Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-10-14 / nr. 227
Redactiînei, Administraţiei» ţi TiMiala: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Solisorî nebancane nu se primescu. Manuscripenu se retrimită ! -^InTTJXjCTxjl „Gaeeta“ iese în fiecare di. Atranamente pentru Austro-trigoria Pe una ană 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru îromânia şi străinătate. Pe una ană 40 franci, pe sós© luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovu: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagială I., pe una ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Birourile de mucim: Oraşovu, piaţa mare nr. 22. Inserate mai primesc din Ana: Rudolf Moase, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Jules, A.Oppeck,J. Jhmneberg; în Budapesta: A. V Goldberger, Anton Mezei, Echstein Bernat; în Frankfurt: O. L. Daube; la Hamburg: A. Steiner. Prețul inserţiunilor: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. si 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina Hl-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 227. Brașovu, Vineri 14 (26) Octomvrie 1888. um culisa ki. scrnatori ue mane, marutiu na va apslrc; până Sâmbătă sera. In Toto. a.Tooneim.exit'n. „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Octomvrie 1888 st. v. s’a deschisă nou abonamentă la care învitămă pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 îl. pe şase luni 6 fl. pe unu anu 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe unu anii 40 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, se binevoesc a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovu, 13 Octomvrie v. Luându în mână proiectulu de bugetu pe anulu 1889, ce l’a presentatu ministrulu ungurescu Tisza camerei deputaţiloru, In zadaru vei căuta se afli înscrisă vre-o sumă de bani câtu de mică pentru promovarea intereseloru naţionalităţiloru nemaghiare. Vei găsi înscrisă pentru dietă o sumă mai mare cu creoî de mii decâtu în alţi ani, pentru că dieta unguresca lucreză, vechi Dóamne, mai îndelungă vreme ca alte diete şi trebuescu resplătite totu aşa de îndelungatele servicii aduse vnaţiunei“. Vei găsi una adausa de milioane pentru plata dobencfiloru datoriiloru statului, care crescu mereu aşa că cu timpulu nici dobencfile nu se vom mai plăti. Vei găsi sporită cu apróape o jumătate milionu suma pensiuniloru, pentru că legionii suntu cei pensionaţi şi alţii se voru pensiona înainte de vreme, ca se ’ncapă în slujbe legionalu de flămencfi, cari aşteptă a fi căpătuiţi. Vei găsi mărită cu câteva mii suma necesară fişpaniloru, pentru că de,amen! suntu şi „măriile loru“ şi nu mai potu birui cu patrioticele lucrări de soiulu celoru de pe la Târnave, din Solnoca-Doboca şi Bistriţa-Nasăudu. Prin urmare de ce n’ar avea şi ei secretari? Vei găsi sporită subvenţiunea de apróape o jumătate miliona a teatrelor unguresc! şi a actorilor unguresc!, pentru că „patriotică“ misiune au: de a ne civilisa unguresce şi a ne face să gustam plăcerile ce ni le oferă Musa ungurăscă. Vei mai găsi o sumă mărişoră de sute de mii pentru îmulţirea slujbaşilor finanţi, fiind sporite dările de consum pe spirtit, carne zacharii, bere, sare, tutună etc. cu câteva milione, mulţămită bunăstarei materiale a poporaţiunei, care se tolănesce în fericire. Vei mai găsi unii sporit de câteva mii pentru edificiile de tot felul ale statului, pentru că trăim a dera într’o ţeră, în care-ţi poţi permite şi puţintică risipă. Vei mai găsi şi adaugă o sumă de peste o sută de mii pentru herghelia ungurăscă de la Kisbér, „ala cărei materială trebue complectată cu sânge curată englezescu“, şi cine scie dăcă deficitul şi datoriile statului nu voră sili pe d-la Tisza să părăsăscă puterea şi s’o ia la sănătăsa călare pe vr’una armasaru englezescu. Vei găsi unii adausa de câteva