Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-07-24 / nr. 162
inacţiunea, Mministratiinea Tinografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrandate nu se primesc“, Manuscripo nu se retrimiti! „Gazeta 11 iese în fiecare di. Abonamente pentru Austro-Ucraina Pe unu anu 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 13 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unu ana 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Sepr enumera la toate ofi -ciele poștale din întru și din afara și la dd. colector:. Abonamentulu pentru Braşovu: la administrațiune, piața u tare Nr. 22, etagiul I I., pe una ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe tr -1 luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul a itt casă: Pe unu anu 12 fl.. ..fusese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Una esemplara 5 cr. v. a. si 15 bani. Atâta abonamentele câtu ş; inserţiunile sunt a se pint, înainte. Birourile de amciun: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate maiprimescüîn Viena: Rudolf Mosse, Haasenstem & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl, M.Dukes, A.Oppelik,J. Banneberg ; în Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; in Frankfurt: G. L.Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiri inserţiuniloru: o seria garcnonda pe o coloana 6 er. gi SO cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și invoiela. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 162. Braşovu, Duminecă 24 Iulie (5 Augusta) 1888. Braşovu, 23 Iulie st. v. 1888. Mâne este ofi de serbătore pentru Românii din munții Apuseni, pentru că în acăstăţi ei vor saluta în capitala lorü, în Abrudă, inteligenţa română din tote părţile care vine se se sfătuăscă în mijlocul lorü asupra celei mai mari probleme a nemului românescă, problema culturei şi a propăşirei sale. Va Înţelege fiăcare, că voima se vorbimu de a 27-a adunare generală a Associaţiunei transilvane, care se va deschide mâne la poilele Detunatei. De astădată Adunarea acesta ne oferă una deosebită interesă nu numai prin aceea, că se petrece în ţinutură romantică renumită prin frumseţa şi bogăţia lui naturală şi prin trecutul seu măreţii istorică, ci şi prin împrejurarea, că nobila şi folositórea instituţiune a Associaţiunei transilvane a ajunsă la ună punctă decisivă în vieţa ei, când se pretinde totă energia activităţii şi totă însufleţirea spiritului naţională românescu, pentru ca acăstă instituţiune de cultură se-şi ia în viitoră ună aventă mai puternică şi mai falnicii ca se potă ajunge marele scopu ce’lă umnăresce. Nu vomă vorbi cu acăstă ocasiune despre întrega activitate a Associaţiunii şi despre resultatele ei dobândite pănă acum. Nu putemă şi nu ne este permisă însă a trece cu vederea faptulă, că precum nimică pe lume nu poate fi perfectă aşa şi acestei salutare instituţiuni i se atribue — cu dreptă ori pe nedreptă, nu voimă deocamdată a cerceta, — unele scăderi, de cari ar suferi. Este numai naturală ca ori-ce omă, orî-ce societate se-şî aibă scăderile şi neajunsurile sale. Dăcă înaintea luminei n’ar fi fostă întunereculă şi înaintea adevărului n’ar fi fostă erarea, de sigură că omenirea trebuia se fxă cu multă mai înapoiată în tote privinţele, căci nimică n’o îndreptăţia se ajungă prin nelucrare, unde numai ună zelă, o luptă şi o activitate de secuii a adus-o. La noi, ca ori şi unde la naţiunile tinere, lucrurile suntă în fermentaţiune şi scimă că orice fermentaţiune depinde de la diferitele elemente şi fenomene ce-o producă. Dăcă aceste elemente suntă asimilabile, dăcă fenomenele îi suntă priinciose de sigură că resultatulă finală, productulă acelei fermentaţiunî trebue se fie nealterată, bine desvoltată în tote privinţele. Se ne punemă însă întrebarea de ce elemente dispunemă noi, ce fenomene apară neîncetată în jurulă nostru ? Acestea le putemă resuma în doue cuvinte: elemente neperfecte, fenomene nepriinciose. Şi nici c’ar pută fi altfeliu. Suntemă o naţiune, care abia a începută a da semne de viaţă pe teremură culturii de ună jumătate de văcă. Abia amu începută a ne cunăsce pe noi înşine încâtva, abia amă începută a cunăsce pe alţii, comparându-i cu noi, abia amă începută a ne lărgi cerculă vederiloru năstre, abia amă începută a eşi dela căminele părintesci, pentru a ne pută adăpa la isvărele civilisaţiunii şi culturii seculare a altoră naţiuni. De ce feliu de fenomene suntemă încunjuraţî ?