Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-11-26 / nr. 260

Nr. 260 lină. După aceste proiecte, se ceru pen­tru administrațiunea de răsboiu 109 mi­­lioane, din care 90 milioane se vinii pe anulă 1888/89 și 19 milioane se vină pe anulă 1889/90; din cele 109 milioane deja s’au cheltuită 58 milioane pe temeiulă credi­­telor­ acordate mai nainte, pe când 56 milioane se ceră acum. Pentru marină se ceră aproape 86 milioane pe anulă 1888/89 din care peste 17 milioane s’au cheltuită pe temeiulă creditelor­ acordate mai nainte, or peste 191/2 milioane se ceră acum. Ministrulă de résboiu a cerută urgența pentru aceste proiecte. Ministrulă de résboiu ală Franciei a declarat, în consiliulă de miniștri, că s’a înțelesă cu comisiunea bugetară în privința cheltuelilor d estraordinare pen­tru armată. Aceste cheltuelî s’au sta­bilită definitivă cu suma de 500 milioane, din care suma de 400 milioane va cere camerei să o voteze imediată. Suma cre­ditelor­ pe anulă 1889 s’a stabilită cu 180 milioane. Acţiunea militară la fermulă orientală alu Africei a începută. Admiratură ger­mană şi celă englesă au proclamată blo­cada peste posesiunile litorale ale Sulta­nului din Zanzibar, cu consimţământulă acestuia. Deja a fostă o luptă între co­răbiile de résboiu germane şi între in­surgenţi, cari se adunaseră în Vindi. Insurgenţii au fostă alungaţi şi sătulă Vindi (spre sudă de Bagamoys) a fostă distrusă. „Times“ spune, că împuşcândă insurgenţii asupra corăbiilor­­­de résboiu germane, „Sofia“ şi „Carola“, acestea au bombardată ţărmură, ei trupele au de­barcată pe uscată. Doi insurgenţi arabi au rămasă morţi, cr­ună marinară ger­mană a fostă rănită. Arabul­ Bushiri (conducătorul p­rescolei în Pangania) a sosită la Bagamoys cu 800 de insurgenţi şi cu tunuri de calibru mică. Elfi face propagandă printre triburi pentru ună nou atacă. Corabia de resboiu „Sofia“ a distrusă lângă Saadani m­ă numără de locuri întărite, care aveau să prevadă pe insurgenţi cu arme şi muniţiuni. In timpul­ luptei au fost­ omorîţi dece A­­rabî şi doi G­er­mani. SCIRILE DILEI. Maiestatea Sa Monarchală, mulţă­­mită de modulă cum s’a serbată jubi­­leulă domnirei Sale de 40 de ani, a adresată ministrului preşedinte contelui Taaffe ună autografă, în care îşi esprimă bucuria, că în locă de-a se cheltui banii cu festivităţi pompose, s’au săvârşită di­ferite acte de caritate, prin fundaţiunî umanitare şi dedicaţiuni patriotice, ce vor­ ave în viitoră ună efectă binecu­vântată.* * * Pentru constituirea Românilor­ din Satu-Chineza în comună bisericescă română, şi încorporarea lor­ la ierarchia română consistorială din Arad, a numită o co­­misiune constătătore din asessorii consis­toriali Augustină Hamzea şi Emanoilă Ungureanu. Acestă comisiune a fostă la faţa locului, ca să efectuescă încorpo­rarea faptică a numiţilor­ fraţi ai noş­tri. Astfel, biserica română adauge po­­poraţiunei sale una din cele mai frumoase comune din părţile bănăţene cu ună numără de 2000 de credincioşi de naţio­nalitate română. * * * Cu privire la protestată profesorilor­ de la universitatea din Cernăuţi în contra depunerei jurământului în limba română în dietă de cătră rectorul­ universităţii, „Schwarzgelb“ dice, că profesorii ger­mani se află în rătăcire, pentru că uni­versitatea nu e germană, ci austriacă şi deci rectorală are dreptă a jura în limba naţiunei sale; tată aşa nu se poate con­fisca o facultate greco-orientală care are să producă teologi negermanî. Pro­­testul­ este o provocare şi compromite pe autorii lui, pentru că universităţi ger­mane numai în Germania esistă. In pri­vinţa subscrierilor­ protestului, numita fotă­nire, că nu e