Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)

1890-07-31 / nr. 171

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 171 — 1890. Totu aşa s’a întepmlată ceva mai înainte cu alţi doi lucrători, dintre cari unula a murită, or altula zace în spitalu. Altoră doi muncitori li­ s’au tăiata manile. Şirulă nenorocitor, întâmplate în acâstă fabrică este de altfela mare. Şi ce este mai tristă, copii, cari râmână fără tată, şi părinţii, cari îşi perdă copiii, sau că nu capătă nici una ajutorii, sau că li­ se aruncă în ochi o sumă bagatelă de 30—40 fl. Pu­ţina preţa pune acea fabrică pe viaţa unui omă. Ar fi deci de dorita ca auto­rităţile competente să păşescă cu mai mare asprime şi să constrîngă fabrica a lua disposiţiunile necesare, ca viaţa bie­tului muncitora să fie mai asigurată contra pericolului şi a nenorocirei. * * * Lăutarii români, cari cântă acum în restaurantula Cosma din Bucuresci, dece la număra, cu fraţii Pădureanu, cari în anula trecută la esposiţia din Parish au obţinută mari succese, se vor­ duce în curenda la Viena şi de acolo la Karlsbad, înmormântare cu gendarmi. In Zircz, comit. Vesprima, se sinucise notarula de cerculoh. Blauhorn. Preotul­ nu lăsa se’la înmormânteze în cimitire, ci ordonă se i­ se sape groapa într’un loca afară din cimiter. Fisolgăbirăulă, buna amică ala lui Blau­­horn, se opuse la acesta. Preotula ceru instrucţiuni dela episcopul­ Dr. Hornig, care îi răspunse să se ţie strict de normele bisericesci. Fisolgăbirăulă trimise atunci patru gendarmi, sub scutura cărora Blau­­horn fu înmormântata în cimitir a, or în locuia preotului catolica, oficia preotula reformată din Dudar. Preotula catolica din Zircz­a raportata episcopului. * * * Omoru şi jafu. Poliţia din Pesta a fosta încunosciinţata pe cale telegrafică de cătră poliţia din Triesta, că acolo una necunoscută, în vârstă cam de 38 ani, de statură mijlociă, înainte la capu pleşuva, cu barbă negra plină, cu haine închise şi cu pălăriă negră male, după săvârşirea unui omora, cu care ocasiune­a furata dintr’o casetă de tinichea 32.000 fl. în obligaţiuni de stata austriace, şi 1000 fl. bani gata, a dispăruta. Poliţia e avisată să aresteze pe ucigaşa. Urşi. Lângă Malnaşil, comit. Trei­­scaune, au fosta răniţi în­­filele trecute de una ursa, cu ghiarăle, cinei boi din cireda, ce păscea la marginea pădurii, fără însă să fi putută omorî vre-unulfl. Și în Osdola băgase una ursa cirezile de vite în spaimă, pănă ce fu ucisa de Iosia Popă.* * * Invitare. Junimea studiosă română din Lipova învită la petrecerea de dansa, ce o va arangia Mercuri în 15/27 Au­gusta 1890 în sala „Archiducele losifă". Venitura e destinată pentru ajutorarea scolarilor­ lipsiţi de mijloace. Pentru co­­mitetula arangiatora : Atanasiu Bradeanu, presedinte. Silviu V. Bichiceanu, secre­tara. Constantina Cismasiu, cassara. Constantina Puticiu, controlora. Intrarea: pentru persănă 1 fl., pentru familie 2 fl. Inceputulă la 8 ore sora. Ofertele m­ari­­nimase sunta a se adresa onoratului oficiu protopopesch gr. or. din Lipova. Damele sunta rugate a se presenta în toalete câta mai simple. * * * * sie * „Maghiariă“. In aj­unula proceselor­ nostre de pressă, „Kolozsvár“ publică una articulă sub titlulu de mai susu. Ila reproduceam, căci „vred­­nica este“ pentru tonula seu inso­lentă. Etă­lă, ţfiarele românesci se mândresctt cu procesele lora de pressă. Sunta forte fericite, că procurorula regesca a data atenţiune articulilora lora. Astfela la timpula său pressă din România se va