—Răspunsulă îlă avemă uşoră, dăcă ne gândimă la luptele comice pentru esistenţa nostră naţională, lupte de cari nu suntemă cruţaţi nici în unghiurile cele mai ascunse ale patriei nóstre. Mai este însă pe lângă acăsta şi ună altă fenomenu, ce ne ţine legaţi de mâni şi de piciore. Suntă lipsele noastre mari materiale. Dar apoi mai avemă a ne lupta şi cu ună iimică subiectivă, ce zace în noi înşine, cu slăbiciunile noastre proprie, cari producă desbinările în idei şi fapte dintre noi şi împiedecă la fiecare pasă progresarea nostră. Toate aceste elemente şi fenomene voră esercia influinţa loru şi asupra adunărei de mâne din Abrudă. Ună punctă cardinală ală acestei adunări îlă va forma fără îndoială cestiunea scólei de fete din Sibiiu atâtă de multă agitată. Aci pară a se concentra tote imputările, că Associaţiunea a comisă o grevălă, întrebuinţându-şî aproape tota averea pentru clădirea şi întreţinerea scólei de fete. Este în adeveră puţină îmbucuratare icona ce ni-o presentă raportulă comitetului despre situaţiunea financiară a Asociaţiunei. Dar dăcă în adeveră s’a făcută o greşălă, ce este de făcută? Se ne pierdemă timpulă cu recriminaţiuni nefolisitóre şi nejuste orî se ne punemă pe lucru şi se-o îndreptămă ? Noi credemă, că nu este timpulă acum de a ne sfădi dăcă ceea său ceea putea se se facă mai bine şi mai nemerită, ci trebue se ţinemă contă de ceea ce s’a făcută totă spre folosulă nostru generală şi se nu lăsămă ca Associaţiunea se sufere scădere prin nepăsarea său îndărătnicia nostră. Avemă scala de fete înfiinţată de ea. Se-o susţinemă şi se-o aducemă la cea mai mare înflorire. Asociaţiunea, sleindui-se averea prin acea întreprindere, are lipsă de sprijinulă nostru materială. Se ilă dămă fără a mai cârti şi iară a mai învinui pe nimeni. Este tristă că numerală membrilor ordinari ai Asociaţiunei nu se urcă nici la 400. Se căutămă a face ca acestă numără se fiă îndoită şi întreită mai mare. Etă aşa înţelegeam noi chiămarea adunării generale dela Abrudă şi de aceea amă cjisit, că fără însufleţire naţională nu se pote ajunge o ţintă naţională atâtă de mare şi sublimă. Felicitândă din inimă Adunarea generală a Associaţiunei, din A-brudă, îi dorimu deplină succesă în obositórea-i lucrare, şi tuturoră participanţiloră stăruinţă, pacienţă şi abnegaţiune, ca astfelă rodulă lucrării loră se fiă câtă mai mănosă! FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ alt episodie 1848. (Fine.) II. „Pote domnii suntă de cei ce fugisă din Moldova?“ mă întreba caporalulă. Aci nu stiam ce să-i răspundă şi când meditam, el îmi veni în ajutoriu dicendu cu preul care aplomba de — superiori: „Am ordină, ca pe toţi cari nu-sti omeni proşti şi vreu să trecă pe la staţia mea din Moldova înspre noi, să-i lase, numai să-şî înscrie numele în cartea mea. Le voi face dor acela bine: să poftască!“ Vestii deci pe tovareşii mei, cari îşi luară geantele ce aveau în mână, şi întrarâma în cerdacă, unde trebui să-şi înscrie toţi numele, pete pentru fala corporalului, deşi îi declaraserămă, că nu venim acum din Moldova. Negri îi mai dete corporalului una bacşişă şi cerându-i voe a ne folosi de masa lui, fiăcare întinse din merindele aduse cu sine. Era spre soră, deci ne grabiram a trece graniţa, care era representată prin unamanţă năruită şi crescută cu iarbă. Dincolo în dreapta era o pădure de fagi şi carpini. Ne îndreptarămă spre ea. In stânga era fânaţe şi dincolo de ele se vedea riula Şiretului, or peste ela orăşelulă din Moldova, Mihăilenii. Intraruma în pădure şi ne aşezarămă subtu linii -fa rrvi KtSf.vo ml oi r*2 mnrocii NT a-vtm ---- -----trăgându-mă lângă sine îmi dise: „acum e acum! Fii deci bună şi iate pe marginea pădurei la vale spre Şiretă, dar printre copaci, dară nu te va vedé nimenea şi ocheşce şi ascultă, de nu cumva vei vedé doi omeni, fiă şi orice omeni, fiă pe josu, orî în cară cu boi, ori în căruţă cu cai, apróape ori departe, şi cum îi vei zări, mergi spre ei şi întreabă-i : „dela Galaţi veniţi?