subscrisă de toţi pro­fesorii germani, ci doi dintre cei mai vechi şi mai cu vară au refusat şi a-lă sub­scrie, de asemenea a refusată subscrie­rea şi profesorală de filologia slavă Dr. Kaluzinski. D-l. Al. Const. Bâdescu, consiliară ală curţii imperiale rusesce şi locuitoră în comuna Bălţi din Basarabia, a dăruit Academiei române 2000 de rable. * * * Sub titlul: „Monumentă mincinosul scrie „Ellenzék“ dela 5 Decemvre: „La Predeală, în apropierea graniţelor­ de cătră România, se află o peatră monu­mentală cu următorea inscripţiune : „Hier wurde ermordet der russische general Uzejov im Jahre 1848, durch die Ma­gyaren“ (Aci a fostă omorîtă generalulă rusă Uzerov în anulă 1848, de cătră Maghiari). Că naţiunea maghiară e tole­rantă şi că multe le trece cu vederea, acesta e ună lucru vechiu, dar că în­ hotarulă Făgăraşului au suferită acestă inscripţiune pănă în ziua de astăzi, dela 1848 pănă în 1888, una ca asta nu se pote esplica nici cu acestă toleranţă“. zice apoi foia şovinistă, că generalulă Uzerov n’a fostă omorîtă de Unguri, ci a căzută în luptă dreptă , monumentală minte şi de aceea cere să se ştârgă ins­­cripţiunea de pe elă. Pentru înaltele cunoscinţe geografice recomandămă pe „Ellenzék“ ministrului Csaky pentru o decoraţie. * * * In Macău directorului de teatru un­­gurescu Szabadhegyi a luat’o la sănătosa lăsândă totă trupa teatrală în cea mai mare miseriă şi o mulţime de datorii în urmă’i. * * * Academia de drepturi din Sáros­patak, respunzândă la provocarea minis­trului adresată tuturorfi şcolelor­ supe­­riore, propune ca juriştilorfi, cari au ser­vită anulă de voluntariată cu succesii bună, să li­ se dea favorulă de a dovedi numai doi ani de pradă, în locă de cei trei ani proscrişi, pentru a fi admişi la esamenulă de advocatură. La 1 Decemvre n. a sosită în Bra­­şov, m­ă transportă de tunuri cu totulă nouă, încărcate pe trei trenuri de marfă, de câte 24 vagone unulă. Cum spune „Kr. Ztg.“, se aştepta și alte transpor­turi, dintre care unele ar fi şi sosită Luni şi Marți.* * * Representanţa oraşului Reghinu a hotărâtă să ceră ministeriului comună de resboiu, printr’o petițiune, ca să primeasca orașulă Reghină în rândulă aceloră orașe, care au o garnisonă permanentă, deoarece representanța a decisă constru­irea unei casarme pentru ună batalionă din armata comună. * * * In Homorodă a încetată scarlatina și școlele s’au deschisă. * Camera deputaţilor­ din Bucurescî a primită o petiţiă subscrisă de vr’o 20 de ţărani români din Slobozia Bălţilor, în Basarabia, locuitori pe moşia spitalu­lui Spiridonă din Iaşi, cari ceră să li­ se împartă pământă din acâstă moşiă. Camera s’a declarată incompetentă a de­cide în acestă afacere, deoarece n’are dreptă de disposiţiune pe teritoriul­ rus. * * * Uniunea centrală a căilor­ ferate ger­mane a invitată direcţiunea generală a căilor­ ferate române, ca să asiste la con­ferinţa ce se va ţine în scapă de a chib­­zui asupra măsurilor­ ce trebue a se lua în fața lipsei generale de vagone. * * * „Românulă“ află, că în primăvera viitoare se vor­ face săpături sistematice la Cucutenî (pod. Iaşi), localitate unde s’au găsită mai multe obiecte, care pre­­sintă ună interesă archeologică. A şapreczecea aniversare a înaltă Prea Sfinţiei Sale părintelui Archiepis­­copă şi Metropolită Dr. Silvestru Morariu An­drieviciu. In 14 (26) Noemvre s’a serbat şi jubilat în Cernăuţi a şaptezecea aniversare a me­­ritosului prelată ală bisericei ortodoxe române, a înaltă Pré Sfinţiei Sale pă­rintelui Archiepiscopă şi Metropolită Dr. Silvestru Morariu Andrieviciu. Sărbătorea s-a începută cu ună ser­­viciu dumnezeescă solemnă, oficiată în frumoasa şi spaţiosa