Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-14 / nr. 231

Pagina 2 O telegramă din Praga anunţă, că în săptămâna viitoare se vor­ face alege­rile comunale in Boemia. Din inciden­tala acesta suntă în prospecta demon­­strativul cu grămada din partea Cehilor, tineri în contra pactului. „Narodnie Listy“ provocă pe alegători, ca să se înroleze cu toții sub stindardul­ luptei în contra punctaţiunilora pactutului germano­-cehă făcuta în Viena. Alegătorii din Praga, (­ice acestă foia, nu pota face alta ceva, decâta ca să-şi dea silinţa, ca întrega naţiune cehă să se alăture la manifestula protestatara în contra pac­tului. Praga nu poate sta mută înaintea momentului, care ameninţă naţiunea. Din afară, „Pol. Corr.“ primesce dela corespondentula său din Petersburg spirea, că guvernulă rusesca are de gândă să mărescă cercurii de lucrare ală misiona­­riloru ortodoxi ruşi în Orienia, să spo­­rescă numărula acestora misionari, să în­fiinţeze mai multe şcoli ruseşci în Siria, şi în fine să trimită acolo preoţi ortodoxi, cari se combată progresele propagandei catolice. O telegramă, ce ama primit-o în zilele trecute, ne-a adusa vestea, că în urma neînţelegerilor­ ivite între Portă (Tur­cia) şi patriarchală ecumenică din Constan­­tinopolă, acesta a dat­ uni ordin, în urma căruia s’au închisă toate bisericele ortodoxe din împărăţia turcescă. „Agen­ţia Havas“ spune acuma, că faptula acesta a produs o mare mişcare între Greci, şi că în Atena supărarea în con­tra Turciei, este mare. Z­iarele grecesci guvernamentale publică articole violente în contra Turciei. Ele fac o apelă la Rusia, ba chiar şi Papei îi ceră să vie întru ajutorul­ bisericei prigonite. Serbii din Macedonia cari suntă sta­biliţi la Belgradu, au intenţiunea să for­meze o associaţiune, care va ave de scopă consolidarea naţionalităţii serbe în Macedonia. Unele foi spună, că se va ţine şi o adunare în acestă afacere. Cancelarulu imperiului germană, Ca­­privi va ave o întâlnire în curendă cu ministrul­-preşedinte italiană, Crispi, în Milano (Italia). Din incidentală acesta o fotă italiană „Italie“ scrie una articulă, în care c zice între altele, că cu ocasiu­­nea acesta va veni în discuţiune şi ati­tudinea ce vor­ trebui să o observe sta­tele europene faţă cu sistemul­ ultra­­protecţionistă ală Americei­ nordice. Ună altă chiară italiană „Fanfulla“ dice, că Caprivi va aduce cu sine ună autografă ală împăratului Wilhelm pen­tru regele­ italiană,Ziarele italiane radicale şi inimice ale triplei alianţe facă comen­tarii asupra întâlnirei miniştrilor­. „Dritto“ scrie că, Crispi nu va ave neprecauţiu­­nea se lase a se arunca răsipă în ochii naţiunei italiane. Vină o sută de can­celari peste Alpi, dar miseria provocată sânţirea ţarineloră. Totă suflarea se simţia mai vrednică de sine în acesta fii şi Pe faţa fiă­căruia se oglinda acea lumină cerească, ce se aprinde în inima creştinului adevărată, când comunică cu zi­­ditorulă seu. Era ceva nespusă de impunetură în acestă mersă şi cântările de mărire se contopiau într’o minunată armoniă cu dul­cele ciripită de paseri. Celă de pe urmă „Amină“ a sunată şi poporală în aceeaşi bună orenduială, cum a mersă, — întorse în deretă. Acuma însă, deoarece vre­mea era înaintată şi ţarinele departe ca să ajungă mai degrabă la bi­serică, apucară pe altă cale, care ducea dreptă pe dinaintea casei bogatului. Bogatul­ se răsfăţa în pridvorală casei sale şi-şi păscea ochii cu dispreţă, voindă par’că să c­ică mulţimei: „la ce aceste ni­micuri?