Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-07-24 / nr. 162

Nr. 162 singurul­ obiectă de desbatere îlă for­­meza numai afacerile şcolare. Resultă deci, că de cândă cu înfiinţarea şcolei, agendele comitetului s’au înmulţită în modă deosebită, ba s’au duplicată chiar. In tote cele 28 şedinţe presidiulă l’a purtată cu cunoscutu-i tactă şi ab­­negaţiune vice-preşedintele Associaţiunii, neuitatulă Iacobă Bologa. Sub densulă s’au făcută pregătirile pentru adunarea generală din anul­ trecută, ţinută în Si­­biiu, densulă a deschisă şi condusă nu­mita adunare, după ce preşedintele As­sociaţiunii, ilustritatea sa d-lă preposită capitulară Timoteiu Cipariu prin starea sănătăţii sale debilitate şi prin greuta­tea anilor­ înaintaţi împedecată a fostă a lua însuşi cârma în mână; densulă îi anunţă comitetului la 8 Septemvre anul trecută trista scrie, că ilustrulă preşe­dinte ală Associaţiunii Timoteiu Cipariu­­mnulă din Nestorii literaturei române, s’a mutată la cele eterne; dânsul l­a con­dusă, conformă cond­usului luată la 3 Septemvre anulă trecută, comitetulă în corpore spre a depune o cunună în Blasă pe mormântul­ neuitatului defunct, dreptă ună semnă de recunoscință pen­tru meritele, ce şi­ le-a câştigată; sub densul s’au ţinută în fine şedinţele co­mitetului pănă la 29 Maiu a. c. când unii din membrii comitetului îi anunţă acestuia spirea, că o bolă venită repede a legată pe neobositulă vice-preşedinte la pată, fiind şi a se ţine astfelă şedinţa conchiămată sub presidiulă ad hoc ală unuia din membrii comitetului, conform prescriselor a §­lui 30 al. 2 din statute. La­ 30 Maiu a. c. se împărtăşi în sfirşită comitetului spirea neaşteptată, că ne’n­­durata morte i-a răpită Associaţiunii a­­cum şi pe vice-preşedintele, pe neobo­situl­ ’ apărătorii ală intereselor­ ei. Dela ultima adunare încoce Associaţiunea nos­tru a ajunsă aşa dară în regretabila po­­siţiune, a îndura o îndoită şi adâncă simţită lovitura, şi anume: de a perde a­­tâtii pe preşedintele câtă şi pe v.­pres. ei. A fost grea şi adânc simţită lovitura ce a ajunsă Associaţiunea nostră mai alesă în timpurile de acii, când dilele grele suntă, şi ca ori şi cândă mai mare lipsă avemă de braţe vigurose, precum au fostă braţele celoră doi defuncţi, cari şi ruri de ani încoce condus’au cu succesă destinele singurului aseciementu, pe care cu dreptă cuvântă îlă putem! numi ună bună comună ală tuturor! Românilor! din ţinuturile locuite de acest! popor! ală nostru, şi a căror! memoriă, şi din acest! motivă numai, rămânâ-va nestârsă în inimile nóstre. In faţa regretabilului incidenţă atinsă comitetulă nevoită s’a vădut și, pentru asigurarea mersului regulată ală afaceri­lor!, și ţinendă contă şi de prescrisele §-lui 30 din statute, a face, cu privire la presidiu o provisiune interimară, în­­credendă agendele presidiale pentru timpul! pănă la acestă adunare generală veteranului membru ală comitetului şi prim-secretarulă Asociaţiunei, d-lui Ge­orge Bariţă. Deşi schimbarea din urmă făcutu-s’a numai în una din şedinţele din anulă curentă (în şedinţa comitetului dela 30 Maiu a. c.) şi ar fi prin urmare cuprinsă să fie în reportul­ despre anul curentă, care e a se presenta adunării generale din anul­ 1889, fiind ea însă de natură de a reclama una dintre cele mai grabnice și mai însemnate decisiuni prin votul­ adunării generale presente, comi­tetul­ își permite a o aduce, în legătură cu raportul­ asupra gestiunii anului tre­cută, înaintea adunării generale din a­­nulă acesta. Prin cond­usul­ adunării generale, ţinute anulă trecută în Sibiu (şedinţa II pt. prot. 20), bibliotecarul­ Asociaţiunii, d-lă Dr. I. Crişianu, alesă a fostă de se­cretară II ală Associaţiunii, fără ca să se fi putută face în pripă provisiunea recerută cu privire la oficiul!, ce numi­tul! domnă îlă purtase pănă atunci, la oficiulă de