Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-07-24 / nr. 162

inacţiunea, Mministratiinea Tinografia:­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrand­ate nu se pri­­mesc“, Manuscrip­o nu se re­­trimiti! „Gazeta 11 iese în fie­­care di. Abonamente pentru Austro-Ucraina Pe unu anu 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 13 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unu ana 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Sepr enumera la toate ofi -­ciele poștale din întru și din afara și la dd. colector:. Abonamentulu pentru Braşovu: la administrațiune, piața u t­are Nr. 22, etagiul I I., pe una ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe tr -1 luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul a itt casă: Pe unu anu 12 fl.. ..fu­sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Una esemplara 5 cr. v. a. s­i 15 bani. Atâta abonamentele câtu ş; inserţiunile sunt a se pint, înainte. Birourile de amciun: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate maiprimescüîn Viena: Rudolf Mosse, Haasenstem & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl, M.Dukes, A.Oppelik,J. Ban­neberg ; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; in Frankfurt: G. L.Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Preţuiri inserţiuniloru: o seria garcnonda pe o coloana 6 er. gi SO cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și invoiela. Reclame pe pagina III-a o se­ria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 162. Braşovu, Duminecă 24 Iulie (5 Augusta) 1888. Braşovu, 23 Iulie st. v. 1888. Mâne este o­­fi de serbătore pentru Românii din munții Apu­seni, pentru că în acăstă­­ţi ei vor­ saluta în capitala lorü, în Abrudă, inteligenţa română din tote părţile care vine se se sfătuăscă în mij­­locul­ lorü asupra celei mai mari probleme a nemului românescă, problema culturei şi a propăşirei sale. Va Înţelege fiăcare, că voima se vorbimu de a 27-a adunare ge­nerală a Associaţiunei transilvane, care se va deschide mâne la poilele Detunatei. De astădată Adunarea acesta ne oferă una deosebită interesă nu numai prin aceea, că se pe­trece în ţinutură romantică renu­mită prin frumseţa şi bogăţia lui naturală şi prin trecutul­ seu mă­reţii istorică, ci şi prin împreju­rarea, că nobila şi folositórea in­­stituţiune a Associaţiunei transil­vane a ajunsă la ună punctă de­cisivă în vieţa ei, când se pretinde totă energia activităţii şi totă în­sufleţirea spiritului naţională ro­mânescu, pentru ca acăstă institu­­ţiune de cultură se-şi ia în viitoră ună aventă mai puternică şi mai falnicii ca se potă ajunge marele scopu ce’lă umnăresce. Nu vomă vorbi cu acăstă o­­casiune despre întrega activitate a Associaţiunii şi despre resulta­­tele ei dobândite pănă acum. Nu putemă şi nu ne este permisă însă a trece cu vederea faptulă, că precum nimică pe lume nu poate fi perfectă aşa şi acestei sa­lutare instituţiuni i se atribue — cu dreptă ori pe nedreptă, nu voimă deocamdată a cerceta, — unele scăderi, de cari ar suferi. Este numai naturală ca ori-ce omă, orî-ce societate se-şî aibă scăderile şi neajunsurile sale. Dăcă înaintea luminei n’ar fi fostă în­­tunereculă şi înaintea adevărului n’ar fi fostă erarea, de sigură că omenirea trebuia se fxă cu multă mai înapoiată în tote privinţele, căci nimică n’o îndreptăţia se a­­jungă prin nelucrare, unde numai ună zelă, o luptă şi o activitate de secuii a adus-o. La noi, ca ori şi unde la na­ţiunile tinere, lucrurile suntă în fermentaţiune şi scimă că orice fermentaţiune depinde de la dife­­ritele elemente şi fenomene ce-o producă. Dăcă aceste elemente suntă asimilabile, dăcă fenome­nele îi suntă priinciose de sigură că resultatulă finală, productulă acelei fermentaţiunî trebue se fie nealterată, bine desvoltată în tote privinţele. Se ne punemă însă întrebarea de ce elemente dispunemă noi, ce fenomene apară neîncetată în ju­­rulă nostru ? Acestea le putemă resuma în doue cuvinte: elemente neperfecte, fenomene nepriinciose. Şi nici c’ar pută fi altfeliu. Suntemă o naţiune, care abia a începută a da semne de viaţă pe teremură culturii de ună jumătate de văcă. Abia amu începută a ne cunăsce pe noi înşine încâtva, a­­bia amă începută a cunăsce pe alţii, comparându-i cu noi, abia amă începută a ne lărgi cerculă vederiloru năstre, abia amă înce­pută a eşi dela căminele părin­­tesci, pentru a ne pută adăpa la isvărele civilisaţiunii şi culturii seculare a altoră naţiuni. De ce feliu de fenomene sun­temă încunjuraţî ?