Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)
1890-07-31 / nr. 171
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 171 — 1890. Totu aşa s’a întepmlată ceva mai înainte cu alţi doi lucrători, dintre cari unula a murită, or altula zace în spitalu. Altoră doi muncitori li s’au tăiata manile. Şirulă nenorocitor, întâmplate în acâstă fabrică este de altfela mare. Şi ce este mai tristă, copii, cari râmână fără tată, şi părinţii, cari îşi perdă copiii, sau că nu capătă nici una ajutorii, sau că li se aruncă în ochi o sumă bagatelă de 30—40 fl. Puţina preţa pune acea fabrică pe viaţa unui omă. Ar fi deci de dorita ca autorităţile competente să păşescă cu mai mare asprime şi să constrîngă fabrica a lua disposiţiunile necesare, ca viaţa bietului muncitora să fie mai asigurată contra pericolului şi a nenorocirei. * * * Lăutarii români, cari cântă acum în restaurantula Cosma din Bucuresci, dece la număra, cu fraţii Pădureanu, cari în anula trecută la esposiţia din Parish au obţinută mari succese, se vor duce în curenda la Viena şi de acolo la Karlsbad, înmormântare cu gendarmi. In Zircz, comit. Vesprima, se sinucise notarula de cerculoh. Blauhorn. Preotul nu lăsa se’la înmormânteze în cimitire, ci ordonă se i se sape groapa într’un loca afară din cimiter. Fisolgăbirăulă, buna amică ala lui Blauhorn, se opuse la acesta. Preotula ceru instrucţiuni dela episcopul Dr. Hornig, care îi răspunse să se ţie strict de normele bisericesci. Fisolgăbirăulă trimise atunci patru gendarmi, sub scutura cărora Blauhorn fu înmormântata în cimitir a, or în locuia preotului catolica, oficia preotula reformată din Dudar. Preotula catolica din Zircza raportata episcopului. * * * Omoru şi jafu. Poliţia din Pesta a fosta încunosciinţata pe cale telegrafică de cătră poliţia din Triesta, că acolo una necunoscută, în vârstă cam de 38 ani, de statură mijlociă, înainte la capu pleşuva, cu barbă negra plină, cu haine închise şi cu pălăriă negră male, după săvârşirea unui omora, cu care ocasiunea furata dintr’o casetă de tinichea 32.000 fl. în obligaţiuni de stata austriace, şi 1000 fl. bani gata, a dispăruta. Poliţia e avisată să aresteze pe ucigaşa. Urşi. Lângă Malnaşil, comit. Treiscaune, au fosta răniţi înfilele trecute de una ursa, cu ghiarăle, cinei boi din cireda, ce păscea la marginea pădurii, fără însă să fi putută omorî vre-unulfl. Și în Osdola băgase una ursa cirezile de vite în spaimă, pănă ce fu ucisa de Iosia Popă.* * * Invitare. Junimea studiosă română din Lipova învită la petrecerea de dansa, ce o va arangia Mercuri în 15/27 Augusta 1890 în sala „Archiducele losifă". Venitura e destinată pentru ajutorarea scolarilor lipsiţi de mijloace. Pentru comitetula arangiatora : Atanasiu Bradeanu, presedinte. Silviu V. Bichiceanu, secretara. Constantina Cismasiu, cassara. Constantina Puticiu, controlora. Intrarea: pentru persănă 1 fl., pentru familie 2 fl. Inceputulă la 8 ore sora. Ofertele marinimase sunta a se adresa onoratului oficiu protopopesch gr. or. din Lipova. Damele sunta rugate a se presenta în toalete câta mai simple. * * * * sie * „Maghiariă“. In ajunula proceselor nostre de pressă, „Kolozsvár“ publică una articulă sub titlulu de mai susu. Ila reproduceam, căci „vrednica este“ pentru tonula seu insolentă. Etălă, ţfiarele românesci se mândresctt cu procesele lora de pressă. Sunta forte fericite, că procurorula regesca a data atenţiune articulilora lora. Astfela la timpula său