Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-15 / nr. 12

Pagina 2 guri se depună esamenulu de ofi­­ceru în reservă în limba ungureasca. Vedi bine, că toata vorbăria e de geaba. Ministrulu Tisza cu par­­tidulu lui stăruescu se se voteze legea așa cum s’a înfățișată, pen­tru că aşa e porunca dela Viena și d-la Tisza, decă nu vrea se cadă dela putere, trebue se ’mplinéscu porunca. Şi aşa se va şi vota legea. Bătătorii la ochi în totă des­­baterea e, că deputaţii unguri vor­­bescă acolo despre Ungaria, ca cum ar fi Maghiaria, ca cum n’ar fi în Ardealu, Bănaţii şi Ţara un­­gureasca decâtă numai Unguri. Apoi e bine se nu uite niciodată depu­taţii unguri, că în aceste ţeri mai suntă şi Români, ba mai suntă şi Saşi, Şerbi şi Slovaci, şi aceştia n’au nici poftă nici voia se trecă dreptă Unguri. Românulă română vrea se fiă şi basta. Din afară. Tóate statele, ca şi monarchia nostră, au de lucru mai multă cu înarmările. Rusia îşi sporesce armata şi aduce me­reu cătane la graniţele monarchiei noastre şi ale Germaniei. Franţa a votată o nouă lege militară, care nu mai scutesce de serviciulă mi­litară nici chiar pe seminarişti, ci toţi fără deosebire trebue se fiă soldaţi. Germania e ocupată a’şî spori şi echipa artileria de la graniţa francesă ca în timpă de resboiu, pentru că artileria fran­­cesă, dice ea, aşa e achipată şi e mai numerosă. Toţa astfelă în­­armeză şi fortifică mereu Italia, Belgia şi celelalte state, ca şi cum ne-am­ aştepta la niste întâmplări mari. In afară din Europa suntă ocu­paţi Francesii în Tonchină cu stîrpirea hoţiloră de mare. Au şi avută trupele francese lupte cu ei şi le-au ocupată o localitate. Ger­mania e ocupată în Africa orien­tală, ca se strrpesca comerţulă cu Sclavi; acolo ostaşii de pe coră­biile germane de resboiu au avut grele lupte cu Arabii, cari au a­­tacată coloniile germane şi au o­­morîtă mai mulţi missionari ca­tolici; ocupată mai e Germania în Samoa, unde o parte din locui­tori s’au răsculată în contra re­gelui lord, care e susţinută de Germani. Au fostă chiar lupte între Germani şi între răsculaţi. A­­cum e linişte deocamdată. Italienii suntă ocupaţi pe la Suakim la Marea Roşiă, unde au avută lupte grele cu Sudanezii din sudul­ Egi­ptului. Acum se aude că Suda­nezii înaintază asupra Egiptului. Deci scirea va fi adevărată, atunci Englezii cari ţină Egiptulă ocupată voră avea ărăşi de lucru. Finală fl. 105 v. a. — E de observată aci că, pe când obligaţiunile 4°/0 care se emită acum aducă interese numai 4.519, altele, cum suntă de exemplu scri­surile fonciare ale „Albinei“, aducă in­terese 5.076. * * * Recrutarea iu anulă acesta. După cum se anunţă oficiala, recrutarea în anulă acesta se va face după noua lege mili­tară, avândă să tragă sorţi şi classa a patra de etate, adecă cei născuţi în 1866. Termenulă recrutării atârnă de timpula în care noua lege va fi sancţionată de Maiestatea Sa, împărţirea contingentului recruţilor şi avândă a se face după terito­riile corpurilor­ de armată, şi nu după cercurile de întregire ca pănă acum, pre­gătirile de recrutare vor­ dura vreo 4 săptămâni. „Bud. Corr.