Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-15 / nr. 12

Braşovu, 14 Ianuarie v. Vorbeamă în numerulu trecutu de Duminecă de greaua povară a dăriloru, ce apasă poporală cum­pliții și cari suntu a4i In4ecitu mai mari ca înainte cu 20—30 de ani. Deca statulu pretinde dela noi a4î în4ecitu mai mare dare, tre­­bue că are și elu In4ecitu mai mari cheltuieli ca mai înainte. Amu arătată de unde vină aceste cheltuieli. Le-a pricinuiţit risipa guvernului ungurescu, care vrea se joce pe marele, multele datorii ce le-a făcută şi le face mereu spre a’şî împlini poftele şi a’şi acoperi lipsurile şi îndatori­rile faţă cu monarchia şi cu străi­nătatea. Intre aceste lipsuri şi îndato­riri jocă celă mai însemnată rolă pregătirile militare. Se nasce acum întrebarea: cine silesce împărăţia se facă atâtea cheltuelî cu înarmările, ca po­­porele se nu mai pota resufla cum se cade sub greutatea dăriloru? De câte ori se cere dela dietă vr’ună nou împrumută pentru ar­mată, se 4i°e, că interesele de apărare ale monarchiei îlu pre­tindă. Noi scimă înse că de douezecî de ani şi mai bine monarchia noastra se bucură de cea mai adâncă pace, cine ameninţă der liniştea ei? Deocamdată, ni se spune, mo­narchia trăiesce în bună înţelegere cu tote puterile, dar se adauge în­totdeuna, că nu se scie ce va aduce ahia de mâne. „Piua de mâne“ nu esprimă decâtă neîncrederea, ce domnesce între puteri, cari pândescă una asupra alteia cu temere şi frică. Causa acestei neîncrederi e uşoră de înţelesă. Este pofta de cucerire şi de îmbogăţire pe soco­­tela altora, este stăruinţa de a copleşi pe alţii cu puterea, cari i-au dată nascere. Până la 1866 statele nu chel­tuiau nici pe jumetate atâta cu înarmările, câtă cheltuescă asta41. In acelă ană înse mica Prusiă a isbutitu cu sistemulă seu de în­­narmare generală şi cu armele ei perfecţionate de a învinge pe pu­ternica Austria. De atunci tóte s’au schimbată. Statele mari şi mici şi-au reorga­­nisată armatele după esemplulu celei prusiane şi şî-au cumpărată pusei de sistemulă nou. Curendă după 1866 a urmată resboială franco-germană. Şi aici a isbutită Prusia, care avea ar­mată mai multă şi era mai bine pregătită. De atunci statele au începută se se întrecă unele pe altele cu înarmările şi cu mărirea oşti­­rilor­ loră. S’a formată convingerea, că statulă care va ave cei mai mulţi soldaţi, cea mai bună orga­­nisare şi cele mai bune arme va fi biruitorii. Astfel, s’a născută periodulă de faţă numită ală militarismului, când totă îngrijirea guvernelor, pare a ave numai ţinta de a’şi înmulţi şi întări armatele. După resboială cu Francesii, zise betrânulă mareşală Moltke, ca Germania va trebui încă timp de 50 de ani se stea la pândă cu mâna pe sabiă. Era lucru firescă ca cei ce au fostă bătuţi de armatele germane se-şî încordeze puterile şi se se înarmeze şi ei aşa, ca se potă ţina peptă cu puternica împeră­­ţiă germană. Era mai alesă de prevăzuţii, că Francesii voră face totă posi­­bilulă spre a’şi mări şi întări for­ţele militare, căci numai astfelă puteau spera, că’şi voru putea răs­­buna odată pentru desastrele su­ferite şi pentru pierderea Alsației şi a Lotaringiei. Dela 1871 incoace Germanii şi Francesii se inarmeaza pe între­cute şi celelalte state împreună cu ei, căci nici unulă nu este si­gură de ceea ce­ lă aştaptă. Şi când se ar­iéza statele cele m­arî nu potă remâne