bibliotecară. In faţa acestei împrejurări alesul! secretară a provădut mai departe şi oficiulă de bibliotecară renunţând! însă, în favorul! fondului Associaţiunii pentru anulă present!, la remuneraţiunea împreunată cu acestă oficiu Onorata adunare generală va bine­voi der a dispune la timpul­ său cele tre­­buineiase prin o nouă alegere la oficiile de preşedinte, de vice-preşedinte şi de bibliotecară ai Associaţiunei, dând­ şi din parte­ şi cuvenitul! votă de recunos­­cinţă memoriei foştilor­ doi presidenţi. Să revenim­ acum la însăşi activi­tatea comitetului în decursul­ anului 1887! In şedinţele ce le-a ţinută, comi­tetul­ a făcută înainte de toate disposi­­ţiile necesare pentru executarea cond­u­selor­ adunării generale ultime relative: la fundaţiunea pentru o şcolă centrală română în Gherla la mandatul­ de a stărui câtă mai repede la împlinirea con­­diţiunilor­ prescrise, ca şcoala civilă a Associaţiunii să potă dobândi dreptul­ de publicitate, la mandatul­ de a îngriji, ca sumele trebuincioase pentru întreţinerea scalei Associaţiunei acoperite să fie din mijloacele disponibile sau adunânde spre acestă scolă şi în fine la mandatul­ de a îndruma şi solicita unele din despăr­­ţămintele Associaţiunii, ca să-şi împli­­■néscá chi­marea cu cuvenita prompti­tudine. Executarea numitelor­ cond­use comitetul, c­a pusă în lucrare deja în şedinţa sa din luna lui Septemvre 1887. (Va urma.)­ taliile împeratului Fieri« II. De câteva săptămâni s’au vorbită multe şi mărunte despre memoriile scrise şi lăsate de împăratul­ germană Fride­­rică, de dispariţiunea lor, pe ascunsă şi de importanţa acestor­ hârtii, ca hârtii de stată. Piarulă din Londra „World“ scoate acum la lumină starea faptică a lucrului. Să stie anume acum, că acele me­morii nu suntă, cum multă s’a fantasată, secrete de stată trădate, ci pură şi simplu nisce notiţe ale idilei în 30 de volume, pe cari le-a scrisă împăratul­ Friderică în decursul­ celor­ 30 de ani dela căsă­toria sa şi care acum, redigeate de vă­duva împărătesă Victoria, se vor­ da pu­blicităţii conformă dorinţei autorului lor­. Regina Angliei la despărţirea de gi­nerele său bolnavă după o visită de 2 zile la Charlottenburg, lua cu sine multă preţiosul! manuscript! şi când actua­lul! împerată germană Wilhelm II ceru dela mamă-sa îndată după suirea pe tronă, să-i prede acel! manuscript! spre a-lă depune în archiva statului, primi a­­cesta ună răspunsă negativă, provo­cân­­du-se mamă-sa la voinţa espresă a de­cedatului ei soţă. De aci un­ fel­ de disonanţă între Friedrichskron şi Windsor, pronunţată destulă de tare la notificarea suirii lui Wilhelm pe tronă. Acesta însé nu este o disonanţă politică între nepot­ (împăratul­ germană) şi bunică-sa (re­gina Angliei), ci o mică certă de pro­prietate, care intereseaza pe totă lumea politică prin aceea, că în opul­ dispu­tată suntă depuse ideile, ce voia să le validiteze și realiseze împăratul! Fride­rică ca domnitor!. Sartea lui tragică se va putea ilustra numai atunci în totă mărirea sa, când lumea va afla din memoriile lui, ce­a voită și ce l’a împedecată să facă teri­bila lui ursită. In decursul­ domniei sale de 3 luni a descoperită fără Indocla unele din scopurile sale ideale, însă pe ce cale a ajunsă a le stabili înaintea spiritului seu luminată, cum s’a desvol­­tată maturitatea sa minunată, prin care a pusă în uimire din patul­ său de bol­navă pe totă lumea, ne va putè ilustra pe deplină numai istoria scrisă chiar de mâna lui, istoria desvoltării sale spiri­tuale și politice. Acea istoriă va fi ună monument! de ună efect! surprindătoră, ună monument­­ală nedreptăţii istorice, ce a eserciat’o ursita asupra unui mu­ritor! preferită, care a fostă chemată, dar nu alesă, să împodobesc! o coronă puternică cu strălucirea umanităţii ve­ritabile şi a virtuţilor! neperitore. Trei (jecî de ani