“ erice că, după credinţa cercurilor­ militare mai înalte, recrutarea nu se va putea face după noua lege. * * * Invenţia românescă. Unuia dintre cei dintâiu elevi ai scelei militare din Bucuresci inventândă ună aparata topo­grafică forte precisa pentru măsurătorea unghiurilor”, ministrulă de resboiu a de­cisă, ca acesta aparata să fie construită in streinătate pe socotela ministerului, spune „Epoca*. * * * Biblioteci de maghiarisare. Reuniunea ardeleană de maghiarisare, adecă Kultur­­egyletulă din Clusiu, a adunată 526 cărți unguresci, ca să le împrăştie prin Ardeala. Foaia ungureasca „Kolozsvár“ spune, că aceste cărți suntă toate de cu­prinsă „originală“, „patriotica“, scrieri ce se referesca la cultura materială. „Poeţi streini, istoriă streină nu au locă sub facla luminătore a Kulturegyletului ardeleană ; dintre poeţii noştri — adecă unguresci — au locă în acesta panteona mica data poporului numai superiorită­ţile naţionale, din istoria nostră­— adecă ungurescă — numai mărturiile de sânge naţionale, patriotice*. Aşa scrie fata un­­gurescă. Sciţi ce’nsemneză asta, fraţilora Români? Ca să vă otrăviţi mintea şi inima cu poesii unguresc!, care spună, că numai Ungurulă e omă, cu istoria ungurescă, care spune, că noi suntem şi venetici şi adunături; să nu mai sciţi cum sunta alte ţări şi ce se petrece p’acolo; cu alte cuvinte, să vă îndope mintea şi inima cu neadevăruri ungu­resci, cu scapă ca să vă facă Unguri. Să nu primiţi în casa vostră astfela de cărţi, nici să le cetiţi! * * * Colonisare de Secui. Contele ungu­­rescă Arved Teleki şi I. Csűrös avându de gândă să coloniseze 11 familii de Săcui cu 40 membri din comuna Leaţfalău pe proprietăţile lora, observăma că aceste proprietăţi sunta în comitatele Sibiiului, Albei şi Braşovului. Şi sciţi cu ce gândă o faca ei acesta? Cu gândula ca aceşti Săcui să facă Unguri din Români! Apoi să nu pufnesc­ de râsa, Române? E E I­I. (Din scrierile inedite ale lui­­ F. Beteganul). Acelea vremi de tristă aducere a­­minte, când popoarele sălbatice roiau ca muscele golumbace şi ca lăcustele din pădurile cele întunecate ale Asiei, şi tóate îşi luau drumulu spre Europa culcându mai întâiu scumpa nostră patriă, prădândă totă ce le sta în cale, acelea vremi, cjicii, nici pănă acii n’au eşt­u­ cu to­tulii din mintea scumpului nostru poporu, cel atâta de bătută de sorté. Bătrânii noştri sciu să ne povestescă de Curuţi şi Lobonţi, de Capcani şi Tă­tari, ba chiar şi de Răi. Eră cum ne povestescu ei: — Mai de multa, pe ici pe la noi veneau Răii, cari mâncau omeni. Când veneau acei Răi, atunci omenii se tră­geau la păduri, fiind­că pe atunci erau forte multe păduri, lăsându- şi toate averile pradă acelora Răi, şi totă în sînula co­­drilora petreceau pănă ce Răii se depăr­tau, când apoi întorcându-se aflau numai urmele. — Dar Răii erau hainişi (vicleni). Ei stiau că oamenii suntu ascunşi prin pă­duri, deci mergeau în marginea pădurei şi strigau Marie, Todosie, Ioană i­eşiţi din pădure, că s’au dusu Réii. Unele din muieri sau fete, cari purtau numele au­­dite, cugetândă şi credânda, că le strigă ai lora, eşiau din pădure şi — Réii, cari erau tupilaţi în tufe — le prindeau. Aşa au prinsa ei multe fete şi ne­veste cu celuşagură, şi pe care erau grase, le frigeau şi le mâncau, ei cari nu erau destula de grase, le puneau la îngrășare. Prins’au odată Reii trei fete frumoase și le-au închisă într’ună coteța și le hrăniau numai cu sâmbura de nucă ca se se îngrașa mai bine.*) Intr’o zi, când s’au dusă Reula de acasă, a lăsată poruncă muierei sale că, precând se ’în­­torce, să’i frigă o fată din cele trei. Și femeia Răului, vrândă să împlinescă po­runca bărbatus’o, o făcută foca în cup­­torula celă cocătură pănă l’o rosită bine, apoi a adusu o fată grasă, din celea trei, și i-au poruncită să se aseete pe lopată : „Cinci fată pe lopată !