Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-28 / nr. 23

Seductiutea, Administratiunea si Tipografia. BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancabe nu se pri­mesca. Manuscrip­re nu se re­­trimi­t ! Birourile de ameiun. Brasovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate maiprimescü în Vien a Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich SchaleJc, Alois Hemdl, M,j)ukes, A.Oppelik,J. Dan­­neberg ; în Budapesta: A. V Gold­berger, AutonMezei, EcksteinBernat; ln Frankfurt: G. L, Daube; în Ham-, burg: A. Steiner. £ Preţul inserţiunilor­: o serie garmonda pe o coloana 6 ci şi 30 cr. timbru pentru o pu­­­blicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoiala.­­ Reclame pe pagina HI-a o seria 10 cf. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ iese In fie­care cji­sto­amente pentru Austro-Ungar Pe unu anu 12 fl., pe şase lun! 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se­­enumeră la toate ofe­­ctele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl­, pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât­ şi înserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 23. Braşovi­, Sâmbătă, 23 Ianuarie 1333. Braşovu, 27 Ianuarie v. Astăzî îşî reîncepe dieta un­­gureasca şedinţele sale. La ordinea r­ilei este proiectulu legii militare. Se crede înse că desbaterea spe­cială asupra acestui proiect­ de lege nu se va începe înainte de Luni. Partida guvernamentală încă n’a terminată cu sfătuirile ei, ea a discutată pănă acuma numai 25 paragraf! al legei. De aceea se crede, că pănă ce nu voră fi mai întâiu înţeleşi între sine guverna­mentalii, nu se va începe desba­terea specială. Tiszaiştii aşteptă cu mare ne­răbdare sosirea şefului lor, dela Viena, care, se 4i°e, va rămâne acolo poate pănă Sâmbătă. Agita­ţiunea cea mare ce se face între Unguri în contra legii militare a pusă pe gânduri pe guvernamen­tali şi ei ară dori, cum se vede, ca d-lă Tisza se dobândesca vre-o concesiune, cu care apoi se astupe gurile celoră nemulțămiţî. Tocmai de cătră deputaţii ti­­szaiştî, se colporteaza faima, că gu­­vernulă va face concesiuni în pri­vința vr’unuia din paragrafii cei mai combătuţi ai legei, cu toate că atâtă guvernulă, câtă şi partida lui au primită aceşti paragrafi în conferenţele clubului lor­. Scriea că ministrul­-preşedinte Tisza a fostă primită a doua oră în audienţă specială de Maiestatea Sa, a fostă primită în asemeni împrejurări cu mare bucuria de cătră aderenţii sei, cari, se înţe­lege, atribue acestui faptă o mare însemnătate politică, căci suntă de părere că audienţa stă în le­gătură cu luptele politice privi­­toare la legea militară. In legătură cu legea militară se adusese şi o audienţă ce a a­­vut-o contele Iuliu Andrassy la Maiestatea Sa. Se mai spune, că monarchailă va pleca Luni la Bu­dapesta și că aici i se pregătesce o primire omagială demonstrativă. Poate că spereaza politicii unguri, că acesta va îndupleca mai multă pe monarchă a face concesiuni în ceea ce privesce legea militară. Nici măcară în 4il©le dela mórtea prinţului Rudolfă pănă la înmormântarea lui nu a încetată agitaţiunea în contra legii militare. In câteva cercuri electorale gu­vernamentale s’au ţinută adunări poporale, în cari deputaţii aces­tor­ cercuri, cari suntă tiszaiştî, au fostă provocaţi se voteze în contra paragrafilor­ 14 şi 25 ai legei. „Pesti Napló“ 4i°e* că guver­­nulă nu mai are decâtă a alege între constituţiă şi stare de asediu. Dacă guvernulă de frica camerei magnaţiloră ar ceda numai faţă cu § 14, pretindendă înse primi­rea §-ului 25, pentru că fii mag­­naţiloră sciu nemţesce, s’ar înşela tare, —adauge „P. Napló“—căci poporului maghiară îi este totă aşa de scumpă limba ca şi con­stituţia . Tisza trebue seu se ce­deze, seu se demisioneze, oposiţia îşi va face datoria pănă la estrem. „Pănă la estremă!