Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-15 / nr. 9

Miei de 50 fle ai ala „GAZETEI TRANSILVANIEI“, Câmpeni, 1 Ianuarie 1888. La serbarea jubileului de 50 de anî ală „Gazetei Transilvaniei“, mama 4iaristi°ei române, zeloasa aperatare a drepturilor­ naţionale, neobosita promovatoare de litera­tură şi cultură română, —inteli­­­ginţa română din Ţara Moţilor, cu mare entusiasma ve felicită cordialii. Tráéscá mecenatulu Români­­loru George Bariţă, tráéscá dem­­nulu succesorii şi actualulu redac­torii Dr. A. Mureşianu! Petru cavalerii de Joanette, Michail Andreica, I. Danciu protopopii, N. Poruţiu, Dr. Preda, Candrea, N. Cobnişelu, P. C. Gerasim, Georgiu Corcheşiu, Gerasim Morariu, Michail Conteş, N. Muntean, I. Motora, Iosif Gomboş, Nicolau Corcheşiu, dascalii românii. Cehul­ Silvaniei, 1 Ianuarie 1888. Primiţi şi felicitările noastre la aniversarea jubileului de 50 de ani ala multă preţuitei foi „Gazeta Transilvaniei“. Georgiu Popoi, Florian Cocianu, Dimitriu Suciu. Cetatea de Baltă, 1 Ianuarie 1888. Din inimă salutăm­­ şi gratu­lam­a jubileulă de 50 de ani al s chiarului „Gazeta Transilvaniei.“ Dumneczeu este cu noi şi cu sfânta nostra causă. Apere dul­cea naţiune de duşmani şi pe bra­vii ei conducetorî, aperătorî şi pu­blicişti ! Traescu întemeiătorulă „Gaze­tei“ Bariţu, şi actualul­ ei redac­­tori ! Românii târnăveni: Nicolae Todoran protopop, Miron Das­calu preoţţi, Nicolae Manoviciu pa­­rochü, Naftanailu Oprea parochü, lo­­sifa Crişan parochü, Zacheiu Sasu pa­rocul, Petru Popü parochü, Toma Iliesu parochü, lónü Sociu parochü, George Oprea parochü, Petru Popü parochü, George Costin parochü, lónü Moldovan paroch, Atanasiu Horotean*) parochü, Nicolae German capelanü, Ilie Surdu proprietarii, lónü Cucuiu cantorii, Iona Jeranu*) învăţătorii e­­meritati, George Filip cantorii şi în­văţătorii, Nicolae Popovici învăţător, George Moşiu învăţătorii, Dionisiu Fi­­limon învăţătorii. Aradîi, 1 ianuarie 1888. Cu fală privirii la vieţa şi lupta ta de o jumătate de seculu pentru drepturile şi limba popo­rului românu. Secuii încă se duci lupta glo­­rioasa şi victoriosă. Noi îţi uram­ şi te urmam­. Vasiliu Stănescu, Vasiliu Mangra, Ni­colae Oncu, Vasilie Pop, Aurela Su­ciu, Grigore Venter, George Telescu, Clemente Lupşia. Lipova, Bănatu, Ianuarie 1888. Cinciczeci de ani de luptă bună aţi luptat­ cu credinţă, aţî păşită înainte cu speranţa în viitorul­ naţiunii. Dreptatea va învinge. Davida P. Simon, Dr. Suciu, Tudu­­cescu, Adriana Micu, Dr. Cuparescu, Iuliu Missicui, Valeriu Oprianu, A. Albescu, E. Felesinsky, Georgiu Vancu de Tövis, Aureliu Popoviciu, Demetriu Munteanu, Atanasiu Pasca, Teodora Munteanu, Ioana Munteanu, Atanasie Popa, Petru Carp, Rista Bichichean, Constantină Creţian, Ioana Ardeleanu, Ştefana Simon, Teodora Simon. *­ Greu de descifrat­ în telegramă. Red. Şemniţa, 1 Ianuarie 1888. Urăm viaţă lungă „Gazetei Tran­silvaniei“ , gloriosului cârmaciu, care cu demnitate­a condusă, pe marea furtunosă a politicei, o ju­mătate de secula barca naţiunei române. Tinerimea română academică din Semniţa, Bucurescu, în 4 ianuarie 1888. Regreta din suflete, că împre­jurări independente de voința mea m’au oprit, să-mi implinescu o datoria sfântă de Românii cu ocasiu­­nea jubileului „Gazetei“, spre a mă putea numera printre aceia, cari v’au incungiurata la acesta serbare patriotică, sau cel puțină printre cei­ ce v’au felicitată în scrisă. Crede înse, că cu inima nu am lipsită a împărtăşi omagiile mele de recunoscinţă acelor­ ne­muritori muncitori ai „Gazetei“, cari o jumetate de secolă au lup­tată cu devotamentă pentru mân­tuirea causei Românismului de peste Carpaţi. E o datorie sacră pentru fie­care Română simţitorii se ţină seama de sacrificiile şi credinţa cum a trăită „Gazeta“ cinci cieci de ani şi cu câtă interesă a apă­rată acestă organă păsurile neamu­lui nostru. Atâtea mii de Ardeleni câţi ne găsimă