ocupa cu martirii ardeleni, or deca aceia vora emigra în România, li­ se vora face locu îndată la posiții cu­venite. Pentru aceasta e așa de mare bucuriă.... Mândrirea diareloră românesci însă cu procesele lora e supărătore, își re­­tipăresca lucrările pentru cari s’au în­curcata în procesa şi o facă acesta din acela punctă de vedere, ca să vedă na­ţionaliştii, ce lucruri tari au rasă pe sub nasulă Unguriloră şi câtă de cu temeri­tate se luptă ei în contra constituţiunei şi întregităţii statului „maghiară“ şi câtă sunta ei de vrednici de simpatia lumei românesci. Intr’adevără, el radă lucruri tari pe sub nasulă nostru, ţ­ică, că statuia a­­cesta nu e „Haghiaria“ (Magyar ország). Se fâlesca­deră cu aceea, că ei nu recu­noscu Ungaria, aşadară una stata pe care l'ar fi constituita şi fundata elementul ă maghiara. Statuia acesta, în care traima, respirăma, acesta este ună astfelă de stata, ale cărui drepturi le ciocârtesce fîă­care poporu după gustula său. Potu gravita din ela spre Serbia, Germania, Valahia. Cine nega fiinţa maghiară a acestui stată, acela poate ajunge la resul­­tate şi mai împodobite. Pică, că statuia acesta nu e ală Maghiarilora, ei ală tuturora naţionalită­­ţilora de-o potrivă. Aşadară Francia nu e a Francesilora, nici Germania a Germa­­nilora; în Rusia nu poate domni Rusula, nici în Anglia naţiunea englesă; aşadară România este a popoarelora turcesci, bul­­găresci, albanese şi nu a naţiunei valahe. In Turcia cea cu multe naţionalităţi Turculă n’are mai multă drepta, ca Ar­­menulă, seu Albanesula, şi aşa mai de­parte. Nicăiri în lume nu se predică ast­­felă de idei, numai la noi. In alta stată i-ar încătuşa pănă în grumacil pe cei ce I predică astfelă de idei. Ara fi obiectulă disprețului publică. Dar dacă statuia acesta nu e Ma­­ghiariă, nu e Magyar ország, atunci ce minune e? Care este numele lui altfelă? In istoria vine înainte sub numele de „Ungariă“, ceea ce nu însemnă alta de­­câtă Magyar ország. Acesta i-a fosta totdeauna numele, acesta îi va fi şi de aici înainte. Europa, lumea îlfi cunosce de atare, şi nici legile nóastre fundamen­tale nu-lă numescu altfel­. Şi în acea Magyarország nici-odată altă popora n’a dusă rolula decâta Maghiarula. „Mărini­mia“ naţiunei maghiare, iubirea ei de libertate a data ansă la propagarea ace­lora idei, despre care aucrima vorbindu-se acum. La 1848 pentru „libertate, fră­ţietate şi egalitate s’a luptată“ spre pa­guba ei însăşi. Pagubă a fosta, că s’a vorbita despre frăţietate şi egală îndrep­tăţire. La ce au dusă aceste idei? La aceea, că fraţii pe basa egalei îndreptă­ţiri ară vre acum să ne urnesca din lo­curile nóastre. Fie­ care popora să se lupte pentru sine... Ideia frăţietăţii e contrară instinc­tului firesc, ala conservărei de sine, care în lupta pentru existenţă joa­că ro­lul a cela mai principala. Ideia frăţie­tăţii s’a ştersa dintre ideile dela 1848, nu mai esistă. însăşi revoluţia a nimi­cită acea frumosă ideiâ, când acele po­­poare, cari aveau lipsă de frăţietate, s’au resculată în contra acelei naţiuni, care a jertfita pe sema loră frăţietatea şi egala îndreptăţire. Acele popoare nici adi nu ne sunta fraţi, nu ne sunta amici, nu ne voră fi nici­odată. Decă noi în numele sfintei frăţietăţi ne-ama înpacheta şi ama emigra ! în lăcaşurile străbunilora noştri, îndărăta I în Asia, chiar şi atunci ne-ara înjura ! şi ne-ara petrece cu batjocură pănă la­­ graniţe. Dar noi nu vom i­eși de aici.