“ Ceasul­­ mâniei dumnec­eescî a sosită. Poporală chiar ajunse ’naintea casei şi ălă, că ca ună fuioră se lasă o lumină din ceru şi într’o clipită înierbântă casa roşiă ca foculă. Bogatulă se svîrcolea ne­­putinciosă în cuşca, ce elă îşi gătise, ca vermele în focă, pănă își dete păcătosulă sufletă. Astfelă umilesce D-cjeu pe cei ce-șî ridică grumaciulă în potriva lui. Poporală cjise ună „Domne ărtă-lă“ și înainta pe cale ’nainte. ___________ Roevary. ti-A ZETA TRANSILVANIEI Nr. 231 —1­9 90, prin politica comercială a triplei alianţe va rămâne tota aceeaşi. Pentru serbarea onomasticei de 90 de ani a bătrânului generală germană Moltke, se facă în Berlină pregătirile cele mai mari. Impăratură a ordonată, ca toate stindardele garnisoanei din Berlin să se ducă la locuinţa lui Moltke, distinc­tions, care nu s’a făcută nicî-odată al­tui supus. După serviciulă dumnedeescă, împăratulă, însoţită de regele Saxoniei, de marii duci de Baden şi Hessen, şi de toţi prinţii se voră presents la locuinţa lui Moltke ca să’lă feliciteze în numele loră, ală armatei şi a marinei. La con­­ductulă imposantă de fade ală reuniuni­­loră de luptători şi ală studenţilor­, vor­ participa 20.000 persons. In conductă se va reproduce, în 12 despărţăminte, desvoltarea istorică a armatei încependă cu timpurile, de pe când germanii bă­trâni se împodobiau cu piei de ursă, pănă astăcil. Cotim fle­mţâ pitiri poporali nostra. I. Când unii poporu nu perde din însuşirile şi virtuţile moştenite dela strămoşii şi părinţii lui, elă pro­­păşesce şi are viitorui. Când unii poporu, care este numeroşa, va fi avisată numai la sine însuşi, mem­brii lui trebue se înveţe, cum se se ajutoreze împrumutată, şi uşoru înaintăză. Când unii poporu are să se apere contra diferiţilor­ ini­mici, atunci înainte de toate trebue îngrijită, ca membrii lui să fia sănătoşi, viguroşî, cu bună stare, cu tărie, şi cu încredere deplină în sine şi în ai sei, şi el­ va fi atunci considerată şi apărată. Pentru ca să fimă înţeleşi dela începută de cătră cetitorii acestei foi despre cele ce voi­mă a le co­munica, ne permitemu a reproduce cele ce a scrisă m­ă chiară ger­mană despre poporală bulgară. Iată ce scrie: Acesta poporă este plină de vieţă, este vigurosă şi cu puteri fizice îndes­­tulitare. Elă n’are cultură, dar este reli­­giosă, morală şi muncitoră; nu e lumi­nată, n’are şcoli, nici elementare de ajunsă şi totuşi se pune în asemănare cu naţiunile învecinate. Elă ţine cu scumpătate la limba sa, la legea sa, la datinele sale. Este activă, neadormită, şi deşi are forte puţină pămeală, totuşi este îndestulită, pentru­ că se sbuciumă a câş­tiga câte ceva în toate părţile şi pe lângă acestea are virtutea, că se mulţumesce cu puţină. N’are acesta poporă industriă, însă toate lipsele lui: îmbrăcămintea, acaretele de casă, uneltele de economie şi­ le fa­brică elă însuşi prin industria de casă. N’are clasa mijlociă şi cu toate acestea Bulgarii se vede prin Ungaria, Transil­vania şi prin România profesându me­seria grădinăritului. Ei fără cultură fac­ câştiguri între cei cultivaţi şi tomna se reintorca acasă cu parale frumuşele. Nu e luminata poporulu bulgară, fiind-că numai de 12 ani a scăpată de robiă, de torturi de sub