activă putemă să privimă cu deplină linişte în viitoră. Acestă incidenţă a supărată pe „Pesti Napló“ care dice: „Poate fie­care să-şi formeze idea sa asupra archiduce­lui Albrecht, cum ne-am­ format-o noi pe a nostră; dar nu credemă a fi lucru corectă şi cu tactă, a da iutrementa pes­­simismului în forma unoră aserţiuni arun­cate cu uşurătate asupra eventualului norocă ală armelor­ nóastre.“ Amendele poliţienesc”. Atragemă atenţiunea d-lui căpitană ală poliţiei locale asupra abusurilor, ce se comită une­orî de unii poliţişti cu a­­rătarea de a se amenda locuitorii pen­tru neorândueli privitore la curăţenia şi la îngrijirea, trotoarului dinaintea case­­lor­ etc., abusuri despre care suntem­ siguri, că d-sa nu are cunoscinţă. Primimă nenumărate plângeri şi ne­amă convinsă înşine, că organele po­­liţieneşci desvoltă de multe ori prea multă zelă, aşa că nedreptăţescă pe mulţi cu arătările, că au călcată cutare ori cutare prescriere a statutului. Se pedepsescă omeni sub pretextă că nu pună năsipă pe dinaintea casei, pe unde nu trecă decâtă ai casei ori rareori altă sufletă de omă, şi pote cânii şi pisicile; se pedepsescă sub pretextă că a fostă lunecuşă — şi încă în oile când a ninsă din grosă — deşi pe dina­intea caseloră loră nu e trotoarulă de umblată ală trecătoriloră şi prin urmare nu se pote face lunecuşă, se pedepsescă omeni, fiindă că mătură apa din curte ori tornă apă fără murdăriă pe canalulă din uliţă, sub pretextă că au turnată lă­turi, şi altele. Ne facemă datoria aducându acestea la cunoscinţă d-lui căpitană ală poliţiei cu rugarea, ca se dispună înlăturarea a­­busurilor, de cu vreme, spre a se evita conflicte neplăcute între poporaţiunea ce se simte neîndreptăţită şi între orga­nele poliţienesc­. Aten­ei cn româna din Bu­curesci. D. C. Esarcu, v.-preşedintele Ate­neului, a cumpărată statua Invingetorulu, opera sculptorului română Ionescu Val­­budea, care a studiată la Paris­, unde talentulă său a fostă forte apreciată, scrie „Unirea“. Acesta statuă, care măsoră 4 m. 5000 şi care se află espusă în coridoarele Ate­neului, fiindă destinată să se terne în bronză, a fostă esecutată în Roma, unde a fostă forte multă apreciată de celebri­­tăţi artistice ca Monte Verde şi Ferrari. D-nulă Valbudea va începe în cu­­rândă să esecute două bassoi-reliefe în marmoră, în mărime de 6 m. pe 4 m. 1888, şi din cari unulă represintă Ştiinţa şi celălaltă Poesie. Aceste comande suntă făcute de Ateneulă română. Afară de acestea, dela 2—4 ore p. m. se potu vedèa la clubulă Tinerimea 4 statui, lucrate totă de d. Vulbudea. Petrecere mu­sicală, rleclam­atorică și vanju. Petrecere se va arangia Duminecă, în 17/29 Ianuarie 1888, în sala Hotelului Nr. 1 în folosulă școlarilor­ săraci din Braşovulă­ vechiu. Bilete de intrare: Lo­culă I: de personă 80 cr., de familiă 2 fl. Loculă H: de personă 60 cr., de fa­miliă 1 fl. 50 cr. Pe galeriă m­ă locă 40 cr. Inceputulă la 7 */2 ore sera. Comi­­tetulă arangiatoră. Ofertele marinimose se primescă cu mulţămită şi se vor a­chita pe cale diaristică. Programului 1. „Bată­riua trium­fală“, de V. Humpel, esecutată de corula tine­­rimei adulte în patru voci. 2. „Albina şi trân­­torul­“, dialoga de G. Asachi, esecutată de ele­vele Elena G. Puiu şi Epifania N. Balea. 3. „Cămaşa fericirei“, poesia de V M. Lazar, de­clamată de Maria G. Voicu. 4. „Uite mamă co­­lo’n satu“, arangiată pentru coru de I. Su­ian- Găluiţcă, esecutată de corala tinerimei adulte. 5. „Mihnea şi Baba“, poesiă de Bolintineanu, declamată de Maria Acsente. 6. „Olteneasca“, esecutată solo pe Cella de loan Sibian-Găluşcă. 7. „Toporul­ şi pădurea“, poesiă de Greg. Ale­­sandrescu, declamată de Elena Oancea. 8. „Con­damnarea strugurelui“, poesiă de Antonii Pann­, declamată de I­. Popa. 9. „Sub acastă neagru stâncă“, arangiată pentru cora de N. Popoviciu, esecutată de corula bǎrbatescu, înainte de în­ceperea esecutării programului va cânta or­chestra. După producțiune urmeaza clanță, în­­cepând­ cu „Canisabiila“ și „Bătuta“. Eclipsa totală de lună în 16/28 ianuarie a. c. Locuitorii Europei şi Africei vor­ vede poimâne spectacolul­ unei întune­cimi totale de lună. Este cunoscută flă­căruia, că o întunecime de lună se în­tâmplă, când pământul­ se aşeară toc­mai între sere şi lună, aşa că luna ajunge sub umbra pământului. Acesta se poate întâmpla numai când luna e plină. Luna îşi primesce lumina dela sere şi îndată ce întră în umbra pământului i se sub­­trage aceasta lumină şi ea se întunecă pentru toți spectatorii câți o pot­ vedea, prin urmare şi pentru aceia, cari s’ară afla în afară de pământă. Insă cu toate că umbra pământului este de trei ori aşa de mare ca luna, aceasta totuşi nu se întunecă de fotă. Pe câtă timpă o parte a discului lunei este luminată de sere, contrastulă între partea luminată şi neluminată face ca omului să i se pară partea cea neluminată cu totul­ întunecosă; numai după ce luna a in­trată cu totul­ în umbra pământului, se observă amăgirea, căci în locă de a fi nevăzută, ea se observă pe ceră ca ună­discă roşu-aramiu; lumina lunei ce-i dreptă se slăbesce aşa de multă, încâtă

Next