­­ Aici rămânemu pe acesta pământa, care­­ întregii e maghiarii, fiind-că Maghiarula * l’a cuprinsă; maghiarula l’a apărată o miiă de ani. Maghiară e legea lui, ma­­­­ghiară e corona lui și nici-odată n’a fosta altă popora domna peste ela, decâta Maghiarula, chiar nici atunci, când acesta popora era apăsată; nici de-aci înainte nu va fi domna altuia. Cu acela, care susţine contrarula, care voesce să ne scurteze în aceste­­ drepturi câştigate de noi, scima s’o scotemă la cale cu asprime. S’o ia acesta spre scinţă toţi aceia, cari îşi bată capulă cu rele. Tendenţiositatea acestui articul, care dă de minciună afirmarea din septemâna a trecută aceluiaşi „Ko­lozsvár“, că „nu voiesce se eser­­citeze nici o presiune asupra juraţiloră"'*, este prea bătătore la ochi decâtă să mai aibă lipsă de comentară. Nici că vom­ mai sta de vorba acuî cu cei dela „Kolozs­vár“, despre aceea decă cuvân­­tula „Ungaria“ este ori una si­nonimă cu „Magh­iaria“, cum şi-o înch­ipuescă şoviniştii, esclusiviştii şi teroriştii de tagma loră; despre acesta cu omeni ca ei în zadară vomă discuta. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Dersîdn (Selagiu), 8 Augusta 1890. Onorată Redacţiune ! Preo­­ţimea română greco-catolică din tractura Şamsiodului, diecesa Gher­lei, sub preşedinţa protopopului, M. O. d-na Ioană Gală, a ţinută este timpu conferinţa anuală în Bo­­bota, în care s’au adusă mai multe decisiunî însemnate. Şi anume: faţă de starea mora­lităţii şi a învăţământului, între altele s’a decisă, se fiă rugată M. Ordi­­nariată, ca prin guvernă se recerce pe oficiolatele comitatense, ca acele se satisfacă cereriloră preo­­ţilor, tăcute în cause de morali­tate şi înveţămentu şi se nu-i plă­­tescu totu cu aceea, că nu se mestecă în afaceri confesionale. S’a lăsată preoţiloră, ca se se nisuésca din resputerî întru înfiin­ţarea şi aducerea la înflorire a gră­­narieloru parochialî. A rugată pe Ilustritatea Sa D-nală Episcopă, ca se soliciteze congruarea preoţiloră ; şi tot­odată, considerându starea materială nu prea bună a preoţiloră, se se în­­trepună la guvernă, ca după con­­tribuţiunea porţiunei canonice sel­vite de preoţi, se nu se reparţieze noua greutate prevec­ută în legea nouă a prestaţiunilor­ de dramă comună. Mai însemnate şi de momen­­tuositate suntă înse decisiunile următore: Anume, faţă cu ordinaţiunea ministrului de culte, de datură 26 Februariu 1889 Nr. 10.086, s’a de­cisă, cumcă considerândă, că acea ordi­naţiune e contra­ credinţei ca­tolice şi tăietore în afacere sa­cramentală, la ce ministrulă nu are nici unu dreptu, o respinge şi cerendu abrogarea ei, cere şi re­­vieţuirea întregei legi pe a căreia basă s’a adusă. In causa regretabilei ordina­­ţiuni aduse de Ministrulă culteloră în causa lim­bei de propunere în gimna­­siulu superioru din Beiuşă, s’a decisă : După­ ce toţi Românii din Ungaria şi Ardeală au avută şi au în gim­­nasiulă de Beiuşă ună asilă de cultură, şi după­ ce alterarea afa­­ceriloră aceluia pentru Români­­mea din totă Monarchia ar aduce ună desastru, este rugată NI. I). Epis­copă, ca alâturându-se celoralalţî N­. I­. I). Episcopî români, se insuésca din respu­­terî, ca acea ordinaţiune se fiă retrasă,, ca gimnasiulă de Beiuşă se-şî potă şi de aci încolo împlini înalta mi­siune, ce o are pentru Români. Faţă cu proiedulu de lege refe­ritorii la asilurile de hăeţi s’a decisă: Este rugată M. Ordinariată se se întrepună la locurile mai înalte şi se ceră cu deadinsulă, ca institu­­ţiunile intenţionate prin acestă proiectă să se întemeieze pe basă religiosă şi confesională, căci nu­mai aşa