emigraţi aci, în România, mulţi cu dare de mână, am pute se ne înteresămă mai de­­aproape pentru viitorul­ „Gazetei“ spre a-i asigura o durată trainică, se-i putemă serbători spre fala şi gloria nostră şi Centenarul­. Sunt sigură, iubite D-le Mu­reşianu, că celă mai mare actă şi datoriă a Româniloră Ardeleni s’a împlini în casulă când, d’acum în colo, aceia, cari adeseori ’sî facă datoria numai cu forma, se o traducă în fapte, şi nu e nici o ocasiune mai potrivită, decâtă spri­jinirea „Gazetei“ pentru viitor, cu mai multă interesă din partea celor­ ce putemă. Ar fi cea mai frumosă felici­tare acesta cu ocasiunea jubileu­lui şi pentru luptătorii „Gazetei“, cari trăescă şi muncescu, or pen­tru aceia, cari nu mai suntă în­tre noi, ară fi ună omagiu adusă memoriei loră scumpe.“ Ioana Mihalcea. Budapesta, 1 Ianuarie 1888. Primiţi felicitările nóstre co­legiale. Biuroula de corespondenţă telegrafică maghiară. Braşov îl. 12 (24) Ianuarie 1888. S’a făcută multă vorbă în fi­lele din urmă despre o părere, ce a esprimat’o prinţulă de Bismarck asupra situaţiunei într’o conversa­­ţiune la masă. Unulă din ospeţî vorbi de prospectele pentru susţi­nerea păcii şi întrebă pe princi­pele Bismarck, de ce bursa este încă totă aşa de agitată, cu toate aceste prospecte. Cancelarulă respunse mai în­­tâiu: „Mai că n’amu avéa se ne te­­memă de resboiu în intervală de doi seu trei anî. “ îndată înse res­­trânse Bismarck aceasta aserțiune cuicendă: „pentru anulă acesta celă puțină așă admite aceasta cu ore care siguranță,“ și fără a se intre­­rupe adause în urmă: „ce-i dreptă asta am crecjut’o și în 1870, și to­tuși s’a întâmplată altfel­.“ . Cu alte cuvinte totă acolo stămă, unde amă­stată, însuși Bismarck nu este în stare a pre­­vide a4î toate cele ce se potă în­tâmpla. Cumpena păcii e orășî mai grea, der nesiguranța şi pe­­ricululă unui resboiu nu s’au mic­şorată cu nimică. Cea mai mare greutate o în­tâmpină puterile încă tată în Bul­garia. Aici lucrurile se încurcă pe zi ce merge mai multă. Prinţulă de Coburg călătoresce acum cu mamă-sa prin Rumelia, unde a fostă primită cu însufleţire de po­­poraţiune. Se pare clar că influinţa ruseasca este încă departe de re­­câştigarea terâmului în Bulgaria. Acum se scrie că ambasadorulă rusescă Şuvalov a primită instruc­ţiuni pentru a reîncepe negociă­­rile cu puterile în privinţa Bul­gariei. Rusia, se 4i°e, este acum din nou înclinată a se înţelege cu celelalte puteri semnatare. Nu lipsecă nici presemnele al­­tor­ noue complicaţiunî în penin­sula balcanică. Muntenegrenii se pregătescă a păşi şi ei pe arenă. Deocamdată pretindă dela Turcia ca se le estradeze pe toţi Munte­negrenii prinşi, cari au luată parte la răşcoala din Burgas. S’a mai vorbită și de nisce planuri ale Rusiei de a ocupa teri­torii turcesc! în Asia mică, ținân­­du-le ca zălogă pentru despăgubi­rea de resboîu ce-o mai datoresce Sultanulă Rusiei. „Novoie Vre­­mia“ protesteaza înse contra aces­­toră faime, fnicendă că sunt scor­nite numai cu scapă de a aţâţa con­tra Rusiei. Şi pre când numita fata ru­­sesca discută posibilitatea unei în­ţelegeri între Austria şi Rusia, „Times“ din Londra publică ună articulă sensaţională, care culmi­­neza în dorinţa, ca corniţele Kal­noky, celă supusă Germaniei şi în­clinată spre pace cu Rusia, se se retragă și în loculă lui se vină earăşî contele Iuliu Andrassy. Monarchia Habsburgilor­“ — scrie corespondentulă ziarului „Ti­mes“ — poate se esiste forte bine, dar nu sub conducerea contelui Kalnoky, ci sub conducerea unui ministru de esterne, care se scie a se încrede mai bine ca elă în puterea acestei monarchii. In fine numesce cu numele pe con­tele Andrassy, zicândă că acesta ar sei mai bine ca Kalnoky se aducă la valoare posiţiunea de pu­tere a monarchiei, fără a merge ca elă după poruncile celor­ din Berlină. Se suscită în corespondenţa memorată a zi­arului englesă idea, ca Austro-Ungaria se