pressă din România se va ocupa cu martirii ardeleni, or deca aceia vora emigra în România, li se vora face locu îndată la posiții cuvenite. Pentru aceasta e așa de mare bucuriă.... Mândrirea diareloră românesci însă cu procesele lora e supărătore, își retipăresca lucrările pentru cari s’au încurcata în procesa şi o facă acesta din acela punctă de vedere, ca să vedă naţionaliştii, ce lucruri tari au rasă pe sub nasulă Unguriloră şi câtă de cu temeritate se luptă ei în contra constituţiunei şi întregităţii statului „maghiară“ şi câtă sunta ei de vrednici de simpatia lumei românesci. Intr’adevără, el radă lucruri tari pe sub nasulă nostru, ţică, că statuia acesta nu e „Haghiaria“ (Magyar ország). Se fâlescaderă cu aceea, că ei nu recunoscu Ungaria, aşadară una stata pe care l'ar fi constituita şi fundata elementul ă maghiara. Statuia acesta, în care traima, respirăma, acesta este ună astfelă de stata, ale cărui drepturi le ciocârtesce fîăcare poporu după gustula său. Potu gravita din ela spre Serbia, Germania, Valahia. Cine nega fiinţa maghiară a acestui stată, acela poate ajunge la resultate şi mai împodobite. Pică, că statuia acesta nu e ală Maghiarilora, ei ală tuturora naţionalităţilora de-o potrivă. Aşadară Francia nu e a Francesilora, nici Germania a Germanilora; în Rusia nu poate domni Rusula, nici în Anglia naţiunea englesă; aşadară România este a popoarelora turcesci, bulgăresci, albanese şi nu a naţiunei valahe. In Turcia cea cu multe naţionalităţi Turculă n’are mai multă drepta, ca Armenulă, seu Albanesula, şi aşa mai departe. Nicăiri în lume nu se predică astfelă de idei, numai la noi. In alta stată i-ar încătuşa pănă în grumacil pe cei ce I predică astfelă de idei. Ara fi obiectulă disprețului publică. Dar dacă statuia acesta nu e Maghiariă, nu e Magyar ország, atunci ce minune e? Care este numele lui altfelă? In istoria vine înainte sub numele de „Ungariă“, ceea ce nu însemnă alta decâtă Magyar ország. Acesta i-a fosta totdeauna numele, acesta îi va fi şi de aici înainte. Europa, lumea îlfi cunosce de atare, şi nici legile nóastre fundamentale nu-lă numescu altfel. Şi în acea Magyarország nici-odată altă popora n’a dusă rolula decâta Maghiarula. „Mărinimia“ naţiunei maghiare, iubirea ei de libertate a data ansă la propagarea acelora idei, despre care aucrima vorbindu-se acum. La 1848 pentru „libertate, frăţietate şi egalitate s’a luptată“ spre paguba ei însăşi. Pagubă a fosta, că s’a vorbita despre frăţietate şi egală îndreptăţire. La ce au dusă aceste idei? La aceea, că fraţii pe basa egalei îndreptăţiri ară vre acum să ne urnesca din locurile nóastre. Fie care popora să se lupte pentru sine... Ideia frăţietăţii e contrară instinctului firesc, ala conservărei de sine, care în lupta pentru existenţă joacă rolul a cela mai principala. Ideia frăţietăţii s’a ştersa dintre ideile dela 1848, nu mai esistă. însăşi revoluţia a nimicită acea frumosă ideiâ, când acele popoare, cari aveau lipsă de frăţietate, s’au resculată în contra acelei naţiuni, care a jertfita pe sema loră frăţietatea şi egala îndreptăţire. Acele popoare nici adi nu ne sunta fraţi, nu ne sunta amici, nu ne voră fi niciodată. Decă noi în numele sfintei frăţietăţi ne-ama înpacheta şi ama emigra ! în lăcaşurile străbunilora noştri, îndărăta I în Asia, chiar şi atunci ne-ara înjura ! şi ne-ara petrece cu batjocură pănă la graniţe. Dar noi nu vom ieși de aici. Aici rămânemu pe acesta pământa, care întregii