iataganulă tur­­cescu, cu toate acestea, elă o dată do­vedi, că are o ţintă, la care nisuesce, şi este dirjiu în luptă pentru drepturile sale naţionale, încâtă s’a stricată tocmai şi cu protectorulă său. Pentru perseve­­ranţa şi înaintarea lui repede, eli ad­miră Europa. Elă ţine cu nespusă tăriă la bărbaţii lui conducători, însă adevă­rată, că aceşti bărbaţi s’au jertfită şi se jertfescă pentru Bulgari. In luptele lui cu Serbii­a făcută minuni, pentru­ că a fosta încuragiata de puterile lui proprii şi de ai săi etc. La astfeliu de însuşiri voimă şi noi să tragemă atenţiunea ce­­loră ce suntă în contactă cu popo­rulă nostru. f­icem, că acele însu­şiri, cari le-au moştenită Românii dela strămoşii şi părinţii lor­, cum suntă: sănătatea, voinicia, religio­­sitatea, morala, limba, munca, aju­torul­ împrumutată, luminarea minţii, cultivarea, bunăstarea şi tăria în caracteră să le păstreze. Cu aceste însuşiri credemă noi, că deşi n’a ajunsă încă poporul­ nostru la cultura, la care au a­­junsă alte popoare, elă totuşi fi­­indă numărosă şi compactă, va fi respectată, va ară viitoră şi va înainta. Despre fiă­care din însuşirile amintite este bine, ca să scriemă câtă de desă pentru ca poporulă nostru să nu le părdă; ară trebui să se tracteze populară aceste ces­­tiunî şi altele necesare poporului nostru, şi ar trebui — după pă­rerea nostră — să se studieze, cum s’ar pută ca foia, în care s’ar tracta aceste cestiuni, se a­­jungă gratis la 5—6 cărturari ro­mâni din fiă­ care satu. Astfel, s’ară deslega şi între­barea încă nedeslegată: cum să se esecuteze cond­usulă luată de Adu­narea generală a „Associaţiunei transilvane“, ţinută acum anulă la Făgăraşă. Find­că m’ai rugată, D-le Re­­dactoră, să scriu ceva pentru Nu­­merulă „Gazetei Transilvaniei“ de Dumineca, care s’a lăţită binişoră la poporul­ nostru, viu a atinge cestiunile de mai sus, cu scapă, ca să dau ansă celoră chiămaţî, să le tracteze mai desăvârşită. Amintesc, dor şi eu următorele : Sănătate, forţa trupescă, totă lu­mea scie, că e condiţiunea cea dintâiu de a pută vieţui cu mul­ţumire, eră voinicia dă individului o mândriă şi curagiu. Când eşti sănătosă la trapă şi la sufletă, orice ună scriitoră, atunci ai isvo­­rulă vieţii; atunci străbate impul­­sulă, prin măduvă şi ose, de a te sbate în lume. Aşa este, precum ună individă bolnăvi­ciosă, slăbănogită, n’are nici o voia, nici ună curagiu, totă asemenea se întemplă şi cu una poporă. Scris’au foile streine şi au reprodusă foile nóastre, că la asen­­tările juniloră din anii trecuţi s’a constatată după statistică, că doue părţi din junii de classa primă de prin comitatele românesci s’au de­clarată neapţi. Scris’au aceste foi şi să povestesce tare printre la­­locuitorii satelor­ nóastre de bólé venerice. De astfeliu de nume pănă acum pe sate nu se scia şi nu se pomenia, eră afii aucil cu îndatinare: „sufere sărmanul­­ de bólé lumesc!.