Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-11-26 / nr. 260
Nr. 260 lină. După aceste proiecte, se ceru pentru administrațiunea de răsboiu 109 milioane, din care 90 milioane se vinii pe anulă 1888/89 și 19 milioane se vină pe anulă 1889/90; din cele 109 milioane deja s’au cheltuită 58 milioane pe temeiulă creditelor acordate mai nainte, pe când 56 milioane se ceră acum. Pentru marină se ceră aproape 86 milioane pe anulă 1888/89 din care peste 17 milioane s’au cheltuită pe temeiulă creditelor acordate mai nainte, or peste 191/2 milioane se ceră acum. Ministrulă de résboiu a cerută urgența pentru aceste proiecte. Ministrulă de résboiu ală Franciei a declarat, în consiliulă de miniștri, că s’a înțelesă cu comisiunea bugetară în privința cheltuelilor d estraordinare pentru armată. Aceste cheltuelî s’au stabilită definitivă cu suma de 500 milioane, din care suma de 400 milioane va cere camerei să o voteze imediată. Suma creditelor pe anulă 1889 s’a stabilită cu 180 milioane. Acţiunea militară la fermulă orientală alu Africei a începută. Admiratură germană şi celă englesă au proclamată blocada peste posesiunile litorale ale Sultanului din Zanzibar, cu consimţământulă acestuia. Deja a fostă o luptă între corăbiile de résboiu germane şi între insurgenţi, cari se adunaseră în Vindi. Insurgenţii au fostă alungaţi şi sătulă Vindi (spre sudă de Bagamoys) a fostă distrusă. „Times“ spune, că împuşcândă insurgenţii asupra corăbiilorde résboiu germane, „Sofia“ şi „Carola“, acestea au bombardată ţărmură, ei trupele au debarcată pe uscată. Doi insurgenţi arabi au rămasă morţi, crună marinară germană a fostă rănită. Arabul Bushiri (conducătorul prescolei în Pangania) a sosită la Bagamoys cu 800 de insurgenţi şi cu tunuri de calibru mică. Elfi face propagandă printre triburi pentru ună nou atacă. Corabia de resboiu „Sofia“ a distrusă lângă Saadani mă numără de locuri întărite, care aveau să prevadă pe insurgenţi cu arme şi muniţiuni. In timpul luptei au fost omorîţi dece Arabî şi doi Germani. SCIRILE DILEI. Maiestatea Sa Monarchală, mulţămită de modulă cum s’a serbată jubileulă domnirei Sale de 40 de ani, a adresată ministrului preşedinte contelui Taaffe ună autografă, în care îşi esprimă bucuria, că în locă de-a se cheltui banii cu festivităţi pompose, s’au săvârşită diferite acte de caritate, prin fundaţiunî umanitare şi dedicaţiuni patriotice, ce vor ave în viitoră ună efectă binecuvântată.* * * Pentru constituirea Românilor din Satu-Chineza în comună bisericescă română, şi încorporarea lor la ierarchia română consistorială din Arad, a numită o comisiune constătătore din asessorii consistoriali Augustină Hamzea şi Emanoilă Ungureanu. Acestă comisiune a fostă la faţa locului, ca să efectuescă încorporarea faptică a numiţilor fraţi ai noştri. Astfel, biserica română adauge poporaţiunei sale una din cele mai frumoase comune din părţile bănăţene cu ună numără de 2000 de credincioşi de naţionalitate română. * * * Cu privire la protestată profesorilor de la universitatea din Cernăuţi în contra depunerei jurământului în limba română în dietă de cătră rectorul universităţii, „Schwarzgelb“ dice, că profesorii germani se află în rătăcire, pentru că universitatea nu e germană, ci austriacă şi deci rectorală are dreptă a jura în limba naţiunei sale; tată aşa nu se poate confisca o facultate greco-orientală care are să producă teologi negermanî. Protestul este o provocare şi compromite pe autorii lui, pentru că universităţi germane numai în Germania esistă. In privinţa subscrierilor protestului, numita fotănire, că nu e subscrisă de toţi