îndereptă aci statele cele mici, cari se mai ,­mu cu dreptă cuvântă se nu­ă înghiţite de cei puternici. Astfeliu totă grija guverneloră mari şi mici se îndrepta asupra înarmărilor, și nu mai stiu cum se sporescă venitele visteriei ca se poata suporta colosalele chel­­tueli. Toate statele privescă azi, cu mâna pe sabiă, spre Berlină, unde puterniculă cancelar­ă Bismark conduce firele politicei, ce au inau­gurate militarismulă prusiană. Deșteptându rivalitatea tutu­­roră statelor, prin victoriile ei estraordinare, Germania cu tote că sî-a învecită apróape puterile militare a trebuită se se gândesca, că póate odată se sară doi sau trei asupra-i. De aceea Bismark­a cău­tată se se întărescă și prin a­­lianțe. Astfel, s’a formată aşa numita „ligă de pace“ între Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Puterile cari n’au intrată în acesta ligă sunt­ duşmane naturale ale ei. Ele n’au formată o contra-liga, ţină înse în respectă liga de pace prin puterea împrejurăriloră. In momentulă când Francia ar fi atacată de Germania şi-ar pune în mişcare oştile sale în con­tra acestei puteri rivale şi Rusia, care dispune de forţe colosale. „Liga de pace“ are scopul­­ de a ţine în tren pe Rusia ca şi pe Francia. De aici vine, că monarchia aus­­tro-ungară trebue se-şi încorde puterile aşa de tare, ca se mulţă­­méscu pe aliatură din Berlină, de aci continuele sarcini ce ni­ se im­pună şi mărirea îndatoririloru mi­litare prin noua lege militară. Vede înse orî­ce omu cu minte că şi aceste înarmări grozave tre­bue se aibă o margine, căci po­­poarele în cele din urmă voră îm­brânci sub povara sarcinelor­. De aceea s’a formată convin­gerea că starea de nesuferită creată de militarismă în Europa nu se va pute sfârşi decâtă printr’ună crâncenă resboiu europena, de cumva nu se voră înțelege pute­rile între sine ca se desarmeze cu toatele, ceea ce pare înse a ră­­mâne o speranță deşartă. FOILETONULU „GAZ. TRANS.* Popa Gheorghe. (Legendă, din istoria națională). Popa Gheorghe din Grozesci La altarula sfântă slujesce Şi pe omeni dăscălesce Totu cu vorbe creştinesc!. * „Omeni buni, mă ascultaţi: „De acum până’n vecie „Totu în pace, cu frăție „Pe căi drepte se umblaţi. „Pe lipsitu ilu miluiţi, „Şi la vetrele străbune „Ori ce omut cu gânduri bune „Bucuroşu ilu găzduiţi!“... Cam aşa grăesce el: Cătră obştea, ce’lu ascultă, Ş’apoi fără vorbă multă O mai schimbă şi’n ostafelu: „Ajutaţi, iubiţii mei, „Pe totu omulu de’nvoială, „Er’ cu lupi, ce dau năvală, „Fiţi în ori ce vreme lei! „Pânea vostră o’mpărţiţi, „Dera legea strămoşască, „Scumpa lege românescă „Neatinsă o păziţi. „Şi de cum­va vre­una duşmană „Ar da semnu de lăcomie, „Invăţaţi’lui omenie „Voi, odrasla lui Traianu!“... Aste vorbe bărbătesc! Totu creştinulu le învață Şi unu némți plinu de vieță Cresce falnici în Grozescl. Nu e nému mai primitorii Câte țări străbate ventula, Der fereascu Domnulu sfântulu Se te-atingi de legea loru! Iată insé că’ntr’o zi Volburii negre se ridică, Și o ceatá venetică Năvălindii, sumeță răcni: „Nouă mări și nouă țări „Noi trecut’amu cu grăbire; „O grozavă pustiire „Spune-a noastre lungi cărări. „Vai de nemulți ce-a ’ncercat. „Pasulu nostru se’la oprescu: „Spada nostră vitejescă „In țărînă l’a culcatu. „Deci și voi îngenunchiaţi „Ici sub arma’nvingetoare „Şi cea cruce luci­tore „De pe turnuri dărîmaţi!... Săbii multe zmngonescu, Multe strigăte răsună Şi de larma cea nebună Multe inimi se’ngrozesc ei. Popa însă pe ai săi La nacazii nu’i părăsesce, Ci din graiu ela le grăiesce: „Nu vă temeţi, dragii mei!