“ Cu aceste se căse­­torescă, se strică căsătoriele şi se molipsescu o sumă de fiinţe. Când privesel la astfeliu de indivieţi îţi este milă, pentru­ că îi vecţi, par’ c’ar fi scoşi din iadă. Unde vomă ajunge, dăcă acestă rău se lăţesce? De sigură la slăbănogire. Medicii noştrii suntă chiămaţî se tracteze cestiunea acesta şi al­tele surori cu ea şi să arate mij­­loacele de apărare şi de mântuire. Despre slăbănogirea tinerimei nóastre, pe câtă ne­amă informată, vomă comunica unele cause. Cea dintâiu este traiulă rău, a doua este supunerea copiiloră de 10—12 ani la muncă grea a economiei de câmpă şi la pădurită. Despre baléie lumesc! ni­ s’a spusă, că le aducă feciorii dela miliţie şi le împrăştie prin sate, întrebarea este: Cum s’ar pută pune carantină molipsireii? Medicii noştri militari ni’ar pută spune ună mijlocă. Preoţii noştri încă fundă precauţi la mărturisire, când lo­­godescă pe unii, ară pută povăţui ca astfelă de suferitori să se cureţe. Religiositatea şi morala, vedem­­ cu toţii cum scade. Cu acăstă scă­dere s’au împăcată nu numai pre­oţii, ci şi prelaţii bisericesci, mo­­tivândă, că aşa este spiritulă tim­pului. Sinodele chiar, amu văcţută, că au luată cu îndatinare la cu­­noscinţă rapoartele consistorieloră, cari arătau crescerea imorale, a concubinatelor­. îSinodulă din Arad mai în urmă se vede, că acolo i a spăriatu, fiindcă a luată ună con­dusă, ca să se studieze causa. Ce voră face cei dele Aradă așteptămă Cei doi "bătrâni. Din Tolstar, de Moșul». Doi bătrâni făcură voră să călăto­­rescă la Ierusalimă. Unul­ din ei era țăranii cu stare. Ili chiăma Iefima Ta­­rassici. Ieliseiu Bodrovu Sevelevă, cela­­lalta, avea numai puțină proprietate. Iefima era o ma cinstita, nu bea rachiu, nu fuma și nu trăgea tăbacă de nasa, nu înjura nicî­odată pe semenii săi ci în toate faptele lui se purta bine şi corecta. Alesa staroste (primata) de două ori şî-a purtată funcţiunea cu totă ono­rabilitatea. El­ avea doi feciori şi una nepota însurată, şi toţi trăiau împreună. Avea înfăţişare sănătosă, barba lui în­cepu se-i încărunţască numai după ce trecu de şase-cieci de ani. Ieliseiu, una omn bătrână, nici bo­gată, nici săracă, lucra mai înainte ca lemnata, îmbătrânindă trăia acasă şi ţinea stupi. Una feciorii lucra la străini, celalalta trăia la tată-său. Ieliseiu era buna de inimă şi veselă. La ocasiune îşi bea rachiula lui, trăgea tăbacă de naşă și ’i plăcea să cânte. Dar era cină paci­­niofi, trăia liniștită cu ai săi precum și cu vecinii. Mică de statură, negriciosi, cu barbă creţă întocmai ca patronula său profetulă Elisie, avea o cheliă în ju­­rulă capului. De multă s’a făgăduită și s’a înțe­­lesă ei se merga împreună, dar Taras­­sici nicî­odată nu avea timpă; când este gata ună lucru, îndată trebue să se înceapă celalalta ; acuși își însura ună nepotă, acuși ișl aștepta pe băiatulă celă mai mică să vină dela miliție, er acum își d­ădea casa. Odată, la o sărbătore, se intelnescu amândoi bătrânii şi sedă pe lemnele de clădită. „Când, cumetre“, începu Ieliseiu „când ne vom­ împlini odată făgăduinţa noatra ?“ Iefimi încreţi fruntea. — „Trebue să mai aşteptămă,“ dise eră. Acesta este apă grea, pentru mine. Am începută să zidescă casă, gândeamă: ceva peste o sută de ruble se voră duce; și astădî am ajunsă la a treia sută, și încă totă nu e gata. Pănă în veră nu mă voiu putea rupe. La vară însă decă vrea Dumneczeu, ne luămă la drumu.“ „Eu suntă de părere, că nu mai este nimică de amânată. Acum avemă primavéra, ăsta e timpulă potrivită.“ — „Se poate, că e timpulă potrivită, cumetre. Dar lucrulă este odată înce­pută — să-lă dai deoparte?“ „Ca și când n’ai ave pe nime. Fe­­ciorulă tău va sfârși totă lucrulă.“ — „Cum să sferșescă elă totă lu­crulă ? Feciorulă meu celă mai mare nu este de încredere, câte odată își iese din margiul."

Next