e maghiarii, fiind-că Maghiarula * l’a cuprinsă; maghiarula l’a apărată o miiă de ani. Maghiară e legea lui, maghiară e corona lui și nici-odată n’a fosta altă popora domna peste ela, decâta Maghiarula, chiar nici atunci, când acesta popora era apăsată; nici de-aci înainte nu va fi domna altuia. Cu acela, care susţine contrarula, care voesce să ne scurteze în aceste drepturi câştigate de noi, scima s’o scotemă la cale cu asprime. S’o ia acesta spre scinţă toţi aceia, cari îşi bată capulă cu rele. Tendenţiositatea acestui articul, care dă de minciună afirmarea din septemâna a trecută aceluiaşi „Kolozsvár“, că „nu voiesce se eserciteze nici o presiune asupra juraţiloră"'*, este prea bătătore la ochi decâtă să mai aibă lipsă de comentară. Nici că vom mai sta de vorba acuî cu cei dela „Kolozsvár“, despre aceea decă cuvântula „Ungaria“ este ori una sinonimă cu „Maghiaria“, cum şi-o închipuescă şoviniştii, esclusiviştii şi teroriştii de tagma loră; despre acesta cu omeni ca ei în zadară vomă discuta. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Dersîdn (Selagiu), 8 Augusta 1890. Onorată Redacţiune ! Preoţimea română greco-catolică din tractura Şamsiodului, diecesa Gherlei, sub preşedinţa protopopului, M. O. d-na Ioană Gală, a ţinută este timpu conferinţa anuală în Bobota, în care s’au adusă mai multe decisiunî însemnate. Şi anume: faţă de starea moralităţii şi a învăţământului, între altele s’a decisă, se fiă rugată M. Ordinariată, ca prin guvernă se recerce pe oficiolatele comitatense, ca acele se satisfacă cereriloră preoţilor, tăcute în cause de moralitate şi înveţămentu şi se nu-i plătescu totu cu aceea, că nu se mestecă în afaceri confesionale. S’a lăsată preoţiloră, ca se se nisuésca din resputerî întru înfiinţarea şi aducerea la înflorire a grănarieloru parochialî. A rugată pe Ilustritatea Sa D-nală Episcopă, ca se soliciteze congruarea preoţiloră ; şi totodată, considerându starea materială nu prea bună a preoţiloră, se se întrepună la guvernă, ca după contribuţiunea porţiunei canonice selvite de preoţi, se nu se reparţieze noua greutate prevecută în legea nouă a prestaţiunilor de dramă comună. Mai însemnate şi de momentuositate suntă înse decisiunile următore: Anume, faţă cu ordinaţiunea ministrului de culte, de datură 26 Februariu 1889 Nr. 10.086, s’a decisă, cumcă considerândă, că acea ordinaţiune e contra credinţei catolice şi tăietore în afacere sacramentală, la ce ministrulă nu are nici unu dreptu, o respinge şi cerendu abrogarea ei, cere şi revieţuirea întregei legi pe a căreia basă s’a adusă. In causa regretabilei ordinaţiuni aduse de Ministrulă culteloră în causa limbei de propunere în gimnasiulu superioru din Beiuşă, s’a decisă : După ce toţi Românii din Ungaria şi Ardeală au avută şi au în gimnasiulă de Beiuşă ună asilă de cultură, şi după ce alterarea afaceriloră aceluia pentru Românimea din totă Monarchia ar aduce ună desastru, este rugată NI. I). Episcopă, ca alâturându-se celoralalţî N. I. I). Episcopî români, se insuésca din resputerî, ca acea ordinaţiune se fiă retrasă,, ca gimnasiulă de Beiuşă se-şî potă şi de aci încolo împlini înalta misiune, ce o are pentru Români. Faţă cu proiedulu de lege referitorii la asilurile de hăeţi s’a decisă: Este rugată M. Ordinariată se se întrepună la locurile mai înalte şi se ceră cu deadinsulă, ca instituţiunile intenţionate prin acestă proiectă să se întemeieze pe basă religiosă şi confesională, căci