biserica catedrală de cătră venerabilul­ părinte consilieră con­sistorială Dr. Zureană, asistată de 8 pă­rinţi protopresbiteri şi de părintele ar­­chidiaconă Isopesculă; or cântările s’au esecutată cu multă precisiune şi pietate de corală teologilor ei. Sânta biserică catedrală era îmbrăcată în haina de săr­­bătore şi împodobită prin ună publică alesă şi numeroşii, ce se compunea din inteligenţi şi poporă. Astfeliu la rugă­ciunile preoţimei celebrante pentru înde­lunga vieţă şi sănătate a înaltului iubi­­lară s’au asociată şi sântele rugăciuni ale unui numără de 250 de preoţi şi cam peste 4000 de creştini, ce erau de faţă, din toate clasele societăţii. Terminându-se serviţiulă divină, toţi cei de faţă, formând şi ună împunătură conductă, au mersă spre reşedinţa me­tropolitană. Grandiosa sală sinodală nu i-a putută primi pre toţi cei cari mânaţi de sâmţulă pietăţii cătră biserică şi ins­piraţi de tributală recunoscinţei merse­seră din apropiere şi depărtare să ia parte la serbare aducândă ovaţiuni cor­diale de veneraţiune şi iubire metropo­­litului iubilară. La intrarea înaltă Pre Sfinţiei Sale în sală, corulă în tona imnulă ocasională, or mulţimea adunată îlă întâmpină cu ună „să traiesca“ eşită din mii de pepturi. Ocupând fi locă înaltă Pre Sfinţia Sa pe estrada minunată împodobită, d-lă Baronă Victoră Stîrcea ceti adresa die­­cesariloră, ce ce afla într’o cuvertă pre­gătită cu multă gustă şi este prevă­zută cu 4000 de subscrieri. In adresă se zice, că I. Pré Sfinţia Sa şi-a ridicată în ini­mile credincioşilor­ săi țină monumentă mai trainică, mai sinceră şi mai plină de iubire, decâtă este ori şi ce pompă, or­i şi ce omagiu, ce caută să bată la vedere. La adresa diecesarilor­, înaltă Pre Sfinţia Sa răspunse între altele: Laudă Domnului, biserica nostră dreptă măritare din pămentul­ Buco­vinei, deşi mai mică la numărul­ credin­cioşilor­ săi, decâtă alte biserici parti­culare, este pusă în acelea condiţiuni publice şi sociale, după cari ar putè să fie una din cele mai binecuvântate de Deneu dintre bisericile surori şi fiice ale maicei noastre biserice dreptcredincioase de a totă lumea. Pentru că în pre înalta personă a Maiestăţii Sale, pre graţiosului nostru Impărată, avemă parte de ună patronă şi protectorii supremă marinimosă, şi mulţămită fericiţilor, ctitori ai Epis­copiei şi ai Mânăstirilor­, din ale că­rora proprietăţi este instituită fondulă religionară, suntemă prevăzuţi cu mij­­loacele recerute pentru trebuinţele bise­ricesc!. In fruntea eparchioţilor, avemă o cunună de patroni parochiali însufleţiţi pentru întărirea ortodoxiei şi prosperi­tatea cultului bisericescă. Avem o ună d­eră luminată, carele ’şi pricepe chie­­marea sa înaltă şi stărue a-i corăspunde în totă privinţa. Avemă o inteliginţă seculară în tóate stările publice, care, în­­mulţindu-se îmbucurătoră, este ună spri­jină puternică ală intereselor­ nóastre bi­­sericesci şi culturale. Avemă prin oraşe şi sate polporeni aprinşi de religiositate şi evlaviă, cari cu totă diferinţa de limbă, în carea vorbescă a­fundă con­­soluţi, că suntă fii ai unei şi aceleiaşi maice biserice, prin urmare fraţi adevă­raţi întru Christosă, stau cu ună sufletă şi cu o inimă întru ascultarea şi apărarea bisericei. Aflându-se Eparchia nostră întru cel© interne în acestea condiţiuni favorabile, avea resenă cugetările, dorinţele şi pro­pusele umilinţii mele, cu cari, înainte de opta ani, am primită toiagulă Archi­­păstoriei. Durere, că în decursul­ timpului at­mosfera politică, socială, economică, na­ţională şi însăşi cea religionară înde­­sându-se, resuflarea maicei noastre biserice devine totă mai grea, era prosperitatea