Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)
1889-01-14 / nr. 11
• Macimei, Atamnistiatiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mars Mr 22. Scrisori nefrancafce nu se primesca. Manuscripte nu se retrimite ! Birourile de autocmn: Braşovu, piaţa mare Mr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausendein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl,if,Dwfos, A.Opperc,J. Danneberg ; în Budapesta: A. Y Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Berned; în Frankfurt: G. L. Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilor: o serii garanonda pe o coloană 6 or.ţi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Peclame pe pagina IlI-a etertă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 11. Braşovt1, Sâmbătă 14 (26) Ianuarie „Gazeta11 iese în fie-carefl. Abonamente pentru Austro-Digiri* Pe unu anu 12 fl., pe şase lun* 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru Mânia şi străinătate Pe unü anü 40 franci, pe »és© luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se enumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Unu esemplaru 5 cr. v. »■ sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Braşovii, 13 Ianuarie v. Mare bucuria a produsă în Galiţia autografulu împerătescă, ce s’a publicată calele aceste în foia oficială din Viena şi prin care se conferă episcopiei de Cracovia rangulă princiară. In acestă autografă, care este adresată ministrului de culte, se cjice că diecesei de Cracovia i se conferă rangulă princiară, după ce s’a severşită reorganisarea ei şi „în aprepiarea posiţiunei bisericesc! a acestei episcopii“. Foile polone înse privescă lucrură cu alţi ochi. Ele susţină, că i s’a făcută naţiunei polone prin înălţarea la rangulă de princip! a episcopilor, de Cracovia una „dară politică“ de cea mai mare însemnătate, „prin care s’a făcută mă pasă înainte spre a se crea, ceea ce se înfiinţase prin evenimente seculare şi se pierduse la finea secuiului ală optu-spre crecerea în mijloculă celei mai mari anarchii.“ Piarură polonă „Przegland“, care a scrisă aceste renduri, face alusiune la restabilirea vechiului regată ală Poloniei, ce formeza idealură tuturoră Polonilor”. Preşedintele dietei galiţiane anunţândă autografiilă împerătescă crice între altele: „faţă cu ignorarea şi cu suspiţionările, cărora suntem nespuşî (noi Polonii) din multe părţi, este o asemenea dovedă de prea înaltă stimă a tradiţiunilor nóastre o mare mângâiere. Titlulă în sine va apare multora numai ca podobă esterioră fără cuprinsă, dar restabilarea titlului vechiu a episcopului de Craiova, acésta considerare şi apreciare ce se face sentimentelor nóastre din partea celui mai vechiu şi mai vecruta tronă ală lumei este ună lucru esenţială, ce nimeni nu’lă pote nega şi pe care trebue se’lă preţuimă cum se cuvine.“ Nu e de mirată, ca Polonii îşi esplică memoratul ă autografă împerătescă în favoarea aspiraţiunilor, loră dându’i o importanţă deosebită politică, care cumţine altă foia polonă — s’ar estinde chiar peste graniţa Galiţiei pănă la ţermurii Dniprului. Pressa germană oposiţională din Austria vine înse şi le impută acum Poloniloră, ca prin asemeni alusiun! la restabilirea vechiului loră regată compromită interesele monarchiei în întru şi în afară. A presupune că împeratură Austriei a voită se facă o concesiune instiinţeloru loră polone pentru restabilirea regatului loră fantastică, —fice „N. fr. Presse“ — nu se unesce nici cu fundamentele constituţiei imperiului austriacă, nici cu politica esterioră ce-o urmăresce monarchia, este prin urmare condamnabilă din amendouă punctele de vedere. Deca înălțarea episcopiei de Cracovia la rangulă princiară ară avea importanța politică ce i-o atribue pressa polonă, atunci—epee foia vienesă — ea ar fi o provocare a Prusiei și a Rusiei, cari mai posedă incă afară de Austria teritorii din vechiulu regată polonă ; or politica austriacă nu poate se voiască a se îndușmăni cu aceste state. Cu deosebire Rusia s’ar putea semți