s’a preparată elă în pace şi răsboiu la tema acesta mă­­râţă, a observată şi meditată, a lucrată şi plănuită şi când în anulă al­ 57-lea ală etăţii sale suna ora îndeplinirii sco­purilor­ sale, se afla pe patul­ de morte. Acesta a fostă cruda lovitură reservată soţiei sale, care cu o iubire nespusă l’a îngrijită pănă în ultimele sale mo­mente. Era de altcum şi naturală ca fiiul­ să cară memoriile tatălui său, căci nici ună scriitor­ nu le putèa scrie în modă mai competentă, de cum le-a făcută elă în iubirea sa de adevărfi. Tată aşa de uşor! se putea înţelege însă şi de ce a refusată mamă-sa de a lăsa să se în­­grope acele însemnări în archiva statu­lui pentru ca lumea să nu cunoscă ni­mic­ din ele sau celă multă câteva pa­­saje ilustrate tendenţios­ în istoriogra­fia curţii. De aceea a­testă numai îndreptăţită pretensiunea împărătesii de a fi însăşi istorica soţului ei, vrând­ să-i asigure decedatului ei soţă administraţiunea lu­mii, să nu i-o potă răpi presentulă. Cre­dinciosă soţului ei, voesce cu ori­ce preţ i se esecute dorinţa lui. Fără Indoela ea are în vedere esemplulă mamei sale, re­ginei Angliei, care puse soţului ei prin­ţului regentă Albert! tată ună asemenea monument!, dedicându-i ună apă, în care eră, vorbind­ de cele mai multe ori, însuşi publică încă şi după morte sa ideile sale luminate despre domnire şi politică, despre stată şi societate. Transpunerea însuşirilor­ acestora în Anglia este fără îndoală o causă care poate produce orecare amărăciune în ca­pitala Germaniei, având­ ele o valoare nepreţuită în prima liniă pentru Germa­nia, însă cu toate acestea tăria de carac­­teră şi pietatea văduvei imperiale suntă o garanţă sigură, care poate delătura ori­ce îngrijire, că vre­ună spirit­ tenden­ţios ar pute prelucra aceste însemnări zilnice ale împăratului Friderică în de­­favorulă Germaniei. Eşirea loră la lu­mină va dovedi întru câtă suntă de ne­­basate temerile acestea. Iată: „Apoi da, chse­mă, dela Galaţi, săracul! de mine! — „Ai?“ — Da. „Ştiu eu? D o, Domne! este colo’n pae. A­­tunci vedem­ că se mişcă paele în do­sul­ carului — o fiinţă omenescă în că­maşă, cu capul­ golă, cu plete, cu barbă — plină de pae se coboră din cară. Era şi desculţă !.... Toţi îşi descoperă capul­, îi iau mâna (unii în genunchi), o sărută. — „Preasânţite“ — elice Negri cu glasă tre­­murătoră — „o, va scăpa deci şi biata nos­tră ţară, dacă ai scăpată Prâsânţia Ta.“ Momentul!, scena acesta ce mi se înfăţişa acum nu­ să ’n stare se o des­criu! Archiereu numai în cămaşe ţără­­nască şi încinsă cu ună brâu ţărănesc! desculţă, binecuvânta pe rândă pe toţi compatrioţii săi, cu lacremî pe faţă, a­­poi i cuprindea pe toţi şi îi săruta pe frunte. Ingenuncheai şi eu, er Negri­cise atuncea: „tînără şi elerie şi bravă din Bucovina, îngerul! conducător! ală nostru, ca acel­­a lui Iov.“ Episcopul! era — Iustină Edessis, bărbat! încă tînără între 30—40 de ani cu pără şi barbă blondă. Elă se lipise de mişcarea naţională în contra lui Mi­halache Sturdza şi mergândă prin casele boeresci şi burgheze provoca resturna­­rea despotului nemărginită, or în cliua de Ispas­­ceti în mănăstirea Neamţului, care are acestă hramă, în faţa a miiloră de pelegrinarî o rugăciune compusă de elă, ca să scape Dumnedeu ţera de ti­ranul! Vodă. Se înţelege că Sturdza căuta apoi să’lă prindă punând! şi ună preţ! considerabilă pe capul­ lui. Trebui deci travestită chiar şi ca cerşitoră pănă a dată de graniţa Bucovinei. Ii succese a da la Botoșani o epistolă cătră Ne­gri, pe care ’lă scia că-i la Cernăuți; în acea carte îlă rugă, să-i mijlocescu tre­­trecerea în Bucovina, dacă va putea să se străcore prin ghiarele sbiriloră lui Sturza, ceea ce s’a și întâmplată. — Emigranții toți sciau despre meritele archiereului Iustină pentru emanciparea Moldovei, de aceea s’au şi grăbită atât­ de mulţi a-i