“ şi de voră dice: da, fii bună şi vină curându Inceci să ne spui.“ Cunoscui de pe feţele tuturora din nou, că’să îngrijiţi şi emoţionaţi. „Câtă de bine-i“, dise Negri cătră ceilalţi, „că d-la P. e îmbrăcată ţărănesce. Mă lua apoi de mână şi-mi dise: „Mergi D-le, mergi, şi D-deu cu d-ta şi cu noi!“ Nu sciamă ce aventură mă aşteptă. Sorele apunea şi numai câteva raze mai licăreau printre copaci. Ochii mei erau încordaţi totă spre câmpiă, spre Siretă şi peste elă. Păşeamă totă înainte pănă ajunsei la marginea pădurei, adecă la câmpiă dincolo, dar nimică nu venui; mă pusei josă, aprinsei o ţigară şi ascultamă. Inima-mi socotea cumplită! întunecase bine şi totă nimică! Ce să facă? Mă ’ntorcă totă pe aceea cale la domnii mei şi le spună, că nu se vede, nu se aude nimică. Toţi tăceau, se speriase şi suspinară. „Mai mergi frate, mai mergi odată şi mai vecle, poate totă încă nu-i de geaba! “ îmi zise Petrache Casimiră. Bobnăindă prin întunerecă, ajunsei el la loculă unde am fostă, dar de vă4ută ceva nu era vorbă și nici n’au4eam nimică, afară de ună sunetă slabă ală Siretului, colo în depărtare. In dosulă meu în codru se au4ia o buhă. Nu mă simțiamă prea bine. Mi-așă fi aprinsă încă o țigară, dar mă temeamă să nu mi se vadă flacăra chibritului. Stamă și așteptamă. — Ah, la o vreme ce se aude ? Pai’că scârțăitură unui cară neunsă!... Mă rădică, tragă cu urechea, acelă scîrtăită e dreptă în fața mea înspre rîu ! Mai așteptă ceva, tată ascultai , şi apoi plecai spre sunetă şi de-odată zărescă măscară cu fena ori cu pae cu doi boi, pe care îi mâna de alăturea ună omă fără a mai striga „hăisă“ ori „cea“ şi astfelă venea pe deantregulă pe fenaţe drivnici svre nădure. A--- -XT“- x' ----„Bade, dela Galaţi vini ?“ De-odată opresce omulă boii şi tace. Mă apropi de el, întrebându-lă încă odată: „dela Galaţi vini bade?“ — Audă mă „da“ fricosă. — Nu sciamă ce să făcă, să-i zică se urmeze după mine, sau să aştepte? Risei totuşi: „stăi puţină, bade, aici, eu îsă ouă bună“, şi alergai cum putui prin întunerecă la tovareşii mei. „Este“ strigai şi nu prea. Dreptă în piciore săriră toţi şi auzii că într’ună glasă: „Mon Dieu!“ şi „O Domne!“ Erau pete trecute 10 ceasuri. Păşeamă înainte, cr tovareşii mei „argonautâci“ după mine totă şoptindă unulă alaltuia. Vedemă carulă, care încă trau întreabă: „Dela Galaţi?" Bietulă omă văpendă atâţia domni, tăcea spăimân- ZESa.port-ulVL Comitetului Associaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului românii despre activitatea sa în decursul anului 1887. Onorată adunare generală! Urmândă şi de astă-dată întocmai disposiţiunii cuprinse în §-fulă 32 (lit. g.) ale statutelor, precum și condusului adunării generale, din anulă 1882 dela Deşiu, Nr. prot. 33, comitetul, instituita în adunarea generală din anula 1886 dela Alba-Iulia pentru periodula dela 1887— 1889, îşi ia voiă a presentă adunării generale urmatorul a raporta despre activitatea sa în timpul dela 1 Ianuarie pănă la 31 Decemvre 1887. I. Conformă prescriseloralui 30 din statute, comitetul are să ţină de regulă în totă luna câte o şedinţă regulară, prin urmare 12 şedinţe regulate la anu. Totu numitului, îi prescrie fnsé comitetului şi îndatorirea, de-a se întruni în caşuri urgente şi mai adeseori. Pănă la anul 1884, adecă pănă la timpulu, în care a începută să se facă urzirea pentru realisarea măreţei idei, ce astădî întrupată ni se înfăţişeză în frumosulü institutii alu Associaţiunii, menită a da femeii române cresterea, după care însetase atâta timpu, comitetulu a putută să se mărginescâ la minimulü de şedinţe, prevăcfuta în statute. Dela numitulü anu încóce numerulü şedinţeloră cresce treptată. In decursulu anului 1885 comitetul ţinu deja 18 şedinţe, în anulü urmatorii (1886) 21, or în decursulu anului, despre care voima a raporta, 28 de şedinţe. Ca şi în cei doi ani premergători, cestiunea şcolară şi în anulu 1887 se trage ca una firă roşu prin toate şedinţele comitetului; ba în unele dintre acestea (10 la numără)