“ Şi de obşte’ncunjurată Ela de luptă mi-se gată: „Süsu, Români, cu toţi odată, „Că ni-e cuibu-ameninţată!“ Crucea sfântă’n braţură stângă Şi cu lancea’n mâna dreptă In duşmani elü se alepta Ca securea Intr’una erângu. Grea e lupta, lupta-i grea, Maartea îşi iuţesce paşii; Bravu se luptă Românaşii, Multa de lucru are ea.... Sfântulu sere ostenită Totu apusulu înroşesce; Elu se miră, căci zăresce Pe cela campa una alta sfințită. Unde-i nemula îngâmfată ? Unde-i ceta îndrăsnaţă ?.. Ca una visă în dimineţă, Astfelu ea s’a ’mprăştiată. * * * Doi vulturi, ce-atunci treceau, Pe o stâncă se opriră Și isbânda cândă priviră, aste vorbe glăsuiau: „Frate, să nu te’ngrijesci „De suflarea românâscă, „Câtă vreme-o să trăiască „Popi ca Gheorge din Grozesci! “ (Dintr’o carte vechiă.) Sandu. (isroT^n£.i2“cr­ede ETTiv£EsrEa.iL) „Gazeta“ iese în fie­care cai. Abonamte pentru Austro-Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 fran­ci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se enumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Argamentul­ pentru Braşovt: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiula I., pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusuja în casă: Pe unu anü 12 fl­, pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Unu esemplaru 5 cr. v. **. seu 15 bani. Atâta abonamentele efttü şi inserţiunile sunt­ a se plăti înainte. Eeaactiunea, Administratiunea a Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancate nu se pri­mescn. Manuscripte nu se re­trimit ! Birourile de antacinn: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescn înViena Rudolf Mosse, Haasensein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.J­ukes, A.Oppelik,J. Bun­­neberg; în B­udapesta: A.­­ Gold­berger, Autofi Mezei, Ecksteln Berai; în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiunilor a: o serii garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. JEteclame pe pagina III-a t­eer­ă 10 cf. v. a. sau 30 bani. Nr. 12.—Audi LII. Braşovă, Duminecă 15 (27) Ianuarie 1889. Revista politică. Dinăuntru. Au trecută mai multe zile de când se desbate în camera deputaţilor­ unguri din Pesta asu­pra legei celei noue militare, și încă totă nu s’a isprăvită desba­­terea. Se scie că după noua lege, tinerii se recruteaza la 21 de ani de etate, voluntarii pe um­­ană au se servescă doi ani, deca nu depună la sfârşitulă anului ântâiu esamenulu de oficeră în reservă, şi acestă esamenă au se-lă depună în limba nemțâscă, apoi se vor­ recruta în fiecare ană mai mulţi tineri (peste o sută de mii) decâtă pănă acum, pănă ce se va pute ajunge la cifra de 800.000 de o­­meni pentru casîi de resboiu. Pricina pentru care se trăgănesc atâta timpu desbaterile este, că unii deputaţi, adecă cei din opo­­siţiune ori contrari ai guvernului, facă gură multă de­geaba. Pretind unii, anume Kossuthiștii, ca Un­garia să aibă armată ungurescă, cu limba de comandă și de ser­viciu ungurască, și de aceea nu vreau să primească legea cea nouă militară, care lasă ca armata co­mună se aibă limba de serviciu și de comandă totă cea nemțască; alții se ’mpacă cu armata comună, dar ceru ca tinerii voluntari un-

Next