profesorii germani, ci doi dintre cei mai vechi şi mai cu vară au refusat şi a-lă subscrie, de asemenea a refusată subscrierea şi profesorală de filologia slavă Dr. Kaluzinski. D-l. Al. Const. Bâdescu, consiliară ală curţii imperiale rusesce şi locuitoră în comuna Bălţi din Basarabia, a dăruit Academiei române 2000 de rable. * * * Sub titlul: „Monumentă mincinosul scrie „Ellenzék“ dela 5 Decemvre: „La Predeală, în apropierea graniţelor de cătră România, se află o peatră monumentală cu următorea inscripţiune : „Hier wurde ermordet der russische general Uzejov im Jahre 1848, durch die Magyaren“ (Aci a fostă omorîtă generalulă rusă Uzerov în anulă 1848, de cătră Maghiari). Că naţiunea maghiară e tolerantă şi că multe le trece cu vederea, acesta e ună lucru vechiu, dar că în hotarulă Făgăraşului au suferită acestă inscripţiune pănă în ziua de astăzi, dela 1848 pănă în 1888, una ca asta nu se pote esplica nici cu acestă toleranţă“. zice apoi foia şovinistă, că generalulă Uzerov n’a fostă omorîtă de Unguri, ci a căzută în luptă dreptă , monumentală minte şi de aceea cere să se ştârgă inscripţiunea de pe elă. Pentru înaltele cunoscinţe geografice recomandămă pe „Ellenzék“ ministrului Csaky pentru o decoraţie. * * * In Macău directorului de teatru ungurescu Szabadhegyi a luat’o la sănătosa lăsândă totă trupa teatrală în cea mai mare miseriă şi o mulţime de datorii în urmă’i. * * * Academia de drepturi din Sárospatak, respunzândă la provocarea ministrului adresată tuturorfi şcolelor superiore, propune ca juriştilorfi, cari au servită anulă de voluntariată cu succesii bună, să li se dea favorulă de a dovedi numai doi ani de pradă, în locă de cei trei ani proscrişi, pentru a fi admişi la esamenulă de advocatură. La 1 Decemvre n. a sosită în Braşov, mă transportă de tunuri cu totulă nouă, încărcate pe trei trenuri de marfă, de câte 24 vagone unulă. Cum spune „Kr. Ztg.“, se aştepta și alte transporturi, dintre care unele ar fi şi sosită Luni şi Marți.* * * Representanţa oraşului Reghinu a hotărâtă să ceră ministeriului comună de resboiu, printr’o petițiune, ca să primeasca orașulă Reghină în rândulă aceloră orașe, care au o garnisonă permanentă, deoarece representanța a decisă construirea unei casarme pentru ună batalionă din armata comună. * * * In Homorodă a încetată scarlatina și școlele s’au deschisă. * Camera deputaţilor din Bucurescî a primită o petiţiă subscrisă de vr’o 20 de ţărani români din Slobozia Bălţilor, în Basarabia, locuitori pe moşia spitalului Spiridonă din Iaşi, cari ceră să li se împartă pământă din acâstă moşiă. Camera s’a declarată incompetentă a decide în acestă afacere, deoarece n’are dreptă de disposiţiune pe teritoriul rus. * * * Uniunea centrală a căilor ferate germane a invitată direcţiunea generală a căilor ferate române, ca să asiste la conferinţa ce se va ţine în scapă de a chibzui asupra măsurilor ce trebue a se lua în fața lipsei generale de vagone. * * * „Românulă“ află, că în primăvera viitoare se vor face săpături sistematice la Cucutenî (pod. Iaşi), localitate unde s’au găsită mai multe obiecte, care presintă ună interesă archeologică. A şapreczecea aniversare a înaltă Prea Sfinţiei Sale părintelui Archiepiscopă şi Metropolită Dr. Silvestru Morariu Andrieviciu. In 14 (26) Noemvre s’a serbat şi jubilat în Cernăuţi a şaptezecea aniversare a meritosului prelată ală bisericei ortodoxe române, a înaltă Pré Sfinţiei Sale părintelui Archiepiscopă şi Metropolită Dr. Silvestru Morariu Andrieviciu. Sărbătorea s-a începută cu ună serviciu dumnezeescă solemnă, oficiată în frumoasa şi spaţiosa biserica