voru puté corespunde sco­purilor­ humanitare, pentru cari se voră ridica; la din contră voră fi nisce instituţiunî vane şi jigni­­toare în cele mai vitale simţeminte ale naţiunilor­, cari de sedii nu­­mescă, ţină şi au aceasta ţâră de pa­tria loră dulce. S’au revectuită şi raţiunile de­duse asupra averei bibliotecei trac­­tualî; acésta avere afară de cărţi şi alte rechisite, în acţiuni, depu­neri şi bani gata, astăiţî este 136 îl. v. a. Din însărcinarea conferinţei ru­­gându-le să binevoiţi aceste a­ le publica în preţuita „Gazetă“, ro­mâna cu deosebită stimă. Tiberiu Gaélu. notarü tractualü. Oraviţa montană, Augusta 1890. Onorate d-le Redactora! Vină a Vă încunosciinţa despre una concerta împre­­unata cu teatru, care s’a ţinută la noi în Oraviţa rom., şi anume: Corulă gr. cat. din loca a arangiata în folosulă corului una concertă împre­unată cu teatru în arena dela „Impera­­tura Austriei“, sub conducerea d-lui Ioană Bogdană, învăţătura, la care a luată parte una publica forte mare. Mâ mi­­rama și nu voiamă se credă, că și ple­bea nostră poate se dea astfela de con­certa. Luânda parte insă la acesta con­certă, m’am convinsă în persoana și am fostă de totă plăcută surprinsă când am veduto pe Românașii noștri la ridicarea cortinei, toți îmbrăcați uniformă, esecu­­tânda piesele din programă cu precisi­­une admirabilă. M’am mirata și mai multă când am audită, că d-lă conducătora i-a instruată numai în 2 — 3 septemâni. După concerta, care a succesa forte bine, cu nerăbdare așteptama pășirea d-lui losifă Segescu, stud. de cl. VIII., a căruia destoiniciă este cunoscută înaintea nostră din mai multe ocasiuni şi care şi de astădată a prediat pe „Mama Angheluşa“,cu atâta esactitate, încât trebui de repeţite­ ori să se arete publicului, secerând­ aplauze şi felicitări din partea tuturora, dela domni pănă la opincă. După acesta urmă „Vlăduţulă ma­mei“, comediă, în care plugarii noştri şi-au arătata isteţimea lora admirabilă. D-la Ioachimă Iana, Mătgurenu, I. Bog­dană, d-rele: F. Bogdană şi Măgurenă au produsă nespusă efectă , gândiai, că aplausele nu o să se mai finescă. După representaţiune urma jocă pănă în dori de diuă. Primescă felicitări atâta corula cu conducătorula loră câtă şi d-lă losifă Segescu, rugându-i a ne mai face asemeni plăcute surprinderi şi cu alte ocasiuni. Unu participanţii. De lângă Blasiu, Augustă 1890. Petrecerea dela Cenade. Am luată şi eu parte la petrecerea, ce s’a dată­­filele acestea în Cenade, sperând a, că va fi o petrecere cu totula românescă. In tim­purile acestea grele, în cari la totă pa­­stilă şi pe toate terenele întimpinămă mii şi mii de piedeci şi lovituri, a vede o parte bună din inteligenţa română a unui ţinuta petrecându-şi la­olaltă şi frăţesce câteva ore în spirită românescă, cuge­­tamă a fi o adevărată mulţumire şi plă­cere. Dar m’am cam înşelată. Deşi s’a adunat a publica destula de numeroşa, chiar şi din depărtări considerabile, to­tuşi voia bună şi însufleţirea româneasca putemă dice, că a lipsită mai cu totulu. Costumulă naționala nu a fosta repre­­sentata în mesura dorită, căci abia 5 —­6 dame purtau acestă pitorescă costumă; între acestea amintescă pe d-sorele: Leti­­ția Moldovană din Blaşă, Livia Moldo­­vană din Cergău, d-rele Solomonă, Turcu, Lupana etc. Pe la 3­/2 ore dimineţa pe­trecerea a începută a se disolva. Mai deplină mulţămire m­-a procurată ve­­chiulă şi mândrulă „Căluşieră“ şi „Bă­tuta“, jucate în pausă de vre-o optă ti­neri voinici cu destulă taclă şi însufleţire.

Next