“ Dar fata se făcu năucă, ca şi când adecă n’ar pricepe cum să secţă, şi’i­­fise muierei Răului: „Ciuci d-ta şi’mî arată!“ Şi muierea Răului s’a aşedat şi pe lo­pată, ca se arete fetei, şi s’a făcuta ghema pe lopată. Atunci fata prinde iute lopata de codă şi svârt cu muerea Rău­lui în cuptură. După aceea se duse fata la ortacile ei și le sloboji, și fugiră toate trei câtă vătură cu ochii, să nu mai dea Rău­ de ele. Când ajunse Răul acasă, își află muierea friptă, or fete.... ca perl în palmă. — Acum sciți de când a rămasă cala: — „Ciuci fată pe lopată!“ — „Ciuci babă de mi arată?! din Iclodă I. Blasiu. Locuitorii misterioși ai pădurei (din scrierile inedite ale lui I. P. Beteganului Mama pădurii (numită în Retega şi giura și mama huciului) este o fată bă­trână și forte primejdiosă — căci pri­­mej­dioase sunt­ toate fetele bătrâne — care este cam ca și strigoii și şede numai prin pădure. In fiecare pădure este adecă în câte o tufă o nuia giosă, provădută cu forte multe rămurele încâlcite ca o mătură, şi acesta este a mamii­ pădurii! Unii ochiarii confundă, zicând că ea ar fi mama pădurii. Decă cineva cu scrie ori fără scrie duce acasă tufa acesta și o pune pe focă, îi aprinde casa şi-i aduce beteşuguri şi vrajbă în casă. — Mama pădurii se folosesce şi ca nume de batjocură fetelor­ urîte. * Fata pădurii. Sub Meseşti, pe unde duce drumul­ spre Vármező (Livadea fortăreţii) în pădure, e unu isvorit, la unu locu frumoşi, cu apă bună, plăcută. Poporula ascrie fântânei putere vin­­decătore şi înfrumseţătore; ună mită (fice, ca acesta isvoră e lucrulă Junonei din care ea totu­deauna şi-a câştigată pote­rile perdute. Isvorula acesta e a unei Jîne, căreia-i dice poporula de aici „Fata pădurei“, carea e o fată cunoscută pentru frum­­seţa ei neperitoare, tinereţa-i neschimbată, care ca o Diana Hellas în pădurile ei, aşa *) Şi pe consoţii viteazului Pintea o fice po­porulu, că i-au înch­isu în Baia-mare şi i-au ţi­nută, pănă au murită de bătrâni, numai cu sim­­bure de nucă. I. P. R. SCIRILE DILEI. Veste durerosă, piarele din Bucu­­resci ne aduca trista şi durerosă scrie de peste Pruta, că marele binefăcătoră ala poporului română, d-la Michaila Stroescu, care a oferit guvernului româna 100,000 ruble pentru înfiinţarea de şcole rurale, 50,000 franci Associaţiunii mese­­riaşilor­ români din Braşova pentru lă­ţirea meseriilora, a fosta lovita de o grea­bălă, aşa că mai nu mai e nădejde de îndreptare. împreună cu nobila sa soţie, d-na Elisa Stroescu, toţi Românii împărtăşesca adânca durere pentru a­­cesta nenorocire şi îşi unesca urările lora fierbinţi pentru deplina reînsănăto­­şare a vrednicului şi bunului Român şi spre­ bucuria soţiei sale, Româncă mo­dela, şi a poporului româna. * * * * Comassarea în Castău-Beriu. Ni­ se scrie, că una d-na advocata român­a născuta în Castău, dar stăruitora la o­­raş, care are unele pământuri de puţin preţ în hotarula comunei Castău, precum şi în hotarula comunei învecinate Beriu, ce nu le pote nici folosi nici vinde, a ce­rută comassarea în acele două comune în contra voinţei locuitorilor­, făcendă astfelă presiune asupra lor, ca să’i cum­pere pământurile cu preţuia întreita pusă de dânsulă. Comuna Castău neputân­­du’i primi greua ofertă, căci pretindea 3000 fl. pentru pământuri de abia 