catedrală de cătră venerabilul părinte consilieră consistorială Dr. Zureană, asistată de 8 părinţi protopresbiteri şi de părintele archidiaconă Isopesculă; or cântările s’au esecutată cu multă precisiune şi pietate de corală teologilor ei. Sânta biserică catedrală era îmbrăcată în haina de sărbătore şi împodobită prin ună publică alesă şi numeroşii, ce se compunea din inteligenţi şi poporă. Astfeliu la rugăciunile preoţimei celebrante pentru îndelunga vieţă şi sănătate a înaltului iubilară s’au asociată şi sântele rugăciuni ale unui numără de 250 de preoţi şi cam peste 4000 de creştini, ce erau de faţă, din toate clasele societăţii. Terminându-se serviţiulă divină, toţi cei de faţă, formând şi ună împunătură conductă, au mersă spre reşedinţa metropolitană. Grandiosa sală sinodală nu i-a putută primi pre toţi cei cari mânaţi de sâmţulă pietăţii cătră biserică şi inspiraţi de tributală recunoscinţei merseseră din apropiere şi depărtare să ia parte la serbare aducândă ovaţiuni cordiale de veneraţiune şi iubire metropolitului iubilară. La intrarea înaltă Pre Sfinţiei Sale în sală, corulă în tona imnulă ocasională, or mulţimea adunată îlă întâmpină cu ună „să traiesca“ eşită din mii de pepturi. Ocupând fi locă înaltă Pre Sfinţia Sa pe estrada minunată împodobită, d-lă Baronă Victoră Stîrcea ceti adresa diecesariloră, ce ce afla într’o cuvertă pregătită cu multă gustă şi este prevăzută cu 4000 de subscrieri. In adresă se zice, că I. Pré Sfinţia Sa şi-a ridicată în inimile credincioşilor săi țină monumentă mai trainică, mai sinceră şi mai plină de iubire, decâtă este ori şi ce pompă, ori şi ce omagiu, ce caută să bată la vedere. La adresa diecesarilor, înaltă Pre Sfinţia Sa răspunse între altele: Laudă Domnului, biserica nostră dreptă măritare din pămentul Bucovinei, deşi mai mică la numărul credincioşilor săi, decâtă alte biserici particulare, este pusă în acelea condiţiuni publice şi sociale, după cari ar putè să fie una din cele mai binecuvântate de Deneu dintre bisericile surori şi fiice ale maicei noastre biserice dreptcredincioase de a totă lumea. Pentru că în pre înalta personă a Maiestăţii Sale, pre graţiosului nostru Impărată, avemă parte de ună patronă şi protectorii supremă marinimosă, şi mulţămită fericiţilor, ctitori ai Episcopiei şi ai Mânăstirilor, din ale cărora proprietăţi este instituită fondulă religionară, suntemă prevăzuţi cu mijloacele recerute pentru trebuinţele bisericesc!. In fruntea eparchioţilor, avemă o cunună de patroni parochiali însufleţiţi pentru întărirea ortodoxiei şi prosperitatea cultului bisericescă. Avem o ună deră luminată, carele ’şi pricepe chiemarea sa înaltă şi stărue a-i corăspunde în totă privinţa. Avemă o inteliginţă seculară în tóate stările publice, care, înmulţindu-se îmbucurătoră, este ună sprijină puternică ală intereselor nóastre bisericesci şi culturale. Avemă prin oraşe şi sate polporeni aprinşi de religiositate şi evlaviă, cari cu totă diferinţa de limbă, în carea vorbescă afundă consoluţi, că suntă fii ai unei şi aceleiaşi maice biserice, prin urmare fraţi adevăraţi întru Christosă, stau cu ună sufletă şi cu o inimă întru ascultarea şi apărarea bisericei. Aflându-se Eparchia nostră întru cel© interne în acestea condiţiuni favorabile, avea resenă cugetările, dorinţele şi propusele umilinţii mele, cu cari, înainte de opta ani, am primită toiagulă Archipăstoriei. Durere, că în decursul timpului atmosfera politică, socială, economică, naţională şi însăşi cea religionară îndesându-se, resuflarea maicei noastre biserice devine totă mai grea, era prosperitatea nemului nostru