—Răspunsulă îlă avemă uşoră, dăcă ne gândimă la luptele com­ice pentru esistenţa nostră naţională, lupte de cari nu suntemă cruţaţi nici în unghiurile cele mai ascunse ale patriei nóstre. Mai este însă pe lângă acăsta şi ună altă fenomenu, ce ne ţine legaţi de mâni şi de piciore. Suntă lipsele noastre mari materiale. Dar apoi mai avemă a ne lupta şi cu ună i­imică subiectivă, ce zace în noi înşine, cu slăbiciu­nile noastre proprie, cari producă desbinările în idei şi fapte dintre noi şi împiedecă la fiecare pasă progresarea nostră. Toate aceste elemente şi feno­mene voră esercia influinţa loru şi asupra adunărei de mâne din Abrudă. Ună punctă cardinală ală a­­cestei adunări îlă va forma fără îndoială cestiunea scólei de fete din Sibiiu atâtă de multă agitată. Aci pară a se concentra tote im­putările, că Associaţiunea a co­misă o grevălă, întrebuinţându-şî aproape tota averea pentru clădi­rea şi întreţinerea scólei de fete. Este în adeveră puţină îmbu­­curatare icona ce ni-o presentă ra­­portulă comitetului despre situaţi­­unea financiară a Asociaţiunei. Dar dăcă în adeveră s’a făcută o greşălă, ce este de făcută? Se ne pierdemă timpulă cu recrimina­­ţiuni nefolisitóre şi nejuste orî se ne punemă pe lucru şi se-o în­­dreptămă ? Noi credemă, că nu este tim­pulă acum de a ne sfădi dăcă ceea său ceea putea se se facă mai bine şi mai nemerită, ci trebue se ţi­­nemă contă de ceea ce s’a făcută totă spre folosulă nostru generală şi se nu lăsămă ca Associaţiunea se sufere scădere prin nepăsarea său îndărătnicia nostră. Avemă scala de fete înfiinţată de ea. Se-o susţinemă şi se-o adu­­cemă la cea mai mare înflorire. Asociaţiunea, sleindui-se ave­rea prin acea întreprindere, are lipsă de sprijinulă nostru materi­ală. Se i­lă dămă fără a mai cârti şi iară a mai învinui pe ni­­meni. Este tristă că numerală mem­­brilor­ ordinari ai Asociaţiunei nu se urcă nici la 400. Se căutămă a face ca acestă numără se fiă îndoită şi întreită mai mare. Etă aşa înţelegeam noi chiă­marea adunării generale dela A­­brudă şi de aceea amă cjisit, că fără însufleţire naţională nu se pote ajunge o ţintă naţională a­­tâtă de mare şi sublimă. Felicitândă din inimă Adunarea generală a Associaţiunei, din A-­brudă, îi dorimu deplină succesă în obositórea-i lucrare, şi tuturoră participanţiloră stăruinţă, pacienţă şi abnegaţiune, ca astfelă rodulă lucrării loră se fiă câtă mai mă­­nosă! FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ alt episodi­e 1848. (Fine.) II. „Pote domnii suntă de cei ce fugisă din Moldova?“ mă întreba caporalulă. Aci nu stiam ce să-i răspundă şi când meditam, el­ îmi veni în ajutoriu dicendu cu preul­ care aplomba de — superiori: „Am ordină, ca pe toţi cari nu-sti omeni proşti şi vreu să trecă pe la staţia mea din Moldova în­spre noi, să-i lase, nu­mai să-şî înscrie numele în cartea mea. Le voi face dor acela bine: să pof­­tască!“ Vestii deci pe tovareşii mei, cari îşi luară geantele ce aveau în mână, şi în­­trarâma în cerdacă, unde trebui să-şi înscrie toţi numele, pete pentru fala cor­poralului, deşi îi declaraserămă, că nu venim­ acum din Moldova. Negri îi mai dete corporalului una bacşişă şi cerân­­du-i voe a ne folosi de masa lui, fiă­care întinse din merindele aduse cu sine. Era spre soră, deci ne grabiram­ a trece graniţa, care era representată prin una­manţă năruită şi crescută cu iarbă. Dincolo în dreapta era o pădure de fagi şi carpini. Ne îndreptarămă spre ea. In stânga era fânaţe şi dincolo de ele se vedea riula Şiretului, or peste ela oră­­şelulă din Moldova, Mihăilenii. Intra­­ruma în pădure şi ne aşezarămă subtu linii -fa rrvi KtSf.vo ml oi r*2 mnrocii NT a­­-vtm ---- -----­trăgându-mă lângă sine îmi dise: „acum e acum! Fii deci bună şi iate pe mar­ginea pădurei la vale spre Şiretă, dar printre copaci, dară nu te va vedé ni­menea şi ocheşce şi ascultă, de nu cum­va vei vedé doi omeni, fiă şi ori­ce omeni, fiă pe josu, orî în cară cu boi, ori în căruţă cu cai, apróape ori departe, şi cum îi vei zări, mergi spre ei şi întreabă-i : „dela Galaţi veniţi?