“ Aceste suntă grave cuvinte şi déca opo­­siţionalilor, unguri le’ar da mâna se le traducă şi în fapte, atunci ne-amă putea aştepta încă la nisce evenimente estra-ordinare. Dar poate că se voră mai gândi oposiţionalii, atâtă de voinicoşî din gură, şi nu voră risca a aduce lucrurile la „estremă“. Moartea nilului Mol Imormântarea. Ca completare a ra­portului despre ceremonia funebrală a împrmentării prinţului Rudolf, mai adu­­ceau următorele : Toţi călăreţii de curte, vizitii de la trăsuri, camerierii, lacheii purtau livreuri de doliu. Pe coştiugă se aflau cununile Majestăţilor F­loră, apoi cununa archidu­­cesei Ştefania şi o mică cunună a archi­­ducesei Elisabeta devenită orfană. Tote stradele, ferestrele şi balcanele erau în­ţesate de omeni, toate casele erau deco­rate cu postavu negru. Membrii casei împărătesei şi cele mai dea­proape rude ale răposatului prinţii merseră din paiaţă de-a dreptulă în biserica Capuţinilor­. La intrarea în „sacristiă“ era aşedată una baldachină negru. Măestrulă de ceremonii­ contele Hunyadi a dată pe la 4­/2 ore semnalul, că conductură funebrală se apropiă, fiece Capuţinî merseră prin biserică, pănă la porta principală. Cardinalul- archiepis­­copă Ganglbauer merse asemenea cu mare asistenţă la intrare. îndată ce s’a dată semnalulă de a­­propiere, Majestatea Sa şi ceilalţi înalţi asistenţi merseră prin sacrisită în bi­serică. Majestatea Sa apăru mai ântâiu cu faţa ofilită, dar cu pasă firmă înain­­tândă spre estradă. Majestatea Sa ţinea pălăria în mână. Imediată după monarch urma regina Maria Henrietta a Belgiei, îmbrobodită în negru, şi regele Leopoldă. Când regina Belgiei ajunse la treapta al­tarului, nu putea merge mai departe, monarchulă nostru i-a dată braţulă şi a condus-o la locală destinată pentru ea, pe estradă. Ceilalţi membri ai casei împărătesei apărură în următorea ordine: archiducele Carolă Ludovică şi archidu­­cesa Maria Teresia, archiducele Franciscă Ferdinanda de Austria-Este, archiducele Otto şi archiducesa Maria Iosefa, archi­­ducesa­ egumeniţă Margaretha, archiducele Ferdinand, archiducele Ludovică­ Victoră, marele duce Ferdinanda de Toscana, ar­chiducele Carolă Salvator, archiducele Leopoldă Salvatoră, archiducele Fran­ciscă Salvatoră şi archiducesa Carolina, archiducele Albrecht Salvatoră, archidu­cele Iohann, archiducele Albrecht şi ar­chiducesa Elisabeta, archiducele Fride­­rică şi archiducesa Isabella, archiducele Eugenă, archiducele J Wilhelm, archidu­cele Eristă, archiducele Sigismundă, ar­chiducele Rainer şi archiducesa Maria, archiducele Henrică şi archiducesa Adel­gunde, ducesa de Modena; apoi prinţulă Leopoldă de Bavaria, princesa Gizella, prinţulă Philipp şi princesa Luisa de Co­burg, ducele Ludovică în Bavaria, du­cele Carolă Teodoră şi ducesa Sofia în Bavaria şi ducele Max Emanuel în Ba­varia. Următorii ocupară locă în oratoriu: ducele de Cumberland, princesa Maria de Hanovra, ducesa MariaTeresia de Würtem­­berg, ducele şi ducesa Alenson, princesa Luisa de Orleans, prințul de Schaumburg- Lippe, prințul­ Gustav de Saxen-Wai­­mar, contele de Meran, ducele Migel de Braganza, ducele "Wilhelm de de Württemberg, princesa Clementina de Saren-Coburgă, prînțulă Franciscă Lich­tenstein. înaltele Domne erau toate în doliu mare și așa de îmbrobodite încâtă nu le puteai cunosce. Intr’aceea se aucjiră de afară tropotele cailoră husariloră, cari cățărau înaintea carului funebrală. Acesta se opri la porta bisericei şi optă dintre cei mai vechi servitori ai curţii îmbră­caţi în livreă de doliu, cu cravate albe şi cu pălăriile pe capă aduseră coşcigulă în biserică şi-lă aşezară pe năsăliă. Ma­­reşalul­ curţii prinţului răposată, adju­­tantulă şi oficerulă lui de ordonanţă, cari veneau după coşciugă, îngenun­­chiată pe o bancă laterală. Clerici cu luminări aprinse se postară acum de ambele laturi ale coşciugului şi cardi­nalul. Ganglbauer începu serviciulă fu­nebru. Când pontificantulă începu rugăciu­nile, îngenunchiară Maiestatea Sa, păre­­chea regală belgiană şi toţi înalţii asis­tenţi. Regina Henrietta plângea suspi­­nândă, şi mulţi archiduci nu-şi mai putea reţine lacrimile. Când se întona „Li­bera“ de musica curţii, toţi se ridicară şi după terminarea binecuvântării cosci­gulă fii luată de aceiaşi servitori şi între rugăciuni şi la lumina torţelor, fii dusă în criptă. După ceremonialură obicinuită, Ma­iestatea Sa şi archiducii aveau să pără­­sescă acum biserica. Maiestatea Sa însă se decise a urma coşciugului şi se sco­­borî josă în criptă urmată de archiducii Carolă Ludovică, Franciscă Ferdinanda, Otto, Ludovică Victoră şi de ducele Leopold în Bavaria. Părechia regală belgiană şi toţi ceilalţi rămaseră în bi­serică pănă ce se întorse­­ră şi Maies­tatea Sa. După ce a sosită în criptă, capuţinii aşedară coşciugulă pe o năsăliă îmbră­cată în negru. Apoi se descuiară cele două lăcate, cu cari era încuiată cosciu­gulă, şi acesta fu deschisă. Primulă mă­iestru de ceremonii prinţulă Hohenlohe se întorse acum spre Guardianulă P. Laurenz Mayer şi-i adresă întrebarea: „Recunosc! în răposatură pe prinţulă de coronă Rudolfă?