ofensată deca guvernulă austriacă ar sprijini sau numai ar încuraja instiințele polone pentru restabilirea regatului lor. „Germanii din Austria“ — orice „N. fr. Presse“ — trebue se refuse orice solidaritate cu politica separatistă polonă şi orice răspundere pentru neautoitele consecinţe, ce şi-au luată voie a le trage din autografulă împărătescă. Germanii Austriei nu numai că ţină cu credinţă la alianţa cu Germania, ci mai voiescă se trăiască în pace cu toţi vecinii şi de aceea ară trebui se regrete îndoită, deca din posiţiunea ce-o ocupă de present. Polonii în Austria, s’ar trage în afară conclusiunî false în ce privesce importanţa, ce trebue se se dea enunţiaţiunilor polone asupra înălţării rangului diecesei de Cracovia.“ Nu mai trebue se spunemu, că Polonii jocă astăciună rolă forte însemnată în guvernulă Austriei şi prin urmare îi este binevenită oposiţiunei germane, că cu acestă prilegiu póte aţîţa în contra loră şi a inştinţelor loră politice. Căci nu se poate nega, că autonomia naţională a Poloniloră în Galiţia este privită cu ochi rei de puterile vecine şi, precum ama mai arătată, raporturile exteriore ale monarchiei esercită o influinţă mare asupra politicei sale interiore. Nemții austriac! n’ar avea nimică în contră deca prin vr’o presiune a raporturilor din afară asupra politicei cabinetului Taaffe, ară putea reuși a’lă resturna. In orice casă înse este caracteristică pentru politica actuală a Austro- Ungariei că dintre toate popoarele ei astăciî Ungurii și Polonii se bucură de cele mai multe favoruri. FOILETONULU „GAZ. TRANS." — Petreceri de pe Câmpia. —Traducere.— II. Lupta cu taurulii. In a doua (ji a Rusaliilor), nu mai puţină ca două din trei părţi de omeni se află în ţintirimă, nu pentru ca să îngroape pe cineva, ci ca să se urce pe cruci şi pe acaţii de printre morminte; căci pentru a pute privi cudestulă curagiu jocul, groaznici ce are să se desfăşure în şesulă de lângă morminte, acesta e loculă celă mai potrivită de şedută. Numai familiile fruntaşe, domnii şi domnele, îşi alegă drept o locă de adăpostă ţidulăria din mijlocul şesului (căci aici se ţine şi tărgulă de vite.) După o lungă aşteptare de câteva ciasuri, colea după amiadi, când toţi se sîmtă asudaţi de pripela soarelui, începe în sfîrşită a se vedea norulă de prajă ce se ridică in lungulă drumului pe deasupra movilelor de nisipi, or lătratură câniforă din depărtare, precum şi ună lungă şi adânca durduitură mugetă, aducă vestea, că se apropie cu doră aşteptatulă oaspe, în câteva minute sălbaticulă animală adusă între biciuri de călăreţi de pe câmpie, e pe loculă de luptă cu roşia lui limbă slobodită peste dinţi şi cu cornele ţîntă înainte, câtă pare că nu vede nimică în jură de sine. „Ha, ha! aici e taurul!“ răcnescă deodată din toate părţile. El treejită de acestă strigătă, neîmblânditulă bou oprindu-se în locă îşi înţepenesce înainte picioarele, îşi ridică capulă cu îndărătnicia şi mândreţă şi privindă în jură de sine îşi începe rolulă printr’ună îndelungată răcnetă plină de furiă, ce trezesce floră în inimi, — par’că cunoscendu-’şi mărimea sa ar rîde de micimea celoră din jură. „Daţi drumulă câniloră!“ se aude de odată o voce nu mai puțină blândă și subțire ca cea a taurului, iar în acea clipită deschidându-se ușa țidulăriei se se zăvociî puternici se vădă alergândă cu lacomiă spre sălbaticulă taură ce stă ca pironită în locă. Vădându-se atacată, groaznicula animală se învârte odată, își încrete încornorata frunte și cu furiă începe a bate din picioare, și a isbi cu cornele în laturi ca și cum i-ar fi multă pănă să se apropiă de elă neîmpăcații lui vrășmași. Sése frumoși zăvodi erau cari au sărită asupra lui, — dar cine n’a văzută încă cam sburândă, — acum i s’ar fi dată prilejă spre acesta. Pănă la îndrăcire turbatură animală i-a sverlită în aeră unii după alții ca pe nisce mâțe netrebnice, care cu o ureche ruptă, care cu nasulă sfârticată. Apoi mai vértesa înfuriată, elă începe a alerga ocolulă înjură. Inzadară s’a încercată de nou