“ şi de voră dice: da, fii bună şi vină curându Inceci să ne spui.“ Cunoscui de pe feţele tuturora din nou, că’să îngrijiţi şi emoţionaţi. „Câtă de bine-i“, dise Negri cătră ceilalţi, „că d-la P. e îmbrăcată ţără­­nesce. Mă lua apoi de mână şi-mi dise: „Mergi D-le, mergi, şi D-deu cu d-ta şi cu noi!“ Nu sciamă ce aventură mă aşteptă. Sorele apunea şi numai câte­va raze mai licăreau printre copaci. Ochii mei erau încordaţi totă spre câmpiă, spre Si­retă şi peste elă. Păşeamă totă înainte pănă ajunsei la marginea pădurei, adecă la câmpiă dincolo, dar nimică nu venui; mă pusei josă, aprinsei o ţigară şi as­­cultamă. Inima-mi s­ocotea cumplită! întunecase bine şi totă nimică! Ce să facă? Mă ’ntorcă totă pe aceea cale la domnii mei şi le spună, că nu se vede, nu se aude nimică. Toţi tăceau, se spe­riase şi suspinară. „Mai mergi frate, mai mergi odată şi mai vecl­­­e, poate totă încă nu-i de geaba! “ îmi zise Petrache Casimiră. Bobnăindă prin întunerecă, ajunsei el la loculă unde am fostă, dar de vă4ută ceva nu era vorbă și nici n’au4eam ni­mică, afară de ună sunetă slabă ală Si­retului, colo în depărtare. In dosulă meu în codru se au4ia o buhă. Nu mă sim­­țiamă prea bine. Mi-așă fi aprinsă încă o țigară, dar mă temeamă să nu mi se vadă flacăra chibritului. Stamă și aș­­teptamă. — Ah, la o vreme ce se aude ? Pai’­că scârțăitură unui cară neunsă!... Mă rădică, tragă cu urechea, acelă scîr­­tăită e­­ dreptă în fața mea înspre rîu ! Mai așteptă ceva, tată ascultai , şi apoi plecai spre sunetă şi de-odată zărescă m­ă­s­cară cu fena ori cu pae cu doi boi, pe care îi mâna de alăturea ună omă fără a mai striga „hăisă“ ori „cea“ şi ast­felă venea pe deantregulă pe fenaţe drivnici s­vre nădure. A--- -XT“- x' ----­„Bade, dela Galaţi vini ?“ De-odată opresce omulă boii şi tace. Mă apropi de el, întrebându-lă încă o­­dată: „dela Galaţi vini bade?“ — Audă m­ă „da“ fricosă. — Nu sciamă ce să făcă, să-i zică se urmeze după mine, sau să aştepte? Ri­­sei totuşi: „stăi puţină, bade, aici, eu îsă ouă bună“, şi alergai cum putui prin întunerecă la tovareşii mei. „Este“ stri­gai şi nu prea. Dreptă în piciore să­riră toţi şi auzii că într’ună glasă: „Mon Dieu!“ şi „O Domne!“ Erau pete trecute 10 ceasuri. Pă­şeamă înainte, cr tovareşii mei „argona­utâci“ după mine totă şoptindă unulă al­­altuia. Vedemă carulă, care încă trau întreabă: „Dela Galaţi?" Bietulă omă văpendă atâţia domni, tăcea spăimân- ZESa.port-u­lVL Comitetului Associaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului ro­mânii despre activitatea sa în decursul­ anului 1887. Onorată adunare generală! Urmândă şi de astă-dată întocmai disposiţiunii cuprinse în §-fulă 32 (lit. g.) ale statutelor­, precum și cond­usului a­­dunării generale, din anulă 1882 dela Deşiu, Nr. prot. 33, comitetul, instituita în adunarea generală din anula 1886 dela Alba-Iulia pentru periodula dela 1887— 1889, îşi ia voiă a presentă adunării ge­nerale urmatorul a raporta despre acti­vitatea sa în timpul­ dela 1 Ianuarie pănă la 31 Decemvre 1887. I. Conformă prescriselora­­­lui 30 din statute, comitetul­ are să ţină de regulă în totă luna câte o şedinţă regulară, prin urmare 12 şedinţe regulate la anu. Totu numitulu­i, îi prescrie fnsé comitetului şi îndatorirea, de-a se întruni în caşuri urgente şi mai adeseori. Pănă la anul­ 1884, adecă pănă la timpulu, în care a începută să se facă urzirea pentru reali­­sarea măreţei idei, ce astădî întrupată ni se înfăţişeză în frumosulü institutii alu Associaţiunii, menită a da femeii ro­mâne cresterea, după care însetase atâta timpu, comitetulu a putută să se măr­­ginescâ la minimulü de şedinţe, prevă­­cfuta în statute. Dela numitulü anu în­­cóce numerulü şedinţeloră cresce treptată. In decursulu anului 1885 comitetul­ ţinu deja 18 şedinţe, în anulü urmatorii (1886) 21, or în decursulu anului, despre care voima a raporta, 28 de şedinţe. Ca şi în cei doi ani premergători, cestiunea şcolară şi în anulu 1887 se trage ca una firă roşu prin toate şedinţele comitetului; ba în unele dintre acestea (10 la numără)

Next