mii pentru institutele de învăţămente agricole, negreşitti pentru cele unguresc!, căci acii nu mai produce pamentul, paie şi fenii, dăcă nu la cultivi unguresce. Ba ca ministru cu durere de inimă pentru vieţuitorele patrupede, cornute şi necornute, d-la Tisza s’a îngrijită a spori şi suma des-I tmata se mpectece intrarea în ţără a pestei bovine şi a altor ciume orientale. Mai găsim şi sporuri în cheltuelî pentru curţile de apelă, unde s’au îmbunătăţită lefurile funcţionarilor, ca recompensă pentru teancurile de lucrări restante de ani defile, care aştăptă să fie resolvate, de se va îndura bunul Dumnezeu de bieţii omeni cari s’au încurcată şi au fost încurcaţi în diferite pricini. Şi ărăşi gasim unii sporit de peste o sută de mii pentru scopuri de cultură, nu-i vorbă maghiară. Şi anume câteva mii pentru universitatea din Cluşă, cea cu pricina cu opinca, câteva mii pentru politechnicula din Pesta, a cărui întocmire costă aproape unu milione; de câteva fleci de mii pentru înfiinţarea unui gimnasiu maghiară în Panciova şi pentru şcoala reală ungurăscă din Deva, pentru institutula pedagogică din Budapesta; de câteva mii pentru schiele maghiare confesionale, cum e şi gimnasiula din Seghedinți, de câteva mii pentru instrucţiunea poporală totu maghiară şi de alte câteva mii pentru scólele superiăre de fete, fote maghiare, căci dără în „lume maghiară trăim” în criua de acfi. Gasim în fine nenumărate alte sporiri, care fiindu de mai puţină interesă pentru noi, renunţămă a le mai arăta. Astfel, ni se înfăţişăză proiectul de bugetu ala părintescei stăpâniri ungurescî, în care nu gasim nici macara una bană frântă înscrisă nici pentru scopurile culturale, nici pentru promovarea macara a celor mai primitive interese ale naţionalităţilor. O asemenea procedere ne mai pomenită în ţările civilisate vrednică e a fi timbrată precum se cuvine. FOILETONULU „GAZETEI TRANSIVANIEI.“ (10) UITA DRAGA. Schiţă din vieţa urmi muncitorii. Asa. d 1 Pi1 a atît pafră nrf ci ninia ctr în o-9«ă nanii --) 1 -------~~~ -------------------se vorbea despre nuntă, elă spunea mereu, că va aduce pe cei dintâiu lăutari, că elă însuşi va pune pe masă şi că va aduce elă în spate butoiaşulă de vină, şi totdeauna când dicea astfelă, adăuga că acesta o face cu dragă inimă şi din totă sufletulă, căci o căsătorie la casa omului este mare cinste și tată atâtă de mare bucurie aduce. își uitase aproape de toate năcașurile Niță Dragă, de când fie-sa Chiva era logodită. Nu se mai gândia la nimică altceva decâtă numai la nuntă și toate celelalte lucruri le dase uitării. „Tu nevastă,“ grăi elă într’o di, „ce ai elice, decâ adi mâne ţi-ar cere cineva pe Marina? Nu-i mai bine să o ţine să se se mărite din casa nostră ? Uite ce norocită are se fie Chiva! Biata Marina şi aşa este prăpădită de tată, şi tu umbli cu capulă prin văzduhă, şi nu te gândesci la lucrurile cele mai de căpeteniă, căci pentru o fată se cuvine s- o dai la casa ei şi să-şi aibă ună stăpână.“ „Bărbate, lasă-me în pace cu vorbele tale. Nici la măritşă nu te-am întrebată şi vedî că’ţi place, şi dicî că-i bine; acum la ce se te întrebă la alte lucruri?“ Niţă ridică din umeri în semnă adecă, că nu pricepe vorbele ce le-a rostită nevastă-sa, şi nu se mai amestecă în nimică. Ii părea bine de ce se face şi cugeta în sine: „nevastă-mea pote are dreptate !