creştină mai cu anevoie. Cu atâtă mai neapărată se arată aşadar, de a pătrunde împrejurările seriose, în care devine totă mai încurcată starea bisericei nóstre bucovinene; cu atâtă mai vârtosă se recere, de a ne reculege şi a întruni puterile morale ale tuturora fiilor maicei nóstre biserici, fără deosebire de stare şi de vîrstă; cu atâtă mai alesă se cuvine a cunosce cumpenitatea bisericei noastre în cause de mântuinţă precum şi în afacerile da cultură şi de prosperitate a neamului nostru creştină şi înţelegendu-ne despre mijloacele corespunntore scopurilorfânte ale bisericei a conlucra cu o inimă şi cu ună sufletă nu numai câtă pentru conservarea bisericei întru întregirea, sa ci pentru desvoltarea şi înflorirea Sionului ortodoxiei nóastre în pământul Bucovinei. Să sperămă, că orisontulă sântei nóstre biserici, care, cam smolită de mâhnire, se va însenina curândă ; să sperămă că din graţia Maj. Sale Prealuminatului nostru Impărată; şi în puterea articulului §. 15 a legilor fundamentale de stată, epitropia seculară în afacerile nostre bisericesci va mai scăde din rigoarea sa; să sperămă, că bunulă Dumnezeu va căuta din ceriu şi vă vândă stăruinţele nóstre de mântuinţă va binecuvânta viia ortodoxiei noastre pe carea oa plantată dreptă Sa. Câtă despre umilinţa mea, vă asigură cu cuvintele prorocului: „că pentru Sionă nu voiu tăce şi pentru Ierusalimă nu va înceta gura mea; de asemenea, ca ună strejară ce sunt pusă ală casei noului Israilă, voiu veghia neadormită şi voiu întîmpina cu bărbăţie veri cari încercări agresionale; er ca Archipăstoră voiu fi după mandatulă Domnului pururea gata a’mi pune şi sufletulă pentru încredinţata’mi turmă cuvântătore, toate aceste pănă la răsuflarea mea cea de pe urmă. Terminândă acestă memorabilă răspunsă, înaltă Pre Sânţia Sa primi, feli- * * * * * * sa, la casa sa, der cugeta mai alesă la copilaşulă său, căruia nu-i soia purta de grije, după cum ar fi trebuită, căci de bărbatulă, fiă elfi şi tată, tată bărbată rămâne, şi din tată, mamă nu vei face în vecii veciloră. Şi cum cugeta elă aşa, ajuns’a să înţelăgă, că omului, mai alesă omului de vîrfa lui, cu atâta moşiă şi mulţime de cile(ji (servitori) pe lângă sine, nu-i este bine să fiă singură. S’a însurată dâră. S’a însurată mai dinadinsulă, ca să aibă cine să păzăscă şi să vădă de copilaşulă său, pe care’lă avea dragă mai multă ca toate. Şi elă avea mare nădejde în văduva. De unde nu ?! Ea i-a făgăduită, că-lă va scălda totă în lapte şi în smântână. Şi omulă uşoră crede ceea ce doresce. Aşa suntemă toţi. Ei bine, dar văduva vădându-se odată stăpână pe atâta moşiă, de unde să se fi ţinută de vorbă?! Vorba ca vorba, socotea ea, omulă o dice, omulă o descrice şi omulă omă rămâne. Violănă ca toate fetele Evei şi sumeţă ca toţi calicii ajunşi la frunză verde, da din mâni şi din piciore ca să facă traiulă copilului nesuferită. In locă să-lă fi cinstită şi grijită, mereu îlă bătea şi-lă ocăra. Ba din gura ei cea pângărită nu înceta a-lă înegri pe bietul ei copilaşfi înaintea tătâne-său, că-i rău, că-i neascultătorfi, că-i îndărătnică, că nu o pote duce cu elă. Cu ună cuvântă, câte-să rele şi nu-sfi bune, tóte-tóte le-a încărcată pe bietulă copilă. Şi vai era de elă când îlă apuca la lăute! Tată îlă făcea sânge din greu ce trăgea cu peptenulă. Şi apoi asta aşa mergea şi de 4* în vreme ce feteloră ei le împlinea şi cele mai proste ale lor, pofte. Şi le spăla şi le peptăna frumosă şi le purta totă din haine’n haine, schitaşe şi împupurate, de gândeai că acu-acu s’oră ridica în slavă. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. RSSS