numai aşa voru puté corespunde scopurilor humanitare, pentru cari se voră ridica; la din contră voră fi nisce instituţiunî vane şi jignitoare în cele mai vitale simţeminte ale naţiunilor, cari de sedii numescă, ţină şi au aceasta ţâră de patria loră dulce. S’au revectuită şi raţiunile deduse asupra averei bibliotecei tractualî; acésta avere afară de cărţi şi alte rechisite, în acţiuni, depuneri şi bani gata, astăiţî este 136 îl. v. a. Din însărcinarea conferinţei rugându-le să binevoiţi aceste a le publica în preţuita „Gazetă“, româna cu deosebită stimă. Tiberiu Gaélu. notarü tractualü. Oraviţa montană, Augusta 1890. Onorate d-le Redactora! Vină a Vă încunosciinţa despre una concerta împreunata cu teatru, care s’a ţinută la noi în Oraviţa rom., şi anume: Corulă gr. cat. din loca a arangiata în folosulă corului una concertă împreunată cu teatru în arena dela „Imperatura Austriei“, sub conducerea d-lui Ioană Bogdană, învăţătura, la care a luată parte una publica forte mare. Mâ mirama și nu voiamă se credă, că și plebea nostră poate se dea astfela de concerta. Luânda parte insă la acesta concertă, m’am convinsă în persoana și am fostă de totă plăcută surprinsă când am veduto pe Românașii noștri la ridicarea cortinei, toți îmbrăcați uniformă, esecutânda piesele din programă cu precisiune admirabilă. M’am mirata și mai multă când am audită, că d-lă conducătora i-a instruată numai în 2 — 3 septemâni. După concerta, care a succesa forte bine, cu nerăbdare așteptama pășirea d-lui losifă Segescu, stud. de cl. VIII., a căruia destoiniciă este cunoscută înaintea nostră din mai multe ocasiuni şi care şi de astădată a prediat pe „Mama Angheluşa“,cu atâta esactitate, încât trebui de repeţite ori să se arete publicului, secerând aplauze şi felicitări din partea tuturora, dela domni pănă la opincă. După acesta urmă „Vlăduţulă mamei“, comediă, în care plugarii noştri şi-au arătata isteţimea lora admirabilă. D-la Ioachimă Iana, Mătgurenu, I. Bogdană, d-rele: F. Bogdană şi Măgurenă au produsă nespusă efectă , gândiai, că aplausele nu o să se mai finescă. După representaţiune urma jocă pănă în dori de diuă. Primescă felicitări atâta corula cu conducătorula loră câtă şi d-lă losifă Segescu, rugându-i a ne mai face asemeni plăcute surprinderi şi cu alte ocasiuni. Unu participanţii. De lângă Blasiu, Augustă 1890. Petrecerea dela Cenade. Am luată şi eu parte la petrecerea, ce s’a datăfilele acestea în Cenade, sperând a, că va fi o petrecere cu totula românescă. In timpurile acestea grele, în cari la totă pastilă şi pe toate terenele întimpinămă mii şi mii de piedeci şi lovituri, a vede o parte bună din inteligenţa română a unui ţinuta petrecându-şi laolaltă şi frăţesce câteva ore în spirită românescă, cugetamă a fi o adevărată mulţumire şi plăcere. Dar m’am cam înşelată. Deşi s’a adunat a publica destula de numeroşa, chiar şi din depărtări considerabile, totuşi voia bună şi însufleţirea româneasca putemă dice, că a lipsită mai cu totulu. Costumulă naționala nu a fosta representata în mesura dorită, căci abia 5 —6 dame purtau acestă pitorescă costumă; între acestea amintescă pe d-sorele: Letiția Moldovană din Blaşă, Livia Moldovană din Cergău, d-rele Solomonă, Turcu, Lupana etc. Pe la 3/2 ore dimineţa petrecerea a începută a se disolva. Mai deplină mulţămire m-a procurată vechiulă şi mândrulă „Căluşieră“ şi „Bătuta“, jucate în pausă de vre-o optă tineri voinici cu destulă taclă şi însufleţire.