“ Elă începuse a-şi vedea de treburile lui şi a nu se amesteca în treburile casei. Nici pănă acuma nu se prea amestecase, căci şi decă s’ar fi amestecată, n’ar fi scos’o cu nimică la cale. „Lucrurile se facă ele de ele, când au să fiă bune“, dicea elă uneori în sine cu totă încrederea. Niţă muncea câtă îlă ţineau puterile, aducea acasă ce câştiga, şi cu atâtă era îndestuletă. Cu câtă trecea iuse timpulă şi simţia că puterile’i scadă, că câștigulă e mai mică, că uneori câștigă mai nimica totă, se întrista și ar fi voită să se pripescă cu lucrurile, ca să se isprăvescă odată cu nunta, să o veda și pe Chiva măritată. Bucuria în casa lui Dragă se făcuse și mai mare, căci căpătase o scrisoare dela fata loră, dela Linca. Ea a scrisă părinţiloră că are să se întorcă la Braşovă, că e sănetosă şi că şi loră le doresce sănătate. Păuna nici n’a audită bine şi a spusă prin vecini, că se întorce acasă fata cea mare, că vine de nunta soru-si, că este îmbrăcată ca o coconă, că are bani din destulă şi că la nunta Chivei va dărui câţiva galbeni. Toţi vecinii auriseră şi vorbiau intre ei despre venirea Linchii lui Dragă şi vorbeau cu orecare răutate, deoarece stiau bine, că Linca era harnică şi păstrătore şi că are să întreca pe toate suratele ei şi în îmbrăcăminte şi în toate. Aşa vorbea lumea, dar tată se găsia câte cineva, care nu se prea speria de câte le spunea leica Păuna, ba mai facea când şi când şi câte o gluma de nesămuita laudă şi sumeţie a nevesti lui Dragă. „Nu mai trimită pe Marina“, zicea acum Păuna, „aşteptă pe fie-mea cea mare şi-apoi voi vedea, va merge poate împreună cu soru-sa“. * In scurtă vreme era să fie cununia Chivei, se făcuseră „strigările“ și se pregăteau mereu pentru nuntă. Marina se însănătoşase pe deplină, avea să vină și Linca, cum se putea dora ca Păuna să aibă astâmpără, cum se putea ca ea să nu-și alerge gura în dreapta și în stânga, ca totă lumea să afle de fericirea ce face să-i eresea inima. „Să vadă lumea cine’să eu“, grăia Păuna scuturândă din capă, „să se mire“! adăuga ea și cu zâmbetulă pe față umbla buimăcită prin casă, căuta prin lădî, scotea și scotocea totă din toate părțile și nu’șî mai găsia liniştea. Tată umblândă astfelă, rămase de ■ odată în mijloculă casei şi ne mai scuindă de ce să se apuce, se uita perdută în dreapta şi în stănga, şi după o vreme rămase cu ochii aţintiţi la o iconă, de nemi şi nona sesiune a Kohnsraînmni. Organele dreptei din Reichsratulă austriacă se ocupă arăşî, în vederea începerei sesiunei acestuia, de schimbările făcute în cabinetul Taaffe. „Politik“ dice, că dreapta se întoarce, în camera deputaţilor, întărită deca nu în numără, totuşi moralicesce. Chemarea contelui Schönborn în ministeră, dice faia cehă, nu e a se privi numai ca o schimbare personală, ci ea însemneză hotărîta întoarcere la principiile esprimate în discursul tronului din 1879, d'a se respecta drepturile regateloru şi ţeriloru şi d'a se esecuta egala îndreptăţire naţională. In acest sens, intrarea contelui Schönborn se consideră de dreapta întregă ca o garanție, şi e treaba guvernului să facă a se dovedi adevărulă acestei presupuneri. Clericalii ,i Luperati Vieri După cum comunică o telegramă din Roma fetei „Münchener Neueste Nachrichten“, împăratul Wilhelm ar fi pusă să se așede, înainte de plecarea sa, o cunună de lauri pe Porta Pia pentru Italienii căduţî la 1870 în luptă cu trupele papale. Faptulă acesta încă nu s’a adeverită, dar cele ce se petrecă în tabăra clericalilor prusieni în faţa viitoreloră alegeri dietale arată, că a rămasă o forte acută încordare în Vaticană, ca urmare a visitei împăratului. Astfel, acum a adresată şi episcopală din Münster o cerculară electorală cătră diecesarii săi, totă în sensulă cercularei archiepiscopului din Colonia. Sedice adecă în cerculară: „La alegerea deputaţilor, îndreptaţi ochii voştri asupra acelor bărbaţi, cari suntă pătrunşi de religiune şi de temerea de Dumnedeu, cari recunoscă cu vedere clară, ce nevoi avemă, şi cari fără temere de omen! intervină pe faţă şi hotărît pentru menţinerea şi esecutarea principiilor creştinesci şi mai alesă şi pentru caracterulă creştinescă atu şcolei. Numai făcendu-se datoria şi trimiţendă în dietă ca representanţi astfel, de bărbaţi putemă privi cu încredere în Dumnedeu la periculele viitorului ce ame-