1000 fl., s’a vădută cu comasarea după gâta, nevoindu a’și retrage advocatura română din vorbă cererea nici după repetite ru­­gări ale locuitorilor­. Comuna Beriu s’a supusă tuturora condiţiunilorfi celoră grele, dar pănă acum fără vre­ună fo­­losă reală. * * * Numiri bisericesc!. La propunerea ministrului ungurescfi de culte, Maies­tatea Sa a înaintata pe canoniculă şco­lară Dumitru Coroiană la rangulă de cus­tode, pe canoniculă cancelară Vasilie Popă la rangulă de canonică şcolară şi pe canoniculă prebendată Eusebiu Câr­tiţa la rangulă de canonica cancelară la capitulul­ gr. cat din Gherla. * * * Conversiunea ungară. Cel ce poseda obligaţiuni rurale transilvane ori teme­­şane (Siebenb­ oder Temes-Banater Grü­n­­dentlastungs-Obligationen) şi voescă a le schimba cu cele nouă de 4°/0, cari se emită în locuia loră, au să depună obligaţiunile vechi, pănă la 9 Faură in­clusive , la perceptoratele de date un­gare. Cei ce nu vora voi să facă pre­schimbarea acesta, la timpulă său voră căpăta în numărară de fiecare 100 np­ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12—1889. * * * Nebunia maghiarisării. Reuniunea de maghiarisare din Vârşeţa şi-a ţinuta adu­narea generală sub preşedinţa şvabului Dr. Karl Seemayer. Reuniunea nu lasă nici una mijloca nefolosita pentru ca să lăţască limba ungurescă, are 3000 fl. bani, organiseaza cursuri de limba un­guresca şi petreceri sociale unguresci, înfiinţeză biblioteci unguresci ş. a. Acum a alesa protectorii pe fispanula Vârşe­­ţului şi Panciovei, Alex. Nikolici de Rudna, care de altmintrelea e sârba. Reu­niunea a data în schimba în anula tre­cut a 28 de copii maghiari în familii germane şi tota atâţi copii germani în familii maghiare, ca să înveţe unguresce. Astfela bântue nebunia maghiarisării. De altmintrelea vedem, şi din casula acesta, că pe Români nu’i prindă Un­gurii pe cleiu, cum le-ar fi pofta. * * * Doctorii in medicină. D-lă Iosifa Farcașfi, fiulu d-lui protopopu Iona Farcașa din Secu, a fosta promovata doctor în medicină de cătră universitatea din Clusiu. Felicitările noastre. * * * Corfi de plugari. Ni­ se scrie: „Corula vocala gr. or.­ala plugarilora din comu­na F. Györös, comitatula Bihora, s’a înfiinţata în comuna nostră în tomna trecută. D-la Petru Şerbu, preotu-Inve­­ţătorul, a umblată prin comună îndem­­nândă holtei şi bărbaţi ca să vie sera la şcolă să’nveţe notele, mai cetindu-le şi câte-o novelă ori poveste frumosă. In diua de Craciunu a cântatu corula pentru ânteia oră pe 3 voci, şi anume copii de şcolă soprană, cei dela şcola da Dumineca şi Joia tenorii, or holteii şi bărbaţii basâ. Acesta a însufleţită aşa de multu poporulu, care n’a mai auditu cântări în felula acesta, încâta acuma în totă seara vina la şcolă vr’o 18 holtei şi bărbaţi, pe cănd până aci numai 10 învăţasără. Bunuli preoţi îi învaţă acum pe patru voci, pregătindu’i pentru sfintele sărbători ale Pasciloru. Statutele corului s’au predata d-lui pro­topopu ala Beliului ca să­ le înainteze consistorului din Oradea­ mare spre în­tărire. Audindu într’o seră preotulă din comuna învecinată F. Totu cum cântă corula, s’a și pusa pe lucru să formeze și la dânsula în comună coru. In vr’o 5—6 ani vomă avea fericirea să vedemu mai în toate comunele coruri între Ro­mâni“. Ștefana Moțu, economu. * Lotăria mică. Dela 1819 pănă la 1888 lotăria mică a înghiţită din agonisela bieţilor­ locuitori din Ardeală, Bănată

Next