nemului nostru creştină mai cu anevoie. Cu atâtă mai neapărată se arată aşadar, de a pătrunde împrejurările se­riose, în care devine totă mai încurcată starea bisericei nóstre bucovinene; cu atâtă mai vârtosă se recere, de a­ ne re­culege şi­ a întruni puterile morale ale tuturora fiilor­ maicei nóstre biserici, fără deosebire de stare şi de vîrstă; cu atâtă mai alesă se cuvine a cunosce cumpenitatea bisericei noastre în cause de mântuinţă precum şi în afacerile da cultură şi de prosperitate a neamului nos­tru creştină şi înţelegendu-ne despre mijloacele corespun­ntore scopurilor­­fânte ale bisericei a conlucra cu o inimă şi cu ună sufletă nu numai câtă pentru con­servarea bisericei întru întregirea, sa ci pentru desvoltarea şi înflorirea Sionului ortodoxiei nóastre în pământul­ Bu­covinei. Să sperămă, că orisontulă sântei nóstre biserici, care, cam smolită de mâh­nire, se va însenina curândă ; să sperămă că din graţia Maj. Sale Prealuminatului nostru Impărată; şi în puterea articu­­lului §. 15 a legilor­ fundamentale de stată, epitropia seculară în afacerile nostre bisericesci va mai scăde din ri­­goarea sa; să sperămă, că bunulă Dum­­nezeu va căuta din ceriu şi vă vândă stăruinţele nóstre de mântuinţă va bine­cuvânta viia ortodoxiei noastre pe carea o­a plantată dreptă Sa. Câtă despre umilinţa mea, vă asi­gură cu cuvintele prorocului: „că pentru Sionă nu voiu tăce şi pentru Ierusalimă nu va înceta gura mea; de asemenea, ca ună strejară ce sunt pusă ală casei noului Israilă, voiu veghia neadormită şi voiu întîmpina cu bărbăţie veri cari încercări agresionale; er ca Archipăstoră voiu fi după mandatulă Domnului pururea gata a’mi pune şi sufletulă pentru încre­­dinţata’mi turmă cuvântătore, toate aceste pănă la răsuflarea mea cea de pe urmă. Terminândă acestă memorabilă răs­punsă, înaltă Pre Sânţia Sa primi, feli- * * * * * * sa, la casa sa, der cugeta mai alesă la copilaşulă său, căruia nu-i soia purta de grije, după cum ar fi trebuită, căci de­ bărbatulă, fiă elfi şi tată, tată bărbată rămâne, şi din tată, mamă nu vei face în vecii veciloră. Şi cum cugeta elă aşa, ajuns’a să înţelăgă, că omului, mai alesă omului de vîrfa lui, cu atâta moşiă şi mulţime de cile(ji (servitori) pe lângă sine, nu-i este bine să fiă singură. S’a însurată dâră. S’a însurată mai dinadinsulă, ca să aibă cine să păzăscă şi să vădă de copilaşulă său, pe care’lă avea dragă mai multă ca toate. Şi elă avea mare nădejde în văduva. De unde nu ?! Ea i-a făgăduită, că-lă va scălda totă în lapte şi în smântână. Şi omulă uşoră crede ceea ce doresce. Aşa suntemă toţi. Ei bine, dar văduva vădându-se odată stăpână pe atâta moşiă, de unde să se fi ţinută de vorbă?! Vorba ca vorba, socotea ea, omulă o dice, omulă o descrice şi omulă omă rămâne. Violănă ca toate fetele Evei şi sumeţă ca toţi calicii ajunşi la frunză verde, da din mâni şi din piciore ca să facă traiulă copilului nesuferită. In locă să-lă fi cinstită şi grijită, mereu îlă bătea şi-lă ocăra. Ba din gura ei cea pângărită nu înceta a-lă înegri pe bietul ei copilaşfi înaintea tă­­tâne-său, că-i rău, că-i neascultătorfi, că-i îndărătnică, că nu o pote duce cu elă. Cu ună cuvântă, câte-să rele şi nu-sfi bune, tóte-tóte le-a încărcată pe bietulă copilă. Şi vai era de elă când îlă apuca la lăute! Tată îlă făcea sânge din greu ce trăgea cu peptenulă. Şi apoi asta aşa mergea şi de 4* în vreme ce feteloră ei le împlinea şi cele mai proste ale lor, pofte. Şi le spăla şi le peptăna frumosă şi le purta totă din haine’n haine, schitaşe şi împupurate, de gân­deai că acu-acu s’oră ridica în slavă. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. RSSS

Next