“ Cosciugulă se închise apoi şi se încuia, fiindă predată îngri­­jirei Guardianului. Una din chei, cari diferescă, s’a predată Guardianului, cea­laltă o păstreză mareşalulă curţii. După ce Maiestatea Sa se întorse din criptă, care se închise, biserica ca­puţinilor, fu părăsită de toţi cei de faţă. * Se scrie din Viena, că este în ade­­vără admirabilă grija şi atenţiunea, cu care a îmbrăţişată împăratulă în cjilele din urmă pe princesa de coronă neno­rocită. Mai de multe­ orî pe­­fi împăra­tulă visita pe princesa Stefania în apar­tamentele sale, pentru ca s­-o mângâie şi s­-o liniştescă faţă cu sartea neîndu­­rată. Trăsurile feţei împăratului sunt­ seriose, dar dintrînsele totuşi vorbesce acea boneţă a inimei, care cuceresce pe toţi. Afară de acesta împăratul, mai de multe­ orî pe ei se informa, că cum îi mai merge princesei de coronă Ştefania şi căuta în totă modulă a afla dorinţele ei ca se le împlinescă. Cu o deosebită gingăşie conversa împăratul, cu mica sa nepotă, cea cu ochii albaştri, princesa Elisabeta.­­ Si Dela Budapesta i­ se telegrafiază unei foi vienese, că ministrulă-preşedinte Tisza a spusă într’ună cercă intimă ală clubului liberală, că a doua zi după catastrofă, când s’a dusă la monarchulă, Majestatea Sa a făcută înaintea lui următorea de­­claraţiă: „Am pierdută totă ce am spe­rată şi crezută în viitorulă fiului meu, nu mi-a rămasă decâtă consciinţa datoriei mele, căreia voiu rămâne credinciosă pănă voiu trăi. La acésta poţi conta şi D-ta şi potă conta sigură şi popoarele mele.“ * Amă amintită în numărulă trecută, că „Münchener neueste­­Nachrichten“ a fostă confiscată în Viena pentr’m­ă arti­cula, ce l’a adusă despre moartea prin­ţului Rudolfă. „Egyetértés“ reproduce cuprinsulă articulului cu pricina. Intre­ al­tele se dice întrânsulă, că în săptămâna trecută a fostă ună schimbă de vorbe înfocată pentru gestiuni familiare între prinţulă de coronă şi împăratulă, care totodată i-a făcută imputări prinţului şi din causa „prietinuşilor­ lui unguri“ , a conţiloră Karolyi, cari acum faţă cu legea militară facă o posiţiune atâtă de înverşunată... TELEGRAMELE „GAZ. TRANS«. (Serviciul­ biuroului de coresp. din Pesta) Viena, 8 Februarie. In camera deputaţilor ei a raportat­ Smolka despre primirea lui la monarchuilă. Maiestatea Sa Mise: Mulţumescă deputaţilorfi pentru dovedire lorii de simpatia. Deşi am fostfi loviţii aspru de sarte, îmi voiu împlini datoriile de regenţii cu credinţă şi conscienţioşu. Nu potu se mă esprima destulă de căldurosă câtă de mulţii ani se mulţămescui îm­părătesei. Nu potu mulţămi des­tulă ceriului, că mî’a dată o ase­menea soţia. Viena, 8 Februarie. Părechea regală belgiană a plecată ori după ameni la Bruxella. «■ Archiducele Francisc Ferdinand Despre presumptivulă succesoră ală tronului i­ se scrie lui „Kolozsvár“ din partea unei persoane distinse: „Archiducele Franciscă Ferdinand a luată parte la marile manevre ce s’au făcută la Deva în tomna anului 1887. In timpulă șederei sale în Deva a locuită în casa advocatului de acolo Alexiu Olariu­. In curândă se arătă, că tenerala căpitană trebue să fiă ună domnă foarte mare, de­­orece archiducele Albrecht, după ce s’a presentată regelui, apăru cu întregă sta­­tură majoră generală la archiducele Fran­ciscă Ferdinand de Este. Totă aşa mi­niştrii, ataşaţii streini şi toţi demnitarii îi făcură în rendulă al­ doilea visite. Şi la masă şedea de obiceiu prinţulă de-a drepta monarchului, pănă ce apăru după câteva 400 prinţulă de coronă Rudolfă şi ’i lua loculă. Intre prinţulă de coronă şi între archiducele Franciscă Ferdinand se dice că a fostă ună raportă cam con­fidenţială . Maiestatea Sa încă îi arăta ar­­chiducelui mare bunăvoinţă şi favoră. In Deva archiducele Franciscă Ferdinand

Next