sumuțarea câniloră asupra lui, loră le trecuse pofta dela încercarea cea dintâiu! In ambiţiosa sa mâniă, taurula stă puţină pe gânduri, apoi se aruncă asupra locului de unde a fostă atacată , asupra ţidulăriei, şi încă de-a dreptulă spre privitorii cei cu paraplee, cari credeau, că acesta fără de pe pustă vasei totuşi atâta omeniă, ca să facă deosebire între omenii proşti şi întră cei nobili. Ună pică de frică, câtă de grosă, au gustată cinstiţii privitori! Fiecare grăbea să între în casă, sosit în podă ori josă în pivniţă, ba şi în palaşca golă s’ar fi vârâtă bucurosă cărui îi era strâmtă lumea! Fără multă gândire, taurul în fugă bună întră prin uşa găsită deschisă, şi spre norocirea celor din lăuntru, uşa a doua o găsi încuiată şi bine proptită cu proptele vii; acesteia însă îi dă o lovitură cu fruntea-i de oţelă, câtă îndată sărindă tabla deasupra, rămâne o largă ferestră în ea, prin care elă întroducendu’şi capulă cu cornele crunte de sânge, lungă vreme le cântă în urechi celoră din lăuntru, ol cânteculă lui strînge inima ascultătoriloră şi o face mică câtă ună purece, — în sfârşită se trage cu încetulă înapoi pănă ese el dintre păreţi. Lângă ună părete ală casei lucra ceva ună fecioră de bărdaşă, care în vieţa s’a nu’i greşise taurului nici câtă e negru sub unghie. Cum însă sălbatica feră îlădăresce, îşi îndreptă cruntele come înainte şi se aruncă asupra nenorocitului. Câtă ai bate în palme, fiecare plină de spaimă vede pe tinără pironită la părete, cum şcolarii pironescă cu bumbuşce fluturii în cutii. Flăcăulă însă vădendă, că feta şi-a împlântată comele în părete, îşi ridică cu isteţime mânile deasupra comelorului, şi desnădăjduită se încluştă de corne pe capul taurului Stândă puţină pe cugete, taurul începe a-şi suci grumazii şi a scutura Uniunea balcanică. „Telegrafulă română“ din Bucurescî scrie sub acestă titlu: „Corespondance de Pesth“ publică în ultimul seu numără una lungă articulă privitoră la cunoscutulă proiectă de alianţă a tuturor statelor din peninsula balcanică. Acestă proiectă, precum îşi aducă aminte cetitorii noştri, a apărută înainte de toate în diavură oficiosii muntenegreani „Glas Tnagoria“ şi apoi a fostă viu discutată atâtă de pressa europeana, câtă şi în cercurile diplomatice. Organele oficiose din Austro-Ungaria, precum şi cele germane, declarată că proiectul ar fi căltată din causa refusului de a consimţi la o atare alianţă România. A esistată seu nu ună proiectă de acestă natură, este greu de a duce într’ună modă categorică. Ună lucru însă rămâne netăgăduită, şi anume acela, că proiectulă în cestiunea apărută înainte de toate la Cetinje şi apoi asemenea rămâne netăgăduită, că prinţulă Nikita nu părăsesce nici în momentulfi de faţă idea unei alianţe între toate statele creştine din peninsula balcanică. Sejice cum că voivoda Boso Petrovici, care chiar zilele acestea va conduce pe cele trei fiice ale lui Nikita la Petersburg, este însărcinată din partea prinţului de a supune Ţarului un memoriu privitoră la alcătuirea alianţei statelor creştine din peninsula balcanică. Statele despre care este vorba în memoriu suntă: România, Serbia, Bulgaria, Grecia şi Muntenegru. După spiritul iniţiatorului acestei idei politice, aceste state suntă datore a se uni într’o alianţă de pace, obligându-se de a nu face resbelă unulă altuia, ci din contră în caşuri chiar de vr’o diferenţă seu certă se vor resolva acestea în faţa unui areopagă constituită din cinci delegaţi ai statelor aliate şi preşedută de cătră delegatură Greciei. Hotărîrile acestui areopagă să fie fără apelă şi obligătore pentru ambele părţi. Aliaţii, după memorială în cestiune, se obligă de a nu face resbelă vre-unui stată creştină, dar odată atacaţi de vre-o putere fiecare din statele aliate poate compta asupra ajutorului tuturoră membrilor alianţei... Dareste oare acestă alianţă compatibilă cu interesele statelor din peninsula balcanică? Garanta-va ea neatârnarea loră din afară, precum şi neatârnarea loră din lăuntru? Părerea nostră