veni într’ajutoră. Emigrantul! Rolla scose din gea­­mantanaşulă său ună paletonă lungă ca o giubea şi o pălăriă cu care-lă îmbră­cară pe bietulă episcop! şi îi mai arun­cară şi m­ă piaidă pe umeri. Eu văd­ând că încălţăminte nu scote nimeni din ge­mantanaşă, mă descălţai de cişmele mele şi le oferii părintelui episcop­. „Dum­nezeu să-ţi răsplătesc! fiiule“ zise atun­cea Archiereulă, or Negri mă cuprinse şi mă săruta. Omului, care sta înmărmurită, vă­­dui că-i vîră fiă­care câte ceva în mână, mulţămindu-i cu termenii cei mai fru­moşi. Mulţămi şi bietulă omă cu cuvinte de ale sale încheind­ astfelă : „Ce mi-aţi dată D-Vostră nu sciu, cum nici n’am sciută pe cine aducă, dar ce frică am trasă pănă aicea, sciu, şi acuma dau slavă lui Dumnedeu, că am scăpată pănă aici şi am făcută pe voia boierului meu, care mare grijă îmi dete ca să aducă pe părintele acesta pănă aici, aşa as­cunsă în paie. Sărută apoi mâna şi pa­­lele Episcopului, carele şi eră la rendulă seu­flă blagoslovi şi îi mulţumi pentru frica şi osteneala lui. Omul­ întorse boii şi se duse îndărăt!, or noi pornirăm! spre pădure ascultând­ă cu mare interesă enorarea celoră păţite de Vlădica; de altă parte însă nici unul! nu­mai grija, în care parte a codrului mergem!. De­o­­dată ne pomenirăm! că mergemă prin desişul! pădurei, mi­ se părea că suntemă în loc! de direcţia spre Nordă, şi nu în cea despre Vestă. Oficerulă, care era cu noi, prinse a pipăi copacii şi dise : „da, mergemă spre Yestă, că­ută muşchiul! copacilor!, care-i totă­deuna spre Nord! e de astă parte.“ Atunci eu porni spre Nordă şi ceilalţi după mine şi astfelă totă mergeam! bâjbăindă printre copaci pănă când deodată a țării o lumină înaintea mea. Alergă, ce-i? Ună bordeiu și nu cerdacul! nostru, căci ne aflam! încă tată în pădure. Bată la ușă, ușa încu­iată ; ascultă, audă — gemete! mă uită prin ferestră, ved! pe cuptoriu o — fe­­mee vârcolindu-se —! Strigă, nu-mi răspunde. Vină ceilalţi după mine, şi spuindu-le cele descrise, puseră unii u­mărulă la uşă, care îndată se şi sparse. * * * Bordeiulă n’avea tindă. Năpustim! în casă şi femeia speriată de atâţia, se ridică pe o mână şi strigă cu glasă plân­­gătoriu: „Vai, vai, aveţi milă de mine, n’am nici o para (ne ţine de hoţi), eu mă trudesc! de o copilă, or bărbatul­ meu e dusă peste cordună (în Bucovina) să caute o masă, teme­ţi-vă de Dumnezeu GAZETA TRANSILVANIEI, 1888. Serbia şi Aistro-Dapi „ Srpska Rezavisnost“ a lui Ristici publică ună articulă, în care se esprimă despre Austro-Ungaria într’ună modă ne mai pomenită în Serbia. Numita fată crede, că totă nenorocirea, ce­a cădută preste Serbia, vine dela Austro-Ungaria, care caută în totdeuna şi în tote împre­jurările şi timpurile ruina Serbiei şi peirea gintei sârbesci. Şi Serbia s’ar fi și nimicită, dacă n’ar fi avută pe partea sa pe puternica Rusiă ca protectoare. Austria a încercată pănă acum toate mij­loacele să paraliseze pe Serbia și să o facă dependentă; ea a subjugată pe Serbia economicesce... (Aci urmeaza espec­­torațiuni în contra Austro-Ungariei, cari nu se potă reproduce din causa legii de presă) şi acum atacă chiar vi­aţa familiară a casei domnitare sârbesci. Aserţiunea din urmă despre ună a­­mestecă ală Austro-Ungariei în afacerea divorţului casei regesc­, care conţine în acelaşă timpă ună atacă în contra Re­gelui a provocată indignaţiune în cer­curile guvernamentale din Belgrad­, cari declară că guvernulă austriacă nu s’a a­­mestecată câtuşi de puţină în acestă divorţa. Articululă să pare a fi scrisă de fos­­tulă ministru de instrucţiă Alimpije Va­­silijevici, care representa pe Ristici în Redacţiunea fetei. Din causa atacului indirectă asupra Regelui s’ar fi ordonată cercetare judecătorescă în contra fetei numite. SOIRILE DUEL 9 La venatoarele dela Gurghiu din tomnă ale principelui de coronă Rudolfă va lua

Next