merge de sine-stătetoră, fiindă în stare a în­cheia alianţă chiar şi cu Francia şi cu Rusia. Cum ar veni înse tocmai contele Andrassy, care a inaugurată alianţa de faţă cu Ger­mania, ca se o rupă ? S’au şi grăbită omenii lui An­drassy a ruga pe corespondentul­ lui „Times“ se declare, că ceea ce a scrisă nu a scrisă în urma unei inspiraţiunî a contelui Andrassy, ci numai după propria lui chib­­zuire, împrejurarea înse că se dis­cută în atâtea moduri multă lău­data alianţă dintre Austro-Ungaria, Germania şi Italia, dovedesce că ea nu este clădită pe petru şi că ună viscolă nu prea tare o poate dărâma. Austro-Ungaria şi Germania. Corespondentulă din Viena ală feiei engleze „Times“ a adresată acesteia o corespondenţă, care a făcută sânge reu atâtă în Viena câtă şi în Berlină, deoarece se crede că articululă e inspirată de con­tele Andrassy. Era cuprinsulă lui. Corespondentulă elice că raportul­ dintre Austro-Ungaria și Germania preo­cupă, cu privire la evenimentele din Orienta, seriosa cercurile politice. Gu­­vernul­ germani, nu-i vorbă, a desa­­probat­ atacurile foilor­ oficioase contra Austro-Ungariei, dar pre târdiu ca să aibă efectu. In Austro-Ungaria a sur­prinsă împrejurarea că, după ce s’a pre­­mariti tripla alianță, foile »prințului Bis­marck s’au esprimată astfel­, ca­­și cum pacea europenă s’ar putea susține numai prin concesiuni ce ar avea să le facă Austro-Ungaria Rusiei. Se crecjuse că pe temeiul­ triplei alianțe, Austro - Ungaria, Germania și Italia se vor­ îndrepta contra oricărei puteri ce ar tulbura pacea în Orien­ta ori în Occident­. Dar de când foile ger­mane au atacată pe Austro-Ungaria, cre­dinţa aceasta s’a sdruncinată. Pănâ deu­­nădî se credea, că fără alianţa Germaniei, Austro-Ungaria n’ar putea exista ca mare putere, pe când acum începe a se ju­deca mai raţională şi fie-care se întrebă, decă nu tocmai pentru Germania for­­meză alianţa cu Austro-Ungaria o ces­­tiune de viaţă. Foile germane cu ata­curile loră nechibzuite s’au jucat­ cu focul­. Armata austro-ungară abia îşi are alta egală ei în Europa. Monarchia e şi singură în stare să se mesoare cu Rusia şi decă guvernul­ austro-ungari s’ar convinge de falsitatea şi sperjuria Germaniei, atunci Germania, totală iso­­lată prin acesta, ar ajunge într’o situa­­ţiune forte grea. Pe când foile contelui Kalnoky ves­­teau binecuvântările alianţei cu Germania, Germania din contră a luată cea mai ho­­tărîtă posiţiune du­şmănăscă faţă cu Un­garia în privinţa economică şi contele Kalnoky n’a fostă în stare să uşureze vămile îndreptate contra Austro-Unga­riei. Cu toate astea foile lui au arătată alianţa cu Germania ca absolută nece­sară pentru esistenţa Austro-Ungariei, care în urma politicei ministrului său de estenne a fostă forte subordonată Ger­maniei în cursul­ ultimilor­ ani. Mo­narchia Habsburgilor­ poate forte bine să esiste, dar nu sub conducerea conte­lui Kalnoky, ci sub conducerea unui astfel­ de ministru de esterne, care se poate încrede mai bine decât o eră în pu­terea acestei monarchii. Este faptă, că regimul­ contelui Kalnoky arată o lungă seriă de com­promise și greșeli nervose. Kalnoky e bărbată destoinică, dar a ajunsă prea cu­­rândă în posițiunea sa de acum și n’a sciută niciodată să ’nțelăgă, că e minis­­trulă conducătorii ală unei mari puteri. Ca prim-ministru în Monaco ori Wart- -----— Se prenumeră: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. Anunciurile: O seria garmond­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare. Scrisori nefrancate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimită. Redacţiunea şi Admin­istraţiiin­ea: BRAŞOVU, piaţa mare . Nr. 22. „Gazeta" iese în fiecare zi. Pe unu anii 12 fiori, pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România si străinătate: pe anu. 40 fr., pe şese luni 20fr., pe trei luni 10 fr. N* 9. VINERI, 15 (27) ianuarie. IOOO IOOO. -----c- s ^----­

Next